Curs 3

INGRIJIRI PALIATIVE
Definitie

Ingrijirea paliativa este ingrijirea activa si totala acordata pacientilor care sunt confruntati
cu problemele asociate unei boli amenintatoare de viata si care are ca scop
imbunatatirea calitatii vietii bolnavilor si a familiilor acestora,prin prevenirea si
inlaturarea suferintei.

Ingrijirea terminala este parte integranta a ingrijirii paliative.

Principii de baza ale ingrijirii paliative

Asigura terapia durerii si a altor simptome

Afirma valoarea vietii si considera moartea ca un proces natural

Amelioreaza calitatea vietii si poate influenta pozitiv evolutia bolii

Nu intentioneaza nici sa grabeasca,nici sa amane moartea

Integreaza aspectele psiho-sociale si spirituale in ingrijirea pacientului

Ofera un sistem de sprijin,dand pacientului posibilitatea sa traiasca pe cat posibil

activ,pana la sfarsitul vietii

Ofera sprijin familiei in timpul bolii pacientului si in perioada de doliu

In ultimele zile de viata pacientii vor primi tratamente in scopul controlarii si ameliorarii
simptomelor. Aceste tipuri de tratamente sunt denumite ingrijiri paliative.
Tratamentele paliative pot fi aplicate si pacientilor care nu prezinta boli incurabile ca
in cazul artritei reumatoide.
Scopul tratamentelor paliative urmareste mentinerea confortului si calitatii vietii,
indiferent daca boala este tratabila sau nu. In functie de preferinte, tratamentul
paliativ poate fi asociat altor tratamente care prelungesc viata sau vindeca boala.
Ingrijirea pacientilor muribunzi poate fi facuta acasa, la spital sau intr-un sanatoriu.
O alta alternativa o constituie ingrijirea in cadrul unui azil, care asigura ingrijiri
paliative sau suport emotional si spiritual pacientilor cu boli in stadiu terminal.
Medicul specialist poate continua ingrijirea pacientilor si orientarea lor catre alte
alternative terapeutice. Familia, prietenii si medicul specialist sunt cei care pot
asigura ingrijirile necesare pacientilor muribunzi.

In mod ideal ar trebui sa ne gandim la mai multe aspecte legate de sfarsitul vietii, atat
timp cat suntem activi si capabili sa ne comunicam dorintele. Facand aranjamente
din timp, se poate folosi timpul ramas pentru alte chestiuni mai importante ca:
petrecerea timpului cu persoanele dragi, influentarea (orientarea catre) sau dirijarea
altor relatii.
 Se recomanda luarea in considerare a urmatoarelor:
- modalitatea de ingrijire si procedurile medicale folosite
- scrierea unor instructiuni cu anticipatie (in avans) care includ un testament si o
imputernicire legala medicala: un testament este un document legal, care exprima
dorintele in ceea ce priveste modalitatea de ingrijire in cazul in care pacientul nu
poate vorbi sau nu poate lua decizii singur; o imputernicire medicala legala (sau o
imputernicire pe termen lung asupra modalitatii de ingrijire) ii permite pacientului sa
numeasca o persoana care sa ia decizii in locul lui asupra tipului de tratament, nu
numai pentru persoanele muribunde, ci si in cazul in care pacientul nu poate vorbi
singur
- daca se doreste donarea de organe: in acest caz se completeaza un card pentru
donare de organe, un document care atesta dorinta pacientului de a dona anumite
organe in momentul decesului; multe dintre state permit editarea acestor dorinte pe
permisul de conducere.

Atitudinile unei societati asupra mortii ajuta la conturarea sentimentelor oamenilor despre
moarte si despre diversele tratamente pe care ei vor sa le urmeze catre sfarsitul
vietii. In societatile dezvoltate atitudinea despre moarte a evoluat, de la un eveniment
comun la unul pe care multi oameni incearca sa-l evite sau sa scape. In trecut
moartea unei persoane era privita deschis si acceptata ca atare. O persoana
muribunda era aproape intotdeauna ingrijita acasa. Progresele in tehnologiile
medicale au facut ca procesul mortii sa dispara din ce in ce mai mult din viata de zi
cu zi. Persoanele aflate catre sfarsitul vietii sunt acum ingrijite in spitale sau in azil.
In consecinta multi oameni sunt mai putin familiari sa mai putin obisnuiti cu
moartea.

Interventii medicale agresive au prelungit viata, chiar in cazul bolilor cronice (de
durata). Astfel unii oameni vad boala ca pe un obstacol care poate fi depasit si
moartea ca pe ceva care ar trebui evitat pe cat posibil si cu orice pret, fara sa tina
seama de calitatea vietii.
Atunci cand se aleg optiunile de tratament pentru sfarsitul vietii, trebuie avute in
vedere atitudinea proprie fata de moarte si orizontul cultural. Discutarea acestor
probleme cu persoanele apropiate ii va ajuta pe acestia sa inteleaga si sa se
familiarizeze cu preferintele privind modalitatea de tratament si sa fie pregatiti din
punct de vedere emotional pentru pierderea persoanei dragi

Se recomanda persoanelor aflate la sfarsitul vietii, sa ia multe decizii importante atat timp
cat sunt active si isi pot comunica dorintele despre felul cum vor sa fie ingrijite la
sfarsitul vietii. Facandu-se planuri din timp se poate petrece timp pretios alaturi de
cei dragi.

PLANIFICAREA INTERVENŢIILOR IN INGRIJIRILE PALIATIVE

-OBIECTIVE

Obiectivele vizează îmbunătăţirea calităţii vieţii pacientului,asigurarea unui confort fizic

şi psihic,îngrijirile ce se acordă pentru rezolvarea sau atenuarea problemelor de
dependenţă actuale,intervenţii acordate preventiv pentru preîntâmpinarea unor probleme
de dependenţă potenţiale.
-pacientul să exprime diminuarea durerii-să nu mai prezinte durere-să aibă o stare de
bine, de confort.
-pacientul să respire eficient-să nu mai prezinte greutate în respiraţie.;
-să prezinte îmbunătăţirea circulaţiei;
-pacientul să fie alimentat corespunzator stadiului evolutiv al bolii-în funcţie de toleranţa
digestivă;
-pacientul să prezinte tegumente şi mucoase integre,curate,fără leziuni;
-pacientul să prezinte temperatura corpului în limite normale;
-pacientul să fie hidratat corespunzător;
-pacientul să aibă o stare de bine de confort psihic şi fizic;
-pacientul să aibă eliminări urinare corespunzătoare;
-pacientul să doarmă suficiente ore pe noapte fără treziri nocturne;
-diminuarea riscului de complicaţii infecţioase,hemoragice;
-să înţeleagă necesitatea mobilizării,a exerciţiilor fizice;

ÎNGRIJIRI ACORDATE PACIENTULUI DE CĂTRE ASISTENTUL MEDICAL

În îngrijirea pacientului incurabil,asistentul medical aplică tehnicile generale de îngrijire
autonome şi delegate învăţate la celelalte unităţi de competenţe.
-asigură condiţiile de mediu pacienţilor
-administrează medicaţia specifică afecţiunii neoplazice conform indicaţiei
medicului,respectând regulile de administrare a medicamentelor
-recoltează produse biologice şi patologice pentru investigaţii paraclinice
-asigurăalimentaţia pacientului în funcţie de situaţie-oral,parenteral,prin sondă nazo-
gastrică,gastro-stomă sau ileo-stomă,respectând regimul alimentar,toleranţa digestivă a
pacientului , modul de alimentare şi cantitatea de aliment în funcţie de acesta
-efectuează pansamente în caz de plagă,escare,fistule stome,ulceraţii ,leziuni etc.
-asigură îngrijiri de igienă şi confort-igiena tegumentară se efectuează utilizând duşul cu
apă călduţă,săpunuri cu crème hidratante,aplicarea de soluţii emoliente pe piele,ştergerea
se face prin tamponare,utilizarea lenjeriei din bumbac;pe zonele pruriginoase se aplică
preparate cosmetice cu efect hidratant;la indicaţia medicului se pot aplica local mixturi
mentolate antipruriginoase,administrare de antihistaminice pe cale generală;în situaţia în
care se produce descuamare se administrează local soluţii emoliente cu Acid salicilic

2%;leziunile suprainfectate se tratează prin pansamente cu antiseptice,dezinfectante.

