CUPRINS

Capitolul I :

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DESFRE FIBROMUL UTERIN

I.1 Definiţie şi incidenţa
I.2 Etiopatogenie
I.3 Anatomie patologică
I.4 Simptomatologie
I.5 Investigaţii clinice şi de laborator
I.6 Diagnosticul fibromului uterin
I.7 Forme anatomo-clinice
I.8 Evoluţia fibromului uterin
I.9 Prognosticul fibromului uterin
I.10 Complicaţiile fibromului uterin
I.11 Tratamentul fibromului uterin
I.12 Pregătirea preoperatorie şi îngrijirile postoperatorii
I.13 Supravegherea bolnavelor cu fibrom uterin
Capitolul II
PREZENTAREA CAZULUI

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

1
 INTRODUCERE

Viaţa oricărui om poate fi ameninţată la un moment dat de o suferinţă instalată brusc sau insidios care-l
duce intr-o situaţie critică ce trebuie rezolvată de serviciul sanitar cu promptitudine şi competenţă.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte ca o stare de bine psihic, social, de echilibru, reprezintă o
reacţie autonomă şi trăită în realitate. Este capacitatea de a se adapta la un mediu în continuă schimbare,
capacitatea de a creşte, a îmbătrâni şi a-şi aştepta moartea în limişte.
Nursingul promovează sănătatea, previne îmbolnăvirile, tratează bolnavii din punct de vedere somatic şi
psihic în orice unitate sanitară, comunitate şi are rolul de a suplini nevoia afectată, pentru a recupera în timp util
persoana bolnavă.
Asistenta medicală este conştiinţa celui lipsit de conştiinţă, vocea pentru cel prea slab ca să vorbească.
Asistentei îi revin o serie de sarcini pe care trebuie sa le îndeplinească cu multă seriozitate şi profesionalism,
dintre care cea mai importantă este aceea de a ajuta bolnavul cu tact, înţelegere, delicateţe şi atenţie.
Am ales acest subiect, considerând că profilaxia şi tratarea afecţiunilor ginecologice, precum şi ocrotirea
mamei şi copilului sunt cele mai importante. Am fost impresionată de numărul destul de mare de femei care
suferă de afecţiuni ginecologice şi de dorinţa lor de a avea copii. De aici derivă sarcinile multiple ale unei bune
asistente medicale şi de noi depinde rezolvarea cu succes a problemelor, deseori vitale, pe care le ridică
ginecologia şi obstetrica.
Îngrijire acordate unei bolnave operate de fibrom uterin sunt multiple. Pentru a efectua operaţia şi a acorda
bolnavei îngrijirile corespunzătoare este nevoie de o echipă completă, în care cadrele medicale au un rol
important. Rolul asistentei este de a pregăti pacienta preoperator şi de a preveni complicaţiile postoperatorii,
prin supravegherea atentă a bolnavei şi îngrijirile acordate.
Se spune că suntem tot atât de tineri ca şi credinţa noastră. Crezul meu este acela al profesiei, de a
dărui sfaturi şi înţelegere celor sănătoşi, îngrijiri celor suferinzi, de a-i ajuta pe aceştia din urmă să depăşească
momentele dificile ale bolii pentru a se putea reintegra în familie şi societate.

2
 SCOPUL ŞI MOTIVAŢIA LUCRĂRII

Intelegand ce inseamna suferinta şi mai ales ce înseamnă viaţa, de aceea consider ca problemele de
îngrijire trebuie bine cunoscute şi stapânite deoarece de aplicarea lor corectă şi promptă depinde vindecarea
bolnavilor şi evitarea sau prevenirea complicaţiilor.
Am ales să vin în sprijinul femeilor cu probleme genitale, atât ca femei cat şi din prisma problemelor pe
care le ridică educaţia sanitară cât şi profilaxia.
Lucrarea de faţă se ocupa cu studiul uneia dintre cele mai întalnite afecţiuni genitale feminine: fibromul
uterin, tumora benignă cu incidenţă crescută care afectează o categorie largă de femei.
Am ales să aprofundez acest subiect cu scopul de a-mi însuşi cunoştinţe noi despre afecţiunile
aparatului genital feminin, despre fibromul uterin în principal, cât şi pentru aprofundarea cunoştinţlor dobândite
anterior.
Scopul acestei lucrări este acela de a scoate în evidenţă multitudinea îngrijirilor acordate bolnavelor
operate de fibrom uterin. Medicul specialist nu poate să acţioneze singur în vederea obţinerii succesului scontat.
Pentru a efectua operaţia şi a acorda bolnavei îngrjirile corespunzătoare este nevoie de o echipă completă în care
cadrele medii au un rol important. Actul operator necesită o pregătire minuţioasă, preoperator şi apoi urmărirea
atentă a stării de sănătate.

CAPITOLUL I

FIBROMUL UTERIN

I.1Definiţie si incidenta

Fibromul uterin este o tumoare benignă format din ţesut muscular neted de tip miometrial şi din ţesut
conjunctiv este cea mai comună tumoră benignă umană şi cea mai frecventă; se dezvoltă din
musculatura netedă a peretelui uterin ( miom ), dar prezintă şi o componentă conjunctivă, de unde şi
denumirea de fibrom.
A fost semnalat din cele mai vechi timpuri ca şi „pietre ale uterului”
Etimologie : Fibro (greacă) = fibră + oma (greacă) = umflătură
Alte sinonime: leiomiom, leiomiofibrom, fibroizi

3
 Fibromul uterin a fost semnalat din cele mai vechi timpuri ca “pietre ale uterului”. Hipocrate descrie
cazul unei femei de 60 de ani, care după ce a prezentat dureri abdominale a eliminate prin vagin o “piatră”
(fibrom calcifiat)
Incidenţă: se apreciază că 20% dintre femeile de peste 35 de ani au fibrom uterin cunoscut.
Fibomul uterin este de trei ori mai frecvent la femeile negrese datorită unei predispoziţii genetice.
Numarul fibroamelor este variabil, uneori se întâlneşte un singur nodul fibromatos în uter, dar pot fi
şi mai mulţi nodule fibromatoşi (polifibromatoza)
Vârsta: în mod obişnuit fibromul uterin apare la o vârstă tânară, dar de obicei nu produce simptome,
până la 30-45 de ani. După menopauză fibroamele prezente involuează, iar altele nu mai cresc.
Antecedentele patologice şi bolile associate fibromului: asocierea fibromului cu tulburări cardiac, HTA
este interpretată difeit. Pentru unii autori, asocierea este o simplă coincidenţă, din cauza răspândirii mare a
bolilor cardiace şi fibromului la aceeaşi vârstă. Alţi autori atribuie fibromului uterin un rol în apariţia bolilor
cardio-vasculare. De asemenea se discută existenţa triadei: fibrom uterin – HTA – obezitate, ca un sindrom
bine individualizat. Creşterea în greutate este considerată un factor de risc pentru dezvoltarea fibromului
uterin.

I 2 Etiopatogenia
Majoritatea opiniilor indică originea tumorii în elementele musculare ale uterului, părerea diferă însă
dacă tumora se dezvoltă în fibrele muscular proprii miometrului sau din musculatura pereţilor
musculari.
Originea celulelor generatoare ale tumorii:
a) Studiile histologice: au admis că fibromul uterin ia naştere din celulele muscular netede tinere însă
incomplete diferenţiate, dar făcând parte din elementele normale ale muşchiului uterin.
b) Originea vasculară a fibromului uterin este susţinută iniţial de Klebs, care consider reţeaua
vasculară drept sursă de dezvoltare a tumorii. Astfel, în sprijinul teoriei vasculare a fibromului
uterin vine descrierea unor tipuri particulare de leiomiom, în care aspectul histopatologic arată o
dispunere ordonată a nucleelor sub efectul dezvoltării şi creşterii celulelor tumorale în jurul vaselor.

Există mai multe teorii privind etiologia fibromului uterin:

 Teoria hormonală: apariţia fibromului datorită tulburărilor hormonale; Nitherspoon emite
teoria hiperfoliculinemiei, stabilind o legătură de cauzalitate între formarea chistelor
ovariene cu secreţie crescută de estrogen şi hiperplazia de endometru cu care se asociază
frecvent fibromul uterin.

