Anatomia și biomecanica

articulatiei scapulo-humerale
Dobre Adina
Grupa 12 Kms
ANATOMIA
ARTICULAŢIEI
SCAPULO - HUMERALE

• Articulaţia scapulo-humerală sau

articulația umărului, leagă
centura scapulară de membrul
superior. Este o articulaţie de tip
sferiodal, cu trei grade de
libertate, în care se pot efectua
mişcări cu amplitudine mare şi în
toate sensurile. 
 Suprafeţele
articulare sunt
reprezentate de:
• Cavitatea glenoidă a scapulei
      • Capul humeral
            • Capsula articulară
                  • Ligamentele glenohumerale
                        • Ligamentul
coracohumeral
                              • Sinoviala
• Cavitatea glenoidă a scapulei - este uşor concavă,
acoperită de cartilaj hialin. Este mai mică decât
capul humeral şi prezintă la periferie bureletul
glenoidian (labrul glenoidal) care este o
formaţiune fibro-cartilaginoasă, pe o secțiune
frontală, de formă triunghiulară. 
• Latura externă este în raport cu capsula
articulară, iar faţa internă este orietată către
cavitatea articulară. Baza se inseră pe
circumferinţa cavităţii glenoide iar vârful este
orientat către capul humeral. Labrul glenoidal
este mai lat în partea inferioară a cavităţii
glenoide. 
• Capul humeral - are o formă aproximativ sferică.
Cartilajul articular al capului este mai gros în
partea superioară.
Mijloacele de unire sunt
reprezentate de:
• Capsula articulară - se inseră pe
circumferinţa cavitătii glenoide, pe faţa
externă a labrului glenoidal şi pe colul
anatomic al humerusului. Este o capsulă
laxă care permite mişcări ample. La
exterior se găsesc fibre longitudinale, la
interior circulare iar printre ele, fibre
oblice. 
• Muşchii supraspinos şi subscapular se
prind pe capsulă şi nu permit prinderea ei
între feţele articulare, în timpul mişcărilor,
motiv pentru care se mai chiamă şi muşchi
tensori ai capsulei articulare. 
• În partea inferioară capsula articulară
prezintă nişte plici care îi dau un aspect
exterior de armonică. Aceste plici dispar în
mişcarea de abducţie a braţului. 
• Tot în partea inferioară, capsula articulară
are un orificiu prin care trece tendonul
capului lung al muşchiului biceps brahial.
• Ligamentele glenohumerale - sunt ligamente
extraarticulare intrinseci, situate anterior de
capsula articulară. Ele sunt în număr de 3:
superior, mijlociu şi inferior. Proximal, toate
se inseră pe marginea anterioară a cavităţii
glenoide a scapulei. Distal, cel superior se
inseră pe tuberculul mic, cel mijlociu se
inseră inferior de cel superior, iar ligamentul
glenohumeral inferior se inseră pe colul
chirurgical. 
• Ligamentul coracohumeral - este un
ligament extraarticular extrinsec care se
inseră pe apofiza coracoidă a scapulei şi
tuberculul mare al humerusului. Ligamentul
coracohumeral este situat superior de
ligamentele glenohumerale. Este puternic şi
bine individualizat. 
• Sinoviala întăreşte capsula pe faţa
internă, fiind bine reprezentată. Ea
are multe recesuri, cele mai
importante formând burse pentru
muşchi. Prezintă în partea
inferioară a capsulei articulare plici
sinoviale, în dreptul plicilor
capsulare, care se destind împreună
cu acestea, în mişcarea de abducţie
a braţului. 
BIOMECANICA ARTICULAŢIEI
SCAPULO-HUMERALE
• Articulaţia umărului este cea mai mobilă articulaţie a corpului uman. Mişcările
care se execută în această articulaţie sunt variate şi foarte ample. 
• Schematic aceste mişcări pot fi clasificate în mişcări de: 
• - abducţie - adducţie 
• - proiecţie înainte (flexia-anteducţia) - proiecţie înapoi (extensia-retroducţia)
• - rotaţie internă - rotaţie externă 
• - circumducţie 
Abducţia - adducţia 
• Abducţia este mişcarea prin care braţul se depărtează de torace. 
• Adducţia este mişcarea prin care braţul se apropie de torace. 
• Cele două mişcări se execută în plan frontal. În timpul ambelor
mişcări epifiza proximală humerusului execută o mişcare de mică
amplitudine, în timp ce epifiza distală a acestuia execută o mişcare
amplă. 
• Cele două epifize se deplasează simultan, dar în sens invers. În
mişcarea de abducţie, capul humeral alunecă de sus în jos în
cavitatea glenoidă a scapulei, în timp ce paleta humerală se ridică
spre orizontală. 
• Mişcările de abducţie - adducţie se execută în jurul unui ax
biomecanic antero-posterior care trece prin partea infero-externă
a capului humeral. 
• Braţul poate fi dus în abducţie până la 90°, în
urma mişcării efectuate în articulaţia umărului.
Când braţul se afla în această poziţie, trohiterul
intră în contact direct cu partea superioară a
bureletului glenoidian, blocându-se. 
• Abducţia peste 90° a braţului, nu se mai poate
realiza în articulaţia scapulo-humerală ci se
datoreză „mişcării de basculă” a scapulei care
se efectuează în articulaţia scapulo-toracică.
În această fază numită faza a-II-a a abducţei
braţului, unghiul inferior al scapulei se
deplasează lateral şi înainte. Această fază
continuă până când braţul ajunge în poziţie
verticală. 
• La rândul ei, mişcarea de adducţie se opreşte
atunci când braţul ajunge în contact cu
toracele. 
Proiecţia înainte (flexia-
anteducţia) - proiecţia înapoi • Aceste două mişcări se execută în
jurul unui ax transversal care trece