-asigurarea unei igiene orale corecte,tratarea candidozei bucale,spălarea pe dinţi,clătirea
cu apă de gură-0,12% clorhexidină,menţinerea mucoasei bucale umede-cuburi de
gheaţă,dropsuri,administrarea frecventăde cantităţi mici de lichide,utilizarea soluţiei de
glicerină pentru badijonarea mucoasei bucale şi a buzelor,stimularea producerii de
salivă,utilizarea substituenţilor de salivă(Salivix tablete etc.),administrare de Pilocarpină
la indicaţia medicului-doză de 2,5-10 mg.
-asigură mobilizarea activă şi pasivă a pcientului;
-acordă îngrijiri de prevenire a complicaţiilor infecţioase,trombo-embolice,respiratorii la
nivelul tegumentelor în situaţia în care pacientul este imobilizat;
-supraveghează pacientul,efectele tratamentului,observă orice modificare în evoluţia
pacientului;
-efectuează bilanţul hidric,asigură hidratarea orală,parenterală;
-supraveghează respiraţia,circulaţia,temperatura,diureza,eliminarea intestinală;
-efectuează sondaj uretral la indicaţie şi supraveghează pacientul cu sondă uretrală
permanentă;
-efectuează clismă evacuatoare în constipaţie,la indicaţie administrează laxative,asigură
hidratare şi alimentaţie corespunzătoare;
-administrează oxigen la pacienţii cu dispnee,cu hipoxemie cronică,cu tumori obstructive
traheale,bronşice etc.
-aplică tehnici de uşurare a respiraţiei prin drenaj postural,tehnici de permeabilizare a
CRS,fluidificarea secreţiilor prin hidratare suficientă,administrare de
aerosoli,umidificarea aerului şi la indicaţia medicului administrează
expectorante,mucolitice;
-pregăteşte pacientul şi participă la paracenteza abdominală,toracocenteză şi la alte
investigaţii efectuate în scop terapeutic sau explorator;
-recunoaşte situaţiile de urgenţă ce pot surveni în evoluţia pacientului cu boli incurabile şi
acordă intervenţii specifice(situaţii de urgenţă întâlnite:convulsii,insuficienţa respiratorie
acută,hemoragii,hipertensiune intracraniană,ocluzia intestinală,retenţia de
urină,tromboembolism,fractură pe os patologic etc.);
-educă familia sau persoanele care îngrijesc pacientul să acorde îngrijiri la domiciliu;
-asigură asistenţă pacientului aflat în stadiu terminal,acordă îngrijiri după deces;
Îngrijirile se acordă,respectând intimitatea pacientului,în funcţie de gradul de dependenţă
şi nevoile acestuia şi respectând condiţiile de asepsie şi antisepsie.

INTERVENŢII SPECIFICE

1 .EVALUAREA DURERII-ADMINISTRAREA ANTIALGICELOR

În evaluarea durerii se au în vedere următorii parametrii:

-localizarea acesteia-în funcţie de descrierea pacientului;
-iradierea durerii-pentru a putea aprecia tipul de durere(somatică sau viscerală)
-intensitatea durerii-este descrisă de pacient cu ajutorul scalelor de apreciere:
>scala verbală-descrie durerea cu ajutorul
cuvintelor:’slabă’,absentă’,moderată’,’severă’,insuportabilă’
>scala numerică-pacientul apreciază intensitatea durerii pe o scala cu numere de la 0 la
10;0=fără durere,10=durere severă;
>scala pictografică-pentru copii sau pentru adulţii cu probleme de comunicare verbală;
-caracterul durerii,durata,factorii declanşatori,cei care intensifică durerea,modul în care
cedează şi modul în care durerea afectează viaţa,activitatea pacientului;
-ce antialgice au fost administrate,efectul acestora,durata lor,calea de administrare;
De fiecare dată când medicul evaluează sau reevaluează durerea,pe lângă parametrii
enumeraţi,are în vedere precizarea fiecărei localizări a durerii în parte şi coroborează
aceste date cu datele clinice,paraclinice pentru a preciza gradul de extensie al bolii şi
pentru a anticipa modul de evoluţie al acesteia.
OMS recomandă ca durerea din cancer trebuie şi poate să fie tratată,după efectuarea unei
anamneze corecte şi respectând scara de analgezie în 3 trepte.
Rolul asistentului medical în tratamentul antalgic este de a administra tratamentul indicat
de medic,respectând calea de administrare,doza,ritmul,de a supraveghea pacientul pentru
a observa efectul tratamentului,eventualele efecte sau reacţii adverse.Deasemenea trebuie
să cunoască medicamentele analgezice neopioide şi opioide.
Analgezicele neopioide sunt medicamente cu acţiune analgetică limitată;includ
antiinflamatoarele nesteroidiene(AINS),paracetamolul etc.
Analgeticele opioide sunt medicamente cu efecte asemănătoare Morfinei şi sunt indicate
în tratamentul durerii moderat-severe.După potenţa analgezică în raport cu morfina se
utilizează:
-opioide slabe incluse în treapta a 2-a a scării analgezice a OMS-recomandate a fi
administrate în durerea moderată din cancer:Tramadol,Codeina etc.
-opioide tari:Morfina,Fentanilul etc.
Coanalgezicele sunt medicamente care nu sunt analgezice dar administrate împreună cu
un analgezic(asociate cu un analgezic)potenţează efectul analgezicului prin efectul lor
sedativ,anxiolitic.
Calea de administrare a medicamentelor analgezice:
-este preferată calea orală dar dacă nu poate fi utilizată atunci se pot administra
rectal,parenteral(subcutan,im).
Medicamentul trebuie administrat cu regularitate conform scării de analgezie OMS.
În timpul tratamentului analgezic pot apărea:constipaţia,HDS,xerostomia,detresa
respiratorie,mioclonii etc. (Mănoiu, V., Olăroiu, M., 2004)

2. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR CU AJUTORUL SERINGII

AUTOMATE

Seringa automată este un aparat care permite administrarea continuă a medicamentelor pe

cale iv sau sc.;deasemenea permite administrarea medicamentelor timp îndelungat şi la
domiciliul pacientului.
Indicaţii:imposibilitatea administrarii medicamentelor pe cale orală,pacienţi cu stare
alterată de conştienţă,imposibilitatea absorbţiei la nivel digestiv,necesitatea menţinerii
unui nivel constant în sânge al medicamentului,durerea,convulsii,vărsături,necesitatea
administrării repetate a unui medicament.

