Îngrijirea Pacientului Cu Demență Vasculară

MINISTERUL EDUCAȚIEI
ȘCOALA POSTLICEALĂ “HENRI COANDĂ”TIMIȘOARA

SPECIALIZAREA : ASISTENT MEDICAL GENERALIST
PROIECT DE DIPLOMĂ
COORDONATOR:
DR. ANDREȘ PAUL-ALEXANDRU
ABSOLVENT:
COLCER CECILIA-IOANA
TIMIȘOARA
2023
ȘCOALA POSTLICEALĂ ”HENRI COANDĂ” TIMISOARA
TIMISOARA, str. OFCEA, nr. 9, jud. TIMIS, cod postal 300561
CUI: 25985012
Tel./fax 0256 486321, tel 0256286321, 0751122591, 0751122592
Site: www.henricoandatm.ro, www.univ-henricoanda.ro,
e-mail: henricoandatm@yahoo.com
Operator prelucrare date cu caracter personal în conformitate cu
Legea 677-2001 înregistrat sub nr. 0014039 la ANSPDCP
Nr………./…………………………….
EXAMENUL
DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII
PROFESIONALE A ABSOLVENŢILOR
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI POSTLICEAL
Nivelul 5 de calificare
Candidat: COLCER CECILIA-IOANA
Clasa: III B
Forma de învăţământ: zi
Profil :
Domeniul de calificare: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ
Calificarea profesională: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
Anul absolvirii: 2023
Îndrumător de proiect: DR. ANDREȘ PAUL-ALEXANDRU
2023
TEMA proiectului:
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
DEMENȚĂ VASCULARĂ
2023
CUPRINS
ARGUMENT ................................................................................................................................. 1
CAPITOLUL I .............................................................................................................................. 2
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS........................................................ 2
1.1. ANATOMIA SISTEMULUI NERVOS ........................................................................... 2
1.2. FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS ......................................................................... 6
CAPITOLUL II............................................................................................................................. 8
DEMENȚA .................................................................................................................................... 8
2.1. DEFINIȚIA DEMENȚEI.................................................................................................. 8
2.2. ETIOLOGIA DEMENȚEI ............................................................................................... 8
2.3. CLASIFICAREA DEMENȚEI ........................................................................................ 8
2.4. ANATOMIE PATOLOGICĂ ......................................................................................... 12
2.5. SIMPTOMELE DEMENȚEI ......................................................................................... 13
2.6. DIAGNOSTICUL DEMENȚEI ..................................................................................... 15
2.7. EVOLUȚIE. COMPLICAȚII. PROGNOSTIC............................................................ 16
CAPITOLUL III ......................................................................................................................... 17
PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE ............................................................................. 17
3.1. CAZUL I ........................................................................................................................... 17
3.2. CAZUL CLINIC NR.II ................................................................................................... 24
3.3. CAZUL CLINIC NR.III.................................................................................................. 31
CAPITOLUL IV ......................................................................................................................... 37
NORME DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE ÎN MUNCĂ .................................................... 37
CONCLUZII ............................................................................................................................... 39
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................... 40
ARGUMENT
Motivul pentru care mi-am ales această temă ,,Îngrijirea pacientului cu demență” a fost
acela că în familia mea a existat un astfel de caz, dar și datorită faptului că îngrijirea bolnavilor
demenţiaţi reprezintă o sarcină extrem de grea, atât în familie cât şi în instituţiile de specialitate.
Ea implică supravegherea continuă a bolnavilor căci din pricina deteriorării lor cognitive şi a
tulburărilor de comportament aceştia pot oricând să se accidenteze, să se piardă (fapt care se
minimalizează de cei fară experienţă) şi să provoace în jur tot felul de incidente (acte de agresiune,
incendii, inundaţii, etc.). De asemenea pot comite acte ilegale (civile şi penale) sau pot cădea
victimele unor ilegalităţi (sustrageri de bani şi obiecte, de donaţii, de testamente, etc.).
Supravegherea implică şi administrarea medicamentelor (complianţa bolnavilor cu demenţe fiind
aproape nulă), a alimentelor şi menţinerea igienei personale şi a spaţiului ocupat.
Demența reprezintă o afecțiune care se manifestă prin declinul capacității mentale. Nu este
o boală specifică, iar termenul este folosit, de regulă, pentru a descrie un grup de simptome care
cauzează degradarea capacității mentale. Cu toate că aceste simptome se pot manifesta la orice
vârstă, persoanele de peste 65 de ani prezintă un risc crescut de a se confrunta cu aceste afecțiuni.
Dintre tipurile de demență, cel mai întâlnit este Alzheimerul, iar 60-70% dintre pacienții care
prezintă declinul capacității mentale sunt afectați de această afecțiune.
Folosind o bogată bibliografie de specialitate și însușindu-mi noțiuni de nursing din cadrul
orelor la care am participat la școală, voi încerca să subliniez importanța acestei afecțiuni. În
această lucrare mi-am propus cercetarea principalelor nevoi ale pacienților cu demență, selectarea
problemelor și stabilirea obiectivelor pentru a facilita intervenții precoce și eficiente din partea
medicului și a asistentelor medicale deoarece o persoană care se confruntă cu demența va avea
probleme în a duce la îndeplinire activități simple, de zi cu zi, va avea schimbări dese de dispoziție,
tulburări de personalitate și probleme de comunicare. Scopul lucrării este de a evidenția activitatea
asistentei medicale, de a arăta importanţa acestei afecțiuni şi de a pune accent pe importanţa
îngrijiriilor ce trebuie acordate pacientului indiferent de tipul de boală de care acesta suferă.
1
CAPITOLUL I
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS
1.1. ANATOMIA SISTEMULUI NERVOS

Sistemul nervos recepționează, transmite și integrează informațiile din mediul extern și
intern, pe baza cărora elaborează răspunsuri adecvate, motorii și secretorii. Prin funcția reflexă
care stă la baza activității sale, sistemul nervos contribuie la realizarea unității funcționale a
organismului și a echilibrului dinamic dintre organism și mediul înconjurător.
Sistemul nervos, unitar ca structură și funcție, este împărțit în:

 sistemul nervos al vieții de relație (somatic) - care asigură echilibrul organismului cu
condițiile variabile ale mediului;
 sistemul nervos al vieții vegetativ, care reglează permanent activitatea organelor interne.
2
Segmentele sistemului nervos central sunt: măduva spinării și encefalul (trunchiul cerebral,
cerebel, diencefal și emisferele cerebrale). Organele nervoase care formează nevraxul sunt învelite
de sistemul meningeal, format din trei membrane: piamater, arahnoida și dura mater. Între
arahnoidă și piamater există un spațiu mai larg în care se găsesc lichidul cefalorahidian, cu rol de
protecție mecanică și trofică.
Sistemul nervos central este sistemul alcătuit din țesut nervos, care având la bază funcția
reflexă, asigură legătura organismului cu mediul în care acesta trăiește și se dezvoltă, realizând
unitatea organism-mediu, iar pe de altă parte coordonează activitatea tuturor organelor și aparatelor
corpului, asigurând unitatea funcțională a organismului.
Din punct de vedere funcțional sistemul nervos formează un tot unitar. În mod arbitrar, pe
considerente morfologice și funcționale, sistemul nervos poate fi împărțit în: sistemul nervos
central sau cerebrospinal care cuprinde creierul și măduva spinării. El conține centrii superiori de
reglare și coordonare a funcțiilor.
Sistemul nervos periferic este reprezentat de totalitatea prelungirilor care în mod direct sau
indirect își au originea anatomică sau sunt conectate funcțional cu sistemul nervos central. Sistemul
nervos periferic conține prelungirile neuronilor care constituie nervii pe traiectul cărora se pot găsi
și ganglioni (corpii neuronali).
I. Sistemul nervos central
1. Măduva spinării este partea sistemului nervos central adăpostită în canalul vertebral. Măduva
spinării se întinde într-un plan convențional care trece prin gaura occipitală și a 2-a vertebră
lombară unde se termină prin conul medular. Acesta se continuă cu o formațiune subțire până la
fața posterioară a vertebrei a 2-a coccigiene. Lungimea măduvei spinării este de 45 cm la barbați
și 43 cm la femei. Măduva spinării se împarte în mai multe porțiuni: cervicală, toracală, lombară
și sacrală. Măduva spinării are forma unui cilindru turtit antero-posterior. Ea prezintă două porțiuni
mai voluminoase, cervicală (intumescentă cervicală și lombară) care corespunde originii nervilor
plexului brahial și respectiv lombar. Dezvoltarea mai accentuată a măduvei în aceste regiuni
corespunde funcțiilor complexe ale membrelor superioare și inferioare.
2. Encefalul este localizat în interiorul cutiei craniene şi este alcătuit din patru componente
principale reprezentate de: trunchiul cerebral, cerebelul, emisferele cerebrale, diencefalul. Ȋn
structura encefalului intră neuroni dar şi celule de susţinere ce alcătuiesc glia. La nivelul encefalului
3
se pot identifica două tipuri de substanţe: substanţa cenuşie ce recepţionează şi reţine informaţii şi
substanţa albă ce transportă impulsurile nervoase către/ şi de la nivelul substanţei cenuşii.
a. Trunchiul cerebral este așezat în axul median al etajului inferior al cutiei craniene și continuă
la nivelul encefalului măduvei spinării. Este format de jos în sus din pedunculi cerebrali, bulb și
punte. Bulbul se găsește în partea inferioară a trunchiului cerebral și se continuă cu măduva spinării.
Superior este despărțit prin șanțul bulbo-pontin de punte.
b. Cerebelul (creierul mic) este situat în etajul inferior al cutiei craniene, posterior de trunchiul
cerebral. Este separat de creierul mare printr-o prelungire a durei mater, cortul cerebelului, care îl
separă de lobii occipitali, ai emisferelor cerebrale. Cerebelul constituie o zonă superioară de
integrare, având rolul de a doza și coordona mișcările pe care le comandă scoarța cerebrală.
Cerebelul are formă ovoidă, turtit de sus în jos, cu diametrul mare transversal. Prezintă o parte
mediană, cu direcție antero-posterioară numită vermis și două părți laterale, lățite numite emisfere
cerebeloase. Cerebelul participă la formarea tavanului ventriculului al IV-lea. Legătura cerebelului
cu trunchiul cerebral se face prin intermediul a trei perechi de pedunculi cerebeloși: inferiori sau
corpii restiformi, care fac legătura cerebelului cu bulbul-mijlocii sau brațele punții care leagă
cerebelul de punte-superiori sau brațele conjunctive care leagă cerebelul de mezencefal.
c. Diencefalul (creierul intermediar) este așezat sub emisferele cerebrale și deasupra
mezencefalului (pedunculii cerebrali și corpii cvadrigemeni).
d. Emisferele cerebrale sunt în număr de două fiind separate prin fisura interemisferică.
Emisferele cerebrale au formă ovoidală, cu axul mare antero-posterior. Au trei fețe: laterală,
medială și bazală și trei margini: laterală, supero-medială și infero-medială. Suprafața exterioară
este brăzdată de numeroase șanțuri de adâncime diferite, numite fisuri. Ele delimitează
circumvoluțiile sau girusurile cerebrale.
Meningele este un sistem format din trei membrane conjunctive de origine mezenchimală,
care învelesc sistemul nervos central (situat în cavităţi osoase: canalul vertebral şi cutia craniană),
adică atât măduva spinării cât şi encefalul. Ele intervin în protecţia şi nutriţia ţesutului nervos,
precum şi în păstrarea lichidului cefalorahidian în spaţiul destinat lui.
Lichidul cefalorahidian își are originea la nivelul plexurilor coroidei. Dinventriculii laterali,
lichidul cefalorahidian trece prin orificiile Monro în ventriculul III, de aici prin apeductul Syllvius
ajunge în ventriculul IV unde fie trece în canalul ependimar de la nivelul măduvei, fie prin orificiile
de la nivelul părții inferioare a plafonului ventriculului IV (orificiul median Magendie) trece în
4
spațiul subarahnoidian, iar de aici excesul e absorbit în sinusurile venoase. La fiecare 3-4 ore își
schimbă compoziția (se reînnoiește). Din cei 140-300 cm3, numai 25-30 cm3 se găsește în
ventriculii cerebrali, restul aflându-se în spațiul subarahnoidian. Lichidul cefalorahidian are rol
protector, menține o presiune constantă în cutia craniană, permite schimbul dintre vase și substanța
nervoasă. Debitul mediu ar fi de 0,3 ml/minut, variind în funcție de persoană. Circulația este lentă,
putând fi perturbată. Presiunea se măsoară cu ajutorul manometrului Claude. Variază în funcție de
poziție și de regiunea explorată. În poziție șezând presiunea este de 30-45 cm (la puncția lombară),
la cea suboccipitală de la -3 la + 1, iar la cea ventriculară de la -1 la -5. Dacă este culcat, valorile
cresc, după inspirația profundă scade cu 1-2 cm și crește dacă bolnavul tușește de câteva ori. Scade
și după injectarea intravenoasă de soluții hipertonice sulfat de magneziu 15%, glucoză 30%, crește
după administrarea de NaCl, apă distilată.
II. Sistemul nervos periferic - componentele principale ale sistemului nervos sunt nervii, care
leagă sistemul nervos central de alte părți ale corpului, și ganglionii nervoși, grupe de celule
nervoase situate în diverse puncte ale sistemului nervos. Un nerv este un fascicul alcătuit din fibre
motorii și senzitive, împreună cu țesutul conjunctiv și vasele sanguine. Nervii principali, în număr
de 43 de perechi, își au originea în sistemul nervos central: 12 perechi se desprind din porțiunea
inferioară a creierului (nervii cranieni) și 31 perechi din măduva spinării (nervii spinali). Nervii
cranieni inervează, în principal, organele de simț și mușchii capului, deși un nerv cranian foarte
important, nervul vag inervează organele digestive, inima și căile respiratorii din plămâni. Unii
nervi cranieni, cum ar fi nervul optic, conțin doar fibre senzoriale. Nervii spinali se desprind la
intervale regulate din măduva spinării și conțin întotdeauna atât fibre motorii cât și fibre senzitive.
Ei inervează toate regiunile corpului situate mai jos de gât. Fiecare nerv spinal este atașat de
măduva spinării prin intermediul a două rădăcini, una alcătuită din fibre motorii și cealaltă din fibre
senzitive. După unirea rădăcinilor, cele două tipuri de fibre se alătură pentru a forma nervul, deși
fiecare acționează independent de cealaltă. În timp ce la nervii cranieni, de asemenea atașați de
regiunea inferioară a creierului prin rădăcini, fibrele senzitive și motorii formează de regulă nervi
separați. La mică distanță de măduva spinării, fiecare nerv spinal se divide în ramuri care la rândul
lor, se divid în numeroase ramuri mai mici, formând o rețea care inervează tot corpul. Atât fibrele
senzitive, cât și cele motorii sunt doar părți ale neuronilor senzitivi și motorii. Fibrele motorii și
senzitive sunt prelungirile cele mai lungi ale neuronilor respectivi. De exemplu, o fibră motorie a
unui neuron din măduva spinării se poate întinde fără întrerupere până la un mușchi al piciorului.
5
1.2. FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS
La baza activităţii sistemului nervos stau actele reflexe. Se descriu două categorii de reflexe:
reflexe necondiţionate şi reflexe condiţionate.
1. Reflexele necondiţionate, înnăscute şi comune tuturor indivizilor, sunt constante şi invariabile.
Arcurile lor reflexe există de la naştere şi se închid la nivele inferioare ale nevraxului. Unele reflexe
necondiţionate sunt simple (clipit, tuse, strănut, secreţie salivară etc), altele sunt complexe (lanţuri
de reflexe) şi stau la baza formării instinctelor (alimentar, de reproducere, de apărare, matern etc).
2. Reflexele condiţionate, dobândite în cursul vieţii, sunt temporare şi individuale. Arcurile lor
reflexe se închid la nivelul cortexului. Reflexele condiţionate se fonnează pe baza celor
necondiţionate, prin coincidenţa repetată în timp a doi excitanţi, unul necondiţionat (EN) şi unul
condiţionat (EC). Mecanismul formării unui reflex condiţionat constă în stabilirea unei legături
funcţionale temporare între focarele de excitaţie corticală ale celor doi excitanţi care coincid, EN
şi EC. Excitaţia este procesul cortical activ, care provoacă, menţine sau intensifică activitatea
nervoasă. Are un efect pozitiv asupra organismului. Inhibiţia este, de asemenea, un proces activ
care se manifestă prin diminuarea sau încetarea unor activităţi corticale: inhibiţia externă,
necondiţionată sau înnăscută, este caracteristică reflexelor necondiţionate şi apare sub acţiunea
unui excitant extern, fără o pregătire prealabilă a scoarţei; inhibiţia internă, condiţionată sau
dobândită, este caracteristică scoarţei cerebrale şi apare numai după o pregătire a acesteia.
Excitantul care o provoacă este cel care a produs anterior reflexul condiţionat. Formele inhibiţiei
interne sunt: de stingere, de întârziere şi de diferenţiere. Inhibiţia de stingere se produce aunci când
EC nu mai este asociat cu EN. Inhibiţia de întârziere se produce atunci când intervalul de timp
dintre aplicarea EC şi aplicarea EN se măreşte, deci reflexul condiţionat apare după o perioadă de
latenţă. Inhibiţia de diferenţiere se produce la asocierea mai multor excitanţi condiţionaţi de
aceeaşi natură, dar de intensităţi diferite. Excitaţia se poate transforma în inhibiţie şi invers, proces
de mobilitate denumit dinamică corticală. În cadrul dinamicii corticale deosebim: iradierea,
concentrarea şi inducţia reciprocă. Iradierea constă în extinderea excitaţiei sau a inhibiţiei dintr-o
zonă corticală în zone vecine legate funcţional de prima. Mărimea procesului de iradiere depinde
de intensitatea stimulului. Concentrarea este un proces activ, opus fenomenului de iradiere. El
constă în revenirea excitaţiei sau inhibiţiei la zona iniţială. Inducţia reciprocă constă în faptul că
6
un focar de excitaţie provoacă inhibiţie în jurul lui, în timp ce un focar de inhibiţie provoacă în
jurul lui o zonă de excitaţie. Ea tinde să limiteze extinderea excitaţiei sau a inhibiţiei, iar din această
interdependenţă rezultă un echilibru funcţional între cele două procese. Veghea reprezintă starea
funcţională cerebrală determinată de creşterea tonusului SAA, concomitent cu orientarea
conştienţei spre o anumită activitate. Veghea începe o dată cu stabiiirea contactului conştient cu
mediul înconjurător sau cu gândurile proprii şi se termină când acest contact încetează. Somnul se
defineşte ca o pierdere naturală, periodică şi reversibilă a relaţiilor senzitivo-motorii cu mediul
exterior. Alternanţa somn-veghe coincide la om cu ciclul noapte-zi, constituind ritmul nictemeral.
În somn se produc modificări vegetative (scăderea frecvenţei respiratorii, a debitului ventilator, a
debitului cardiac,a tensiunii arteriale, a activităţilor digestive şi excretorii), modificări somatice
(scăderea tonusului muscular şi încetarea activităţii locomotorii) şi modificări bioelectrice (ale
EEG). Somnul se datorează oboselii neuronilor care menţin starea de veghe, prin inhibarea SAA.
Somnul este influenţat de existenţa unor condiţii propice de ambianţă (linişte, întuneric, poziţia
culcat, închiderea ochilor). În timpul somnului se produc faze ciclice de activitate neuronală —
somnul paradoxal sau profund, caracterizat prin mişcări rapide ale globilor oculari şi apariţia
viselor, şi somnul lent, caracterizat prin mişcări oculare lente şi sforăit. Visele atestă faptul că
somnul nu este o stare total lipsită de conştientă, precum narcoza sau coma. Visele reprezintă o
trezire corticală spre lumea interioară, a experienţei proprii, ele putând fi influenţate de
evenimentele anterioare, precum şi de unii stimuli externi sau interni. Somnul este necesar pentru
refacerea unor structuri nervoase care întreţin starea de veghe. Privarea de somn, la om şi la
animalele de experienţă, provoacă modificări metabolice şi tulburări funcţionale la nivelul SNC.
Durata somnului variază în funcţie de vârstă şi de starea fiziologică a organismului. Durata medie
a somnului este de 20 de ore la sugar, 10 ore la copii şi adolescenţi, 8 ore la adulţi şi de 6-7 ore la
persoanele vârstnice.
7
CAPITOLUL II
DEMENȚA
2.1. DEFINIȚIA DEMENȚEI
Demența este o stare psihopatologică caracterizată printr-o istovire psihică, progresivă şi
globală, cauzată de o afecțiune organică a creierului care evoluează spre cronicizare. Demența se
caracterizează în esență printr-o deteriorare mentală; atenția devine deficitară, memoria este
alterată, judecata este perturbată. Demența este o degradare a vieții mentale. Sindromul demențial
este o manifestare a leziunilor cerebrale; unele leziuni sunt vizibile cu ochiul liber la autopsie şi
au o localizare relativ cu cea a tumorilor. Demențele sunt relativ frecvente la vârstnici.
2.2. ETIOLOGIA DEMENȚEI

