LICEUL TEHNOLOGIC DRAGOMIR HURMUZESCU MEDGIDIA

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

SPECIALIZARE: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

DISCIPLINA: OBSTETRICĂ-GINECOLOGIE

TEMA: FIBROMUL UTERIN

COORDONATOR :
AS. ADRIANA BECHIR

ELEV: GIURCĂ ILEANA CAMELIA

GRUPA B ANUL III
ANUL ȘCOLAR 2019-2020

0
 FIBROMUL UTERIN

1.DEFINIȚIE

Fibromul uterin este o tumoare benignă format din ţesut muscular neted de tip miometrial şi din
ţesut conjunctiv.
- este cea mai comună tumoră benignă umană şi cea mai frecventă;
-se dezvoltă din musculatura netedă a peretelui uterin ( miom ), dar prezintă şi o componentă
conjunctivă, de unde şi denumirea de fibrom;
-a fost semnalat din cele mai vechi timpuri ca şi „pietre ale uterului”.

2.ETIOPATOGENIE

Majoritatea opiniilor indică originea tumorii în elementele musculare ale uterului, părerea diferă
însă dacă tumora se dezvoltă în fibrele muscular proprii miometrului sau din musculature pereţilor
musculari.
- Originea celulelor generatoare ale tumorii:
a) Studiile histologice: au admis că fibromul uterin ia naştere din celulele muscular netede tinere
însă incomplete diferenţiate, dar făcand parte din elementele normale ale muşchiului uterin.
b) Originea vasculară a fibromului uterin este susţinută iniţial de Klebs, care consider reţeaua
vasculară drept sursă de dezvoltare a tumorii. Astfel, în sprijinul teoriei vasculare a fibromului
uterin vine descrierea unor tipuri particulare de leiomiom, în care aspectul histopatologic arată o
dispunere ordonată a nucleelor sub efectul dezvoltării şi creşterii celulelor tumorale în jurul vaselor.

3.SIMPTOMATOLOGIE

Fibromul uterin se manifestă foarte variat,în funcţie de numărul, mărimea şi localizarea tumorilor.
- Fibromul asimptomatic : Evidenţiat de cele mai multe ori cu ocazia unui examen ginecologic de
rutină sau descoperit în timpul explorării chirurgicale a prlvisului.
- Hemoragiile uterine : Sângerările uterine reprezintă simptomul cel mai frecvent întâlnit la
femeile cu fibrom uterin. Sângerările uterine se prezintă foarte variat clinic. Explicaţia lor este dată
de vascularizaţia crescută a uterului, mărimea cavităţii uterine şi de o deficienţă în contracţia
musculară pentru a asigura hemostaza. In ordinea frecvenţei se intalnesc :
1
- Menoragia: hemoragia menstruală – reprezintă cea mai obişnuită şi caracteristică formă de
sângerare la femeile cu fibromiom. Menoragiile nu se instalează niciodată brusc, menstruaţiile
devin progresiv mai abundente, frecvent cu cheaguri, durează mai mult de o săptămană, sfarşind cu
o serozitate rozacee.
- Menometroragiile: sunt sangerări care continuă o menstruaţie abundentă pană la menstruaţia
următoare. Se întalnesc cu o frecvenţă de aproximativ 22% din cazuri.
- Metroragiile: Sunt mai rare, întalnindu-se in 13% din cazuri; ele survin intre menstruaţii,
discontinuu, fiind revelatoare mai ales pentru un miom submucos sau un polip fibros.
- Hidroreea : In perioada menopauzei se întalnesc hemoragii continue cu exacerbări. Leucoreea se
întalneşte sub formă hidroreică. Hidroreea constă într-o pierdere de lichid clar, apos, albicios, al
cărei cantitate poate ajunge pană la 1 litru/ 24h. Pioreea – sau pierderi purulente – pot releva
câteodată un polip fibros pe cale de necrozare. Leucoreea banală nu este un semn de fibrom.
- Leucoreea :- abundentă premenstrual, este un simptom comun; în fibromul uterin secreţia
cervicală este filantă, translucidă sau murdară cand se însoţeşte cu endocervicită şi/sau endometrită;
- în obstrucţiile canalului cervical pot fi prezente descărcări intermitente de conţinut seropurulent,
sangvinolent de tip vomică uterină.
- Fibroamele dureroase : Apariţia durerilor avertizează că există ceva mai mult decat un
fibromiom banal. Durerea rezultă din degenerările ce urmează tulburărilor circulatorii, infecţioase,
torsiunii unei tumori pediculate, prin compresiune la nivelul pelvisului sau printr-o leziune asociată.
Durerile au caractere diferite :
- dureri cu caracter colicativ, spasmodic – reflectă contracţiile uterine ce tind să excludă din
cavitatea uterină un nodul submucos sau un polip fibromatos; uneori durerea ia aspectul
dismenoreei particulare, atunci când fibromiomul constituie un obstacol în evacuarea sângelui
menstrual; femeia acuză o jenă pelviană sau veritabile dureri lombo-abdominale, însoţite de o
sângerare redusă, urmată apoi de cheaguri, care sfarşesc criza dureroasă;
- dureri intense cu caracter lanciant – însoţite de semne de iritaţie peritoneală, vărsături, subocluzie
– survin în cazul fibroamelor intracapsulare;
- dureri cu caracter de crampe sfaşietoare – iar când se adaugă febră, frisoane, leucocitoză, se
constituie semnul supuraţiei şi abcedării unui nodul fibromiomatos.
Creşterea rapidă a unui fibrom uterin se însoţeşte de o stare de tensiune hipogastrică. Inclavarea
unui fibrom uterin în micul bazin se exprimă prin dureri caracteristice cu iradieri în membrele
inferioare, prin compresiunea realizată de tumoră pe rădăcinile sciaticului.
- Tulburări funcţionale ale organelor de vecinătate
În funcţie de mărimea şi localizarea lui, un fibrom uterin poate avea răsunet asupra organelor
vecine, generand o serie de simptome „de împrumut”.
2
 4.TABLOU CLINIC