Materiale necesare:seringa automată,sistem de fixare,husa de protectie(marca utilizata

Graseby de tip MS16),diluant standard:apă distilată,2 baterii, medicaţie prescrisă,seringi
de 20 ml,ace de puncţie iv,set ‘butterfly pentru administrare sc cu tub ataşat lung de
1m,leucoplast,soluţii şi materiale pentru dezinfecţie.
Pregătirea pacientului,a aparţinătorilor:se explică acestora avantajele utilizării acestui
aparat
-loc de elecţie pentru introducerea acului sc:la nivelul 1/3 antero-superioară a coapsei,faţa
externă a braţului în dreptul deltoidului,flancuri abdominale,spaţiul intercostal;
Efectuarea tehnicii:într-o seringă de 20 ml se aspiră 16ml de apă distilată şi restul
medicamentelor de administrat şi se agită ;se atasează seringa la aparat;se introduce acul
sistemului ‘butterfly’sc în locul ales;pentru menţinerea acului în unghi de 45 de grade în
raport cu tegumentul, se aşează sub ac o compresă de tifon; tubul de plastic al acului se
fixează de tegument cu o bandă de leucoplast;se programează seringa la o viteză
indicată;se porneşte sistemul;lampa de semnalizare clipeşte la fiecare 25 sec;când
rezervorul se goleşte seringa se opreşte automat şi porneşte alarma acustică(15 sec).
Observaţii:lampa de semnalizare se opreşte când bateriile sunt descărcate,seringa este
oprită,înfundată;
Incidente:
-neutilizarea husei de protecţie duce la inactivarea medicamentelor, precipitarea
amestecului medicamentos;
-,perturbarea funcţionalităţii seringii-cauze:emisii electromagnetice ale telefoanelor
mobile,ale sistemelor radio din ambulanţe,contactul cu apa sau alte lichide;
-la nivelul locului de administrare:durere,eritem,edem
Observaţii pentru evitarea incidentelor:
-la 3 zile se alternează locul injecţiei;
-se alternează diluantul;
-se utilizează o cantitate mai mare de solvent;
se utilizează 2 seringi pentru a putea administra simultan 2 medicamente incompatibile în
amestec;
-se monitorizeaza rezervorul cât timp seringa funcţionează;
-controlul seringii din 4 in 4 ore pentru a observa eventualele probleme apărute în timpul
funcţionării ei;
-respectarea indicaţiilor în ceea ce priveşte medicamentele folosite în seringa automată şi
a combinaţiilor de medicamente permise;
-supravegherea pacientului pentru observarea efectelor produse în timpul administrării;
Avantaje:
-seringa se încarcă la 24 de ore;
-este uşor de utilizat;
-permite administrarea continuă şi menţinerea unei concentraţii constante de medicament;
-pacientul se poate deplasa sau poate fi mobilizat uşor (Olăroiu, M., 2004).

COMUNICAREA CU PACIENTUL

Comunicarea este una dintre aptitudinile necesare asistentului medical în exercitarea

profesiei.Pentru o comunicare eficientă,asistentul medical trebuie să-şi dezvolte anumite
abilităţi de comunicare non-verbală şi verbală şi să-şi dezvolte capacitatea de ascultare
activă.În îngrijirea paliativă comunicarea este foarte importantă deoarece o comunicare
eficientă:înlesneşte relaţia asistent-pacient,acordă valoare pacientului,implică pacientul în
actul comunicării,permite transferul de informaţii între pacient şi asistentul
medical,permite pacientului să-şi exprime sentimentelle lămureşte pacientul cu privire la
tratament şi intervenţii şi reduce incertitudinea.
Comunicareai non-verbală se referă la acţiuni fapte,postură prin care se pot transmite
multe mesaje ce pot spune mai mult decât cuvintele.Pentru o comunicare eficientă se
păstrează contactul vizual cu pacientul,se aşează aproape de pacient,la acelaşi nivel într-o
postură relaxată,liniştită,se respectă momentele de tăcere,nu se întrerupe pacientul,se
încurajează răspunsurile prin gesturi aprobatoare din cap,expresie facială şi atingere(dacă
pacientul acceptă această formă de apropiere)
Comunicarea verbală se referă la capacitatea de a oferi informaţii uşor de înţeles pentru
pacient,de a explica intervenţiile,procedurile:,clarificarea şi rezumarea celor mai
importante aspecte din ceea ce pacientul povesteşte,:în timpul conversaţiei se evită
folosirea termenilor medicali greu de înţeles pentru pacient;se oferă informaţii pacientului
şi nu sfaturi,pentru ca acesta să poată decide singur ce să facă ;se roagă pacientul să
repete ceea ce are de făcut pentru a ne asigura că acesta a înţeles eventualele instrucţiuni.
Ascultarea în timpul conversaţiei se face activ,acordând atenţie spuselor
pacientului,respectând momentele de tăcere.Prin întrebări potrivite se clarifică şi se
rezumă ceea ce pacientul povesteşte.Ascultarea activă se face acordând atenţie,menţinând
contactul vizual,aprobând din cap pentru a arăta că înţelegi sau făcând mici comentarii.
(înţeleg,nu cred că vă este uşor).
Comunicarea veştilor rele legate de diagnosticul de boală incurabilă şi de prognosticul
nefavorabil al bolii,se face de către medic,acesta fiind în măsură să expună toate
informaţiile detaliate ale cazului.În acelaşi timp şi asistentul medical trebuie să fie instruit
cu privire la acest aspect,trebuie să înţeleagă importanţa comunicării adevărului şi să
cunoască protocolul de comunicare a veştilor proaste.Acest tip de comunicare necesită o
anumită pregătire:aranjarea ambientului,stabilirea persoanei care va comunica vestea,se
decide înainte cine dintre persoane va fi informat,pacientul sau membrii familiei.Persoana
avizată care face comunicarea va cunoaşte cazul în detaliu,pentru a avea toate
informaţiile necesare,se decide cât de generale vor fi informaţiile,luându-se în
considerare cât ştie deja pacientul,se programează întâlnirea cu persoana care va fi
informată,se respectă intimitatea pacientului şi se asigură timp suficient acestui demers

ÎNGRIJIRI ACORDATE ÎN PERIOADA DE SFÂRŞIT A VIEŢII

Manifestări premergătoare exitusului

-stare de slăbiciune,dezorientare,refuz alimentar şi al tratamentului,apatie,dorinţa de a sta
împreună cu cei dragi;
-respiraţia poate să devină agonică,saucalmă ,superficială,sau de tip Cheyne-
Stockes,Kussmaul;
-pulsul devine slab perceptibil,extremităţi reci,cianotice,faţa devine palidă cu nasul
ascuţit,privire fixă;
-dificultate în deglutiţie sau imposibilitatea de a înghiţii;
-diminuarea reflexelor până la dispariţie,diminuarea senzoriilor-auz,văz;
-diminuarea mobilităţii fizice,posibil mişcări necontrolate ale corpului;
-tulburări ale stării de conştienţă,somnolenţă,confuzie,comunicare dificilăsau pacientul
poate deveni agitat,violent,euforic,logoreic;
-se instalează oliguria cu urini de culoare brun-închis,pierdere involuntară de urină şi de
fecale,puţin înaintea decesului,scăderea temperaturii,senzaţie de extremităţi reci cu câteva
ore înainte de moarte;
-în unele cazuri se poate produce hipertermia sau febra terminală însoţită sau nu de
transpiraţii.
Aceste manifestări pot să apară cu câteva ore sau zile înaintea exitusului şi permit
persoanelor ce acordă îngrijiri pacientului să recunoască apropiera momentului morţii şi
în acelaşi timp să reevalueze acordarea îngrijirilor,administrarea tratamentului.Medicul
indică oprirea administrării medicamentelor ce nu sunt esenţiale-
vitamine,antibiotice,anticoagulante-şi prescrie medicaţie simptomatică în funcţie de
manifestările pe care pacientul le are în stadiul terminal-antialgice,antiemetice.Medicul
reevaluează tratamentul odată la 24 de oreAsistentul medical administrează
medicamentele conform indicaţiilor.şi acordă îngrijiri în funcţie de nevoile
pacientului.Când deglutiţia devine imposibilă se întrerupe administrarea lichidelor,a
alimentelorşi a medicamentelor pe cale orală pentru a evita pericolul aspiraţiei lor în căile
aeriene.Se umezesc buzele pacientului prin ştergere cu o compresă umedă,burete,pentru a
preveni uscăciunea mucoasei bucale.Se acordă îngrijiri riguroase de igienă a
tegumentelor pentru a asigura o stare de confort a pacientului şi pentru a asigura calitatea
vieţii până în momentul decesului.Asistentul medical pregăteşte aparţinătorii pentru
momentul morţii,le explică modificările ce se vor instala după moarte şi asigurăîngrijirile
pacientului până în ultimele sale momente.
Recunoaşterea modificărilor cadaverice precoce:
-răcirea corpului este completă după 24 de ore după moarte
-paloarea cadaverică instalată imediat după moarte
-rigiditatea cadaverică se instalează la 1-2 ore
-lividităţile cadaverice se instalează la 20-30 min după deces
-deshidratarea-tegumentul se întăreşte,corneea devine opalescentă şi la nivelul pupilei
apare pata Larcher,o pată albicioasă.
Îngrijiri acordate după deces:îndepărtarea sondelor,cateterelor,canulei traheale,a tuturor
dispozitivelor,închiderea stomei,dezodorizarea etc. (Olăroiu, M., 2004).