Forma clinică particulară de demență presenilă descrisă de Alzheimer (1906-1911) apare
între 45 – 65 de ani cu o frecvență mai mare la sexul feminin. Etiologia este practic necunoscută,
se discută o multitudine de factori de risc, de la ereditate şi predispoziții până la infecții şi
intoxicații. În ultima vreme se insistă asupra factorilor generali fizici, psiho-sociali nocivi care ar
juca un rol important în apariția demenței Alzheimer, cum ar fi: boli somatice cu evoluție
prelungită cronică, boli intercurente, epuizare fizică, subalimentație, supraalimentație şi
intoxicație. Dintre factorii psiho-sociali fac parte: stresul, doliul, pensionarea, schimbarea mediului
de viață, intoleranța grupului familial, însingurarea.
2.3. CLASIFICAREA DEMENȚEI

1. Demența cronică şi ireversibilă
Din punct de vedere psihopatologic este semnalată prezența următoarelor tipuri de tulburări
psihice. Modificarea comportamentului general al bolnavului este reprezentată prin următoarele
aspecte: modul de a se prezenta (neîngrijit, murdar); tulburări ale activității (dezordonat, însolit,
absurd); pierderea inițiativei, a capacității de a se adapta la situația vitală, incapacitatea de a se
auto-conduce; tulburări de scris, de citit şi de limbaj.
2. Demența de tip mediu
8
Concluziile investigațiilor vor pune în evidență următoarele aspecte: tulburări de
comportament: ținuta, mimica, relații interpersonale, dispoziție emoțională; tulburările fondului
mintal şi ale capacităților operaționale reprezentate prin tulburări de atenție, de memorie,
dezorientare temporo-spațială, tulburări de limbaj; tulburări de judecată, privind activitatea
sintetică globală, achiziția de cunoștințe noi, raționamentul logic.
3. Demența incipientă, această formă de demență are ca model clinico-psihiatric demența post-
traumatică. Din punct de vedere psihopatologic, slăbirea intelectuală este mult mai discretă; din
acest motiv se impune o investigare-evaluare psihodiagnostică a stării mentale a acestor categorii
de bolnavi:
 Examenul clinico-psihiatric va pune în evidență un fenomen psihopatologic specific, numit de
specialiști claudicație psihică, caracterizat prin următoarele forme de tulburări: tulburări de
memorie constând în amnezia numelor proprii, uitarea faptelor personale, amnezie lacunară
(amintirile vechi sunt conservate, iar cele recente se șterg); tulburări diferite ale atenției;
tulburări de ideație.
 Evaluarea prognostică a stării de deteriorare mentală se face prin intermediul probelor
examenului psihodiagnostic al bolnavului. Ceea ce se urmărește prin intermediul probelor este
starea de deteriorare mentală de care depinde în final prognosticul bolnavului respectiv.
4. Demențele organice sunt determinate de afecțiuni lezionale ale creierului şi ele se
caracterizează printr-o slăbire intelectuală lacunară, cu simptomatologie de leziuni cerebrale în
focare (amnezii, afazii, apraxii) sau prin semne clinice minore şi disparate (dismnezii, perseverări,
anxietate, iritabilitate). Pot fi: demențe organice secundare și demențe abiotrofice primare.
5. Demențele vesanice sunt afecțiuni psihiatrice secundare care apar ca urmare a unei evoluții
îndelungate a proceselor psihiatrice de tip endogen.
a) demența apato-abulică, care poate fi întâlnită în unele cazuri de evoluție gravă, îndelungată, a
schizofreniei;
b) stările demențiale consecutive evoluției unor procese psihotice din cursul delirurilor cronice;
c) PMD (psihoza maniaco-depresivă) se poate uneori termina cu o stare de tip demențial.
6. Demența senilă este consecința unui proces de senilitate cu atrofie cortico-cerebrală difuză a
creierului: ținuta neîngrijită a bolnavului; activitate dezordonată; inversarea ritmului somn-veghe;
bulimie; deficit de memorie cu uitarea faptelor recente; dezorientare temporo-spațială; tulburări de
limbaj; tulburări intelectuale.
9
7. Demențele abiotrofice presenile apar în perioada presenilă din cauza unui proces specific de
abiotrofie cerebrală care antrenează o stare de disoluție progresivă a funcțiilor instrumentale ale
limbajului, praxiilor şi gnoziilor. Se constată o atrofie corticală cu predominanță lobară, ca
localizare cerebrală. Demențele abiotrofice presenile pot fi: demența Pick și demența Alzheimer.
8. Presbiofrenia reprezintă o variantă clinică a demenței senile, fiind caracterizată prin: amnezie
de fixare; dezorientare temporo-spațială; fabulație; deteriorare mentală lejeră.
9. Demența Creutzfeldt – Jakob este un proces abiotrofic cerebral; debutul se situează în jurul
vârstei de 50 de ani cu un sindrom extrapiramidal de tip coreo-atetozic, mioclonii, hipotimie,
disartrie la care se asociază rapid o stare demențială profundă.
10. Coreea cronică Huntington este o afecțiune ereditară; din punct de vedere clinic aceasta
constă dintr-un sindrom coreic cronic la care se asociază tulburări psihice diferite: tulburări de
caracter, iritabilitate, manie, variații de dispoziție afective, depresii, raptusuri suicidare, deficit
intelectual lent şi progresiv, apatie, lipsa de inițiativă similară celei din cursul demenței Pick.
11. Boala Parkinson este o afecțiune degenerativă ereditară şi familială ce se caracterizează
printr-un sindrom motor extrapiramidal hipertonic-hipokinetic.
12. Hidrocefalia cu presiune normală, afecțiune clinică caracterizată prin demență, tulburări de
mers, incontinență urinară.
13. Demența presenilă cu atrofie corticală, o afecțiune mai rară ce se caracterizează prin: atrofie
corticală; atrofie olivo-ponto-cerebeloasă; ataxie cerebeloasă; sindrom demențial.
14. Demența presenilă cu degenerescență talamică este o afecțiune complexă ce se
caracterizează prin următoarele: demență severă; hipersomnie; hipertonie musculară; poziție rigidă
a corpului.
15. Sindromul lui Heidenheim este înrudit cu maladia Creutzfeldt – Jakob.
16. Maladia Kraepelin – boala este o demență rapidă şi progresivă cu agitație psihomotorie,
depresie, tulburări de vorbire şi un sindrom catatonic. Evoluția clinică de la câteva luni la maxim
2 ani.
17. Demența cu corpii Lewy; semnele clinice ale pacientului cu corpii Lewy corticali descriu o
stare cognitivă fluctuantă, halucinații vizuale şi parkinsoniene. Istoricul natural al bolii cu corpii
Lewy seamănă într-o oarecare măsură cu delirul, cu o deteriorare rapidă, urmată de o recuperare
parțială.
18. Demența vasculară este o demență rezultată în urma pierderii de volum cerebral prin unul
10
sau mai multe infarcturi sau în urma afectării vaselor mici însoțită de distrugeri în substanța albă,
caracterizată prin mari modificări de dispoziție şi tulburări de mers sau disfuncție vezicală.
19. Degenerescența fronto-temporală – demența de lob frontal cu sau fără boală a neuronului
motor şi afazia primară. O degenerare a lobilor frontali şi temporali ce duce la mutism precoce.
a. Corticale: boala Alzheimer, Sindromul Down, boala Pick și unele forme de degenerare ale
lobului frontal.
b. Subcorticale: boala Parkinson, boala Huntington, demența cu corpii Lewy, hidrocefalia,
paralizia supranucleară progresivă, atrofia sistemică multiplă, hematom subdural, degenerescența
corticobazală.
c. Mixte: scleroza multiplă, boli cerebrovasculare, degenerescența lobară frontală, demența
fronotemporală, boala Creutzfeldt-Iakob, encefalopatie posttraumatică, encefalopatie toxică şi
anoxică, demența din cancerul nonmetastatic, tumori craniene, stări deficitare, tulburări endocrine,
alcoolism, depresie, boli infecțioase cronice (sifilis, meningită cronică, AIDS), demența
degenerativă.
Sinteza cauzelor demenței
a. Degenerative: demența senilă, boala Alzheimer, boala Pick, Coreea Huntington, boala
Parkinson, boala Creutzfeldt-Iakob, hidrocefalia cu presiune normală, scleroza multiplă.
b. Leziuni expansive intracraniene: tumori și hematom subdural.
c. Traumatisme: traumatisme cerebrale unice severe și traumatisme repetate (la boxeri).
d. Infectii şi condiții asemănătoare: encefalite de orice cauză, neuroleus, sarcoidoza cerebrală.
e. Vasculare: demența multiinfarct, ocluzia arterei carotidiene, arterita craniană.
f. Metabolice: uremia cronică, insuficiența hepatică, efecte îndepărtate ale carcinomului sau
limfomului, dializa renală.
g. Toxice: alcool, intoxicație cu metale grele (plumb, taliu, arsenic).
h. Anoxia: anemia, post-anestezii, CO; stop cardiac, insuficiență respiratorie cronică.
i. Carența de vitamine: carența de vitamina B12, acid folic și tiamina.
Cauzele demențelor – altele decât boala Alzheimer: droguri şi medicamente în exces,
emoționalitate tulburată, metabolisme perturbate, encefal (tumori, hidrocefalia cu presiune
normală), nutriția deficitară, traumatisme cranio-cerebrale, ateroscleroză, analizatori şi alcoolism.
11
2.4. ANATOMIE PATOLOGICĂ
Macroscopic frapează în primul rând atrofia masei cerebrale, a cărei greutate scade de la
1400 g la 1000 g. Scoarța cerebrală apare subțiată difuz, însă preponderent în lobii frontali şi
temporali. Substanța cenușie, ca şi cea albă, diminuată, ventriculii laterali dilatați, circumvoluțiile
lărgite, meningele opac, lăptos şi cu o cantitate de LCR mai mare.
Microscopic se descriu trei tipuri de leziuni:
a) Plăci senile (Riedlich – Fischer), care se prezintă sub forma unor mici mase argentafine,
constituind „flocoane” de circa 50 microni diametru, formate din fibre şi o masă amorfă având o
localizare predilectă în scoarța cerebrală (mai ales frontală) şi în cornul lui Ammon (Alzheimer).
Originea este puțin cunoscută: unii histologi le consideră ca provenind din dezintegrarea
dendritelor celulare ganglionare. Histochimic s-a pus în evidență o substanță asemănătoare
amiloidului. Marinescu a demonstrat compoziția lipoidică a plăcii senile, care este formată din
fosfatide şi aminolipoizi. S-a remarcat de asemenea o creștere a activității enzimatice a plăcii
senile; în acest sens s-a constatat hiperactivitatea unor enzime ca: dehidrogenaza lactică, malică,
glutamică, succinică, citocromoxidaza. Creșterea activității fosfatazei acide indică o tulburare
celulară care nu este de fapt decât o etapă dintr-o tulburare metabolică mai amplă. Microscopia
electronică a evidențiat o zonă centrală a plăcilor senile – prezența unor mase fibrilare înconjurate
de axoni şi dendrite care conțin neurofilamente şi corpusculi; este posibil ca acești corpusculi să
fie mitocondrii, fapt care ar explica creșterea activității oxidative enzimatice. Cercetări recente
arată o profundă diseminare a plăcilor senile care, în cazurile grave au fost găsite în nucleii cenușii
centrali şi mai rar în putamen şi pallidum. Ele au fost întâlnite şi în hipotalamus, în tuberculii
cvadrigemeni, trunchiul cerebral şi chiar în scoarța cerebeloasă. Scolz descrie o leziune
asemănătoare placii senile, pe care Morel o denumește angiopatie dishorică. Placa este centrată
pe un vas cortical, luând formă alungită şi constituind un veritabil manșon perivascular ea este
frecventă în cazurile grave de demență presenilă de tip Alzheimer, având o localizare mai ales
occipitală.
b) Leziunea intracelulară Alzheimer este o hipertrofie a rețelei neurofibrilare endocelulare;
fibrele se modifică, devenind voluminoase şi ramificate. Acest tip de leziune, caracteristic de altfel
demenței Alzheimer, se localizează mai ales în straturile profunde ale scoarței lobilio frontali şi
temporali şi mai puțin în lobii parietooccipitali.
12
c) Atrofia neuronală însoțită de degenerescența granulo-pigmentară este un alt tip de modificare
histopatologică; atrofia interesează mai ales straturile moleculare corticale.
2.5. SIMPTOMELE DEMENȚEI