Tulburări vezicale:
- apăr tulburări micţionale;
- polakiuria( micţiuni mai frecvente) cu caracter diurn;
- retenţia de urină : se întalneşte mai rar, se manifestă mai ales premenstrual, rareori ia aspect de
retenţie acută.
Compresiunea colorectală : în general sunt puţine – tensiune, constipaţie, ocluzie mecanică.
Compresiunea venoasă :poate fi sursa unui edem al membrelor inferioare. Asocierea unei infecţii
latente în micul bazin şi a unei hipercoagulabilităţi creează condiţiile apariţiei flebitelor spontane.
Compresiunea ureterului în fibromul intraligamentar poate produce:
- hidroureter
- hidronefroză

5. DIAGNOSTIC POZITIV ȘI DIFERENȚIAL

Diagnosticu pozitiv : se bazează pe datele concrete clinice şi paraclinice şi pe cele ale examenului
ginecologic.
Diagnosticul diferenţial
De cele mai multe ori fibromul uterin se recunoaşte uşor prin examen clinic, dar procesul de
diagnosticare trebuie să aibă în vedere şi alte stari fiziologice şi patologice ce determină mărirea
uterului:
-sarcina – în care oprirea menstruaţiei şi nu sângerarea este semnul cel mai important, iar examenul
vaginal ne arată caracterele speciale ale uterului gravid (moale, globulos,contracţii); reacţiile
biologice de sarcină elimină această posibilitate;
-sarcina extrauterină sau hematocelul;
-cancerul de col uterin – apare în jurul menopauzei sau după ea, sangerarea este fără legătură cu
menstruaţia neregulată;
-inflamaţiile şi tumorile anexiale;
-tumori chistice de ovar – solid fibrom de ovar;
-uterul fibromatos – este deosebit de fibromul uterin, se întalneşte la femeile multipare (în
apropierea menopauzei), manifestandu-se cu menstruaţii neregulate, însoţite de balonări şi dureri
abdominale; la examenul clinic uterul este mărit, forma neregulată, dur, cavitatea uterină este mai
mare, dar regulată;

3
-adenomioza – determină o mărire neregulată, nedepăşind o sarcină de 12 săptămani şi apare la
femeile tinere;
-uterul malformat;
-pelviperitonita statică.

