MĂSURAREA ȘI NOTAREA TEMPERATURII

Temperatura – rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de căldură prin dezintegrarea
alimentelor energetice .

Termoreglarea – funcția organismului care menține echilibrul între producerea căldurii (termogeneza)
și pierderea căldurii (termoliza) pentru păstrarea valorilor constante (homeotermie) de 36,7 – 370C
dimineața și 37 – 37,30C seara .

Scop – descoperirea unor modificări patologice ale valorii temperaturii corpului .

Locul de măsurare - cavități semi-închise - axial, plica inghinală, cavitatea bucală, ;

- cavități închise – rect, vagin .

Materiale necesare - termometru maximal individual ;

- casoletă cu tampoane de vată și comprese de tifon nesterile ;

- prosop individual ;
- săpun ;
- pahar cu soluție de cloramină ;
- tavă ;
- sticlă cu ulei de vaselină ;
- tăviță renală ;
- sticla cu alcool medicinal ;
- creion albastru ;
- foaie de observație și carnețel personal .
Etape și timpi de execuție -

1.Pregătirea materialelor și instrumentelor : se pregătesc materialele necesare :

-termometru se verifică pentru a-i observa integritatea, funcționalitatea și dacă mercurul este coborât în
rezervor .
2. Pregătirea fizică și psihică a bolnavului :

- se anunță bolnavul ;

- se așează bolnavul în decubit dorsal, confortabil, cu capul pe pernă sau în poziție șezând, pe scaun .

3. Efectuarea tehnicii: măsurarea în axilă

- se ridică brațul bolnavului ;

- se șterge bine axial prin tamponare cu prosopul lui (frecarea ridică temperatura) ;

- termometrul se ține în mână ca un creion în poziția scris ;

- se așează termometrul cu rezervorul de mercur pe pielea centrului axilei, paralel cu toracele (se evită
lenjeria) ;

- se apropie brațul bolnavului de trunchi cu antrebrațul flectat pe suprafața anterioară a toracelui ;

- se menține termometrul timp de 10 minute ;

- se scoate termometrul din axial bolnavului și se așează pe tăvița medicală

- bolnavul este așezat în poziție comodă ;

- se șterge termometrul cu o compresă uscată și se citește gradația ;

- ținut strâns ca un creion, termometrul se scutură cu mișcări rapide pentru ca mercurul să coboare în
rezervor ;

- se așează termometrul la loc .

4. Notarea cifrică :- în carnetul propriu se notează, numele bolnavului, salonul, data, valoarea
temperaturii obținute .

5. Notarea grafică :- se notează grafic cu un punct de culoare albastră în foaia de temperatură, pe

verticală corespunzătoare datei și timpului ;

- pentru fiecare diviziune a foii se socotesc două diviziuni de grad ;

- se unește cu valoarea anterioară printr-o linie albastră. Se obține curba termică .

6. Interpretarea rezultatelor :- temperatură normală : 36 – 37 0C

- patologică : - 37–380C – subfebrilitate ;

- 38–390C – febră moderată ;

- 39-400C – febră ridicată ;

- 40-410C – hiperpirexie ;

- sub 360C – hipotermie

7. Reorganizarea locului de muncă :

- se scutură termometrul până când mercurul coboară în rezervor ;

- se spală termometrul cu apă caldă și detergent ;

- se spală paharul și se schimbă soluția dezinfectantă ;

- se introduce termometrul în pahar .

Observații :

- termometrul se ține timp de 10 minute, altfel înregistrarea nu este reală ;

- dacă axial bolnavului nu este uscată, umiditatea modifică valoarea temperaturii ;

Recomandări : - măsurați temperatura dimineața spre ora 8 și seara spre ora 17 ;

- susțineti termometrul la copii, bătrâni, inconștienți, agitați și la

măsurarea în cavități semi-închise ;
- în situația unor valori prea ridicate sau scăzute neprevăzute, repetați
măsurarea temperaturii sub supraveghere.
Contraindicații : - nu măsurați în cavitatea bucală la bolnavii agitați, copii care nu cooperează, bolnavii
cu respirație nazală dificilă sau inflamații bucale ;

nu măsurați rectal la bolnavii agitați, cu inflamații anale, rectale, cu operații rectale.