INVESTIGATII PARACLINICE IN SARCINA

Examene de laborator
Teste imunologice- se bazeaza pe identificarea gonadotrofinei corionice
(HCG), prin reactia antigen-anticorp. Se foloseste urina femeii gravide, ser
antigonadotrofinocorionic uman, latex sensibilizat. Daca femeia este gravida HCG
este fixate de serul antigonadotrofinic si picatura ramane omogena – reactie pozitiva.
Daca se produce aglutinarea – reactie negative, urina nu contine HCG.
Teste radio-imunologice- evidentiaza sarcina din a saptea – a zecea zi de
ecundatie, inainte ca femeia sa observe absenta menstruatiei. Sunt folosite in
depistarea sarcinii ectopice, molei hidatiforme si iminentei de avort.
Teste biologice- sunt dificil de realizat din cauza procurarii animalelor de
laborator. Nu sunt edificatoare.

Investigatii ultrasonice
Auscultatia Doppler- pentru activitati cardiace fetale si pentru masurarea
fluxului sanguine in vasele ombilicale si in arterele femurale mari. Se foloseste in
saptamana 12-20, cand nu este posibila auscultatia clinica si dupa saptamana a 20-a in
caz de hidramnios, obezitate
Ecografia – este netraumatizanta, informeaza informatii pe toata durata
sarcinii.
- trimestrul I – vezica urinara trebuie sa fie plina atunci cand examenul se face in
primele 4 saptamani
– evidentiaza sacul ovular dupa a patra saptamana de amenoree si
prezeta embrionului in cea de-a saptea sptamana;
- stabileste varsta sarcinii, confirma viata embrionului prin activitatea
cardiaca spre oa opta saptamana sau oprirea in evolutie a sarcinii.
- confirma existenta unei sarcini ectopice sau a unei sarcini multiple
- trimestrul al II-lea – stabileste varta gestationala
- depisteaza placenta jos inserata, sarcini multiple, intarzieri de
crestere intrauterine, anomalii congenitale;
- determina malformatii congenitale;
- trimestrul al III-lea- stabileste varsta fetala cu aproximatie de 3 saptamani
- masoara diametrul biparietal, lungimea femurului, apreciaza
greutatea,diametrul toracic si abdominal;
- localizeaza placenta, determina sexul fetal, stabileste
oligoamniosului sau hidramniosului;

Examenele radiologice sunt contraindicate datorita riscului iradierii. Se

pot face in cazuri exceptionale dupa luna a VI-VII –a de sarcina.
 Examenul lichidului amniotic
Amnioscopia – Observarea aspectului macroscopic al lichidului amniotic prin
examen vizual cu ajutorul amnioscopului, introdus prin colul uterin. Examen direct al
lichidului amniotic si al membranelor realizat la sfarsitul sarcinii.
- presupune col permeabil
- permite examinarea claritatii, cantitatea si culoarea
lichidului amniotic si in particular, cautarea prezentei
meconiului, dovada unei suferinte fetale;
- normal acesta este clar, transparent , cu flocoane de vermix.

- patologic, lichidul poate fi : galben sau verde in insuficienta

fetala; brun- rosu, cand fatul este mort.
- nu se face inainte de saptamana 36 de sarcina, deoarece
declanseaza travaliul
- indicatii: in suspiciune de sarcina depasita.

Amniocenteza - este o procedură care face posibilă evaluarea stării de sănătate a

fetusului pentru depistarea diferitelor tipuri de defecte ereditare.

Amniocenteza este folosita pentru a detecta:

 Aproape toate anomaliile cromozomiale, inclusiv sindromul Down, trisomia

13, trisomia 18 si anomaliile cromozomilor sexuali (ca sindromul Turner si
sindromul Klinefelter). Amniocenteza are o precizie de peste 99% in
diagnosticarea acestor boli.
 Cateva sute de boli genetice, ca fibroza chistica, maladia celulelor secera
(sickle cell disease) si boala Tay-Sachs. Testul nu este folosit pentru detectarea
tuturor acestor boli, insa daca bebelusul are un risc crescut de a face una sau
mai multe dintre aceste boli, in cele mai multe cazuri amniocenteza poate
indica de obicei daca are boala sau bolile respective.
 Anomaliile de tub neural, ca spina bifida si anencefalia.

Amniocenteza nu detecteaza anomaliile congenitale (din nastere) ca malformatiile

inimii, buza de iepure sau despicarea boltei palatine. Totusi, multe defecte structurale
pot fi detectate la ecografia din al doilea trimestru, care a devenit deja o rutina, mai
ales pentru femeile care fac si amniocenteza

Metoda constă în extragerea unei cantităţi mici din lichidul amniotic care
înconjoară fătul din uter. Procedura se efectuează într-un spital de obstetrică-
ginecologie, când vârsta sarcinii este de 16-18 săptămâni. Înainte de aplicarea acestei
proceduri, medicul face o scanare ultrasonografică, care evidenţiază imagini ale
uterului, placentei, lichidului amniotic şi fătului,
- după vizualizare, medicul va introduce un ac extrem de fin, străbătând
peretele abdominal al femeii, în uter, şi va preleva aproximativ 20 ml de lichid
amniotic. Aceasta etapă durează doar câteva minute. Unele femei spun ca
amniocenteza nu doare deloc, altele simt o uşoară presiune.
- după prelevarea probei, recipientele care o conţin se închid ermetic,
se marchează şi se trimit la laborator pentru testare şi se face din nou ecografie.
Complexitatea şi numărul analizelor la care sunt supuse celulele şi lichidul amniotic
sunt impuse de riscul fiecărei sarcini în parte.
Cele mai multe dintre femeile care decid să facă amniocenteza o fac pentru a
evita naşterea unui copil cu anomalii cromozomiale
- alte indicatii: supravegherea sarcinilor cu Rh negative (prezenta
bilirubunei arata un prognostic rezervat)