ÎNGRIJIRI ACORDATE PACIENŢILOR STOMIZAŢI

Stoma reprezintă deschiderea temporară sau definitivă a unui organ cavitar la tegument.
În funcţie de organul deschis pot exista stome la nivelul colonului(colostome),stome la
nivelul intestinului subţire(ileostome),stome urinare.Scopul stomelor este
eliminator.Materiile fecale şi urina eliminate prin stome vor fi colectate în pungi
colectoare cu sistem de golire sau de unică folosinţă.Îngrijirea unui pacient cu stomă
presupune supravegherea eliminărilor,îngrijirea şi păstrarea integrităţii tegumentului
peristomal,îngrijirea stomei,aplicarea pungii colectoare,observarea la timp a
complicaţiilor,educarea pacientului privind îngrijirea stomei.Pacientul stomizat se
confruntă de cele mai multe ori şi cu problemede dependenţă privind alterarea imaginii
de sine din cauza modificării schemei corporale,probleme ce determină izolarea
pacientului,comunicarea ineficientă,tristeţea.
-supravegherea eliminărilor-scaunul are aspect şi consistenţă diferite în funcţie de tipul
stomei:semisolid sau solid în colostome descendente,semisolid sau lichid în colostome
transverse,lichid sau păstos în colostome ascendente şi în ileostome scaunul este lichid şi
curge continuu;
-îngrijirea stomei-după îndepărtarea pungii utilizate se spală tegumentele peristomale cu
apă caldă şi săpun şi se usucă prin ştergere cu ajutorul unor şerveţele moi;se examinează
aspectul stomei şi al tegumentului peristomal(aspectul stomei trebuie să fie de culoare
roşie, umedă la nivelul tegumentului sau proeminentă fără sensibilitate la atinge
re;tegumentul peristomal trebuie să fie integru, fără modificări, iritaţii,ulceraţii,
etc.;urmează apoi aplicarea pungii, de mărime potrivită,ce se lipeşte cu autoadeziv direct
pe tegument respectând ghidul de utilizare al pungilor colectoare în care sunt descrişi
paşii ce trebuie urmaţi pentru o aplicare corectă a fiecărui tip de sac colector;
-complicaţiile locale ale stomei:prolapsul stomei, retracţia, stenoza ei, infecţia, ocluzia
etc.
-complicaţii la nivelul tegumentului peristomal:iritaţia, ulceraţii, infecţii locale, dermatite
de contact, alergice, iritative, etc.
-complicaţii generale ale pacientului stomizat:constipaţia(în colostomă), diareea,
deshidratarea(în ileostomă), dezechilibre hidroelectrolitice, infecţii urinare etc.
-educarea pacientului şi a persoanelor ce îngrijesc pacientul pentru îngrijirea stomei:se
invită pacientul să participe activ la îngrijire, se demonstrează persoanelor din anturaj
modul de îngrijire şi de aplicare a pungilor colectoare .

PLAN DE ÎNGRIJIRE-PACIENT CU COLOSTOMĂ DEFINITIVĂ ÎN URMA

UNUI
CANCER ANO-RECTAL OPERAT

Culegere de date:pacientul G.T. în vârstă de 63 de ani a fost operat în urmă cu 4 luni

pentru un cancer ano-rectal; în urma intervenţiei s-a instituit colostoma pentru evacuarea
materiilor fecale;pacientul este căsătorit şi locuieşte împreună cu soţia în aceeaşi casă cu
fiul, nora şi cu nepotul în vârstă de 4 ani;prezintă scădere în greutate
aprox.12Kg,anorexie,oboseală,slăbiciune,durere sub formă de usturime la nivelul
tegumentului peristomal motiv pentru care nu poate fixa punga colectoare;febră 38,6
grade C; este trist,refuză comunicarea cu apropiaţii,stă izolat în cameră,jenat de mirosul
neplăcut de la nivelul stomei;dacă soţia insistă să se alimenteze devine irascibil,nervos;
-manifestări de dependenţă:durere,scădere ponderală, anorexie, oboseală,
slăbiciune,izolare socială, irascibilitate, nervozitate,sentiment de inutilitate;
Analiza şi interpretarea datelor:
-Durere sub formă de usturime la nivelul tegumentului peristomal;
-Alterarea integrităţii tegumentelor peristomale din cauza naturii iritante a materiilor
fecale manifestată prin înroşirea tegumentului,apariţia de vezicule şi mici ulceraţii;
-Hipertermie din cauza procesului infecţios tegumentar manifestată prin febră
moderată,alterarea stării generale;
-Alimentaţie inadecvată prin deficit din cauza efectului tratamentului chimioterapic
manifestată prin scădere ponderală,oboseală, slăbiciune;
-Comunicare ineficientă la nive afectiv din cauza modificării schemei corporale-existenţa
colostomei-manifestată prin irascibilitate, nervozitate,izolare;
-Frustrare din cauza situaţiei în care se găseşte manifestată prin sentimente de inutilitate,
pierderea libertăţii de acţiune;
-Risc de deshidratare din cauza refuzului de a bea şi a mânca;
Obiective de îngrijire:
-diminuarea durerii,a usturimii
-refacerea integrităţii tegumentelor peristomale pentru a putea utiliza punga colectoare
-scăderea temperaturii la valori normale
-asigurarea unei alimentaţii adecvate stării evolutive a pacientului
-să comunice eficient,să înţeleagă şi să accepte noua situaţie în care se găseşte
-să nu mai prezinte sentimente de frustrare
-să fie hidratat corespunzător,să nu prezinte dezechilibre hidroelectrolitice
Aplicarea intervenţiilor cu rol autonom şi delegat:
-toaletă locală riguroasă ,păstrarea tegumentelor peristomale curate,uscate;
-recoltare de secreţii de la nivelul veziculelor pentru examen bacteriologic;
-aplicare de antiseptice local;
-evitarea aplicării pungii colectoare până la vindecarea completă a tegumentului-stoma se
acoperă cu comprese sterile fixate cu adezivi neiritanţi;
-utilizarea protectorilor cutanaţi-paste , pudre, pansamente locale;
-administrarea de antibiotice pe cale generală conform antibiogramei la indicaţia
medicului
-administrarea de antialgice pentru controlul durerii,la indicaţie;
-după refacerea integrităţii tegumentelor,se educă pacientul şi aparţinătorii să păstreze
igiena riguroasă,să utilizeze pungi colectoare adecvate ,protectori cutanaţi,să schimbe
pungile colectoare la timp dar nu foarte des,să epileze firele de păr din jurul orificiului
stomal;
-deasemenea trebuie să aibă un regim hidric şi alimentar corespunzător,care să asigure
aportul de vitamine şi săruri minerale,să favorizeze vindecarea,să prevină evoluţia
nefavorabilă prin prevenirea apariţiei complicaţiilor,să consolideze rezultatele
terapeutice,să respecte toleranţa digestivă a pacientului;
-alimentele vor fi alese de către pacient,mesele vor fi în cantităţi mici, dese;
-utilizarea materialelor dezodorizante,pot înlătura mirosul neplăcut; se pot utiliza granule
absorbante în interiorul pungii,şerveţele umede îmbibate cu esenţă de vanilie pentru
colostamă şi dezodorizarea camerei în care locuieşte pacientul;
-administrare de antitermice pentru scăderea temperaturii corporale,păstrarea unei igiene
generale riguroase;
-se comunică cu pacientul şi se explică faptul că după ce se va reface integritatea
tegumentelor peristomale va putea utiliza eficient pungile colectoare şi problema
mirosului va fi rezolvată;mai mult decât atât va putea în timp să-şi regleze orarul
eliminărilor intestinale,dacă va respecta dieta şi se va alimenta şi hidrata corespunzător;în
acest fel va putea să-şi reia activităţile pe care le făcea înaintea operaţiei,va avea libertate
de acţiune şi se va putea face din nou util;
-eventual dacă doreşte , va fi pus în legătură cu pacienţi care au suferit aceeaşi intervenţie
,purtători de colostomă care au reuşit să depăşească toate aceste probleme şi respectând
îndrumările , şi-au reluat activitatea;
Resuscitarea cardio-respiratorie