Demența vasculară se instalează lent, progresiv, evoluând în trei etape: la început pe prim
plan apar tulburările din sfera cognitivă (mai ales cele de memorie), apoi tulburările legate de
orientarea spațială şi ulterior se instalează un sindrom afazo-apraxo-agnozic. Deficitul amnestic
are un caracter global şi progresiv; de obicei el nu este însoțit de confabulații sau de false
recunoașteri; dezorientarea spațială este marcată, astfel că bolnavul se rătăcește cu ușurință pe
străzi cunoscute şi chiar în propria locuință. Treptat se instalează un deficit psihic global, odată cu
încetinirea activității psiho-motorii şi apariția apatiei, a indiferentismului. Uneori, pe acest deficit
se observă episoade anxioase sau bufee de agitație; de asemenea pot fi remarcate halucinații, idei
prevalente, idei delirante de prejudiciu şi gelozie care completează tabloul clinic.
Perioada de stare: după o evoluție de 3-4 ani de la debut se instalează perioada de stare, în
care tabloul simptomatologic este dominat de demență, care este profundă, interesând atât funcțiile
intelectuale superioare (analiza şi sinteza, abstractizarea, judecata, etc.) cât şi pe cele elementare
(memoria global deficitară în fixare şi evocare, hipoprosexie). Dezorientarea temporo-spațială este
masivă şi permanentă; caracterul cel mai frapant al bolii în această fază este dat de sindromul
afazo-apraxo-agnozic. Tulburarea limbajului şi a funcțiilor simbolice ilustrează acest sindrom; pe
prim plan afazia de tip senzorial, iar logoreea existentă vizează spre jargonofazie, făcând
imposibilă comunicarea cu bolnavul. Mutismul este apanajul perioadei terminale; se mai descriu
şi alte tulburări de limbaj ca: ecolalia, palilalia, logoctomia, adesea asociate cu agrafie şi alexie.
Apraxia este predominant ideativă, dar se întâlnește şi apraxie constructivă. În cazul agnoziei
tulburările sunt mai greu de apreciat; agnozia vizuală cu recunoașterea incorectă a culorilor este
pe prim plan, alături de agnozia spațială şi agnozia formelor (uneori pentru fizionomii);
comportamentul bolnavului este şi el alterat; predomină un apragmatism determinat de lentoarea
psihomotorie, dar destul de frecvent pe acest fond pot apărea bufee de agitație psihomotorie,
episoade cu idei delirante de prejudiciu, de gelozie, de persecuție sau stări onirice, cu halucinații
vizuale. Mult mai rar se întâlnesc elemente din seria delirant-depresivă, elemente care se cer
diferențiate de cele caracteristice melancoliei de involuție. Conștiința bolii este mult timp păstrată,
13
din care motiv se pot observa reacții depresive, semnificative pentru un diagnostic diferențial cu
boala Pick, unde indiferentismul apare timpuriu.
Semnele demenței: Semnele neurologice completează tabloul clinic al bolii, ele fiind de tip
extrapiramidal şi instalându-se spre sfârșitul bolii: hipertonie (cu semnul „rotii dințate”) însoțită
de akinezie ceea ce realizează un model pseudoparkinsonian, tremurul caracteristic sindromului
extrapiramidal lipsește, în schimb sunt frecvente crizele paroxistice de tip comițial, ele având o
mare importanță în stabilirea diagnosticului pozitiv. Perioada terminală este caracterizată printr-o
stare demențială profundă şi globală. Acum apare mutismul care marchează sindromul afazo-
agnazo-apraxic. Semnele neurologice extrapiramidale şi crizele epileptice sunt frecvente; în final
tulburările vegetative, cașexia progresivă cu autism ocupă scena dramei demențiale care se
sfârșește după o evoluție de 3-4 ani prin exitus, de regulă ca urmare a unei infecții intercurente. La
examenul medical observăm un bolnav palid, cu modificări ale mucoaselor şi membranelor
cauzate de deficiențe vitaminice: semne de deshidratare; incontinențe ale mucoaselor şi
membranelor cauzate de deficiențe vitaminice; incontinență fecală şi urinară; hipertensiune; semne
de patologie focală neurologică; apariția unor reflexe primitive: palmomentonier, de apucare,
sucțiune, mișcări involuntare; tremur parkinsonian; tulburări de mers; hemianopsie şi inatenție
vizuală; scăderea auzului.
Probleme ale pacientului: stare de disconfort fizic şi psihic; circulație inadecvată din cauza
dezechilibrului hidroelectrolitic (tahicardie); incapacitate de a se hidrata şi de a mânca din cauza
agnoziei şi apraxiei; eliminare digestivă şi urinară inadecvate, manifestată prin incontinență
urinară şi fecală din cauza tulburărilor neurologice; dificultate de a se mișca şi de a avea o bună
postură manifestată prin tremurături ale membrelor din cauza modificării integrității sistemului
nervos (hipertonie, hipokinezie); somn perturbat din cauza medicației manifestat prin insomnii din
cauza modificării integrității sistemului nervos central; dificultate de a se îmbrăca şi dezbrăca
manifestată prin îmbrăcare-dezbrăcare fragmentată şi dezinteres față de ținuta sa vestimentară,
cauzat de deficitul cognitiv şi dezorientarea temporo-spațială; dezinteres privind propria persoană
şi măsurile igienice manifestat prin neglijarea propriei înfățișări din cauza tulburărilor psihice şi
apraxiei; neconștientizarea potențialelor pericole din cauza dezorientării temporo-spațiale şi
agnoziei manifestată prin reacții psihosomatice; comunicare ineficace la nivel senzorial, intelectual
şi afectiv cauzată de afazie, hipoprosexie şi hipomneziei manifestată prin ritm şi flux ideativ
absent, deficite cognitive marcante; incapacitate de a acționa conform propriilor credințe şi valori
14
şi de a-şi asuma rolurile sociale din cauza dezorientării temporo-spațiale şi deficitului cognitiv;
dificultate de a se recrea şi de a învăța din cauza apraxiei, agnoziei, hipoprosexiei, hipomneziei şi
dezorientării temporo-spațiale; lipsa cunoștințelor despre boală, evoluție şi pronostic; risc de
complicații, evoluție spre exitus.
2.6. DIAGNOSTICUL DEMENȚEI

a. Diagnosticul diferențial ridică uneori probleme dificile, mai cu seamă la începutul evoluției şi
în formele hipocondriac-melancolice, expansive sau paranoid-halucinatorii.
b. Diagnosticul pozitiv se bazează pe semnele de deteriorare mentală, progresivă şi globală:
hipomnezia şi mai ales amnezia antero-retrogradă cu confabulație şi false recunoașteri, puerilism
mintal senil; dezorientare auto- şi alopsihică, scurte episoade confuzionale sau confuzo-onirice;
scăderea treptată a coeficientului fluidității intelectuale şi psihoplasticității (asociații de idei sărace,
timp de latență prelungit, diminuarea volumului lexical, motivație inadecvată, eficientă
intelectuală slabă); perturbarea vieții instinctivo-afectivă manifestată prin morozitate, instabilitate
emoțională, anxietate, neliniște, modificarea ritmului nictemeral, a instinctului alimentar, sexual,
tulburări de conduită, diminuarea simțului critic şi autocritic, agitație psihomotorie mai ales
nocturnă, perseverație, stereotipii, agresiune, atentate sexuală, viol, exhibitionism.
Criteriile Ninds – Adrda pentru diagnosticul clinic de demență
1. Criteriile pentru diagnostic includ:
a. demența stabilită prin examenul clinic şi documentată: testul MMSE (testul de status mintal
minim), scala pentru demență sau alte examinări similare şi continuată prin teste neuropsihologice;
b. deficite în două sau mai multe arii cognitive;
c. înrăutățirea progresivă a memoriei şi a altor funcții cognitive;
d. lipsa tulburărilor de conștiență;
e. debut între 40 şi 90 de ani, cel mai frecvent după 65 de ani;
f. absența bolilor sistemice sau a altor boli cerebrale care ar putea justifica deficitele progresive ale
memoriei şi funcțiilor cognitive.
Diagnosticul se bazează pe: deteriorare progresivă a unor funcții cognitive specifice, ca
limbajul (afazie), funcțiile motorii (apraxie) şi percepția (agnozie); perpetuarea activităților zilnice
şi tulburări comportamentale; antecedente familiale de tulburări asemănătoare, în special dacă sunt
confirmate neuropatologic; rezultatele normale ale puncției lombare (evaluată prin tehnicile
15
standard), aspect normal sau nespecific al EEG (de exemplu creșterea activității undelor lente) şi
evidența atrofiei cerebrale la CT cu progresie documentată prin examene seriale. Alte trăsături
clinice care susțin diagnosticul, după excluderea altor cauze de demență: faza de platou în evoluția
bolii; simptome asociate de depresie, insomnii, incontinență, amăgiri, iluzii, halucinații, limbaj
catastrofal, izbucniri emoționale sau fizice, tulburări sexuale şi scăderea în greutate; alte tulburări
neurologice la unii pacienți, în special cu boală mai avansată şi tulburări motorii (tonus muscular
crescut, mioclonii, tulburări de mers); AVC în bolile avansate; CT normală pentru vârstă.
2.7. EVOLUȚIE. COMPLICAȚII. PROGNOSTIC

