Sindromul transfuzor-transfuzat sau sindromul de transfuzie feto-fetala este o situatie rara,

aparuta la sarcinile multiple monocorionice, fiind rezultatul unei transfuzii sanguine intrauterine de la
un fat (donor) la celalalt fat (acceptor), prin intermediul unor anastomoze vasculare placentare.
Fatul donor prezinta o greutate mai mica decat fatul acceptor. Donorul prezinta anemie in timp ce
acceptorul este pletoric, diferenta dintre valorile hemoglobinei celor doi fiind de 5 g/dl. De asemenea
cantitatea de sange primita de cei doi gemeni este proportionala cu cantitatea de lichid amniotic.
Severitatea sindromului variaza, putand aparea la orice moment al sarcinii, sau chiar la nastere, dupa
clamparea unuia din cordoanele ombilicale.
Cauze si patogenie
Sindromul transfuzor-transfuzat apare in sarcinile mono-, dizigote sau monocorionice in care exista
anastomoze ale vascularizatiei placentare. Cea mai frecventa anastomoza vasculara o reprezinta o
anastomoza arterio-venoasa profunda de la nivelul unui cotiledon placentar comun. Caracteristicile
clinice ale sindromului transfuzor-transfuzat sunt rezultatul hipoperfuziei gemenului donor si
hiperperfuziei gemenului primitor. Fatul donor devine hipovolemic si anuric cu aparitia
oligohidramniosului in sacul amniotic al acestuia. Datorita anuriei, vezica urinara a donorului nu se
poate vizualiza ecografic. Geamanul acceptor prezinta hipervolemie si poliurie cu polihidramnios.
Acesta poate dezvolta post-partum hipertensiune, cardiomegalie hipertrofica, coagulare intravasculara
diseminata si hiperbilirubinemie. Fiecare dintre feti poate dezvolta hidrops fetal (donorul, datorita
anemiei si insuficientei cardiace cu debit crescut, iar primitorul datorita hipervolemiei), ce consta in
acumularea de lichide la nivelul scalpului, abdomenului, plamanilor sau cordului.
Semne si Simptome
Sindromul transfuzor-transfuzat este suspectat la femeile cu sarcina multipla monocorionica,la
care inaltimea fundului uterin creste rapid.Diagnosticul stabilit post-partum se bazeaza pe diferentele
semnificative de marime si caracteristici fizice dintre gemeni.
Femeia insarcinata-marirea rapida a abdomenului in decurs de 2-3 saptamani,datorita cresterii
cantitatii de lichid amniotic a acceptorului;nastere prematura,ruptura prematura de membrane.
Donorul- mic pentru varsta gestationala,semnificativ mai mic decat fratele geaman,palid,cu
perfuzie periferica deficitara.
Acceptorul-mare pentru varsta gestationala,semnificativ mai mare decat fratele
geaman,pletoric,icteric.
Diagnostic
Sarcinile sunt la risc pentru nastere prematura,datorita supradistensiei uterine,cauzate de sarcina
gemelara si polihidramnios.Scurtarea colului trebuie evaluata transvaginal. In timpul sarcinii,
diagnosticul cert de sindrom transfuzor-transfuzat se face cu ajutorul ecogafiei, care poate evidentia: Placentatie corionica si diferente semnificative intre dimensiunile celor doi feti gemeni.
- Dinferente semnificative intre cantitatile lichidului amiotic, fatul cel mic prezentand oligohidramnios.
- Lipsa stomacului sau vezicii urinare la fatul donor. Postpartum modificarile ultrasonografice constau
in: - Ischemie cerebrala cu hemoragie intraventriculara si leucomalacie periventriculara, la oricare
dintre cei doi nou-nascuti. - Disfunctie miocardica, hipertrofie miocardica, insuficienta valvulara,
efuziune pericardica la oricare dintre cei doi nou-nascuti. - Ecogenitate renala modificata ce indica
necrioza hipoxic-ischemica corticolara, la oricare dintre cei doi nou-nascuti. - Ecografia abdominala
poate evidentia prezenta ascitei in contextual hidrpsului fetal ( plus efuziune prelurala si
cardiuomegalie la radiografia toracica). Dupa nastere, modificarile testelor de laborator constau in: Anemie a donorului si policitemie a acceptorului, la nastere. - Hipocalcemie, prezenta frecvent la
geamanul donor. - Hipoglicemie, ce poate fi prezenta la ambii nou-nascuti. - Valori crecute ale

creatininei, ambii nou-nascuti putand dezvolta insuficienta renala. - Trombocitopenie, ce poate fi

prezenta la ambii nou-nascuti. - Hiperbilirubinemie, poate prezenta geamanul policitemic acceptor.
Tratament
Daca diagnosticarea sindromului transfuzor-transfuzat se face in timpul sarcinii, se poate
practica amnioreductie, ce consta in indepartarea sub ghidaj ecografic a unei cantitati de lichid amniotic
de la nivelul sacului amniotic al fatului cu polihidramnios. Amnioreductia amelioreaza circulatia
donorului, mai ales in cazul anastomozelor superficiale sau in primele stadii ale sindromului. Gravida
va fi urmarita saptamanal pentru monitorizarea volumului de lichid amniotic al ambilor feti.
Amnioreductia se poate repeta in cazul reaparitiei polihidramniosului la fatul primitor. Pentru evaluarea
cresterii fetale se vor efectua ecografii la fiecare 2-4 saptamani. La sarcina avansata se poate practica
testul de nonstress, pentru evaluarea starii fetilor.
Daca exista semne de insuficienta cardiaca, hipertrofie cardiaca sau hidrops fetal sau daca nu
exista o ameliorare dupa amnioreductie, se va practica fotocoagularea laser fetoscopica a
anastomozelor placentare. La sarcinile la care s-a practicat aceasta interventie, supravietuirea globala
este de 75-85% cu cel putin un fat supravietuitor. Rata decesului pentru fatul donor este mai mare fata
de cea a acceptorului, dupa practicarea fotocoagularii vasculare.
Temporizarea nasterii depinde de mai multi factori. Cel mai bun caz il reprezinta nasterea la
termen. Lipsa dezvoltarii fetale corespunzatoare sau declansarea prematura a travaliului va duce la o
nastere prematura.
Ingrijirea medicala a gemenilor, dupa nastere, se va adresa prematuritatii, anemiei, policitemiei
si hidropsului fetal. Geamanul donor cu anemie severa trebuie sa primeasca transfuzii cu masa
eritrocitara. Policitemicul va necesita exsanguinotrasnfuzie partiala, pentru scaderea valorilor
hematocritului. Nou-nascutii cu hidrops fetal pot necesita ventilatie mecanica, toracocenteza,
pericardiocenteza, paracenteza.
Complicatii:Moartea intrauterina a unui fat poate evolua cu sechele neurologice la fatul
supravietuitor.Exsangvinarea acuta a fatului supravietuitor in circulatia fatului mort poate duce la
ischemie cerebrala intrauterina.