Şcoala Postliceală Sanitară de Stat „Grigore Ghica Vodă”Iaşi

Fişa tehnică 17
Fisa tehnica: Interventii in caz de Epistaxis

Definitia epistaxului: Sangerare cu origine in fosele nazale, cu un caracter benign in 90% din cazuri, dar poate
constitui si cauza de deces.

Etiopatogenie:
Cauzele epistaxisului care pot provoca apariţia unei sângerări nazale pot fi: locale, generale, traumatice.
a) Cauzele locale - sunt numeroase: cea mai obişnuită cauză constă dintr-o eroziune a capilarelor zonei Kisselbah,
care este supusă microtraumatismelor (zgârietură cu unghia,inhalaţie de pulberi şi substanţe volatile corozive în
industria chimică);
- inflamaţiile acute şi cronice ale mucoasei nazale : coriza acută epidemică, sinuzitele,rinita pseudomembranoasă,
rinita atrofică;
- ulcerul trofic perforant al septului, datorită insuficienţei nutriţiei locale, rezultată din tulburările de motricitate ale
capilarelor
- tumorile cavităţilor nazale sau ale sinusurilor paranazale, corpii străini ai foselor nazale,rinolitiaza.
b) Cauzele generale:
- hipertensiunea arterială reprezintă cea mai frecventă cauză de sângerare, fiind întâlnită la vârstnici
- arteroscleroza
- hepatita virală, ciroza hepatică
- insuficienţa renală acută sau cronică
- bolie infecto-contagioase
- bolile sângelui: hemofilia, leucemia, agranulocitoza, anemiile grave;
- bolile carenţiale - avitaminozele, scorbutul;
- tratament cu anticoagulante (heparină, trombostop);
- bolile profesionale - intoxicaţiile cu oxid de carbon, arsenic, fosfor, plumb)
c) Cauzele traumatice generatoare de hemoragii nazale pot fi: fractura bazei craniului, fractura piramidei nazale, a
lamei ciuruite a etmoidului, intervenţiile chirurgicale asupra foselor nazale şi a sinusurilor paranazale.
Clasificarea epistaxisului:
A. In funcţie de cantitatea de sânge pierdută întâlnim:
- Rinoragie uşoară sau benignă, cu sângerare în cantitate mică, de cele mai multe ori oprindu-se spontan;
- Rinoragie mijlocie, cu scurgere de sânge destul de abundentă, fie continuă, fie cu întreruperi, sau o rinoragie mai
puţin abundentă, dar prelungită in timp;
- Rinoragie severă sau malignă, cu sângerare impresionantă, uneori cataclismică, putând duce la exitus în câteva
minute sau putând da naştere unor complicaţii deosebite prin spolierea de sânge a organismului.
B. In funcţie de sediul sângerării avem epistaxis:
- Unilateral(cel mai frecvent);
- Bilateral
- Anterior-de obicei la nivelul petei vasculare Kisselback;
- Posterior- in regiunea arterei sfenopalatină;
- Difuz- în general de cauza hemopatică.

Tabloul clinic in epistaxis:

- stare generala alterata
- paliditatea tegumentelor;
- transpiratii reci
- TA este normala, la hipertensivi crescuta sau scazuta;
- In hemoragii mari –   sete;
Şcoala Postliceală Sanitară de Stat „Grigore Ghica Vodă”Iaşi
Fişa tehnică 17
                             -  TA prabusita;
-   lipotimie;

Gravitatea epistaxisului:
1. Epistaxis la un bolnav ce nu mai sangereaza activ(epistaxis oprit spontan);
2. Sangerare nazala “picatura cu picatura” la un bolnav compensat cardio-vascular, cu stare generala buna. Necesita
tratament hemostatic local.
3. Sangerare nazala considerabila, cu modificari cardio-vasculare si volemice corectabile spontan sau prin tratament
local/general.
4. Sangerare nazala incoercibila, cu modificari durabile ale parametrilor cardio-vasculari ce pot evolua rapid spre
soc hipovolemic. Necesita tratament hemostatic local de maxima urgenta si masuri de reechilibrare hidro-electrolitica
si cardio-vasculara.