4
 Fibromul uterin se dezvolta cu precădere în perioada de activitate ovarian, creşte în timpul
sarcinii, după tratamente cu Clomifen, contraceptive şi regresează după menopauză.
 Teoria genetică: existenţa unei gene care prin diverse mutaţii ar duce la constituirea
formaţiunii tumorale.
 Teoria musculară: apariţia fibromului ca o roliferare a ţesutului muscular şi conjunctiv
vascular
 Teoria resturilor embrionare: se consider fibromul ca fiind consecinţa unor resturi
embrionare localizate perivascular, care se multiplică formând aglomerari concentric de
fibre musculare netede la periferia cărora proliferează ţesutul conjunctiv.
 Teoria neurofibromatozei: explică apariţia fibromului utrin în cadrul unui proces de
neurofibromatoză generalizată. Fibromul uterin se dezvoltă de obicei între 30-45 de ani
fiind foarte rar întâlnit înainte de 25 de ani. Nu apare niciodată înaite de pubertate sau după
menopauză. În timpul sarcinii fibromul creşte în dimensiuni din cauza modificărilor
hormonale.

I.3 Anatomie patologica

Tipuri de localizări
Fibromul uterin se prezinta ca o farmaţiune tumorală unică sau cel mai adesea multiplă, de
dimensiuni variabile se distinge de ţesuturile din jur şi modifică forma uterului. Localizarea
fibromului uterin este variată în raport cu diferite segmente ale uterului sau ale muşchiului uterin:
 Localizarea corporeală – cea mai frecventă, sediul tumorii putând fi fundic, peretele
anterior sau posterior uterin. Situaţia tumorii localizată pe peretele posterior antrenează o
retroversie uterină fixă foarte dureroasă.
 Localizarea cervical – este mai rară, coexistând cu fibromioamele corpului. Sediul poate fi
supra vaginal, se situează anterior sub peritoneu comprimând vezica şi uretra, alteori
posterior sau lateral între foiţele ligamentului larg realizănd fibroame uterine
intraligamentare. Sediul intravaginal interesează mai ales buza anterioară a colului.
 Localizarea subperitoneală (fibromioamele subseroase) pot fi sesile modificând mai mult
sau mai puţin conturul uterului, sau pediculate, când pot torsion sau chiar rupe.
 Localizarea în plin miometru – intramural sau interstiţiale, când sunt de dimensiuni mici
nu modifică conturul uterului, dar când cresc în volum produc o marire a uterului ce
devine neregulat, nodular.
 Fibromul uterin submucos – se dezvoltă sub endometru, deşi este mai puţin frecvent are o
mare importanţă clinic prin sângerările pe care le dertermină. Prin dispoziţia submucoasă
5
 deformează mai mult sau mai puţin cavitatea uterină, iar uneori dezvoltă un pedicul,
devenind liber de cavitatea uterină, în această formă sub efectul contracţiilor uterine tinde
să se elimine prin col realizând: fibromul submucos uterin pediculatîn stare născândă.

Numarul şi dimensiunile
Nodulii fibromatoşi au numar şi dimensiuni variabile: cei mici pot fi microscopic sau de 1-2 mm;
cei mari pot atinge dimensiuni variabile – gigantic care pot ajunge până la mărimea unui uter
gravid la termen şi greutatea lor poate fi de 5-10 kg sau mai mult.
Tumorile colului sunt solitare, în schimb la nivelul corpului sau multiplii nodului tumorali.

Consistenţa fibromului
6
 Consistenţa nodulilor este fermă, culoarea este albă-cenuşie sau rozată dupa gradul de
vascularizare şi prezintă diverse modificări în caz de necrobioză sau alte degenerescenţe. Când
nodulul este proaspăt secţionat se pot vedea benzile muscular ce se intersectează sau sunt sub
forma
unor vârtejuri. La femeile în vârstă se găsesc fibromioame calcificate a căror duritate este ca si a
osului.

Transformări structurale ale fibromului uterin

Fibromul poate fi sediul unor transformări degenerative benign ce survin ca urmare a unor
modificări circulatorii sau după tratamentul cu doze crescute de progestative.
 Degenerescenţa calcară: fibroamele devin dense, durere, de culoare albă-sidefie. În zonele
cu necrobioză se depune calciu şi nodulii devin devin duri şi grei ca nişte pietre; se
întâlneşte numai după menopauză la intervaluri relativ mari
 Degenerescenţa osoasă: mecanismul de producer nu este bine cunoscut
 Degenerescenţa edematoasă: produsă prin blocarea circulaţiei venoase de întoarcere, este
mai frecventă in sarcină şi lauzie. Fibromul creşte brusc în volum, este mai moale, dar nu
este dureros. Pe secţiune are zone gelatinoase, galben-verzui sau mixomatoase.
 Necroza aseptic: este o complicaţie produsă prin ocluzia arterial a tumorii. Clinic se
manifestă prin alterarea stării generale, febră, apetit diminuat, greţuri, balonare abdominal.
Tumoarea creşte în vplum, devine mai moale şi sensibilă , iar pe secţiune este de culoare
roşie închisă, vişinie.
 Necroza septică: se întâlneşte cel mai frecvent în localizări submucoase pediculate. La
examenul vaginal, nodulul este de culoare brun-verzuie-negricioasă cu zone facelate şi cu
miros fetid. Este prezentă alterarea stării generale a bolnavei, dar de intensitate variabilă.
 Transformarea malign – cu incidenţă controversată, se manifestă clinic prin creşterea şi
înmuierea tumorii şi apariţia unor metroragii suggestive mai ales în postmenopauză.
 Degenerarea grasă – este rară şi apare sub două aspect: ca sechelă sau concomitant cu
stadiile avansate ale distrofiei hialine, când vacuolele de grăsime apar în cellule sau alteori
se prezintă ca un ţesut adipos cu celule rezultate din metoplazia celulelor muscular.
 Regresiunea fibromului uterin - este mai accentuată după naştere, în timpul alăptării şi
după instalarea menopauzei până la dispariţia prin citoliza celulelor muscular miomatoase.

7
 1.4Simptomatologie
Fibromul uterin se manifestă foarte variat, în funcţie de numărul, mărimea şi localizarea tumorilor.

Fibromul asimptomatic: Evidenţiat de cele mai multe ori cu ocazia unui examen ginecologic de rutină
sau descoperit în timpul explorării chirurgicale a prlvisului.

Hemoragiile uterine: Sângerările uterine reprezintă simptomul cel mai frecvent întâlnit la femeile cu
fibrom uterin. Sângerările uterine se prezintă foarte variat clinic. Explicaţia lor este dată de
vascularizaţia crescută a uterului, mărimea cavităţii uterine şi de o deficienţă în contracţia musculară
pentru a asigura hemostaza. În ordinea frecvenţei se întâlnesc :
Menoragia: hemoragia menstruală – reprezintă cea mai obişnuită şi caracteristică formă de sângerare
la femeile cu fibromiom. Menoragiile nu se instalează niciodată brusc, menstruaţiile devin progresiv
mai abundente, frecvent cu cheaguri, durează mai mult de o săptămână, sfârşind cu o serozitate
rozacee.
Menometroragiile: sunt sângerări care continuă o menstruaţie abundentă până la menstruaţia următoare.
Se întâlnesc cu o frecvenţă de aproximativ 22% din cazuri.
Metroragiile: Sunt mai rare, întâlnindu-se în 13% din cazuri; ele survin între menstruaţii, discontinuu,
fiind revelatoare mai ales pentru un miom submucos sau un polip fibros.

Hidroreea: În perioada menopauzei se întâlnesc hemoragii continue cu exacerbări. Leucoreea se

întâlneşte sub formă hidroreică. Hidroreea constă într-o pierderede lichid clar, apos, albicios, al cărei
cantitate poate ajunge până la 1 litru/ 24h. Pioreea – sau pierderi purulente – pot releva câteodată un
polip fibros pe cale de necrozare. Leucoreea banală nu este un semn de fibrom.

Leucoreea:
- abundentă premenstrual, este un simptom comun; în fibromul uterin secreţia cervicală este filantă,
translucidă sau murdară când se însoţeşte cu endocervicită şi/sau endometrită
- în obstrucţiile canalului cervical pot fi prezente descărcări intermitente de conţinut seropurulent,
sangvinolent de tip vomică uterină.

Fibroamele dureroase: Apariţia durerilor avertizează că există ceva mai mult decât un fibromiom
banal. Durerea rezultă din degenerările ce urmează tulburărilor circulatorii, infecţioase, torsiunii unei
tumori pediculate, prin compresiune la nivelul pelvisului sau printr-o leziune asociată.