O decizie dificila poate fi aceea de a hotara daca se doreste sau nu, efectuarea resuscitarii
cardio-respiratorii (CPR), in cazul in care apare stop cardio-respirator. In cazul in
care apare stopul respirator si este efectuata CPR, un ventilator sau un aparat de
respiratie artificiala poate fi folosit pentru respiratia mecanica. Desi respiratia
mecanica poate prelungi viata, ultimele zile din viata pot fi petrecute intr-o unitate
de terapie intensiva a unui spital, conectat la un echipament de intretinere a vietii.
Persoana poate sa nu fie pe deplin constienta si poate fi incapabila sa vorbeasca.

Trebuie consultat medicul specialist despre boala, optiunile de tratament specifice si

sansele de recuperare. Familia este o parte integranta a acestui proces si trebuie
exprimate in mod clar dorintele fata de restul familiei. Unii pacienti care infrunta
moartea, au sentimente precise si puternice despre CPR si decizia pro sau contra
asupra mentinerii vietii cu aparatura artificiala poate fi usor de luat. In cazul altora,
aceasta decizie este foarte dificila.

Alimentatia si hidratarea artificiala

O alta problema importanta a tratamentului este decizia daca se doreste folosirea

cateterelor intravenoase (IV) pentru alimentatia parenterala, in cazul in care persoana
nu mai este capabila sa se alimenteze singura. Acest lucru se numeste alimentatie si
hidratare artificiala. Un IV este un ac plasat la nivelul unei vene, prin intermediul
caruia se administreaza lichide, suplimente nutritionale, lichide sau medicamente. O
sonda de hranire poate fi ori un tub inserat in stomac pe la nivelul orificiului nazal
(sonda nasogastrica) sau o sonda inserata chirurgical in stomac pe la nivelul
abdomenului (gastrostomie sau sonda perigastrica sau songa G). Cat despre o linie
IV, suplimentele nutritive lichide, lichide sau medicamente, pot fi administrate prin
intermediul unui cateter. O a treia forma de hidratare artificiala, hipodermatocliza,
implica injectarea fluidelor direct la nivelul tesutului celular subcutanat.
Pacientul trebuie sa discute cu medicul daca este necesara alimentatia si hidratarea
artificiala. Stabilirea unui plan pentru administrarea fluidelor pe cale IV si pe calea
sondei naso-gastrice inca de la inceputul bolii, poate fi de folos mai tarziu in luarea
deciziei de a continua sau a abandona aceste tratamente. Nu trebuie uitata
comunicarea in mod clar a dorintelor cu familia si medicul.

Dializa renala
A hotara intreruperea dializei renale, poate fi o decizie dificila pentru pacientii cu
insuficienta renala. Un pacient cu insuficienta renala poate necesita dializa sau un
transplant de rinichi pentru a supravietui. Insuficienta renala apare frecvent dupa
10 sau mai multi ani de la afectarea initiala renala. Cauza obisnuita a insuficientei
renale este o boala cronica ca insuficienta renala cronica sau diabetul, care afecteaza
lent rinichiul si ii reduce din functii de-a lungul timpului. Desi dializa intretine viata,
nu este un tratament curativ pentru insuficienta renala cronica. In Statele Unite una
din 4 persoane aleg sa intrerupa dializa si sa primeasca doar tratament paliativ. Multi
oameni cu insuficienta renala traiesc o viata activa in timp ce isi continua in mod
regulat dializa. Totusi, altii, nu se simt la fel de puternici si se confrunta cu
complicatiile dializei

Ingrijirea sanatatii

Alcatuind din timp niste instructiuni care cuprind preferintele despre ingrijirea sanatatii, o
persoana se poate asigura ca dorintele ii vor fi respectate atunci cand nu le mai poate
comunica. Aceste instructiuni pot fi modificate pe masura ce se schimba scopurile si
nevoile personale.
Aceste instructiuni pot include :
- un testament lasat in timpul vietii, care este un document legal, ce exprima
dorintele de ingrijire medicala ale unei persoane, in cazul in care este incapabila sa
vorbeasca sau sa ia decizii pentru ea; acest document ii permite sa pastreze controlul
asupra deciziilor asupra tratamentului medical pe care sa-l urmeze la sfarsitul vietii;
trebuie verificate legile despre testamentul facut in timpul vietii, existente pe
teritoriul respectiv;
- o imputernicire medicala (o imputernicire pe termen lung asupra modalitatii de
ingrijire la sfarsitul vietii) este un document care permite numirea legala a unui agent
de ingrijire medicala, pentru a lua el deciziile asupra modalitatii de ingrijire
medicala, nu numai la sfarsitul vietii dar si oricand persoana este incapabila de a lua
o decizie; se poate si ar trebui sa se ia decizii ci privire la tratamentul medical, atat
timp cat persoana este capabila sa le comunice. Cu toate acestea, cand nu este
posibil, agentul de ingrijire a sanatatii poate folosi atat informatiile din testament cat
si ceea ce cunoaste despre pacient, pentru a lua personal decizii despre modalitatea
de ingrijire.
Donarea de organe

Donarea de organe este o alta decizie importanta care trebuie luata in considerare la
sfarsitul vietii. Multi oameni au nevoie de transplant de organe datorita unor
afectiuni ca insuficienta renala, afectiuni ale corneei sau disfunctii cardiace. Dupa
moarte unii oameni pot dona anumite organe in functie de afectiunile preexistente.
Trebuie consultat medicul, care stabileste daca afectiunea existenta permite sau nu ca
organele sa fie donate.
In cazul donarii, organele pot fi distribuite unuia sau multor persoane, in functie de
tipul sanguin si compatibilitatea genica, de gravitatea situatiei primitorului, de
timpul de asteptare al primitorului si de locatia geografica.

O persoana interesata in a dona organe o poate specifica intr-un document, care

atesta cu martori dorinta de a dona organe. Pe acest document se poate stabili care
sunt organele care urmeaza a fi donate sau se poate alege donarea oricarui organ, de
care este nevoie la momentul mortii. In multe tari li se permite oamenilor sa specifice
dorintele privind donarea de organe pe permisul de conducere.
Copiii sub 18 ani trebuie sa aiba consimtamantul parintelui sau tutorelui, pentru a
dona organe.Chiar daca se completeaza un document sau se indica pe permisul de
conducere, este important sa se discute acest lucru cu familia. Dupa moarte, familiei
i se poate cere consimtamantul inaintea donarii organelor. De aceea este importanta
implicarea familiei in luarea deciziilor.Donarea organelor nu va desfigura cadavrul si
nici nu va avea influenta asupra inmormantarii, chiar daca aceasta se desfasoara cu
sicriul deschis. Familia decedatului nu va suporta costurile asociate donarii
organului, acestea sunt platite de persoana care primeste organul.