a. Evoluția: Demența vasculară evoluează spre o caşexie demențială terminală într-o perioadă de
patru până la zece ani, perioadă în care pe fundalul demențial se suprapun episoade psihotice
îndeosebi confuzo-onorice, stări delirante, stări melancoliforme sau de excitație maniacală. Studii
epidemiologice efectuate în Statele Unite ale Americii arată că această boală atinge 2-5% dintre
persoanele de peste 65 de ani şi 10-20% dintre persoanele de peste 80 de ani.
b. Complicații: risc de complicații spre exitus.
c. Prognostic: semnele neurologice extrapiramidale, crizele de pierderea cunoștinței pe fondul
atrofiei corticale şi crizele de epilepsie sunt frecvente; tulburările vegetative, caşexia progresivă
cu gatism ocupă scena dramei demențiale care se sfârșește prin exitus.
16
CAPITOLUL III
PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE
3.1. CAZUL I
Nume şi prenume: B.I
Vârsta: 84 de ani
Sexul: masculin
Ocupația: pensionar
Alergii: nu prezintă
Deficienţă: Deteriorare cognitivă
Domiciliul: Timișoara
Anamneza medicală: fără importanță
Antecedente heredo-colaterale: fără importanţă.
Diagnosticul: Demență vasculară
Motivele internării:
 deficite prosexice, amnezice accentuate, cu dezorientare temporo-spațială;
 regres cognitiv;
 afazie, apraxie, agnozie;
 neliniște psihomotorie;
 de modulație anideică.
Istoricul bolii:
Pacientul în vârstă de 84 de ani este adus la spital pentru: deficite prosexice şi amnezice
cu stări confuzionale accentuate vesperal, afazie, apraxie, agnozie, regres cognitiv, de modulație
anideică, neliniște psihomotorie; simptomatologia a debutat în urmă cu cca. 10 de ani cu
accentuare progresivă. Pacientul este în tratament cu: Isodinit (2 mg): 2 capsule/zi, Propranolol
(40 mg): 2 capsule /zi şi Timonil (600 mg): 2 capsule/zi.
17
PLAN DE ÎNGRIJIRE –ZIUA I
NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
AFECTATĂ NURSING AUTONOME DELEGATE
1. Nevoia de a se Alimentație și hidratare Pacientul să echilibrat - observ semnele de deshidratare şi - alimentez pacientul Pacientul este este
alimenta și inadecvată din cauza bolii hidroelectrolitic în ameliorarea lor după administrarea parenteral instituind alimentat conform nevoilor
hidrata. manifestat prin decurs de 5-6 ore. perfuziilor; fac bilanțul lichidelor perfuzate perfuzii cu glucoză şi nu a scăzut în greutate,
incapacitatea de a se şi al celor eliminate; supraveghez atent 5%, 10%, 20%, 33%, 40% este echilibrat
alimenta și hidrata. funcțiile vitale; calculez numărul de calorii hidrolizate cu proteine şi hidroelectrolitic.
în funcție de diferite stări patologice; amestecuri de aminoacizi:
conștientizez pacientul asupra importanței Marisang, Aminome,
regimului alimentar în menținerea sănătății. vitamine şi electroliți după
indicația medicului.
2. Nevoia de a Comunicare ineficientă la Pacientul să fie - liniștesc bolnavul cu privire la starea sa - administrez la indicația În urma tratamentului
comunica nivel senzorial, motor și echilibrat psihic și să explicându-i scopul şi natura intervențiilor; medicului medicația pacientul este echilibrat
afectiv din cauza bolii folosească mijloace de asigur un mediu de securitate, liniștit; ajut recomandată: Hidroxizin psihic și este dezorientat
manifestată prin afazie, comunicare adecvate pacientul să se orienteze în timp, spațiu şi (250 mg) 1 x 3 cp/zi; temporo-spațial.
apraxie, agnozie. stării sale. referitor la propria persoană. Exelon (3 mg) 1 x 2 cp/zi;
3. Nevoia de a Alterarea mobilităţii Pacientul să fie - pregătesc psihic pacientul în vederea - administrez medicație Pacientul nu este
se mișca și a fizice din cauza bolii echilibrat psihic. oricărei tehnici de îngrijire cum ar fi: antiparkinsoniană echilibrat psihic şi nu
avea o bună manifestată deficit Pacientul să aibă EEG; planific un program de exerciții de prescrisă de medic: poate să-şi satisfacă
postură. motor. tonusul muscular mers în funcție de capacitatea
18
adecvat activităților pacientului; învăț pacientul să utilizeze Romparkin 1 cp x 3/zi; nevoile organismului
depuse. diferite aparate de susținere pentru Madopar 1 cp x 5/zi. singur.
activități cotidiene.
4. Nevoia de a Vulnerabilitate faţă de Pacientul să aibă - asigur condiții de mediu adecvate; iau - administrez Pacientul are asigurate
evita pericolele pericole din cauza bolii asigurate condiții măsuri de evitare a infecțiilor, urmăresc şi medicamentația prescrisă toate condițiile de confort şi
manifestată prin de confort şi mediu apreciez corect potențialul infecțios, aleg de medic. de securitate pe toată
dezorientare și pierderea securizate pe toată procedurile de investigație şi tratament cu perioada spitalizării.
memoriei tranzitoriu. perioada spitalizării. risc minim de infecție; informez şi stabilesc
împreună cu pacientul şi aparținătorii planul
de recuperare a stării de sănătate.
5. Nevoia de a Perturbarea somului din Pacientul să - învăț pacientul să practice tehnici de - administrez tratamentul În urma tratamentului cu
dormi și a se cauza bolii manifestată beneficieze de somn relaxare, exerciții respiratorii câteva minute medicamentos şi observ Stilnox pacientul
odihni prin insomnii, anxietate, corespunzător înainte de culcare; observ şi notez calitatea efectul acestuia asupra beneficiază de somn
agitaţie. cantitativ şi calitativ. somnului, gradul de satisfacere a celorlalte organismului: corespunzător cantitativ şi
nevoi; întocmesc un program de odihnă Stilnox 1 cp x 2/zi. calitativ.
corespunzător organismului.
ZIUA a II-a
1. Nevoia de a Incontinență de fecale și Pacientul să-şi - schimb lenjeria de pat după fiecare - aplic cremă protectoare; Pacientul nu-şi
elimina urină din cauza bolii recapete controlul eliminare; asigur igiena locală; stabilesc un instalez sonda vezicală recapătă controlul
manifestată prin pierderea sfincterelor. orar al eliminărilor; formez deprinderi de după indicația medicului.
controlul sfincterelor. eliminare la ore fixe.
19
sfincterelor, dar are
tegumentele şi mucoasele
curate şi integre.
2. Nevoia de a se Alterarea mobilităţii Pacientul să fie - pregătesc psihic pacientul în vederea - administrez medicație Pacientul nu este echilibrat
mișca și a avea o fizice din cauza bolii echilibrat psihic. oricărei tehnici de îngrijire cum ar fi: EEG; antiparkinsoniană prescrisă psihic şi nu poate să-şi
bună postură. manifestată deficit motor. Pacientul să aibă planific un program de exerciții de mers în de medic: Romparkin 1 cp satisfacă nevoile
tonusul muscular funcție de capacitatea pacientului; învăț x 3/zi; Madopar 1 cp x 5/zi. organismului singur.
adecvat activităților pacientul să utilizeze diferite aparate de
depuse. susținere pentru activități cotidiene; ajut
pacientul să facă băi calde, exerciții fizice,
îi fac masaje la nivelul extremităților.
3. Nevoia de a se Dificultate de a se Pacientul cu - evaluez gradul de confuzie şi observ - administrez tratamentul Pacientul nu şi-a recăpătat
îmbrăca și îmbrăca şi dezbrăca din tulburări psihice să schimbările de comportament, orientându-l prescris de medic. în 48 de ore independența
dezbrăca cauza bolii manifestată recâștige independența regulat în timp şi spațiu; solicit pacientul să de a se îmbrăca şi dezbrăca.
prin dezinteres pentru de a se îmbrăca şi se îmbrace, vorbindu-i clar, cu respect şi
ținuta vestimentară. dezbrăca în termen de răbdare, respectând ritmul acesteia;
48 de ore. supraveghez cu ce se îmbracă și încurajez
pacientul.
4. Nevoia de a fi Dificultatea/incapacitatea Pacientul să prezinte - ajut pacientul să-şi facă baie sau duș; - administrez tratamentul Pacientul prezintă
curat și îngrijit, de a face îngrijiri de pregătesc cada şi materialele pentru baie; prescris de medic. tegumentele şi mucoasele
de a proteja asigur temperatura camerei şi a apei; ajut curate în decurs de 6 ore.
20
tegumentele și igienă din cauza bolii tegumentele şi pacientul să se pieptene, să-şi facă toaleta
mucoasele. manifestat prin deficit de mucoasele curate în cavității bucale, să-şi taie unghiile.
autoîngrijire. termen de 6 ore.
5. Nevoia de a Cunoștiințe insuficiente Pacientul să aibă - explorez nivelul de cunoștințe al - administrez tratamentul Pacientul nu a înțeles cele
învăța privind gestionarea cunoștințe despre boala pacientului privind boala sa, tratamentul prescris de medic. explicate.
sănătății din cauza bolii sa și să se reintegreze igieno-dietetic şi medicamentos; îi explic
manifestată prin lipsa socio-familial. importanța respectării regimului igieno-
cunoștințelor despre dietetic; îi explică care sunt alimentele
boală, tratament, interzise şi care sunt cele permise; învăț
externare. pacientul importanța respectării
administrării tratamentului şi a
recomandărilor.
ZIUA a III-a
1. Nevoia de a se Alimentație și hidratare Pacientul să echilibrat - fac bilanțul lichidelor perfuzate şi al celor - alimentez pacientul Pacientul este este
alimenta și inadecvată din cauza bolii hidroelectrolitic în eliminate; supraveghez atent: T.A, P, parenteral instituind alimentat conform nevoilor
hidrata. manifestat prin decurs de 5-6 ore. comportamentul pacientului; calculez perfuzii cu glucoză şi nu a scăzut în greutate,
incapacitatea de a se numărul de calorii în funcție de diferite stări 5%, 10%, 20%, 33%, 40% este echilibrat
alimenta și hidrata. patologice; explorez gusturile şi obiceiurile hidrolizate cu proteine şi hidroelectrolitic.
alimentare ale pacientului; conștientizez amestecuri de aminoacizi:
pacientul asupra importanței regimului Marisang, Aminome,
alimentar în menținerea sănătății. vitamine şi electroliți după
21
2. Nevoia de a Vulnerabilitate faţă de Pacientul să aibă - asigur condiții de mediu adecvate; iau - administrez Pacientul are asigurate
evita pericolele pericole din cauza bolii asigurate condiții măsuri de evitare a infecțiilor, urmăresc şi medicamentația prescrisă toate condițiile de confort şi
manifestată prin de confort şi mediu apreciez corect potențialul infecțios, aleg de medic. de securitate pe toată
dezorientare și pierderea securizate pe toată procedurile de investigație şi tratament cu perioada spitalizării.
memoriei tranzitoriu. perioada spitalizării. risc minim de infecție; informez şi stabilesc
împreună cu pacientul şi aparținătorii planul
de recuperare a stării de sănătate.
depuse. susținere pentru activități cotidiene.
dormi și a se cauza bolii manifestată beneficieze de somn relaxare, ofer pacientului o cană cu lapte medicamentos şi observ Stilnox pacientul
odihni prin insomnii, anxietate, corespunzător cald înainte de culcare, o baie caldă; efectul acestuia asupra beneficiază de somn
agitaţie. cantitativ şi calitativ. identific nivelul şi cauza anxietății la organismului: corespunzător cantitativ şi
pacientul cu insomnie; observ şi notez Stilnox 1 cp x 2/zi. calitativ.
calitatea somnului, gradul de satisfacere a
celorlalte nevoi.
22
recomandărilor.
EVALUARE LA EXTERNARE:
Pacientul în vârstă de 84 de ani cu antecedente personale patologice de epilepsie şi demență vasculară este internat în secția de psihiatrie
pentru un tablou psihopatologic caracterizat prin hipoprosexie, hipomnezie, dezorientare temporo-spațială, ușoară neliniște interioară. În urma
consultației medicale, a probelor de laborator şi a examenului radiologic se pune diagnosticul de demență vasculară. În urma tratamentului efectuat
cu Exelon (3 mg) – 2 capsule pe zi şi Hidroxizin (250 mg) – 3 drajeuri pe zi, simptomatologia se ameliorează ușor. Plan de recuperare: se continuă
tratamentul conform rețetei; respectă regimul igieno-dietetic; pacientul va respecta un program de odihnă de 8-10 ore zilnic; va efectua control
odată la 6 luni la policlinica teritorială.
23
3.2. CAZUL CLINIC NR.II
Nume: M.
Prenume: C.
Vârsta: 81 de ani
Greutatea: 95 kg
Sexul: feminin
Ocupația: pensionară
Alergii: neagă
Deficienţă: amnezie, mobilitate fragilă, probleme de echilibru
Diagnostic internare: declin cognitiv sever, depresie
Antecedente personale: H.T.A. esenţială stadiul III risc înalt
 deficit motor al membrelor din partea dreaptă,
 dezorientare temporo-spațială,
 deficit de memorie și atenție,
 stare depresivă;
 T.A. = 200/100 mmHg.
Istoricul bolii:
Pacienta hipertensivă, cu tratament nerespectat, prezintă în mod brusc un deficit motor al
membrelor pe partea dreaptă, motiv pentru care se internează pentru investigaţii şi tratament de
specialitate.
24
1. Nevoia de a Circulaţie inadecvată din Pacienta să prezinte - monitorizez şi notez în F.O: T.A, puls; - la indicaţia medicului În urma medicației
respira şi a avea cauza bolii manifestată valori tensionale în apreciem colorația tegumentelor; administrez antihipertensive: administrate tensiunea
o bună prin valori tensionale limite normale. informăm pacienta asupra stadiului bolii tertensiv 5 mg/zi; preductal 35 arterială a pacientei
circulaţie ridicate (T.A = 200/100 sale, echilibrândul psihic. mg/zi; neuromultivit 10 mg/zi; scade la 160/100 mmHg.
mmHg). antidepresiv-venflaxina 10 mg/zi;
se indică consult cardiologic.
2. Nevoia de a se Alterarea mobilităţii fizice Pacienta să se poată - asigurăm o poziție confortabilă pentru - administrez medicamentele Pacienta nu se
mișca și a avea o din cauza bolii mobiliza/deplasa. pacientă; ajutăm pacienta să se prescrise de medic; pregătesc deplasează fără ajutor.
bună postură manifestată prin deplaseze; mobilizăm pasiv pacienta în pacienta pentru explorare: RMN;
dificultate de a se deplasa. pat; ajut pacienta să facă băi calde, la indicaţie se recomandă
exerciții fizice, îi fac masaje la nivelul kinetoterapie.
extremităților..
3. Nevoia de a Alimentaţie și hidratare Pacienta să fie - fac bilanțul lichidelor perfuzate şi al - la indicaţia medicului pacienta Pacienta este
se alimenta și inadecvată prin deficit alimentată şi hidratată celor eliminate; supraveghez atent: T.A, va fi alimentată parenteral; ser alimentată conform
hidrata manifestată prin risc de conform nevoilor P, comportamentul pacientului; fiziologic 1000 ml. nevoilor, este
deshidratare. sale. calculez numărul de calorii în funcție echilibrată hidro-
de diferite stări patologice; explorez electrolitic.
gusturile şi obiceiurile alimentare ale
25
pacientei; conștientizez pacienta asupra
importanței regimului alimentar în
menținerea sănătății.
4. Nevoia de a Comunicare inadecvată Pacienta să-şi poată - cercetez posibilitățile de atenție, - administrez tratamentul Pacienta se face
comunica din cauza bolii exprima nevoile și comunicare și concentrare ale pacientei; prescris de medic. înțeleasă, dar cu
manifestată prin afazie intențiile. încurajez pacienta pentru a efectua dificultate.
(tulburări de vorbire), exerciţii de exprimare; educ familia să
apraxie, amnezie dea dovadă de încredere și înțelegere
precum și să încurajeze pacienta în
activități care să-i stimuleze capacitatea
de atenție și concentrare.
ZIUA a II-a
1. Nevoia de a Incapacitatea de a și Pacienta să-şi - efectuăm toaleta pacientei pe - la indicaţia medicului Pacienta este
se mișca și a acorda îngrijiri din recapete parţial regiuni zilnic; ofer intimitate; asigur administrez tratament medical. cooperantă chiar dacă
avea o bună cauza deficitul motor la independenţa în a-şi lenjerie curată de pat și corp pacientei; obține rezultate
postură membrul superior acorda îngrijiri. apreciez starea de igienă a pacientei. limitate.
manifestată prin
imposibilitate de a-şi
folosi membrul superior
drept.
26
2. Nevoia de a Alterarea somnului din Pacienta să prezinte - favorizez odihna pacientei prin - la indicaţia medicului Pacienta prezintă un
dormi și a se cauza manifestată prin un somn calitativ şi suprimarea surselor care-i pot determina administrez tratament medical; somn liniștit.
odihni. insomnie, agitaţie, cantitativ conform disconfort și iritabilitate. sedativ ușor - gerodorm 40 mg o
incapacitatea de a se nevoilor. capsulă, seara; observ efectul
acomoda cu mediul acestuia asupra organismului.
spitalicesc.
3. Nevoia de a Risc de complicaţii din Pacienta să nu - schimb poziţia pacientei, masez - la indicaţia medicului Pacienta nu prezintă
evita pericolele cauza bolii manifestată prezinte complicaţii. regiunile predispuse la escare; respect administrez tratament medical. complicații.
prin escare, infecţii, regulile de asepsie şi antisepsie, asigur
pneumonie de decubit, toaleta zilnică a pacientei; efectuez
atrofii musculare, tamponaj la schimbarea poziţiei,
anchiloze. monitorizez articulațiile pacientului.
4. Nevoia de a Hipertermie din cauza Pacienta să prezinte - măsor temperatura corpului la - la indicația medicului În urma tratamentului
menține bolii manifestată prin temperatura corpului în intervale regulate de timp; asigur administrez antitermice. acordat pacienta prezintă
temperatura febră moderată de limite normale. microclimatul corespunzător; calculez temperatura corpului în
corpului în 38,5 0C. bilanțul ingesta- excreta; servesc limite fiziologice
limite normale pacientul cu cantități mici de lichide; normale.
încălzesc lent pacientul cu pături;
administrez lichide ușor călduțe; masez
extremitățile; pun extremitățile în apă
27
călduță; schimb lenjeria de corp și de pat
ori de câte ori este nevoie.
5. Nevoia de a Alterarea imagini de Pacienta să se poată - ajut pacienta prin comunicare să se - la indicaţia medicului Pacienta are încredere în
comunica sine din cauza bolii orienta conștient cât de adapteze la noua situaţie tranzitorie; administrez tratament medical forțele sale, este
manifestată prin apatie, cât și adoptă noilor încurajăm pacienta și explicăm cât de momentan lucidă, fapt
retragere în sine. condiții de mobilizare. mult contează voinţa sa în recuperare, care o va ajuta să
necesitatea efectuării exercițiilor fizice. depășească handicapul.
ZIUA a III-a
1. Nevoia de a se Dificultate de a se Pacienta cu - evaluez gradul de confuzie şi observ - administrez tratamentul prescris Pacienta nu şi-a
îmbrăca și îmbrăca şi dezbrăca din tulburări psihice să schimbările de comportament, solicit de medic. recăpătat în 48 de ore
dezbrăca cauza bolii manifestată recâștige independența pacientei să se îmbrace, vorbindu-i clar, independența
prin dezinteres pentru de a se îmbrăca şi cu respect şi răbdare, respectând ritmul de a se îmbrăca şi
ținuta vestimentară. dezbrăca în termen de acesteia; supraveghez cu ce se îmbracă și dezbrăca.
48 de ore. încurajez pacienta.
2. Nevoia de a fi Dificultatea/incapacitatea Pacienta să prezinte - ajut pacienta să-şi facă baie sau duș; - administrez tratamentul prescris Pacienta prezintă
curat și îngrijit, de a face îngrijiri de tegumentele şi pregătesc cada şi materialele pentru baie; de medic. tegumentele şi
de a proteja igienă din cauza bolii mucoasele curate în asigur temperatura camerei şi a apei; ajut mucoasele
tegumentele și manifestat prin deficit de termen de 6 ore. pacienta să se pieptene, să-şi facă toaleta curate în decurs de 6 ore.
mucoasele. autoîngrijire. cavității bucale, să-şi taie unghiile.
28
3. Nevoia de a Circulaţie inadecvată din Pacienta să prezinte - monitorizez şi notez în F.O: T.A, puls; - la indicaţia medicului În urma medicației
respira şi a avea cauza bolii manifestată valori tensionale în apreciem colorația tegumentelor; administrez antihipertensive: administrate tensiunea
o bună prin valori tensionale limite normale. informăm pacienta asupra stadiului bolii tertensiv 5 mg/zi; preductal 35 arterială a pacientei
circulaţie ridicate (T.A = 200/100 sale, echilibrândul psihic. mg/zi; neuromultivit 10 mg/zi; scade la 160/100 mmHg.
mmHg). antidepresiv-venflaxina 10 mg/zi;
se indică consult cardiologic.
4. Nevoia de a se Alimentaţie și hidratare Pacienta să fie - fac bilanțul lichidelor perfuzate şi al - la indicaţia medicului pacienta Pacienta este alimentată
alimenta și inadecvată prin deficit alimentată şi hidratată celor eliminate; supraveghez atent: T.A, va fi alimentată parenteral; ser conform nevoilor, este
hidrata manifestată prin risc de conform nevoilor sale. P, comportamentul pacientei; calculez fiziologic 1000 ml. echilibrată hidro-
deshidratare. numărul de calorii în funcție de diferite electrolitic.
stări patologice; explorez gusturile şi
obiceiurile alimentare ale pacientei;
conștientizez pacienta asupra importanței
regimului alimentar în menținerea
sănătății.
EVALUARE EXTERNARE:
Pacienta în vârstă de 81 de ani este internată în secția de psihiatrie pentru un tablou psihopatologic caracterizat prin: deficit motor al
membrelor din partea dreaptă, dezorientare temporo-spațială, deficit de memorie și atenție, stare depresivă; T.A. = 200/100 mmHg. În urma
consultației medicale, a probelor de laborator şi a examenului radiologic se pune diagnosticul de demență vasculară și hipertensiune arterială
esențială necontrolată medicamentos. În urma tratamentului efectuat evoluţia pacientei a fost favorabilă, pacienta se externează în stare ameliorată.
Sindromul febril a cedat sub antibioterapie, starea generală s-a ameliorat semnificativ. Recomandările la externare sunt următoarele: respectă
29
regimul igieno-dietetic; pacienta va respecta un program de odihnă de 8-10 ore zilnic; exerciţii fizice regulate; tratament medicamentos:
antihipertensiv, antidepresiv, supraveghere permanentă din partea familiei; dispensarizare prin medicul de familie; pacienta revine la control peste
3 luni sau la nevoie.
30
3.3. CAZUL CLINIC NR.III
Numele: F
Prenumele: A
Vârsta: 80 de ani
Greutatea: 90 kg
Sexul: masculin
Ocupația: pensionar
Alergii: neagă
Deficienţă: amnezie, mobilitate fragilă, probleme de echilibru
Diagnostic internare: demență mixtă vasculară și Alzheimer, declin cognitiv sever,
depresie
Antecedente personale: H.T.A. esenţială stadiul III risc înalt
 deficit motor al membrelor din partea stângă,
 dezorientare temporo spațială,
 deficit de memorie și atenție,
 stare depresivă;
 T.A. = 200/110 mmHg.
Istoricul bolii:
Pacientul hipertensiv, cu tratament nerespectat, prezintă în mod brusc un deficit motor al
membrelor pe partea stângă, motiv pentru care se internează pentru investigaţii şi tratament de
specialitate.
31
1. Nevoia de a Comunicare ineficientă la Pacientul să fie - liniștesc bolnavul cu privire la starea sa - administrez medicația În urma tratamentului
comunica nivel senzorial, motor și echilibrat psihic și să explicându-i scopul şi natura intervențiilor; recomandată de medic: pacientul este echilibrat
afectiv din cauza bolii folosească mijloace de asigur un mediu de securitate, liniștit; Hidroxizin (250 mg) 1 x 3 psihic și este dezorientat
manifestată prin afazie, comunicare adecvate cercetez posibilitățile de comunicare ale cp/zi; Exelon (3 mg) 1 x 2 temporo-spațial.
apraxie, agnozie. stării sale. bolnavului. cp/zi;
2. Nevoia de a se Alimentație și hidratare Pacientul să echilibrat - observ semnele de deshidratare şi - administrez laindicația Pacientul este este
alimenta și inadecvată din cauza bolii hidroelectrolitic în ameliorarea lor după administrarea medicului tratamentul alimentat conform nevoilor
hidrata. manifestat prin decurs de 5-6 ore. perfuziilor; fac bilanțul lichidelor perfuzate prescris. şi nu a scăzut în greutate,
incapacitatea de a se şi al celor eliminate; explorez gusturile şi este echilibrat
alimenta și hidrata. obiceiurile alimentare ale pacientului; hidroelectrolitic.
conștientizez pacientul asupra importanței
regimului alimentar în menținerea sănătății.
32
4. Nevoia de a Vulnerabilitate faţă de Pacientul să aibă - asigur condiții de mediu adecvate; iau - administrez Pacientul are asigurate toate
evita pericolele pericole din cauza bolii asigurate condiții măsuri de evitare a infecțiilor, urmăresc şi medicamentația prescrisă condițiile de confort şi de
manifestată prin de confort şi mediu apreciez corect potențialul infecțios, aleg de medic. securitate pe toată perioada
dezorientare și pierderea securizate pe toată procedurile de investigație şi tratament cu spitalizării.
memoriei tranzitoriu. perioada spitalizării. risc minim de infecție.
ZIUA a II-a
1. Nevoia de a Incontinență de fecale și Pacientul să-şi - schimb lenjeria de pat după fiecare - aplic cremă protectoare; Pacientul nu-şi
elimina urină din cauza bolii recapete controlul eliminare; asigur igiena locală; stabilesc un instalez sonda vezicală recapătă controlul
manifestată prin pierderea sfincterelor. orar al eliminărilor; formez deprinderi de după indicația medicului. sfincterelor dar are
controlul sfincterelor. eliminare la ore fixe. tegumentele şi mucoasele
curate şi integre.
33
3. Nevoia de a fi Dificultatea/incapacitatea Pacientul să prezinte - ajut pacientul să-şi facă baie sau duș; - administrez tratamentul Pacientul prezintă
curat și îngrijit, de a face îngrijiri de tegumentele şi pregătesc cada şi materialele pentru baie; prescris de medic. tegumentele şi mucoasele
de a proteja igienă din cauza bolii mucoasele curate în asigur temperatura camerei şi a apei; ajut curate în decurs de 6 ore.
tegumentele și manifestat prin deficit de termen de 6 ore. pacientul să se pieptene, să-şi facă toaleta
mucoasele. autoîngrijire. cavității bucale, să-şi taie unghiile.
învăța din cauza bolii cunoștințe despre boala pacientului privind boala sa, tratamentul prescris de medic. explicate.
manifestată prin lipsa sa și să se reintegreze igieno-dietetic şi medicamentos; îi explic
cunoștințelor despre socio-familial. importanța respectării regimului igieno-
boală, tratament, dietetic.
externare.
ZIUA a III-a
1. Nevoia de a se Alimentație și hidratare Pacientul să echilibrat - fac bilanțul lichidelor perfuzate şi al celor - alimentez pacientul Pacientul este este
alimenta și inadecvată din cauza bolii hidroelectrolitic în eliminate; supraveghez atent: T.A, P, parenteral instituind alimentat conform nevoilor
hidrata. manifestat prin decurs de 5-6 ore. comportamentul pacientului; calculez perfuzii cu glucoză şi nu a scăzut în greutate,
incapacitatea de a se numărul de calorii în funcție de diferite stări 5%, 10%, 20%, 33%, 40% este echilibrat
alimenta și hidrata. patologice; explorez gusturile şi obiceiurile hidrolizate cu proteine şi hidroelectrolitic.
alimentare ale pacientului; conștientizez amestecuri de aminoacizi:
pacientul asupra importanței regimului Marisang, Aminome,
alimentar în menținerea sănătății. vitamine şi electroliți după
34
2. Nevoia de a Vulnerabilitate faţă de Pacientul să aibă - asigur condiții de mediu adecvate; - administrez Pacientul are asigurate toate
evita pericolele pericole din cauza bolii asigurate condiții amplasez pacientul în salon în funcție de medicamentația prescrisă condițiile de confort şi de
manifestată prin de confort şi mediu starea, afecțiunea şi receptivitatea sa la alte de medic. securitate pe toată perioada
dezorientare și pierderea securizate pe toată boli; iau măsuri de evitare a infecțiilor, spitalizării.
memoriei tranzitoriu. perioada spitalizării. urmăresc şi apreciez corect potențialul
infecțios, aleg procedurile de investigație şi
tratament cu risc minim de infecție.
dormi și a se cauza bolii manifestată beneficieze de somn relaxare, ofer pacientului o cană cu lapte medicamentos şi observ Stilnox pacientul
odihni prin insomnii, anxietate, corespunzător cald înainte de culcare, o baie caldă; efectul acestuia asupra beneficiază de somn
agitaţie. cantitativ şi calitativ. identific nivelul şi cauza anxietății la organismului: corespunzător cantitativ şi
pacientul cu insomnie; observ şi notez Stilnox 1 cp x 2/zi. calitativ.
calitatea somnului, gradul de satisfacere a
35
celorlalte nevoi; întocmesc un program de
odihnă corespunzător organismului.
recomandărilor.
EVALUARE FINALĂ:
Pacientul în vârstă de 80 de ani este internat în secția de psihiatrie pentru un tablou psihopatologic caracterizat prin: deficit motor al
membrelor din partea stângă, dezorientare temporo-spațială, deficit de memorie și atenție, stare depresivă; T.A. = 200/110 mmHg. În urma
consultației medicale, a probelor de laborator şi a examenului radiologic se pune diagnosticul de demență mixtă vasculară și Alzheimer și
hipertensiune arterială esențială necontrolată medicamentos . În urma tratamentului efectuat evoluţia pacientului a fost favorabilă, pacientul se
externează în stare ameliorată. Sindromul febril a cedat sub antibioterapie, starea generală s-a ameliorat semnificativ. Recomandările la externare
sunt următoarele: respectă regimul igieno-dietetic; pacientul va respecta un program de odihnă de 8-10 ore zilnic; exerciţii fizice regulate; tratament
medicamentos: antihipertensiv, antidepresiv, supraveghere permanentă din partea familiei; dispensarizare prin medicul de familie; pacientul revine
la control peste 3 luni sau la nevoie.
36
CAPITOLUL IV
NORME DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE ÎN MUNCĂ
Spitalul, în calitate de angajator, are obligaţia să ia măsurile necesare pentru protejarea