8
 Durerile au caractere diferite :
- dureri cu caracter colicativ, spasmodic – reflectă contracţiile uterine ce tind să excludă din cavitatea
uterină un nodul submucos sau un polip fibromatos; uneori durerea ia aspectul dismenoreei particulare,
atunci când fibromiomul constituie un obstacol în evacuarea sângelui menstrual; femeia acuză o jenă
pelviană sau veritabile dureri lombo-abdominale, însoţite de o sângerare redusă, urmată apoi de cheaguri,
care sfârşesc criza dureroasă;
- dureri intense cu caracter lanciant – însoţite de semne de iritaţie peritoneală, vîrsături, subocluzie – survin
în cazul fibroamelor intracapsulare;
- dureri cu caracter de crampe sfâşietoare – iar când se adaugă febră, frisoane, leucocitoză, se constituie
semnul supuraţiei şi abcedării unui nodul fibromiomatos.
Creşterea rapidă a unui fibrom uterin se însoţeşte de o stare de tensiune hipogastrică. Inclavarea unui fibrom
uterin în micul bazin se exprimă prin dureri caracteristice cu iradieri în membrele inferioare, prin compresiunea
realizată de tumoră pe rădăcinile sciaticului.
Perceperea masei tumorale. În hipogastru sau abdomen de către bolnavă este posibilă atunci când
tumoarea a depăşit micul bazin.
Tulburări funcţionale ale organelor de vecinătate
În funcţie de mărimea şi localizarea lui, un fibrom uterin poate avea răsunet asupra organelor vecine,
generând o serie de simptome „de împrumut”.

Manifestările clinice sunt date de compresiunea tumorii pe căile urinare, rect, vase.
Tulburări vezicale:
apar tulburări micţionale;polakiuria( micţiuni mai frecvente) cu caracter diurn;retenţia de urină : se
întâlneşte mai rar, se manifestă mai ales premenstrual, rareori ia aspect de retenţie acută.
Compresiunea colorectală : în general sunt puţine – tensiune, constipaţie, ocluzie mecanică.
Compresiunea venoasă :poate fi sursa unui edem al membrelor inferioare. Asocierea unei infecţii latente
în micul bazin şi a unei hipercoagulabilităţi creează condiţiile apariţiei flebitelor spontane.
Compresiunea ureterului în fibromul intraligamentar poate produce:
- hidroureter
- hidronefroză

1.5 Investigaţii clinice şi de laborator

- Investigaţii clinice: semne secundare, obezitate, teren varicos, anemie.

- Investigaţii de laborator:
9
  Hb (hemoglobină), Ht (hematocrit), leucocite, trombocite, timp de coagulare ( TQ, TH, TS),
VSH, grupa sanguină, Rh.
 Examene biochimice ale sângelui: uree sanguină, glicemie, tymol, proteinemie.
 Examen de urină: urocultură, test de sarcină.
 Examen cardiologic: EKG, măsurarea TA, puls.
Examinări complementare:
 histerometria: permite evidenţierea cavităţii uterine, alungite, deformate sau alteori pare scurtată prin
noduli submucoşi intracavitari;
chiuretajul uterin: se face cu scop explorator, terapeutic, biopsic;
 histerosalpingografia: indicată în diagnosticarea unui fibrom submucos, se efectuează cu o substanţă
de contrast lipo- sau hidrosolubilă;
 radiografia simplă: evidenţiază tumorile calcifiate, ca pete alburii sau alb-cenuşii rotunjite;
 flebografia uterină: metodă radiologică de vizualizare a vascularizaţiei pelvine, utilizând calea
endouterină de injectare a substanţei de contrast;
 examenul ecografic: apreciază dimensiunile, numărul şi chiar topografia tumorilor, excluzând o
sarcină; dă detalii asupra situaţiei fibromului, depistează leziuni asociate şi permite supravegherea
tratamentului;
 examen colposcopic şi citologic;
 histeroscopia: vizualizează baza de implantare a unui fibrom endocavitar;
 celioscopia;
 cistografia;
 clisma baritată.

I.6 Diagnostic

Diagnosticu pozitiv : se bazează pe datele concrete clinice şi paraclinice şi pe cele ale examenului
ginecologic.
Diagnosticul diferenţial
De cele mai multe ori fibromul uterin se recunoaşte uşor prin examen clinic, dar procesul de
diagnosticare trebuie să aibă în vedere şi alte stari fiziologice şi patologice ce determină marirea
uterului:

10
  sarcina – în care oprirea menstruaţiei şi nu sângerarea este semnul cel mai important, iar examenul
vaginal ne arată caracterele speciale ale uterului gravid (moale, globulos, contracţii); reacţiile
biologice de sarcină elimină această posibilitate;
 sarcina extrauterină sau hematocelul;
 cancerul de col uterin – apare în jurul menopauzei sau după ea, sângerarea este fără legătură cu
menstruaţia neregulată;
 inflamaţiile şi tumorile anexiale;
 chist vegetant;
 chist dermoid;
 tumori chistice de ovar – solid fibrom de ovar;
 uterul fibromatos – este deosebit de fibromul uterin, se întâlneşte la femeile multipare (în apropierea
menopauzei), manifestându-se cu menstruaţii neregulate, însoţite de balonări şi dureri abdominale;
la examenul clinic uterul este mărit, forma neregulată, dur, cavitatea uterină este mai mare, dar
regulată;
 adenomioza – determină o mărire neregulată, nedepăşind o sarcină de 12 săptămâni şi apare la
femeile tinere;
 uterul malformat;
 pelviperitonita statică.
1.7 Forme anatomo-clinice
. Fibromiomul cu „meno – metroragii”
După cum s-a mai amintit, fibromiomul nu „sângerează”. El coexistă cu menstre abundente şi prelungite, când
are evoluţie- predominant endocavitară, submucoasă (hemoragiile au însă alte „surse”). Cele trei circumstanţe
de sângerare care pot fi constatate la un examen direct histeroscopic sunt: - creşterea suprafeţei endometrului
(fibromiomul cu evoluţie intracavitară multiplică de câteva ori suprafaţa mucoasei uterine); - leziunile
proliferative de endometru (benigne şi/sau maligne); - adenomioza. Endometrioza internă şi/sau
intramiometrială coexistă cu fibromul în proporţie de 10 – 21% din cazuri. Hiperplaziile de endometru se
asociază fibromiomului uterin în proporţie de 25 – 67% din cazuri.

Fibromiomul ce produce compresiune

Este vorba, în particular, de fibromioamele cu evoluţie subseroasă. Lăsând de o parte tumorile „istorice” de
mai multe zeci de Kg, care ajung să jeneze funcţionarea diafragmului, în această categorie intră fibromioame cu
volum chiar mai modest, dezvoltate anterior (spre vezica urinară), posterior (spre ampula rectală şi sigmoid),
lateral – intraligamentar (sub şi/sau peste ureter).

11
 Fibromiomul cu necrobioză aseptică
Ischemia şi necroza sunt datorate unei inadaptări a vaselor nutritive (artera nutritivă a fibromiomului), la
creşterea foarte rapidă a tumorii şi/sau datorită unui obstacol pe circulaţia arterială (endarterita obliterantă). De
obicei procesul se produce în sarcină, traducându-se prin dureri localizate la nivelul masei tumorale şi febră.
Necrobioză aseptică se însoţeşte de ramolisment, degenerescenţă şi edem. Ecografic se poate pune în evidenţă
colecţia lichidiană în centrul masei tumorale.
Fibromiomul suprainfectat (necroza septică)

12
Această formă anatomo – clinică interesează îndeosebi fibromioamele intracavitare (polipii fibroşi, „in status
nascendi”). în spaţiul intracavitar apar meno – metroragii din endometrul hiperplaziat şi decolat, leucoree
rozată, colici expulzive. în stadiul vaginal tumoarea are un aspect sângeriu şi/sau sfacelat, leucoree fetidă,
purulentă şi/sau ca „spălătura de carne”. În anumite circumstanţe, în particular după avort septic, post – partum,
pe utere cu fibromiom, procesele de endometrită purulentă se pot extinde prin contiguitate, dar şi vascular, la
nivelul masei tumorale.

Fibromiomul malignizat
Transformarea neoplazică rară (1 la 10.000 de cazuri) poate interesa orice fibromiom, indiferent de topografie,
inclusiv polipii fibroşi intracavitari. Fibromiomul cu sterilitate/infertilitate Fibromiomul declanşează o reacţie
inflamatorie în ţesutul endometrial (acţionează ca un veritabil DIU) şi/sau nu lasă să evolueze o sarcină, datorită
aportului insuficient de sânge.