Gestiunea posesiunilor

Atunci cand se iau decizii pentru sfarsitul vietii, un avocat poate consilia despre
modalitatea optima de organizare a averii, pentru ca familia sa poata prelua afacerile
dupa moarte. De asemenea, un planificator financiar sau un asistent social poate fi
disponibil in cadrul comunitatii, prin intermediul unui spital sau unui ospiciu. Daca
finantele sunt limitate, unii avocati si contabili ofera servicii cu rata redusa sau pe
gratis.
 Gestiunea posesiunilor poate include:
- scrierea unui testament: daca exista unul deja, poate fi necesara actualizarea
acestuia; daca nu sunt specificate dorintele intr-un testament, decizia despre ce se
intampla cu proprietatile dupa moarte, poate fi luata de catre stat
(In general averea este distribuita sotului, sotiei, copilului sau altor rude; daca nu
exista rude in viata, averea va fi luata de catre stat. Se poate lua in calcul numirea
unei persoane care sa gestioneze averea dupa moartea acesteia: aceasta este numita
executor).
- odata ce testamentul este scris, trebuie pastrat intr-un loc sigur si instiintat
executorul si membrii familiei despre locul unde se afla
- numirea unei persoane pentru luarea deciziilor financiare, in cazul inabilitatii
proprietarului de a face asta
- alegerea uneia sau mai multor persoane pentru ingrijirea copiilor minori (tutele);
tutela este un aranjament legal prin care un adult este imputernicit de catre un
tribunal sa aiba in grija un copil sub 18 ani sau un adult handicapat
- asigurarea ca actele sunt intr-un loc sigur si accesibil; documentele despre
asigurarea de viata, pensie, cont de pensii sau anuitati, ar trebui pastrate intr-un loc
sigur, impreuna cu informatiile despre contul bancar, actele de proprietate imobiliara
sau informatii despre investitii; membrii apropiati ai familiei, executorul
proprietatilor imobiliare si avocatul, ar trebui sa stie unde sunt pastrate aceste
informatii.

Alegerea tratamentului dorit

Cand cineva este diagnosticat cu o boala incurabila, este dificil de stiut daca ar trebui sa
se concentreze asupra tratamentului curativ sau incercarii de prelungire a duratei
vietii, sau asupra tratamentului paliativ care urmareste diminuarea durerii sau
mentinerea confortului fizic.
Mai multi factori pot avea impact asupra deciziilor despre tipul de ingrijire dorita si
anume:
- tipul de boala: in cazul diagnosticarii unei boli severe, exista posibilitatea unui
tratament curativ; anumite boli ca, cancerul de piele, testicular si cervical sunt
tratate cu tratament medical potrivit; alte boli grave ca diabetul sau infectia cu HIV,
nu pot fi vindecate, dar pot fi controlate timp de mai multi ani; din contra, unele boli
sunt mai agresive si limiteaza posibilitatile vietii
- optiuni terapeutice: multe optiuni de tratament medical ofera sansa vindecarii bolii
cu putin impact asupra calitatii vietii; totusi alte tratamente pot prelungi viata, dar se
asociaza cu efecte secundare care scad mult calitatea vietii
- varsta si alte afectiuni asociate: spre deosebire de oamenii mai tineri si mai
sanatosi, este mai probabil ca persoanele varstnice, cu multiple probleme de
sanatate, sa aleaga o ingrijire care se concentreaza asupra confortului decat asupra
prelungirii duratei de viata.
Atunci cand este pus un diagnostic de boala incurabila, este important sa se comunice
medicului specialist fara echivoc, preferintele si preocuparile pacientului. De
asemenea, este de asteptat ca medicul specialist sa comunice deschis si intr-o
maniera sensibila cu pacientul si rudele sale. Acesta poate oferi informatii, raspunsuri
la intrebari si sfaturi. Totusi, deciziile apartin in intregime persoanei. Se recomanda
informarea cat mai detaliata asupra bolii, iar in cazul unor nelamuriri, trebuie puse
toate intrebarile necesare. Poate fi de folos redactarea intrebarilor importante inaintea
intalnirii.

Intrebarile importante care pot fi puse medicului specialist sunt urmatoarele:

Care este diagnosticul?
Care sunt optiunile de tratament?
Care sunt efectele secundare ale tratamentului?
Ce se poate intampla in cazul in care pacientul refuza tratamentul?
Cat timp mai are de trait?
Cat de repede trebuie sa se ia o decizie, asupra tipului de tratament care trebuie sau
nu folosit?
Cum ii va afecta boala pe cei apropiati?

Trebuie explorate toate posibilitatile impreuna cu specialistul si cu rudele. Exista

posibilitatea unei ameliorari fizice si psihice a pacientului comparativ cu alti
pacienti.Pot fi momente cand sunt dificultati in intelegerea medicului specialist.
Cateodata este dificil de efectuat o buna comunicare, mai ales cand este vorba despre
chestiuni legate de sfarsitul vietii. Atunci cand specialistul nu comunica deschis sau
evita intrebarile, persoana se poate simti frustrata. Intelegerea faptului ca aceste
probleme apar cateodata, pot diminua frustrarea persoanei si sa ajute la gasirea unor
moduri de imbunatatire a comunicarii.

Comunicarea vestilor proaste unei persoane este totdeauna dificila. Poate ca medicul
specialist a oferit ingrijire indelungata persoanei, poate ca se simte apropiat de
aceasta. Trebuie sa ne amintim ca si acesta este o fiinta umana si desi se doreste
cunoasterea a cat mai multe despre boala, nu se poate prezice cand se va termina
viata pacientului. Un studiu recent arata ca, cu cat un medic isi cunoaste mai bine
pacientul, este probabil ca acesta sa supraestimeze speranta de viata a pacientului si
sa intarzie momentul ingrijirii specifice ultimelor clipe de viata. Medicul specialist
poate supraestima timpul de supravietuire, pentru ca nu vrea sa creada ca un pacient
care i-a fost apropiat, nu se simte bine. Poate fi de ajutor consultarea unui alt medic
care sa emita si o alta parere.

Anumitor medici le este foarte dificil sa le vorbeasca pacientilor despre problemele

de la sfarsitul vietii, pentru ca ei vad moartea ca pe o nereusita profesionala. Medicii
au fost invatati sa vindece bolile si sa salveze pacientii, astfel incat ei pot simti ca au
esuat in fata pacientilor. In concluzie trebuie comunicate clar si concis scopurile.
Pana recent scolile medicale nu predau despre ingrijirea pacientilor muribunzi. Prin
urmare, multi medici pot avea dificultati in a comunica cu oamenii despre moarte.
Pe masura ce, din ce in ce mai multe facultati de medicina, cuprind in programa
ingrijirea acordata pacientilor la sfarsitul vietii, medicii vor invata sa comunice cu
mai mult tact cu pacientii aflati pe moarte. Cautand sprijin din exterior, cum ar fi un
grup de sprijin pentru pacientii cu boli incurabile, pot ajuta o persoana sa treaca prin
acest moment emotional dificil.

Anumiti medici simt ca ofera cea mai buna ingrijire posibila numai daca ofera cel
mai avansat tratament din punct de vedere tehnologic, ca ventilatia mecanica. Unii
medici au temeri ca pot fi dati in judecata pentru malpraxis daca nu ofera tratamente
de inalta tehnologie, chiar si in situatia in care moartea este sigura. Cea mai buna
cale de a evita tratamente medicale nedorite la sfarsitul vietii, este stabilirea
tratamentelor care sunt sau nu dorite de catre pacient, care trebuie sa-si comunice
gandurile in mod clar si direct si sa-si consemneze dorintele in scris print-un
document.
Boala poate impiedica o persoana sa vorbeasca deschis cu medicul specialist. De
asemenea, acesta poate explica situatia in termeni care sunt greu de inteles. Este de
ajutor cooptarea unui membru al familiei la intalnirea cu medicul specialist. O alta
persoana poate fi de ajutor in intelegerea alternativelor terapeutice. Nu trebuie ezitat
sa se ia notite, daca acest lucru este considerat necesar sau ca medicul sa fie rugat sa
explice mai lent.