6.TRATAMENT

Tratamentul profilactic :
- se recomandă combaterea factorilor ce pot determina dereglări hormonale metabolice. Un scop
important este intreţinerea unui echilibru hormonal, cu evitarea incărcăturilor hormonale şi
combaterea sindromului de congestie pelvină. In perioada de activitate genitală a femeii, măsurile
profilactice se realizează treptat. Profilaxia fibromului uterin constă in :
-la pubertate se supraveghează întreaga dezvoltare a funcţiei genitale a femeii;
-combaterea cauzelor de congestie pelvină şi a disfuncţiilor neuroendocrine;
-atenţie în utilizarea tratamentelor cu estrogeni şi a contraceptivelor;
-stimularea natalităţii la vârstă tanără;
· depistarea tumorilor în fazele incipiente latente, prevenirea dezvoltării şi a complicaţiilor prin
medicaţie decongestivă şi igienă riguroasă;
-evitarea intervenţiilor chirurgicale timpurii şi repetate pe sfera genitală;
-prevenirea recidivelor după operaţii, cauzele favorizante care sunt congestia pelvină şi incărcăturile
hormonale, vor fi combătute;
-pentru o bună profilaxie este necesar consultul periodic şi dispensarizarea cazurilor cu risc de
îmbolnăvire ( femei care au făcut tratamente hormonale, intervenţii chirurgicale genitale, sterilitatea
primară, pubertatea patologică);
-supravegherea tumorilor depistate şi tratate.
Tratamentul curativ
-tratament farmacodinamic cu decongestionante;
-ca măsură de urgenţă se aplică tratamnt medicamentos pentru oprirea imediată a hemoragiilor sau
pentru prevenirea repetării lor;
-tratamentul fibromului uterin este chirurgical.
Tratamentul medicamentos este indicat numai în cazul tumorilor mici, fără semne clinice
deosebite, necomplicate , în preajma menopauzei, când există posibilitatea supravegherii bolnavei şi
contraindicaţii de ordin general sau local pentru actul chirurgical. Scopul terapeuticii medicale este
combaterea hemoragiei; se administrează ocitocice : Ergomet sau Methergin – în injecţii i.m., o

4
fiolă la 12 ore. Când există hemoragii mari, se pot administra şi i.v. Fiolele de Ergomet se pot
administra şi per os, o fiolă la 6 ore.
Oxistinul are efect rapid şi de scurtă durată – se poate administra i.v. diluat in 20ml glucoză, dar se
poate administra şi i.m.
Medicamente cu efect asupra coagulării : Vit. K1 ( 3 fiole/zi, după mese), Venostat (1 – 2 fiole/zi,
i.v. sau s.c.), Vit. C ( 5 tb. De 200mg/zi sau 2tb. de 500mg/zi), Prednison ( 30 mg/zi).
Chiuretajul uterin este un procedeu sigur de oprire a hemoragiei şi are scop explorator şi biopsic.
Sunt foarte limitate indicaţiile : cand bolnava refuză operaţia, cand starea generală a bolnavei nu
permite intervenţia chirurgicală şi ca terapie adjuvantă de hemostază temporară pentru refacerea
bolnavei şi pregătirea preoperatorie.
Tratamentul chirurgical are indicaţia atunci cand bolnava prezintă un fibrom cu dimensiuni mai
mari ca ale unei sarcini de 3 luni, determinând o sângerare persistentă la tratamentul medicamentos,
cu dureri secundare. Tratamentul chirurgical se impune în cazul :
- fibromului mărit de volum;
- miomul este posterior şi antrenează tulburări de compresie;
- fibromul lateral cu riscul de compresiune pe uretre;
- polipi intracavitari cu risc de infecţie;
- miomul compresiv sau dureros;
- când apare o creştere bruscă a unui fibrom care era mic;
- când hemoragia persistă peste 3 luni;
- când apar tulburări asociate secundare;
- înainte de menopauză, pentru a vindeca o sterilitate, a favoriza graviditatea şi a trata avorturile
repetate;
- contextul psihologic şi social.
Tratamentul chirurgical este cel mai eficient prin extirparea fibromului. Se efectuează prin :
miomectomie, miometrectomie şi histerectomie. Operaţiile acestea se fac pe cale vaginală sau
abdominală. Calea de abordare se face în funcţie de volumul şi topografia fibromului. Mai nou, se
recurge la tehnici operatorii conservatoare – miomectomia, miometrectomia , care să păstreze intact
sau să restaurezetoate funcţiile aparatului genital : gestativă, hormonală şi menstruală.
Miomectomia urmăreşte păstrarea integrităţii funcţiilor genitale şi statica organelor pelvisului,
extirparea tumorilor sau a tumorilor fibromatoase cu păstrarea uterului şi anexelor sale.