13
 I.8Evoluţia
Fibroamele au evoluţie lentă, fiind multă vreme suportate. Între 40 şi 50 de ani este momentul critic, când
tulburările hemoragice sunt mai accentuate, de aceea operaţiile sunt mai frecvente în această perioadă a vieţii.
Fibromul încetează să mai crească după menopauză, deoarece suferă un proces minim de involuţie datorită
transformării ţesutului miomatos în ţesut fibros.
I.9 Prognosticul fibromului uterin
Prognosticul este bun, deoarece este o tumoră benignă, care se poate opera şi care involuează involuntar la
menopauză. Când intervin complicaţii în evoluţia tumorii, prognosticul este mai rezervat. Când se asociază
calcinomuri de col uterin sau când intervenţia chirurgicală se efectuează la femeie, manifestat pe un teren mai
puţin favorabil, prognosticul poate fi grav, mai ales dacă există şi un risc operator crescut.

I.10 Complicaţiile fibromului uterin

Complicaţiile fibromului uterin se împart în patru categorii:

14
Complicaţii locale
 infecţioase : apar în fibromul submucos, iar apariţia unei infecţii se traduce prin semnele ei
caracteristice : febra, durerea, alterarea atării generale; fibromul infectat, rar întâlnit, se măreşte în
volum şi devine mai moale;
 complicaţiile anexiale: pot fi acute sau cronice;
 endometrita (inflamaţia endometrului) este însoţită de mărirea cavităţii uterine şi deformare, se
manifestă cu leucocitoză şi uşoară hipertermie şi se exteriorizează sub formă de leucoree;
 necrobioza septică sau gangrena unui polip produs de col se manifestă cu dureri pelvine de tip
exploziv, însoţite de pierderi roşcate; polipul devine friabil şi sângerează la atingere;
 hemoragiile : apar foarte des în fibromul submucos; hemoragia este un simptom şi poate deveni şi o
complicaţie prin repetare, mult mai des decât prin abundenţă; uneori pot fi foarte abundente,
necesitând o intervenţie chrurgicală de urgenţă;
 complicaţii mecanice : hemoragii intraperitoneale, torsiunea acută sau lentă a unui fibrom, ocluzie
intestinală, compresiunea pe organele din jur (compresiuni vezicale sau rectale);
 complicaţii vasculare : edemul (procesul nu este reversibil şi tratamentul este chirurgical);
 degenerescenţele fibromului uterin pot fi benigne ( degenerare chistică, degenerare ficoza coloidală
şi calcaroasă) sau maligne ( degenerarea malignă sarcomatoasă, foarte rară şi foarte gravă);
degenerările maligne pot fi atunci când fibroamele cresc rapid şi se însoţesc de metroragii.

Complicaţii generale
 aparatul respirator : apar semne de suferinţă prin reducerea capacităţii sale, datorită tumorilor
voluminoase care ridică diafragmul;
 aparatul circulator : apar dureri pericardice, palpitaţii, dispnee paroxistică, tahicardie, HTA, edem,
flebite ale venelor membrelor inferioare sau a micului bazin;
 aparatul urinar : disurie, polakiurie, retenţie urinară, hidronefroză, fenomene datorate compresiunii
prin dezvoltarea tumorii;
 obezitatea : este frecventă şi este un factor defavorabil când este vorba de un act chirurgical;
 tulburări ale croazei sanguine ( a posibilităţilor organice de a-şi regla hemoragia) explică în parte
pericolul trombogenozei fibroamelor.

Complicaţii obstetricale
 sterilitate;

15
 la asocierea cu sarcina pot apărea : compresiune asupra plexului solar, vezicii urinare, rectului
( manifestate prin tenesme vezicale, pelvialgii, polakiurie, disurie, tenesme rectale, dureri lombo-
sciatice) şi chiar, în cazul fibroamelor mari, avorturi, naşteri premature, inserţii joase ale placentei

Complicaţii postoperatorii
 flebotromboze : sunt complicaţii majore, manifestate adesea prin embolie pulmonară;
 ocluzii postoperatorii;
 peritonite ;
 complicaţii urinare, specifice histerectomiei totale, când este vorba de o fistulă uretro-vaginală sau
fistulă vezico- vaginală.

I.11 Tratamentul

Tratamentul profilactic :
 se recomandă combaterea factorilor ce pot determina dereglări hormonale metabolice. Un scop
important este întreţinerea unui echilibru hormonal, cu evitarea încărcăturilor hormonale şi
combaterea sindromului de congestie pelvină. În perioada de activitate genitală a femeii, măsurile
profilactice se realizează treptat. Profilaxia fibromului uterin constă în :
 la pubertate se supraveghează întreaga dezvoltare a funcţiei genitale a femeii;
 combaterea cauzelor de congestie pelvină şi a disfuncţiilor neuroendocrine;
 atenţie în utilizarea tratamentelor cu estrogeni şi a contraceptivelor;
 stimularea natalităţii la vârstă tânără;
 depistarea tumorilor în fazele incipiente latente, prevenirea dezvoltării şi a complicaţiilor prin
medicaţie decongestivă şi igienă riguroasă;
 evitarea intervenţiilor chirurgicale timpurii şi repetate pe sfera genitală;
 prevenirea recidivelor după operaţii, cauzele favorizante care sunt congestia pelvină şi încărcăturile
hormonale, vor fi combătute;
 pentru o bună profilaxie este necesar consultul periodic şi dispensarizarea cazurilor cu risc de
îmbolnăvire ( femei care au făcut tratamente hormonale, intervenţii chirurgicale genitale, sterilitatea
primară, pubertatea patologică);
 supravegherea tumorilor depistate şi tratate.

Tratamentul curativ

16
  tratament farmacodinamic cu decongestionante;
 ca măsură de urgenţă se aplică tratamnt medicamentos pentru oprirea imediată a hemoragiilor
sau pentru prevenirea repetării lor;
 tratamentul fibromului uterin este chirurgical.

Tratamentul medicamentos este indicat numai în cazul tumorilor mici, fără semne clinice
deosebite, necomplicate , în preajma menopauzei, când există posibilitatea supravegherii bolnavei şi
contraindicaţii de ordin general sau local pentru actul chirurgical. Scopul terapeuticii medicale este combaterea
hemoragiei; se administrează ocitocice : Ergomet sau Methergin – în injecţii i.m., o fiolă la 12 ore. Când există
hemoragii mari, se pot administra şi i.v. Fiolele de Ergomet se pot administra şi per os, o fiolă la 6 ore.
Oxistinul are efect rapid şi de scurtă durată – se poate administra i.v. diluat în 20ml glucoză, dar se poate
administra şi i.m.
Medicamente cu efect asupra coagulării : Vit. K1 ( 3 fiole/zi, după mese), Venostat (1 – 2 fiole/zi, i.v. sau
s.c.), Vit. C ( 5 tb. De 200mg/zi sau 2tb. de 500mg/zi), Prednison ( 30 mg/zi).
Tratamentul cu progestative de sinteză : este un tratament de mare importanţă, trebuie înlăturat cu
progestativ asociat estrogenitiv, datorită riscului puseului. Se folosesc : 10 mg de progestativ în zilele 20, 23 şi
26 ale ciclului menstrual, pe cale orală sau parenterală. Poate fi asociat cu androgeni, un singur progestativ
doar. La întreruperea tratamentului există pericolul de noi şi abundente hemoragii. Tratamentul este de lungă
durată şi necesită controlul permanent al uterului. Antagoniştii de gmFH (Zoladex) pot reduce mult volumul
tumorilor si simptomatologiei.

Chiuretajul uterin este un procedeu sigur de oprire a hemoragiei şi are scop explorator şi biopsic. Sunt
foarte limitate indicaţiile : când bolnava refuză operaţia, când starea generală a bolnavei nu permite intervenţia
chirurgicală şi ca terapie adjuvantă de hemostază temporară pentru refacerea bolnavei şi pregătirea
preoperatorie.