vieţii şi sănătăţii salariaţilor în conformitate cu prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în
muncă, cu modificările şi completările ulterioare. Spitalul are obligaţia să asigure securitatea şi
sănătatea salariaţilor în toate aspectele legate de muncă. În cadrul responsabilităţilor sale
spitalul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru asigurarea securităţii şi protecţiei sănătăţii
salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale, de protejare a
maternităţii la locurile de muncă, de informare şi instruire şi pentru asigurarea cadrului
organizatoric şi a mijloacelor necesare cu respectarea următoarelor principii generale de
prevenire: evitarea riscurilor profesionale; evaluarea riscurilor profesionale care nu pot fi
evitate; adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de muncă şi
alegerea echipamentelor şi a metodelor de muncă, în vederea reducerii monotoniei muncii şi a
diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii; luarea în considerare a evoluţiei tehnicii şi
introducerea noilor tehnologii medicale moderne; înlocuirea proceselor şi substanţelor
periculoase cu procese, tehnici, substanţe inofensive sau mai puţin periculoase; adoptarea
măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate faţă de măsurile de protecţie individuală; aducerea
la cunoştinţa salariaţilor a instrucţiunilor corespunzătoare privind măsurile de protecţie a
muncii, cunoaşterea şi aplicarea precauţiunilor universale; dezvoltarea unei politici de prevenire
coerente privind organizarea activităţii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa
factorilor interni.
NORME DE PREVENIRE ȘI STINGERE A INCENDIILOR SPECIFICE