Nu trebuie evitata discutarea chestiunilor spirituale cu medicul, mai ales daca persoana
are credinte religioase care afecteaza optiunile de tratament. Desi nu te poti astepta
ca medicul sa rezolve problemele spirituale, discutarea acestora cu el poate face
pacientul sa inteleaga mai bine problemele emotionale. Timpul limitat petrecut cu un
medic specialist a fost intotdeauna o preocupare pentru pacienti, dar si pentru medici.
Intalnirile trebuie pregatite prin consemnarea preocuparilor si intrebarilor intr-un
document si prezentarea acestora in cadrul intalnirii. Aceasta ajuta la amintirea
chestiunilor celor mai importante. Daca un membru al familiei sau un prieten
insoteste o persoana la intalnire, trebuie repetat cu aceasta persoana ce parti din
discutie trebuie acoperite in cadrul intalnirii.

Pe masura ce boala avanseaza, persoana se poate afla in incapacitatea de a se deplasa

la spital sau sa-i vorbeasca la telefon. In cazul in care pacientul doreste sa ramana
acasa in ultimele clipe, este bine sa desemneze un singur membru al familiei care sa
comunice cu medicul specialist. Alegerea unei persoane de incredere pentru a
transmite mesajele, va fi de ajutor pentru evitarea confuziei provocata de mai multi
oameni care ar incerca sa comunice cu medicul specialist.
a se poate afla in incapacitatea de a se deplasa la spital sau sa-i vorbeasca la telefon. In
cazul in care pacientul doreste sa ramana acasa in ultimele clipe, este bine sa
desemneze un singur membru al familiei care sa comunice cu medicul specialist.
Alegerea unei persoane de incredere pentru a transmite mesajele, va fi de ajutor
pentru evitarea confuziei provocata de mai multi oameni care ar incerca sa comunice
cu medicul specialist

Trebuie consultati medicul specialist si rudele asupra tratamentului pentru sustinerea

vietii.
OPTIUNI DE INGRIJIRE

Decizia unde sa se acorde ingrijirile pe masura ce boala progreseaza poate fi dificila, dar
un plan efectuat in prezent pentru ingrijire, iti poate diminua anxietatea mai tarziu.
Trebuie discutat cu cei apropiati despre tipul de ingrijire care va fi acordat la sfarsitul
vietii. Trebuie discutate atat asteptarile cat si dorintele, nevoile, finantele si nevoile
familiei. Alegerea se poate schimba pe masura ce se schimba si boala. Mai multe
optiuni de ingrijire sunt disponibile. Acestea includ ingrijirea in cadrul unui azil,
ingrijirea la domiciliu, ingrijirea la domiciliu asistata de sora medicala sau
mentinerea vietii asistata artificial.

Ingrijirea in cadrul unui azil

Pe masura apropierii mortii, pacientul poate alege ingrijirea in cadrul unui azil. Aici se
poate pune accentul pe folosirea terapiilor paliative, cu scopul exclusiv de ameliorare
a durerii si a altor simptome, in cazul in care nu exista tratament curativ, iar
sfarsitul se asteapta in urmatoarele 6 luni. Mare parte a acestui tip de ingrijire asigura
mentinerea activa si confortabila a pacientului, intr-un mediu familiar, inconjurat de
familie si prieteni. In cazul alegerii azilului ca si modalitate de ingrijire, pacientul va
renunta la tratamentele curative sau la cele care mentin viata in mod artificial. Cu
toate acestea, pacientul isi poate modifica modalitatea de tratament in orice moment.
Ingrijirea in cadrul unui azil, este asigurata de catre o echipa de persoane ce includ
asistente, asistenti sociali, voluntari, consilieri si asistenti medicali personali.
Medicul specialist care l-a ingrijit inainte, poate continua sa ingrijeasca bolnavul si
sa colaboreze cu pacientul si echipa de la nivelul azilului. Ingrijirea de tip azil se
desfasoara cel mai frecvent acasa, desi poate fi acordata si intr-un azil, spital sau
ospiciu. In cazul in care se desfasoara acasa, echipa de persoane specializate, va
sprijini familia in acordarea ingrijirii. Iar familia nu consta numai in sotie (partener)
sau rudele de sange. Prietenii de la servici, biserica, comunitate sau vecinii, pot fi
considerati ca facand parte din familie.

Ingrijirea de tip azil cauta sa amelioreze simptomele fizice si sa satisfaca nevoile

emotionale, sociale si spirituale, ca si nevoile persoanelor apropiate. Azilul ofera o
sansa de rezolvare a unor chestiuni dificile dar obisnuite, pe care pacientul si
persoanele apropiate le pot avea, in legatura cu moartea si disparitia unei persoane,
ca durerea, chestiuni nerezolvate si nevoi de ingrijire. In cazul alegerii suportului si
sfaturilor oferite in cadrul unui azil, exista posibilitatea de rezolvare a unor chestiuni
spirituale importante si de reparare a unor relatii importante.
Echipa din cadrul azilului se poate ocupa de chestiunile legale si financiare, precum
si de editarea documentelor privind modalitatea de ingrijire. De asemenea,
personalul sanitar poate raspunde intrebarilor privind tratamentul si a ceea ce se
intampla in timpul procesului de incetare a functiilor vitale. Suportul este necesar si
in ceea ce priveste nevoile fizice, ca spalarea si controlul durerii.Serviciile azilului
reprezinta un beneficiu al multor polite ale asigurarilor de sanatate private.

Ingrijirea la domiciliu
Pacientul poate alege sa fie ingrijit acasa, mai ales daca beneficiaza de ajutorul familiei si
prietenilor. Alt factor care poate determina pacientul sa ia aceasta decizie, o
reprezinta existenta resurselor financiare pentru angajarea unor persoane specializate,
care vor contribui alaturi de familie, la oferirea ingrijirii necesare pacientului. In
acest caz ingrijirea pacientului acasa, inconjurat de un mediu familiar, poate fi cea
mai buna alegere facuta. Serviciile comunitatii sunt oferite familiei in vederea
ingrijirii pacientului acasa. Se recomanda consultarea medicului curant, in vederea
obtinerii de ajutor din parte unui azil sau a unui sanatoriu. Pacientul poate edita o
lista cu persoanele care pot ajuta familia pentru ingrijirea pacientului, incluzand
persoane de la serviciu, de la biserica sau din cadrul comunitatii. In cadrul
comunitatilor numeroase, exista institutii private de management al serviciilor
necesare pentru ingrijirea pacientului acasa.

Ingrijirea in cadrul unui sanatoriu particular

Exista si situatia cand pacientul nu poate fi ingrijit acasa si in acest caz el poate alege sa
fie ingrijit intr-un sanatoriu particular. Un sanatoriu particular poate fi o optiune si in
cazul in care se doresc servicii mai avansate decat cele care exista acasa, sau in cazul
in care celalalt membru al familiei nu poate ingriji pacientul din cauza ca ea sau el,
este fie bolnav(a), fie handicapat(a), fie este prea invarsta.O lista sistematica a
sanatoriilor, poate ajuta pacientul sa se decida asupra unuia dintre acestea, in functie
de serviciile oferite.