Tratamentul chirurgical are indicaţia atunci când bolnava prezintă un fibrom cu dimensiuni mai mari ca
ale unei sarcini de 3 luni, determinând o sângerare persistentă la tratamentul medicamentos, cu dureri
secundare. Tratamentul chirurgical se impune în cazul :
- fibromului mărit de volum;
- miomul este posterior şi antrenează tulburări de compresie;
- fibromul lateral cu riscul de compresiune pe uretre;
- polipi intracavitari cu risc de infecţie;
- miomul compresiv sau dureros;
17
 - când apare o creştere bruscă a unui fibrom care era mic;
- când hemoragia persistă peste 3 luni;
- când apar tulburări asociate secundare;
- înainte de menopauză, pentru a vindeca o sterilitate, a favoriza graviditatea şi a trata avorturile
repetate;
- contextul psihologic şi social.
Tratamentul chirurgical este cel mai eficient prin extirparea fibromului. Se efectuează prin : miomectomie,
miometrectomie şi histerectomie. Operaţiile acestea se fac pe cale vaginală sau abdominală. Calea de abordare
se face în funcţie de volumul şi topografia fibromului. Mai nou, se recurge la tehnici operatorii conservatoare –
miomectomia, miometrectomia , care să păstreze intacte sau să restaurezetoate funcţiile aparatului genital :
gestativă, hormonală şi menstruală.
 Miomectomia urmăreşte păstrarea integrităţii funcţiilor genitale şi statica organelor pelvisului,
extirparea tumorilor sau a tumorilor fibromatoase cu păstrarea uterului şi anexelor sale. Avantaje :
respectă endometrul, care este organ de recepţie hormonală prin care se asigură funcţionarea normală a
ovarelor; păstrează funcţia menstruală şi de gestaţie. Este indicată în tratamentul chirurgical al
fibromului uterin la femeile tinere. Este contraindicată în cazurile de preexistenţă a fibromului cu
cancerul genital, în afecţiuni acute şi subacute pelvi-genitale, în stări precanceroase ale colului, la femei
peste 45 de ani şi în cazul afecţiunilor cardiace grave.
 Miometrectomia are ca scop principal conservarea cât mai mare a cavităţii uterine. Se extirpă nodulii
tumorali şi se face rezecţia unei porţiuni largi de miometru cu deschiderea obligatorie a cavităţii
uterine. Este indicată în polifibromatoza uterină.

 Histerectomia constă în îndepărtarea uterului odată cu tumora fibromatoasă. Avantajele sunt : prevenirea
apariţiei cancerului genital, pierderea de sânge este mică şi complicaţiile sunt rare. Indicaţiile sunt la
femei peste 45 de ani, la femei tinere când nu doresc sarcină şi nici să-şi păstreze menstruaţia şi în
contraindicaţiile intervenţiei conservatoare. Histerectomia se împarte în subtotală ( se păstrează colul şi
se efectuează la femeile tinere) şi totală ( se suprimă uterul în totalitate şi se evită persistenţa unui pelvis
dureros şi riscul degenerării
 Tehnicile operatorii conservatoare prezintă ca avantaje : evitarea tulburărilor castrării, atenuarea acestor
tulburări la femei în pre- sau postmenopauză şi conservarea integrităţii fiziologice a femeii.

18
 Contraindicaţiile acestor tehnici şi limitele conservării ovarelo sunt : ovarele polichistice la femeile
tinere, nu se lasă pe loc un ovar după 45 de ani, se evită concentrarea ovarelor fără trompe, asocierea
unui cancer genital care presupune lărgirea histerectomiei cu anexectomie.

Impactul psihologic al histerectomiei

Pierderea uterului şi dispariţia menstruaţiei reprezintă pentru unele femei pierderea vitalităţii şi a
încrederii de sine.
Depresia e cel mai frecvent simptom psihiatric. Posibilitatea de a apărea probleme psihologice
postoperatorii se colrelează cu o serie de factori în care se include indicaţia pentru histerectomie, starea de
discomfort a femeii preoperator, generată de prezenţa fibromului uterin, acomodarea şi comfortul marital după
operaţie, ca şi dorinţa de a avea copii.
Tulburările sexuale pot surveni după histerectomie în funcţie de efectuarea unei histrerectomii totale sau
subtotale.
S-au făcut câteva observaţii cum ar fi: libidoul nu a fost influenţat de tipul de interveţie, el diminuându-se
la pacientele de peste 45 ani şi la cele ovarectomizate; orgasmul este redus la grupul cu histerectomie totală şi a
rămas neinfluenţat la cele cu histerectomie subtotală.

19
 I.12Pregătirea preoperatorie si ingrijiri postoperatorii

Se face în colaborare cu medicul anestezist-renimator, medicul specialist iar la nevoie cu sprijinul

medeicului cardiolog şi internist.
Pregătirea pentru intevenţie depinde pe de o parte de condiintevenţie depinde pe de o parte de condiţiile generale
ale femeii (vârstă, stare fizică) iar pe de altă parte de natura intervenţiei proiectate. Pentru ca pregătirile pentru
operaţie să fie complete sunt necesare următoarele evaluări:
 Evaluarea psihologică – are o mare importanţă pentru că pe lângă anxietatea dată de intervenţia
chirurgicală în sine, se adaugă teama că fibromul uterin este o tumoră malignă. Ideea histerectomiei poate
avea un impact psihic nefavorabil declanşând complexe de inferioritate faţa de familie şi de societate. Este
indispensabilă o conversaţie asupra operaţiei, a scopurilor ei, a implicaţiilor asupra dinamicii vieţii
sexuale care nu se va schimba după intervenţie, iar că suprimarea menstruaţiei nu înseamnă defeminizare.
În luarea unei decizii terapeutice contează opţiunea femeii pentru a avea copii, evidenţiind rezultatele
intervenţiei conservatoare.
 Evaluarea biologică – se face prin anamneză, examen clinic şi examen de laborator, adaptate la fiecare
caz. Se va stabili terenul pe care urmează sa se intervină, întrezarind eventualele dificultăţi de anestezie
operatorii sau postoperatorii. Astfel, vârsta înaintată, obezitatea , HTA, antecedentele flebitice, isuficienţa
respiratorie, necesită informaţii suplimentare în cadrul examenelor de laborator funcţionale.
 Aprecierea momentului operator – ţine seama de terenul bolnavei, perioada ciclului menstrual.
O intervenţie conservatoare se face după menstruaţie în schimb pentru histerectomie nu contează perioada
ciclului menstrual. Asocierea unei posibile endometrioze recomandă operaţia la mijlocul ciclului când
leziunile sunt minime sau la începutul ciclului când este necesară confirmarea diagnosticului.

Îngrijirile preoperatorii. Rolul asistentei medicale

Pregătirea propriu-zisă se realizează de către asistentă la indicaţia directă a medicului.

- în seara precedentă operaţia directă a medicului;
- în seara precedentă operaţiei se va administra un barbituric (Fenobarbital) ce va asigura un somn odihnitor şi
fără vise;
- pregătirea tubului digestiv se va face cu alimente fără reziduu, cu o săptămână înaintea
operaţiei, cu un laxativ uşor cu doua zile preoperator, iar în seara dinaintea operaţiei o clismă evacuatoare;
- pregătirea tegumentelor se va face cu o seară înainte prin radearea părului pubian, degresarea tegumentelor cu
alcool, iar la pacientele pregătite pentru histerectomie totală se face o spălătură vaginală cu o soluţie antiseptică şi
se introduce în vagin o meşă sterilă înainte de operaţie;
20
 - nu se recomanda o spitalizare prelungită preoperator.