SPITALELOR
Angajatorul are următoarele obligaţii principale privind prevenirea şi stingerea
incendiilor: să stabilească, prin dispoziţii scrise, responsabilităţile şi modul de organizare pentru
apărarea împotriva incendiilor în unitatea sa, să le actualizeze ori de câte ori apar modificări şi
să le aducă la cunoştinţa salariaţilor, utilizatorilor şi oricăror persoane interesate; să asigure
identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea să şi să asigure corelarea măsurilor
de apărare împotriva incendiilor cu natura şi nivelul riscurilor; să solicite şi să obţină avizele şi
autorizaţiile de securitate la incendiu, prevăzute de lege şi să asigure respectarea condiţiilor care
au stat la baza eliberării acestora; în cazul anulării avizelor ori a autorizaţiilor, să dispună
37
imediat sistarea lucrărilor de construcţii sau oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau
amenajărilor respective; să permită, în condiţiile legii, executarea controalelor şi a inspecţiilor
de prevenire împotriva incendiilor, să prezinte documentele şi informaţiile solicitate şi să nu
îngreuneze sau să obstrucţioneze în nici un fel efectuarea acestora; să permită alimentarea cu
apă a autospecialelor de intervenţie în situaţii de urgență; să întocmească, să actualizeze
permanent şi să transmită inspectoratului lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit
legii, utilizate în activitatea sa sub orice formă, cu menţiuni privind: proprietăţile fizico-
chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le prezintă pentru sănătate şi mediu,
mijloacele de protecţie recomandate, metodele de intervenţie şi prim ajutor, substanţele pentru
stingere, neutralizare sau decontaminare; să elaboreze instrucţiunile de apărare împotriva
incendiilor şi să stabilească atribuţiile ce revin salariaţilor la locurile de muncă; să verifice dacă
salariaţii cunosc şi respectă instrucţiunile necesare privind măsurile de apărare împotriva
incendiilor şi să verifice respectarea acestor măsuri semnalate corespunzător prin indicatoare
de avertizare de către persoanele din exterior care au acces în unitatea sa; să asigure întocmirea
şi actualizarea planurilor de intervenţie şi condiţiile pentru aplicarea acestora în orice moment;
să permită, la solicitare, accesul forţelor inspectoratului în unitatea să în scop de recunoaştere,
instruire sau de antrenament şi să participe la exerciţiile şi aplicaţiile tactice de intervenţie
organizate de acesta; să asigure şi să pună în mod gratuit la dispoziţie forţelor chemate în ajutor
mijloacele tehnice pentru apărare împotriva incendiilor şi echipamentele de protecţie specifice
riscurilor care decurg din existența şi funcţionarea unităţii sale, precum şi antidotul şi
medicamentele pentru acordarea primului ajutor; să informeze de îndată, prin orice mijloc,
inspectoratul despre izbucnirea şi stingerea cu forțe şi mijloace proprii a oricărui incendiu, iar
în termen de 3 zile lucrătoare să completeze şi să trimită acestuia raportul de intervenţie; să
utilizeze în unitatea să numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, certificate
conform legii; să îndeplinească orice alte atribuţii prevăzute de lege privind apărarea împotriva
incendiilor; asigură fondurile şi mijloacele necesare achiziţionării materialelor pentru
desfăşurarea activităţii instructiv educative şi tematica de instruire; aprobă graficele şi tematica
de instruire; asigură şi amenajează spaţii speciale pentru desfăşurarea procesului de instruire.
38
CONCLUZII
Demenţele sunt afecţiuni relativ frecvente întâlnite în practica asistenţei medicale a