5
 7.COMPLICAȚII

Complicaţii locale
-infecţioase : apar în fibromul submucos, iar apariţia unei infecţii se traduce prin semnele ei
caracteristice : febra, durerea, alterarea atării generale; fibromul infectat, rar intalnit, se măreşte în
volum şi devine mai moale;
-complicaţiile anexiale: pot fi acute sau cronice;
-endometrita (inflamaţia endometrului) este însoţită de mărirea cavităţii uterine şi deformare, se
manifestă cu leucocitoză şi uşoară hipertermie şi se exteriorizează sub formă de leucoree;
-necrobioza septică sau gangrena unui polip produs de col se manifestă cu dureri pelvine de tip
exploziv, însoţite de pierderi roşcate; polipul devine friabil şi sângerează la atingere;
-hemoragiile : apar foarte des in fibromul submucos; hemoragia este un simptom şi poate deveni şi
o complicaţie prin repetare, mult mai des decat prin abundenţă; uneori pot fi foarte abundente,
necesitand o intervenţie chrurgicală de urgenţă;
-complicaţii mecanice : hemoragii intraperitoneale, torsiunea acută sau lentă a unui fibrom, ocluzie
intestinală, compresiunea pe organele din jur (compresiuni vezicale sau rectale);
-complicaţii vasculare : edemul (procesul nu este reversibil şi tratamentul este chirurgical);
-degenerescenţele fibromului uterin pot fi benigne ( degenerare chistică, degenerare ficoza coloidală
şi calcaroasă) sau maligne ( degenerarea malignă sarcomatoasă, foarte rară şi foarte gravă);
degenerările maligne pot fi atunci cand fibroamele cresc rapid şi se insoţesc de metroragii.
Complicaţii generale
-aparatul respirator : apar semne de suferinţă prin reducerea capacităţii sale, datorită tumorilor
voluminoase care ridică diafragmul;
- aparatul circulator : apar dureri pericardice, palpitaţii, dispnee paroxistică, tahicardie, HTA,
edem, flebite ale venelor membrelor inferioare sau a micului bazin;
-aparatul urinar : disurie, polakiurie, retenţie urinară, hidronefroză, fenomene datorate compresiunii
prin dezvoltarea tumorii;
-obezitatea : este frecventă şi este un factor defavorabil când este vorba de un act chirurgical.
Complicaţii obstetricale
-sterilitate;
-la asocierea cu sarcina pot apărea : compresiune asupra plexului solar, vezicii urinare, rectului
( manifestate prin tenesme vezicale, pelvialgii, polakiurie, disurie, tenesme rectale,dureri lombo-
sciatice) şi chiar, în cazul fibroamelor mari, avorturi, naşteri premature,inserţii joase ale placentei.