Îngrijirile postoperatorii. Rolul asistentei medicale

Asistenta medicală are un rol important în îngrijirea postoperatorie, ea efectuând atât îngrijiri autonome,
cât şi delegate la indicaţia medicului. Alături de asistentă participă o întreagă echipă.
Perioada postoperatorie este intervalul dintre sfârşitul operaţiei şi vindecarea completă a bolnavei. În
timpul operaţiei, asistenta pregăteşte salonul şi patul pentru primirea bolnavei, într-un salon cu paturi puţine, cât
mai izolat de zgomote; temperatura camerei să nu depăşească 20-22 ºC, lumina să fie cât mai redusă; patul să
fie cu lenjerie curată, prevăzut cu muşama şi aleză şi accesibil din trei părţi.
Transportul bolnavei de la sala de operaţii se face cu căruciorul.
Asistenta medicală pregăteşte la patul bolnavei sursa de oxigen, seringi şi ace sterile de unică folosinţă,
garou, alcool, tăviţă renală, sonde vezicale, ploscă urinară, medicamente ( cardiotonice, analeptice, calmante)
necesare în urgenţă.
În perioada postnarcotică, până la revenirea totală, bolnava se va supraveghea foarte atent, până la apariţia
reflexelor de deglutiţie, tuse. Bolnava este transportată din sala de operaţie cu o perfuzie fixată de asistenta
anestezistă. Asistenta de salon va verifica poziţia acului şi ritmul perfuziei, supraveghind-o cu atenţie. După
sosirea bolnavei în salon, asistenta va monitoriza permanent : TA, pulsul, respiraţia şi faciesul pacientei, va nota
în F.O. calitatea lor şi va raporta medicului orice schimbare survenită. Monitorizarea funcţiilor vitale se va face
până la revenirea completă a conştienţei, deoarece pot apărea complicaţii ca : tulburări respiratorii, circulatorii,
asfixie.
Poziţia pacientei în pat va fi în decubit dorsal, fără pernă, cu capul într-o parte, pentru a se evita înecarea
cu vărsături şi a greţurilor. De asemenea, asistenta va administra medicaţia prescrisă postoperator şi, de câte ori
este necesar, medicaţie calmantă prescrisă de medic.
Asistenta medicală va supraveghea bolnava, pe zile, până la externare. Imediat postoperator, asistenta va
urmări : aspectul general (facies, tegumente), temperatura, semnele vitale (respiraţie, puls, TA), reluarea
tranzitului intestinal, diureza, aspectul pansamentelor pe plagă, combaterea durerilor, rehidratarea şi
reechilibrarea hidroelectrolitică, alimentaţia.
În prima zi postoperator se urmăreşte pulsul, TA, debitul prin tubul de dren, plaga şi se raportează
medicului orice modificare în starea pacientei. Ca tratament, dacă este necesar, se administrează cardio-tonice,
transfuzii de sânge izo-grup, izo-Rh, săruri clorate şi glucozate. Se continuă oxigenoterapia cu intermitenţă şi se
combate durerea administrând analgezice. Alimentarea se face prin regim hidric cu ceai amar în cantităţi
moderate şi fracţionate, dacă s-a reluat tranzitul intestinal.

21
 În a doua zi, asistenta hidratează pacienta per os şi va începe mobilizarea ei, pentru a produce o stimulare a
circulaţiei de întoarcere la nivelul membrelor inferioare. Se vor face mişcări pasive la început şi apoi active ale
membrelor inferioare.
În a treia zi alimentaţia se îmbogăţeşte treptat, trecându-se la supă strecurată, după primul scaun se
introduce pâine prăjită, brânză de vaci, iaurt. Daca mai este nevoie, se vor combate durerile. Se scoate tubul de
dren, dacă nu este productiv.
În a patra zi, daca tranzitul intestinal s-a reluat spontan, la indicaţia medicului, se administrează o fiolă de
Miostin, urmată la 30 minute de clismă evacuatorie. Se completează alimentaţia cu carne slabă şi piureuri de
zarzavat. Se urmăreşte plaga operatorie şi se face mobilizarea mai intensă, se permite deplasarea prin salon.
În a cincea zi, asistenta ajută pacienta să se plimbe dar să nu obosească, va ajuta medicul să scoată o parte
din fire.
În a şasea zi se trece la o alimentaţie completă, variată, vitaminizantă.
În a şaptea zi asistenta va ajuta medicul la scoaterea restului firelor.
Externarea după operaţie se face după scoaterea firelor, dacă nu intervin complicaţii.

I.13 Supravegherea bolnavelor cu fibrom uterin

Are în vedere cazurile asimptomatice, ţinute sub observaţie şi tratarea complicaţiilor, sechelelor postchirurgicale.

Dispensarizarea femeilor cu fibrom uterin asimptomatic :

- necesită supravegherea continuă a evoluţiei lor, pentru aprecierea ritmului de creştere a fibromului;
- sunt necesare examene efectuate la 3 luni în primul an, apoi la 6 luni şi la un an în cazurile staţionare;
- evitarea stării de congestie pelviană prin prescrierea unor măsuri de igienă;
- evitarea exerciţiilor violente şi a situaţiilor de erotism sexual;
- respectarea repausului în perioadele menstruale.
Dispensarizarea necesită o bună cooperare din partea femeilor şi de aceea este nevoie de o pregătire
psihologică şi educaţională corespunzătoare. În această pregătire trebuie insistat pe caracterul benign al tumorii,
care are o evoluţie lentă cu risc neglijabil de cancerizare şi pentru care menopauza reprezintă o formă naturală a
vindecării.

Supravegherea cazurilor tratate hormonal :

- iniţierea tratamentului se face după un prealabil bilanţ lipidic şi glucidic, clinic şi general;

22
 - supravegherea tratamentului se face prin controale repetate la 3 luni, când se evaluează eficienţa
tratamentului, greutatea bolnavei, TA, glicemia;
- tratamentul se întrerupe când persistă sau se accentuează durerile, tumora creşte şi se ramoleşte;
- după întreruperea tratamentului, tumora revine la dimensiunile iniţiale în câteva luni.

Recuperarea bolnavei tratate chirurgical :

- recuperarea primară – vizează refacerea stării generale, corectarea anemiei şi a unor incidente survenite în
procesul de vindecare, precum şi o reintegrare familială şi socio-profesională;
- recuperarea secundară – în sindromul dureros pelvin, tratamentul durerilor pelviene este îndelungat,
impune supraveghere medicală, este costisitor şi nu întotdeauna cu eficienţă deplină.

Metode si mijloace de lucru:

În îngrijirea pacientelor, asistenta medicală are sarcina să le supravegheze pentru a culege toate datele
privind starea generală şi evoluţia bolii acestora, comunicând medicului toate observaţiile.
În această lucrare am prezentat 1 caz, 1 pacienta internata în sectia Obstetrică – Ginecologie , BRAILA
Pentru întocmirea planului de îngrijire, am folosit ca sursă de informare pacienta, echipa de îngrijire,
familia şi foaia de observaţie a pacientelei.
Metode de lucru : comunicarea prin conversaţii, pentru culegerea datelor necesare cunoaşterii problemelor
pacientelor, a stării lor generale, a posibilităţilor şi imposibilităţilor satisfacerii nevoilor personale. M-am
folosit de anamneză, de examenul fizic şi de datele de laborator, precum şi de diagnosticul medical.
După ce am avut toate datele necesare, le-am analizat şi am reuşit să stabilesc problemele de sănătate ale
pacientei, atât sub aspect fizic, cât şi psihic. Aceasta mi-a permis elaborarea unui plan de îngrijire care a ajutat
pacienta să se adapteze schimbărilor ce au intervenit în starea ei.
Mijloace de lucru : am recoltat probele biologice ale pacientelei pentru analizele de laborator, am însoţit
pacienta la examinările paraclinice şi i-am administrat medicaţia indicată de medic. În paralel, am pregătit-o
psihic pentru operaţie şi am susţinut-o din punct de vedere moral pe tot parcursul internării.
Toate aceste metode şi mijloace de lucru se reflectă în capitolul următor, în care am prezentat studiul de caz.

CAPITOLUL II
23
 PREZENTAREA CAZULUI

CAZUL I

PACIENTA: M.D.
VÂRSTA: 42 ani
DOMICILIUL: BRAILA
NAŢIONALITATE: română
RELIGIA: ortodoxă
OCUPAŢIA: profesoară
STARE CIVILĂ: căsătorită

DATA INTERNARII:12.01.2018
DATA EXTERNARII:19.01.2018

MOTIVELE INTERNARII: menoragie de 6-7 luni

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Fibrom uterin

Anamneza:

1. ANTECEDENTE HEREDO – COLATERALE:

- neagă

2. ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE:

- menarha la 16 ani;
- cicluri menstruale regulate la 28 de zile, durata menstruaţiei 5-6 zile, flux crescut in ultimele 6-7 luni;
- sarcini: două; naşteri: două; avorturi: 0.

3. ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE:

-apendicectomie la 17 ani

24
 4. CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ:
- corespunzătoare: nu fumează, nu consumă alcool;

5. COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU: orientată temporo – spaţial.

6.ISTORICUL BOLII:
Boala actuală a debutat aproximativ acum 6-7 luni, prin menoragii din ce în ce mai abundente, motiv
pentru care pacienta solicită un consult de specialitate. Examenul ecografic evidenţiază formaţiuni tumorale
hipogastrice
Se internează în sectia Ginecologie I pentru diagnostic şi tratament de specialitate.