vârstnicului, cu o pondere importantă, în creştere, în morbiditatea geriatrică, pe măsura sporirii
duratei medii de viaţă. Studiile epidemiologice asupra incidenţei demenţelor dau cifre între 3%
şi 20%, în funcţie de grupa de vârstă considerată, incidenţa crescând cu înaintarea în vârstă (5%
din populaţia de peste 65 de ani prezintă un tablou sever de demenţă şi 10% unul uşor); peste
80 de ani demenţele deţin o proporţie de 20%. Ponderea în creştere a acestor boli grevează
familiile, serviciile de sănătate, societatea în general. Din date O.M.S. rezultă că 11 - 15 % din
populaţia vârstnicilor prezintă o regresie intelectuală, iar din aceştia 60-70% au demenţa
Alzheimer.
Leziuni tip vascular se găsesc în creierul indivizilor consideraţi neurologic normal în
proporţie de 80 % la persoane între 60 - 90 ani şi 100% la persoane de peste 70 de ani.
Diagnosticul precoce are avantajul că permite instituirea unor măsuri terapeutice şi elaborarea
unei conduite pentru anturaj, în favoarea prevenirii adâncirii deteriorării psihice a bătrânului,
dar există şi riscul unui indice crescut de eroare, simptomatologia fiind mai puţin caracteristică
la debut decât în perioada de stare. Procesele psihologice fundamentale ale vârstnicilor nu diferă
de cele ale adulţilor mai tineri. Totuşi, procesul de îmbătrânire și modificările patologice
asociate conduc la chestiuni psihologice care sunt relativ particulare pentru acest grup de vârstă,
Problemele frecvente din terapie includ evoluţia şi schimbarea relaţiilor vârstnicului cu copiii
sau adulţi. În general psihoterapia vârstnicilor este relativ orientată către situaţie şi problemă şi
caută soluţii în interiorul cadrului de personalitate constitituit, nu schimbări de personalitate
copleşitoare. Totuşi, multe persoane vârstnice răspund remarcabil la schimbări şi tragedii
personale aparent copleşitoare, cum ar fi pierderea sănătăţii personale sau pierderea partenerului
marital, revelând trăiri sociale şi capacităţi adaptative nebănuite. Demenţa pune probleme
psihoterapeutice speciale. Îngrijirea bolnavilor demenţiaţi reprezintă o sarcină extrem de grea,
atât în familie cât şi în instituţiile de specialitate. Ea implică supravegherea continuă a
bolnavilor căci din pricina deteriorării lor cognitive şi a tulburărilor de comportament aceştia
pot oricând să se accidenteze, să se şi să provoace în jur tot felul de incidente. De asemenea pot
comite acte ilegale (civile şi penale) sau pot cădea victimele unor ilegalităţi. Supravegherea
implică şi administrarea medicamentelor (complianţa bolnavilor cu demenţe fiind aproape
nulă), a alimentelor şi menţinerea igienei personale şi a spaţiului ocupat.
39
BIBLIOGRAFIE
1. Lucreția Tirtică - "Ghid de nursing", Editura Viața Medicală Românească, București

2. Lucreția Tirtică - "Breviar de explorări funcționale", Editura Viața Medicală Românească,
București, 2006
3. Lucreţia Titircă - ,,Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenții medicali - Ghid de
nursing”, Editura Viața Medicală Românească
4. Carol Mozes: "Tehnica îngrijirii bolnavului", Editura Medicală
5. R. J. Wurtzmann și colab. (eds): Alzheimer's disease. New York, Raven Press - 1990.
6. Gerd Huber: Psychiatrie. Stuttgart, Schattauer - 1994.
7. G. D. Miner și colab. (eds): Caring for Alzheimer's patients: a guide for family and health
care providers. New York, Plenum Press - 1989.
8. Thomas Arendt et al.: Hyperploidy contributes to cell death in Alzheimer's disease. Amer.
Journal of Pathology, 2010
9. National Institute of Neurological Disorders and Stroke (NINDS) din Statele Unite - Pagina
de informații asupra demențelor: Research literature (en.) Cuprinde o bibliografie exhaustivă
cu cele mai recente publicații (14.194 articole apărute între noiembrie 2001 - noiembrie 2006)
10. https://thecarehub.ro/blog/dementa-totul-despre-cauze-simptome-tratament/
11.https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/dementa-cauze-simptome-
tratament
12. https://paginadenursing.ro/project/dementa/
40

Îngrijirea Pacientului Cu Demență Vasculară

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Îngrijirea Pacientului Cu Demență Vasculară

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAȚIEI

ȘCOALA POSTLICEALĂ “HENRI COANDĂ”TIMIȘOARA

DR. ANDREȘ PAUL-ALEXANDRU

Candidat: COLCER CECILIA-IOANA

1.1. ANATOMIA SISTEMULUI NERVOS

Sistemul nervos, unitar ca structură și funcție, este împărțit în:

2.2. ETIOLOGIA DEMENȚEI

2.3. CLASIFICAREA DEMENȚEI

2.5. SIMPTOMELE DEMENȚEI

2.6. DIAGNOSTICUL DEMENȚEI

2.7. EVOLUȚIE. COMPLICAȚII. PROGNOSTIC

Spitalul, în calitate de angajator, are obligaţia să ia măsurile necesare pentru protejarea

NORME DE PREVENIRE ȘI STINGERE A INCENDIILOR SPECIFICE

Demenţele sunt afecţiuni relativ frecvente întâlnite în practica asistenţei medicale a

1. Lucreția Tirtică - "Ghid de nursing", Editura Viața Medicală Românească, București

S-ar putea să vă placă și