6
 Rolul propriu al asistentei medicale în îngrijirea pacientului
cu fibrom uterin

1.EXAMINAREA CLINICA
Asistenta medicală are un rol important in ingrijirea postoperatorie, ea efectuand atât îngrijiri
autonome, cat şi delegate la indicaţia medicului. Alături de asistentă participă o întreagă echipă.
Perioada postoperatorie este intervalul dintre sfarşitul operaţiei şi vindecarea completă a
bolnavei.
În timpul operaţiei, asistenta pregăteşte salonul şi patul pentru primirea bolnavei, într-un salon
cu paturi puţine, cat mai izolat de zgomote; temperatura camerei să nu depăşească 20-22 ºC, lumina
să fie cat mai redusă; patul să fie cu lenjerie curată, prevăzut cu muşama şi aleză şi accesibil din trei
părţi.
Transportul bolnavei de la sala de operaţii se face cu căruciorul.
Asistenta medicală pregăteşte la patul bolnavei sursa de oxigen, seringi şi ace sterile de unică
folosinţă, garou, alcool, tăviţă renală, sonde vezicale, ploscă urinară, medicamente
(cardiotonice,analeptice, calmante) necesare in urgenţă.
In perioada postnarcotică, până la revenirea totală, bolnava se va supraveghea foarte atent, până la
apariţia reflexelor de deglutiţie, tuse. Bolnava este transportată din sala de operaţie cu o perfuzie
fixată de asistenta anestezistă. Asistenta de salon va verifica poziţia acului şi ritmul perfuziei,
supraveghind-o cu atenţie.

2.SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

După sosirea bolnavei în salon, asistenta va monitoriza permanent : TA, pulsul, respiraţia şi
faciesul pacientei, va nota in F.O. calitatea lor şi va raporta medicului orice schimbare survenită.
Monitorizarea funcţiilor vitale se va face până la revenirea completă a conştienţei, deoarece pot
apărea complicaţii ca : tulburări respiratorii, circulatorii, asfixie.
Poziţia pacientei în pat va fi în decubit dorsal, fără pernă, cu capul într-o parte, pentru a se evita
înecarea cu vărsături şi a greţurilor. De asemenea, asistenta va administra medicaţia prescrisă
postoperator şi, de câte ori este necesar, medicaţie calmantă prescrisă de medic.
Asistenta medicală va supraveghea bolnava, pe zile, pană la externare. Imediat postoperator,
asistenta va urmări : aspectul general (facies, tegumente), temperatura, semnele vitale (respiraţie,
puls,TA), reluarea tranzitului intestinal, diureza, aspectul pansamentelor pe plagă, combaterea
durerilor, rehidratarea şi reechilibrarea hidroelectrolitică, alimentaţia.
7
 3.ALIMENTAȚIA PACIENTULUI

Alimentarea se face prin regim hidric cu ceai amar în cantităţi moderate şi fracţionate, dacă s-a
reluat tranzitul intestinal.
În a doua zi, asistenta hidratează pacienta per os şi va începe mobilizarea ei, pentru a produce o
stimulare a circulaţiei de întoarcere la nivelul membrelor inferioare. Se vor face mişcări pasive la
început şi apoi active ale membrelor inferioare.
În a treia zi alimentaţia se îmbogăţeşte treptat, trecandu-se la supă strecurată, după primul scaun se
introduce paine prăjită, branză de vaci, iaurt. Daca mai este nevoie, se vor combate durerile. Se
scoate tubul de dren, dacă nu este productiv.
În a patra zi, daca tranzitul intestinal s-a reluat spontan, la indicaţia medicului, se administrează o
fiolă de Miostin, urmată la 30 minute de clismă evacuatorie. Se completează alimentaţia cu carne
slabă şi piureuri de zarzavat. Se urmăreşte plaga operatorie şi se face mobilizarea mai intensă, se
permite deplasarea prin salon.
În a cincea zi, asistenta ajută pacienta să se plimbe dar să nu obosească, va ajuta medicul să scoată o
parte din fire.
În a şasea zi se trece la o alimentaţie completă, variată, vitaminizantă.
În a şaptea zi asistenta va ajuta medicul la scoaterea restului firelor.
Externarea după operaţie se face după scoaterea firelor, dacă nu intervin complicaţii.

8
 BIBLIOGRAFIE

1. Dr. G. Baltă – „ Tehnici generale de ingrijirea bolnavilor”, vol.I, Ed. Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti, 1988

2. I. Negruţiu şi colab. – „ Obstetrică – Ginecologie”, Ed. Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1981
3. C. Rădulescu – „ Ginecologie”, vol. II, Ed. Medicală, Bucureşti, 1995

4. V.I. Surcel – „ Fibromul uterin”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,1990

5. L.Titircă – „ Ghid de nursing”, Ed. Viaţa Medicală Romanească, Bucureşti, 1995