La internare s-au efectuat următoarele investigaţii:

1. EXAMEN CLINIC GENERAL :

- G = 75 kg, Î = 160 cm;
- tegumente şi mucoase: palide;
- ţesut celular subcutanat: normal reprezentat;
- sistemul ganglionar superficial : nu se palpează;
- sistem muscular: normoton, normokinetic;
- sistemul osteo-articular: integru, mobil;
- aparat renal: micţiuni spontane;
- aparat cardio-respirator:
- torace normal conformat, simetric, participă la mişcarile respiratorii;
- frecvenţa respiraţiei: 16 respiraţii pe minut;
- puls bine bătut: 78 pulsaţii pe minut
- TA = 120/80 mm Hg;

2. EXAMEN DE SPECIALITATE :
- abdomen sensibil la palpare, elastic
- organele genitale de multipară, nu pierde sânge în timpul examinării
- tuşeu vaginal: - vulva, vaginul suplu, elastic;
- col în butaş, orientat spre dreapta;

25
 - formaţiuni tumorale cât un grapefruit, care fac corp comun cu uterul, contur policiclic,
consistenţă fermă, nedureroasă;
- anexele nu se palpează.
- Examen Citologic
-Babeş Papanicolau: - frotiu de tip II, sunt prezente celule pavimentoase, superficiale, intermediare
celule metapalzice, rare celule de tip ganglionar;
- Flora bacteriană: coci reduşi;
- Examen secreţie vaginală: negativ;

INTERVENTII CHIRURGICALE:12.01.2018
-se face chiuretaj uterin
-asistenta pregateşte medicaţia pentru anestezie, i.v. cu Mialgin1/2 f.,Algocalmin1/2 f., Diazepam1/2 f.,ser
fiziologic, anestezie locală cu Xilină 1%;
-intervenţia a fost bine suportată;
-se practică histerectomie subtotală, cu anexectomie stângă;
-preoperator se indică Mialgin;
-intraoperator se indică Fetanyl;
-postoperator se indică: Mialgin1f., Glucoză 5% 3x 500ml, ser fiziologic 500ml, Diazepam 1f.;
-la deschidere se constată uterul transformat, fibromatos, cât un cap de făt, ovarul stâng chistic cu diametrul
de aproximativ 4 cm;
- se decide şi se practică histerectomie subtotală cu anexectomie stângă;
-sutura bontului cervical cu fire separate de catgut nr. 2;
-se face toaleta cavitaţii abdominale şi controlul hemostazei;

Măsurarea funcţiilor vitale este obligatorie zilnic, urmărindu-se în timpul operaţiei şi postoperator, deoarece
se dau date privind apariţia eventualelor complicaţii

26
 PARAMETRII FIZIOLOGICI
DATA T.A Respiraţia PULS Diureză T Observaţii

12.01 130/70 18/min 86/min 1200ml -37°C -dureri postope-

ratorii
-tub de dren-200
ml
13.01 120/80 18/min 84/min 1500ml 36,8°C -abdomen meteori-
zat
-se suprimă sonda
Foley
-tub de dren-150ml
14.01 120/80 17/min 76/min 1800ml 36,9°C -tub de dren-20ml

FOAIE DE TRATAMENT
DATA Tratament
12.01 -pansament gastric
-regim hidric perfuzabil
-Glucoza 10% 2x500ml
-Clexane s.c.-20mg
-controlul plăgii
13.01 -pansament gastric
-regim hidric perfuzabil
-Clexane s.c.-20mg
-controlul plăgii
14.01 -Clexane s.c.-20mg
-alimentaţie per os- proteine si lichide
-mobilizare treptată

INGRIJIRI POSTOPERATORII:
-monitorizarea funcţiilor vitale şi a cantităţii de lichid exteriorizat pe tubul de dren;
-se administrează :perfuzii cu Glucoză 10% 2x500ml; ser fiziologic 500ml;antialgice, Clexane pentru
profilaxia trombozelor;
-se incepe mobilizarea dupa 48 ore;
-după 48 ore se reinstalează tranzitul intestinal;

27
-se suprimă tubul de dren , se reîncepe alimentaţia (supe strecurate, iautr, brânză de vaci), se suprimă sonda
vezicală;
-se continuă urmarirea funcţiilor vitale şi controlul plăgii până când pacienta va fi externată

CULEGEREA DATELOR PRIVIND CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

- pacienta prezintă torace normal conformat, care participă simetric la mişcările respiratorii;
- frecvenţa respiratorie datorită stării post narcotice este de 23 respiraţii/minut;
- ritmul respiraţiei este regulat;
- amplitudinea respiraţiei este superficială, cu pauze egale între respiraţii;
- ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare în timpul inspiraţiei şi expiraţiei;
- tipul respirator : costal superior, datorită măririi diametrului antero-posterior în timpul inspiraţiei;
- mucoasa respiratorie este umedă, de culoare roz;
- pacienta are puls de 78 pulsaţii pe minut şi TA = 120/80 mmHg;
- coloraţia tegumentelor este palidă.

2. Nevoia de a bea şi a mânca

- pacienta are o greutate de 75 kg şi168 cm înălţime;
- cavitate bucală integră, nu prezintă edentaţie, mucoasă bucală umedă , de culoare roz, gingiile sunt
aderente la dinţi;
- nu prezintă proteză dentară, masticaţia fiind uşoară şi eficace cu gura închisă;
- reflexul de deglutiţie este prezent, digestia este lentă;
- ororul meselor era de trei mese principale şi două gustări
- preferă lactatele, alimentele de origine animală, brânzeturile, fructele; legumele, pastele făinoase;
- se hidratează normal, 2000 ml/zi prin consum de: sucuri, apă minerală, ciorbe, supe;
- după intervenţia chirurgicală, pacienta prezintă dificultăţi în a se alimenta din cauza stării
postoperatorii, având un uşor drad de dezhidratare, manifestat prin sete datorită pierderii de sânge
- pacienta a fost alimentată permanent timp de trei zile prin perfuzie cu glucoză 5%, în această perioadă
având un regim hidric cu ceai amar;
- după trei zile s-a restabilit tranzitul intestinal şi se începe alimentaţia cu supe strecurate, zeamă de
compot, sucuri de fructe, în cantităţi suficiente, fără a depăşi 1500 ml în 24h; îmbogăţindu-se treptat
cu supă de zarzavaturi, iar după primul scaun se introduce pâine prăjită, brânză de vaci, iaurt, carne
fiartă;
28
- alimentaţia devine apoi variată şi vitaminizantă.

3. Nevoia de a elimina
- eliminarea urinei se face prin micţiuni spontane, nedureroase, cu o frecvenţă de şase micţiuni pe zi, de
culoare galbenă, cu aspect clar, transparent, diureză fiind cuprinsă între 1600 – 1900 ml/24h;
- pacienta a prezentat metroragie în cantitate de 100 ml, din acestă cauză are tegumentele palide, uscate,
pliu cutanat persistent, sete
- eliminarea fecalelor este normală, un scaun pe zi, de obicei dimineaţa imediat după trezire, în cantitate
de 100 – 150 g, cu o consistenţă păstoasă, omogenă şi o culoare de obicei brună.

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

- aparat locomotor integru şi mobil, ceea ce îi permite pacientei o independenţă totală în mişcare, atât ca
amplitudine, cât şi ca mobilitate articulară;
- din cauza pierderii de sânge, pacienta s-a simţit slăbită;
- postoperator capacitatea de efort este redusă, pacienta prezentând oboseală, ameţeli şi slăbiciune
fizică;
- după intervenţia chirurgicală s-a mobilizat cu ajutor, apoi singură, motiv pentru care a prezentat un
mers încâlcit, dar echilibrat;
- acceptă o poziţie de decubit dorsal cu capul întors într-o parte, genunchii felctaţi cu o patură facută sul
sub genunchi şi îsi schimbă singură poziţia;
- postoperator se indică mişcări pasive şi active.

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni

- înainte de internare pacienta avea un somn liniştit, adormea uşor, durata somnului fiind de 7-8 ore pe
noapte;
- deprinderi înainte de culcare: ascultarea radioului sau lectura;
- în timpul spitalizării, durata somnului s-a redus la 4 ore pe noapte, pacienta adoarmind greu, iar
somnul îi este întrerupt de dureri la nivelul plăgii operatorii.

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

- pacienta preferă vestimentaţia uşoară şi comodă , încălţămintea joasă;
- acum necesită ajutor, pentru că este stabilă datorită actului operator.

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

29
- bolnava a fost afebrilă;
- după intervenţia chirurgicală a prezentat subfebrilitate ( 37,7 ºC ), iar după trei zile revine la 36,5 – 37
ºC.