(extensia-retroducţia)
prin centrul trohiterului şi prin
centrul cavităţii glenoide a
scapulei. Capul humeral alunecă în
jurul unui ax transversal în timp ce
epifiza distală a humerusului
descrie un arc de cerc paralel cu
planul sagital. 
• În mişcarea de proiecţie înainte,
porţiunea superioară a capului
humeral se deplasează posterior şi
inferior în timp ce partea
inferioară a acestuia se deplasează
anterior şi superior. În acelaşi timp,
extremitatea distală a humerusului
se deplasează anterior. 
Proiecția înapoi • Mişcarea de proiecţie înapoi a braţului este mişcarea care se face
în sens invers. 
(extensia) - retroducția  • De remarcat că proiecţia înapoi este mult mai limitată (30°-35°)
faţă de proiecţia înainte care este mai amplă (110°-120°). Peste
120°, proiecţia înainte a braţului nu se mai realizează în
articulaţia umărului, ci în articulaţia scapulo-toracică, prin
deplasarea anterioară a scapulei faţă de torace. 
Rotaţia internă - rotaţia
externă
• Sunt mişcări care se efectează în jurul unui ax
longitudinal (vertical) care trece prin centrul
capului humeral şi prin epitrohlee. 
         Rotația internă
• În mişcarea de rotaţie internă, capul humeral
alunecă dinainte înapoi în cavitatea glenoidă,
trohiterul deplasându-se din lateral spre medial.
Partea anterioară a capsulei articulare se
relaxează, în timp ce partea posterioară este pusă
în tensiune. De asemenea, epicondilul extern al
paletei humerale se orienteză din lateral spre
medial. 
 • În mişcarea de rotaţie externă
lucrurile se petrec în sens
invers. Ambele mişcări sunt
reduse ca amplitudine, mai
ales rotaţia externă.
Amplitudinea mişcării de
rotaţie internă este de 90° şi a
celei de rotație externă de
Rotaţia externă 80°. 
Circumducţia 
• Este o mişcare complexă care
se realizează prin trecerea
succesivă a humerusului prin
adducţie-proiecţia înainte-
adducţie-proiecţia înapoi sau
invers. 
• Capul humeral alunecă în
cavitatea glenoidă păstrând
mereu contactul cu aceasta, în
timp ce extremitatea distală a
humerusului descrie
aproximativ o elipsă. 
Muşchii motori ai articulaţiei umărului: 

• - abductorii: deltoidul şi supraspinosul

• - adductorii: pectoralul mare, dorsalul mare, rotundul mare, rotundul mic,
subspinosul, subscapularul, coraco-brahialul şi bicepsul brachial. 
• - flexorii: pectoralul mare şi fasciculul anterior al deltoidului
• - extensorii: dorsalul mare, rotundul mare, fasciculul posterior al deltoidului.
• - rotatorii interni: pectoralul mare, dorsalul mare, rotundul mare şi subscapularul.
• - rotatorii externi: suprasinosul, infraspinosul și rotundul mic.