Ingrijirea in unitati de asistenta sociala

Unitatile de asistenta sociala sunt o alternativa a sanatoriilor particulare, in cazul

persoanelor care se pot ingriji singure. Ele ofera in general camere individuale, cu
facilitati minime de bucatarie in fiecare unitate. Persoanele care locuiesc in ele se
intalnesc in sufragerie pentru a servi masa. In general sunt oferite servicii de
gospodarie si de spalatorie, activitati sociale si acces la sistemul sanitar.
Unele unitati de asistenta sociala au legaturi cu un sanatoriu particular; in acest caz
un pacient care nu mai poate avea grija de el, poate fi transferat intr-un sanatoriu
unde poate fi ingrijit adecvat. Se recomanda ca pacientul sa-si exprime clar
preferintele de ingrijire, in cazul in care el nu se mai poate ingriji singur. Majoritatea
unitatilor de asistenta sociala recomanda mutarea pacientului intr-un sanatoriu sau
angajarea unei persoane care sa ii ofere ingrijirea necesara. Regulamentele in cazul
serviciilor de asistenta sociala variaza de la stat la stat

DIAGNOSTIC DE MOARTE
In cazul persoanelor muribunde, pot aparea o serie de intrebari si preocupari legate de
ceea ce o sa se intample, din punct de vedere fizic si emotional, la moartea unei
persoane. Urmatoarele informatii pot fi de ajutor pentru clarificarea acestor
intrebari.

Semne ale mortii apropiate

Procesul mortii este la fel de instabil (variabil) ca si nasterea. Ora exacta a mortii nu
poate fi precizata ca si mecanismul exact prin care o persoana moare. Cu toate
acestea, pacientii aflati in stadiul terminal al bolii, pot prezenta o serie de simptome
similare in ultimele momente ale vietii, indiferent de tipul de boala.

O serie de modificari fizice si emotionale pot aparea la sfarsitul vietii, ca de

exemplu:
- somnolenta si slabiciune excesiva pe masura ce perioadele de constienta devin tot
mai rare si energia generala scade
- disfunctii respiratorii: ca perioade de polipnee (respiratie rapida) alternand cu
bradipnee (respiratii rare)
- halucinatii vizuale si auditive: pacientul vede persoane sau lucruri pe care ceilalti
nu le vad
- inapetenta, cu diminuarea metabolismului si pierderea apetitului
- disfunctii intestinale si urinare, ca hematurie sau urina neagra si tranzit intestinal
diminuat (constipatie)
- modificari ale temperaturii corpului, ca stari de hipertermie (febra), alternand cu
stari de hipotermie
- disfunctii emotionale, ca pierderea interesului pentru lumea din jur si scaderea
comunicarii cu persoanele din jur.

Persoanele muribunde pot prezenta simptome legate de boala specifica. Medicul poate fi
intrebat asupra acestor simptome. In cazul in care pacientul a ales azilul, ca si
modalitate de ingrijire, echipa de specialisti din cadrul acestuia poate oferi raspunsuri
la intrebarile legate de procesul mortii. Informarea asupra acestora va facilita
intelegerea a ceea ce urmeaza sa se intample.

TRATAMENTUL DURERII
Tratamentul paliativ poate ameliora o serie de simptome legate de boala, ca greata sau
dispneea (respiratia dificila). Durerea si controlul simptomelor este o parte
importanta a tratamentului bolii si a imbunatatirii calitatii vietii.
Daca o persoana prezinta dureri in zilele dinaintea mortii, acest lucru se datoreaza
tipului de boala. Unele boli terminale ca si cancerul osos sau pancreatic, sunt mai
frecvent acompaniate de dureri decat alte boli terminale.
Durerea si alte simptome pot fi asa de importante, incat pacientul se poate gandi la
eutanasie. Cu toate acestea, durerea asociata mortii poate fi usor controlata. Orice
durere trebuie comunicata medicului. Multe medicamente si metode alternative (ca
masajul) sunt disponibile pentru tratamentul durerii aparuta inainte de procesul
mortii. In cazul in care afectiunea impiedica pacientul sa comunice cu medicul, se
recomanda ca acesta sa comunice cu persoanele apropiate. Exista pacienti care vor
sa-si protejeze familia in legatura cu suferinta lor. Cu toate acestea, este indicat ca
acestia sa comunice gradul de tolerabilitate al durerii, pentru a putea fi informat
medicul curant.

SPIRITUALITATEA

Spiritualitatea se refera la sensurile si scopul in viata a unei persoane. Se refera de

asemenea la relatia persoanei fata de o putere superioara sau o energie care da sens
vietii.Unii oameni nu se gandesc frecvent la problemele spirituale. Pentru altii
spiritualitatea face parte din viata zilnica. Catre sfarsitul vietii, oamenii se gandesc
din ce in ce mai frecvent la chestiunile spirituale. Organizatiile religioase ofera
confort spiritual multor persoane aflate catre sfarsitul vietii. Altii pot gasi alinare in
explorarea naturii, prin intermediul comunitatii, consolidandu-si relatiile sau
dezvoltandu-si noi relatii. Se recomanda unei persoane aflate in stadiul terminal, sa
se gandeasca la lucrurile care-i ofera confort si suport emotional, la intrebarile si
problemele care o framanta si sa nu ezite sa ceara ajutorul in randul prietenilor,
familiei, in cadrul azilului sau consilierilor spirituali.

INGRIJIREA UNEI PERSOANE DRAGI

Perioada dinaintea mortii unei persoane, poate fi un timp al maturizarii. El ofera

persoanei muribunde, familiei si prietenilor, posibilitatea consolidarii unor relatii,
impartasirii unor amintiri si acceptarii pierderii persoanei dragi. In cazul persoanelor
ce ingrijesc pacienti muribunzi, se recomanda comunicarea deschisa cu pacientul. De
asemenea este benefic cererea ajutorului altora si ingrijirea proprie, pentru a evita
extenuarea fizica si psihica.

AUTOPSIA
O autopsie este o examinare minutioasa a unui cadavru, cu scopul de a stabilii cum si
din ce cauza s-a produs decesul. Autopsiile nu mai sunt efectuate la fel de frecvent
precum erau in trecut, mai ales in cazul in care moartea era iminenta. O autopsie nu
este necesara atunci cand o persoana moare din cauza unei boli sau afectiuni care
fusese diagnosticata. In cazul in care diagnosticul si cauza mortii au fost neclare,
unele familii pot cere efectuarea unei autopsii. Aceasta poate furniza membrilor
familiei informatii despre bolile sau afectiunile pe care ei insisi le pot dezvolta pe
viitor. Membrii familiei ar trebui sa se intereseze despre costul unei autopsii, inainte
de a cere efectuarea uneia.

PLANGEREA UNEI PERSOANE DRAGI

Durerea cauzata de moartea unei persoane este o reactie normala si sanatoasa. Este un
proces treptat, care ajuta oamenii sa accepte pierderea suferita si sa se adapteze la o
viata fara persoana draga. De obicei dureaza 2 sau mai multi ani, pentru a trece prin
procesul emotional de pierdere a unei persoane dragi. Desi durerea pierderii scade cu
timpul, semnificatia pierderii persoanei dragi nu dispare niciodata.

Oamenii traiesc durerea fizica si emotionala in moduri diferite. Dupa pierderea

cuiva, supravietuitorii se intreaba daca durerea lor este normala. Socul, negarea,
supararea si vinovatia, sunt toate reactii obisnuite la pierderea unei persoane dragi.
De exemplu o persoana poate simti manie (furie) fata de ceilalti membri ai familiei,
fata de o putere suprema sau chiar fata de persoana care a murit. Sau supravietuitorii
se pot simti vinovati, in cazul in care persoana care a murit a avut o boala de lunga
durata si acum ei se simt usurati ca aceasta a scapat de suferinta. Acestea sunt reactii
normale la pierderea unei persoane dragi.Supravietuitorii trebuie sa fie rabdatori cu
ei insisi si ar trebui sa caute ajutor si suport din partea celorlati. Consilierii
specializati pot ajuta unii oameni cu dificultati in depasirea procesului de pierdere a
unei persoane.