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, a-şi proteja tegumentele şi mucoasele

- pacienta prezintă tegumente curate, netede, elastice, normal pigmentate;
- mucoasa bucală este integră, fosele nazale libere;
- pacienta este foarte interesată de a fi curată şi îngrijită, de obicei îşi efectuează toaleta singură;
- după intervenţia chirurgicală, bolnava necesită pansament steril 4 zile, schimbat zilnic;
- după 5 zile plaga este curată, iar tegumentele normal colorate;
- în fosa iliacă dreaptă are un tub de dren, care s-a menţinut 4 zile.

9. Nevoia de a evita pericolele

- pacienta este o persoană prudentă, ştie pe cât posibil să evite pericolele;
- acum persistă o teamă în ceea ce priveşte intervenţia chirurgicală, uneori plânge şi atunci devine
pesimistă.

10.Nevoia de a comunica
- îi place să converseze cu cei din jur, abordând discuţii pe teme diferite;
- acum vorbeşte uneori cu întreruperi, se bâlbâie, devine timidă şi chiar plânge;
- din partea familiei are multă înţelegere.

11.Nevoia de a-şi practica religia

- pacienta este de relifie ortodoxă;
- frecventează des slujbele religioase;
- seara citeşte dintr-o carte de rugăciuni.

12.Nevoia de a fi util, a se realiza

- pacienta este mulţumită de realizările obţinute până acum;
- acum se nelinişteşte pentru cei doi copii, în ceea ce priveşte alimentaţia lor şi menajul;
- se simte inutilă şi este complexată de faptul că nu poate fi alături de familie.

13.Nevoia de a se recreea
- pacienta obişnuia să vizioneze anumite programe TV;
30
 - îi place mult să citească romane de acţiune;
- acum, datorită condiţiilor spitaliceşti, nu este capabilă să-şi îndeplinească obiceiurile recreative.

14.Nevoia de a învăţa cum să-ţi protejezi sănătatea

- nu are cunoştinţe în ceea ce priveşte aotu-îngtijirea după externare;
- doreşte să afle cât mai multe informaţii despre evoluţia postoperatorie, de aceea pune multe întrebări.

În urma culegerii datelor pe cele 14 nevoi fundamentale, am stabilit următoarele nevoi alterate:
- nevoia de odihnă;
- nevoia de a evita pericolele;
- nevoia de a comunica;
- nevoia de a fi curat şi de a păstra tegumentele integre;
- nevoia de a se mişca;
- nevoia de a învăţa.

31
 PLANUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI R.D.

Diagnostic Obiective Intervenţii Intervenţii Evaluare

nursing autonome delegate
Alterarea stării de con- Pacienta va avea dure- I-am explicat pacientei Am adm. pacientei cal- Peste 1 h, pacienta nu a
fort, prin durere. re ameliorată peste 1h. să-şi caute poziţia cea mai mante ale durerii: mai prezentat dureri de
Se manifestă prin fa – Pacienta nu va mai avea bună, în care să nu prezin- Algocalmin 1f. de 2ml intensitate mare la nive-
cies palid, ochi încer- dureri peste 2 zile. te durere. i.m. lul plăgii, iar după 2
cănaţi şi diaforeză. zile nu a mai prezentat
deloc.
Dificultăţi în a se odih- Srabilirea unui orar de I-am recomandat pacientei I-am adm. Diazepam Pacienta se odihneşte
ni, se manifestă prin insom- somn : pacienta să dacă poate să facă plim – 1 tb/zi, de 10mg seara, noaptea şi are un somn
nie. doarmă 7h pe noapte, bări în timpul zilei. Fenobarbital 1f./zi de liniştit.
fără treziri noaptea şi Am asigurat condiţii opti- 15 mg seara.
fără sedative. me de microclimat.
Alterarea tegumentului Pacienta nu va prezenta Am explicat pacientei im- Am făcut toaleta plăgii După 4 zile postopera-
prin prezenţa plăgii complicaţii la nivelul portanţa păstrării tegu- cu tinct. de iod şi cu tor, pacienta prezintă te-
operatorii. plăgii operatorii. mentului curat la nivelul benzină iodată. Am gumente integre, curate
plăgii şi protejarea ei. tamponat plaga cu apă şi fără complicaţii.
oxigenată, tampoane
uscate,apoi am pansat
plaga. După 4 zile am
scos tubul de dren. Am
ajutat medicul la scoa-
terea firelor.

32
Diminuarea mobilită- Pacienta să aibă tonusul
ţii, manifestata prin di- muscular normal şi for-
ficultatea schimbării ţa musculară păstrată.
de poziţie.
Perturbarea imaginii se Pacienta nu va mai fi
manifestă prin anxie- anxioasă peste 3 zile.
tate, pierderea imaginii Pacienta va avea o ima-
de sine. gine de sine pozitivă, în
decurs de 3 zile.
Deficit de cunoaştere Pacienta va înţelege toa-
despre auto-îngrijire. te restricţiile privitoare
la dietă, controlul durerii
şi a efortului fizic, cât
şi la limitarea activităţii
sexuale.
Am planificat un program Pacienta prezintă un to-
de exerciţii, în funcţie de nus muscular normal şi
capacitatea paciantei. Am forţa musculară este
participat zilnic la mobili- păstrată.
zarea pacientei postope-
rator, prin mişcări pasive
şi apoi active.
I-am explicat pacientei ne- Pacienta şi-a recăpătat
cesitatea intervenţiei chi- echilibrul psihic după 3
rurgicale şi eficacitatea ei, zile.
am încurajat-o cu privire Pacienta s-a adaptat trau-
la actul operator. mei chirurgicale.
Am discutat cu pacienta
pentru înlăturarea ideii
mutilante.
Am rugat-o să evite frigul
şi efortul.
I-am explicat pacientei ne- Auto-administrarea de Pacienta a luat la cunoş-
cesitatea respectării unor calmante pentru con- tinţă despre auto-îngriji-
restricţii,cum ar fi: regim trolul durerii. rea la domiciliu.
alimentar bogat în protei-
ne, limitarea efortului fi –
zic la munci grele în
gospodărie timp de 1 lună
33 3
şi interdicţia raportului
sexual timp de 2 luni.

34 3
 CONCLUZII

În urma elaborării lucrării de faţă, reiese că fibromul uterin este o boală ce pune probleme majore organismului uman,
de aceea, în activitatea noastră, noi, asistentele medicale, trebuie să dăm dovadă de o conduită corectă în îngrijirea şi
educaţia bolnavelor.
Astfel, responsabilităţile esenţiale ale asistentei medicale sunt de a promova păstrarea sănătăţii şi înlăturarea suferinţei.
Respectul de viaţă, de demnitatea umană şi faţă de drepturile omului, fac parte din îngrijirea medicală, iar aceasta nu
trebuie să fie influenţată de considerente privind naţionalitatea, religia, culoarea, vârsta, sexul, opiniile politice sau statutul
social.
Asistenta medicală acordă îngrijiri pentru sănătatea individului, familiei şi colectivităţii, coordonându-şi activitatea
împreună cu alte persoane ce muncesc în alte discipline din domeniul sănătăţii.
Asistenta medicală are rolul de a observa modificările survenite pacientului, modificări care trebuie raportate medicului,
notarea zilnică în foaia de observaţie a parametrilor fiziologici, recoltarea de produse biologice şi patologice, aplicarea
măsurilor de tratament igieno – dietetic.
Asistentei medicale îi revine datoria de a asigura condiţii favorabile, aerisirea zilnică a salonului, schimbarea lenjeriei
de pat şi de corp, de câte ori este necesar, întocmirea unui plan de îngrijire, administrarea tratamentului indicat de medic.
În studierea cazurilor despre fibromul uterin, m-am folosit de noţiunile teoretice de specialitate, a planurilor de nursing.

BIBLIOGRAFIE

1. Prof. Dr. N. Angelescu – „ Propedentica medico – chirurgicală”, Ed. Medicală, Bucureşti, 1995

35 3
2. Dr. G. Baltă – „ Tehnici generale de îngrijirea bolnavilor”, vol.I, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1988
3. I. Negruţiu şi colab. – „ Obstetrică – Ginecologie”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
4. E. Proca – „ Tratat de patologie chirurgicală”, vol.VII, Ed. Medicală, Bucureşti, 1986
5. C. Rădulescu – „ Ginecologie”, vol. II, Ed. Medicală, Bucureşti, 1995
6. V.I. Surcel – „ Fibromul uterin”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,1990
7. L.Titircă – „ Ghid de nursing”, Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 1995

36 3
37 3
38