Rolul asistentei medicale in ingrijsirea bolnavului cu epistaxis:

 pregatirea psihica si fizica a bolnavului;
 asezarea bolnavului in pozitie sezand cu barbia in piept;
 eliberarea cailor aeriene superioare prin indepartarea cravatei, hainelor care impiedica respiratia;
 suflarea fiecarei fose nazale in parte;
 compresie optima pe nara/narile sangerande minim 10 minute;
 masurarea TA;
 pregatirea materialelor si a instrumentarului necesare efectuarii tamponamentului anterior/posterior;
 supravegherea ulterioara a bolnavului.
Conduita terapeutica in caz de epistaxis: are drept obiectiv:
 hemostaza locala;
 anihilarea cauzei;
 reechilibrare volemica si cardio-vasculara;
 combaterea simptomelor asociate sangerarii;

Conduita terapeutica
Medicul va avea echipament de protectie.
A) Hemostaza locala
 calmarea bolnavului;
 pozitia bolnavului- sezand, cu “barbia in piept”, deschis la guler;
 evacuarea cheagurilor din fosele nazale(aspiratie, suflatul fiecarei fose nazale in parte);
 (auto)compresie digitala pe partea sangerarii timp de 10 minute;
 introducerea in fosa nazala a unei mese cu substanta vasoconstrictoare sau hemostatice sau bureti cu fibrina
dupa anestezie locala(xilina 1%). Se vor masura obligatoriu TA si pulsul;
 cauterizare chimica sau electrica a punctelor hemoragice;
 tamponament nazal anterior uni/bilateral;
 tamponament nazal posterior uni sau bilateral in sagerarea posterioara;
 hemostaza chirurgicala in epistaxisul grav: ligatura carotidei in functie de topografia sangerarii;

B) Tratament general: are drept obiectiv etiologia sangerarii, medicatia coagulanta, reechilibrarea hidroelectrolitica;
     Medicatia coagulanta locala:
 trombina pudra hidrosolubila;
 apa oxigenata 12%
 bureti de fibrina (Gelaspon);
Şcoala Postliceală Sanitară de Stat „Grigore Ghica Vodă”Iaşi
Fişa tehnică 17
 bureti exapandabili (Merocel);
 substante vasoconstrictoare: efedrina 2%, adrenalina 1%, unguent hemostatic cu Tanin.

Tehnica tamponamentului in caz de epistaxis:

A)Tamponament  Anterior:
Materiale necesare: oglinda frontala, sursa de lumina, specul nazal, pensa anatomica,
                                mesa de tifon de 20 – 50 cm lungime, comprese sterile, lubrefiant,
                                tavita renala.
Tehnica:
 se degajeaza fosele nazale de cheagurile de sange; bolnavul va sufla fiecare nara in parte;
 se imbiba mesa cu lubrefiant;
 cu ajutorul speculului nazal si al pensei se introduce mesa in nas, cutand-o dinapoi inainte(in acordeon) in
straturi suprapuse astupand complet fosa nazala;
 se aplica la nas capastru/prastie;
 se mentine 24-48 ore;
 demesarea se face inmuind mesa cu apa oxigenata;
 se asociaza antibioterapie;
 administrare de hemostatice;

B) Tamponament Posterior:
 se confectioneaza un tampon dintr-o fasa, sterilizat; se leaga cu un fir de ata groasa a carui capete se lasa
lungi(~ 20cm)
 se introduce in fosa nazala care sangereaza o sonda subtire Nelaton al carei capat se scoate prin gura. De capat
se leaga firul de ata al tamponului si se trage sonda. Astfel tragem tamponul prin gura si il introducem in
rinofaringe.
 la nara se leaga firele tamponului posterior la un alt tampon care astupa complet nara. Se formeaza o cavitate
inchisa care favorizeaza formarea de cheaguri si oprirea hemoragiei.
 se asociaza antibiotice, calmante, transfuzii;
 se mentine 2 – 3 zile;
Erori in conduita terapeutica.
1) Se omite sa se intrebe bolnavul daca foloseste medicatie hipocoagulanta.
2) Pozitia bolnavului – sezand cu capul in piept. Cand bolnavul este in colaps sau in urma tratamentului
hemoragia continua, se aseaza bolnavul in decubit dorsal cu capul lateral. Se va monta perfuzie cu
reechilibrante volemice.
3) Durata compresiunii nazale sub 10 minute este ineficienta.
4) Omisiunea parametrilor cardio-circulatorii;
5) Folosirea medicatiei hemostatice(adrenostazin, vitamina K) este daunatoare la un bolnav hipertensiv cu puseu
paroxistic. Posthemoragic apare fenomenul de hemoconcentratie( se pierde mai mult plasma decat elemente
celulare) care, impreuna cu efectul hipercoagulant al medicatiei duce la un risc crescut de tromboza
coronariana (bolnavul poate face infract miocardic)
6) Se va actiona asupra bolii de baza(tratam puseul hipertensiv) in paralel cu hemostaza locala.
7) Sangerarea moderata, dar prelungita sub tamponament incorect poate induce sindrom anemic.
8) Tamponamentele repetate la intervale scurte de timp in aceeasi fosa nazala cauzeaza leziuni hemoragice greu
de tratat.
9) Un epistaxis hipertensiv poate exprima eminenta unei hemoragii cerebrale, avand valoare de “alarma”.