Aparatul excretor la iepure

Termenul cecotrofie înseamnă reingestia crotinelor. Crotinele reprezintă un conglomerat sferoid

de fecale de cai, oi, iepuri etc., cunoscute în vorbirea curentă ca "căcăreze". Cecotrofia, adică
faptul de a-și mânca căcărezele, este un act fiziologic normal, absolut necesar și deosebit de
important pentru hrănirea iepurelui.

Dacă la animalele rumegătoare, precum vaca sau oaia, acțiunea microorganismelor asupra hranei
ingerate se produce în prima parte a aparatului digestiv, adică în stomac și în intestinul subțire,
iar substanțele cu valoare nutritivă sunt absorbite de organism datorită siprafeței mari de
digestie, la iepure, care este un rozător, microorganismele care descompun hrana se găsesc abia
în partea finală a aparatului digestiv, și anume în cecum. Acest organ joacă un rol foarte
important în hrănirea iepurelui, deoarece hrana staționează în el circa 6 ore, timp în care
microflora bacteriană o descompune în elemente nutritive foarte importante. Abia prin
cecotrofie, adică mâncând căcărezele moi rezultate, iepurele beneficiază în totalitate de elemntele
nutritive ale hranei ingerate inițial

Iepurele elimină două feluri de excremente:

 Crote dure. Acestea sunt sferice, cu diametrul de circa 1 cm, cu un conținut mare de
fibre. Se regăsesc pe podeaua cuștilor în care sunt crescuți.
 Crote moi. Acestea nu se regăsesc în cuști, deoarece iepurele le preia direct din anus.
Crotele moi, denumite și cecotrofe, au forma de ciorchini cu boabe de 4 mm, legate cu un
mucus. Culoarea suprafeței este verzuie. Iepurele le înghite fără să le mestece. Ele ajung
în stomac, de partea opusă pilorului, și se amestecă cu hrana proaspăt ingerată, de unde
ajung în intestin, care absoarbe elemente nutritive conținute în acestea.

Aparatul excretor are rol in eliminarea produsilor de catabolism din lichidul interstitial
care scalda celulele in mediul extern si mentinerea compozitiei chimice a acestuia in limite
constante se realizeaza prin colaborarea mai multor organe si sisteme.Substantele gazoase se
elimina prin plamani,iar cele solide prin aparatul excretor,piele si tubul digestiv.Alaturi de aceste
aparate si sisteme,la eliminarea produsilor de catabolism mai participa si sangele,care transporta
substantele ce urmeaza sa fie eliminate de la lichidul interstitial la organele respective.

Alcatuirea aparatului excretor.

Aparatul excretor este format din rinichi si caile urinare.

Rinichiul

Rinichii ,organe pereche de forma unor boabe de fasole,au un rol esential in functia de
excretie .Ei sunt organe retroperitoneale ,asezate de o parte si de alta a coloanei vertebrale,la
nivelul ultimelor doua vertebre toracale si al primelor trei vertebre lombare,in nishte spatii
numite loje renale.Fiecare loja este delimitata de o formatiune conjunctivofibroasa numita fascia
renala.Aceasta ,la randul ei ,este alcatuita din doua foite ,una asezata inaintea rinichiului numita
fascia prerenala(Toldt),si alata inapoia rinichiului numita fascia retrorenala(Zuckerkandl),care
vine in raport cu peretele abdomenului.Rinichiul este fixat in loja renala prin fascia
renala,peritoneul parietal posterior si vasele renale,la care se adauga presiunea
abdominala.Rinichiul are lungimea de 11-12 cm,latimea de 5-6 cm si grosimea de 3-4 cm.El
reprezinta doua fete ,doua margini,doua extremitati sau poli.Fiecare priveste inainte si putin
inauntru,si o fata posterioara,care priveste inapoi si in afara.Fata anterioara a rinichiului drept
vine in raport cu lobul drept al ficatului.

Rinichiul are o margine laterala convexa si o margine mediala concava.El reprezinta o

extremitate superioara,numita polul superior si o extremitate inferioara numita polul inferior.Pe
marginea mediala se afla hilul renal,o despicatura alungita in axul rinichiului,in care se gasesc
elementele pediculului renal(vase ,nervi,cai urinare).Hilul se prelungeste in interiorul rinichiului
printr-o scobitura numita sinusul renal,in care se gasesc:tesut conjunctiv gras,ramificatiile
vaselor renale si portiunile initiale ale cailor urinare.

Capsula renala este o formatiune conjunctiva care inveleste rinichiul si care este usor
detasabila.Parenchimul renal prezinta pe suprafata de sectiune o zona periferica groasa de 7-8
mm,de culoare bruna-galbuie,care poarta numele de substanta corticala si o zona centrala,de
culoare rosie inchisa,numita substanta medulara.Cele doua substante se intrepatrund intre ele
neexistant o limita neta.

Rinichiul pimeste fibre nervoase vegetative din plexul renal.Aceste fibre ajung la rinichi
pe calea vaselor renale.Capsula este inervata de dfibre senzitive mielinice.

Caile urinare

Caile urinare sunt alcatuite din calicele renale,bazinet,uretere,vezica urinara si uretra.

Vezica urinara

Vezica urinara este un organ cavitar asezat in micul bazin,in loja verticala.Ea este numai
in partea invelita de peritoneu.Vezica urinara este fixata in loja ei printr-un ligament peritoneal si
prin continuitatea cu uretra si ureterele. Capacitatea vezicii urinare este de 250-300 ml.

Din punctul de vedere al configuratiei externe ,vezica urinara prezinta un fund,un corp si
un varf.Fundul vezicii urinare este situat inferior.Corpul vezicii urinare prezinta o fata
anterioara,doua fete laterale si o fata posterioara.

Peretele vezicii urinare este alcatuit din patru tunici:mucoasa,submucoasa,musculara si

externa.Tunica mucoasa este asemanatoare cu cea a ureterului,fiind alcatuita dintr-un epiteliu de
tranzitie sau un uroteliu fara membrana bazala si un corion .Tunica submucoasa este constituita
din tesut conjunctiv lax,iar tunica musculara din fibre longitudinale ,unul mijlociu constituit din
din fibre circulare si altul interior format din fibre longitudinale.Tunica externa este alcatuita la
nivelul varfului veicii si in portiunea posterioara a corpului din peritoneu.