Sunt o perfectionista si este cea mai grea povara pe care o pot duce pe

umeri. Intr-o lume nedereapta nu pot straluci. Am fost produsul perfect al

unori lucruri imperfecte. Ai mei, oamenii imperfecti, care s-au intalnit perfect
pentru a avea o viata perfecta si CORECTA. Mai tarziu si-au dat seama ca au
gresit si nu le-a iesit deloc perfect, din contra. Dar m-au facut pe mine, o
samanta a dorintei de perfectiunii. Cand mariajul e ingroitor iar ei sunt
oamenii cu aspiratii cine crezi ca va fi nucleul tuturor dorintelor si frustarilor?
eu.
Eu, un simplu copil de la care se asteapta TOTUL. M-am nascut fara inocenta
pentru ca nu mi s-a oferit. Mi s-au dat cai de mersi si de invatat. Am fost
invatata sa tintesc cat mai sus sa am viata perfecta pe care ei si-o doreau
pentru mine. O perioada a functionat pentru ca eram mica si aveam voie sa
visez la o viata cum voiam eu. Insa, realitatea a fost alta si m-am maturizat.
Perfectiuniea s-a transformat in chin cand am crescut. Am ramas cu dorinta
de perfectiune dar acum nimic nu mai poate fi adus asa de usor la stadiul de
perfect.
Am vrut un corp perfect dar m-am imbolnavit si nu-l am. Am vrut sa am un
chip perfect dar genetica nu m-a ajutat. Sa am o viata perfecta... da familia si
prietenii nu m-au ajutat. Intr-o perioada ajunsesem sa definesc perefectiunea
doar atingand standardele celorlalti, nu pe ale mele. Devenisem fantoma
perfectiunii
Aveam notele perfecte ale parintilor mele - dar nu aveam prietenii care mi-i
doream. Eram prietena perfecta pentru cunostintele mele - dar ei niciodata.
Eram iubita perfecta - pana cand nu mai eram.
Intr-o perioada tratamentul m-a ajutat sa am un corp mai putin imperfect si sa suprarpus peste o perioada in care am intalnit oameni mai putini
imperfecti. Atunci te-am cunoscut pe tine. Erai cel mai imperfect om, un om
pe care la inceput nu mi-l imaginam in viata mea ce tindea spre perfectiune.
Si totusi, ai devenit notiunea de perfect pentru mine pentru ca m-ai facut sa
ma simt PERFECT. pentru prima oara simteam ca primeam si eu perfectiune
nu numai daruiam. Stii momentele ele cand imi trimiteai in miez de noapte o
poezie intr-un sms fugar? Era perfect - si nu aveai credit si nici bani si nici
telefon performant. Erai un sarman bogat in sentimente.
Sau cu ultimii bani in buzunar veneai cu trenul de 6 si cu un trndafir in fiecare
weekend sa ma vezi. Era perfect. Era ceea ce visam...
Zilele si noptile poetice in care ne-am iubit erau dincolo de perfect. Ma
simteam ANEMONA - stindard spre perfectiunr, numai eram Cristina

celorlalti...
Imi dadeam atata perfectiune incat ti-am dat si eu totul.
Spui ca ne-am schimbat...da, poate. Dar tu ai inceput, cand nu mi-ai mai
oferit perfectiunea, decat o umbra atunci cand o cerseam. Imi spuneai ca
oamenii se schimba si ca e normal asa. Da, intr-o relatie de succes se
schimba pentru a atinge perfectiunea. Dar noi am AVUT-O DIN PRIMA. de ce
crezi ca shimbare e buna? strica. ma strica
Apoi m-am schimbat deenind DISPERATA. Nu am stiut cum sa ma adaptez
noului tau, imperfect dar care inca te iubesc nebun de perfect. Imi spui ca am
iesiri ciudate, pe car enu le aveam inainte, ca uneori sunt pierduta... asa
este.... pentru ca inca nu m-am obisnuit sa fiu cu tine imperfect si in
momentele de pierdere ma mint ca totul e perfect. dar nu e
Ti-am zis? sunt perfectionista si vreau sa ma vindec. dar in relatia cu tine...
Niciodata.
Nu stiu ce gandesti... Poate ca imi vei spune ca.... "te simt nefericita cu mine"
si apoi o sa ma crizez crezand ca o sa ma parasesti luandu-mi tot. toata
perfectiunea mea pe care ti-am dat-o.
Iti amintesti de perfectiune? Eu imi amintesc.... E acolo, la mine in suflegt, e
minunanata. E inchisa pe versurile scrise pe spatele unor ambalaje de
medicamente goale. Acolo e perfectiunea... si pe spatele verighetei tale.
Am ajuns sa ma gandesc ce sa iti zic ce sa iti fac pentru ca e in zadar... Tu nu
vrei sa mai fim perfecti. Ai devenit mai orgolios si nu poti accepta sa dai
inapoi. Ti-am dat perfectiunea mea si ai luat-o. Acum probabil ca nu realizezi
dar si tu cauti perfectiunea.. si nu mai sunt eu, pentru ca nu o mai reversi
peste mine.
Am ajuns la capatul perfectiunii mele. Sunt secata, nu mai am niciun gand.
Vreau un strop mic din mine inainte sa pleci.
Sunt asa goala de mine incat podul asta mi-ar putea fi momant.Nu sunt
nebuna, dar asa de imerfecta ma simt. Ma opresc din poezie .
Nu mai sunt poezia ta. Nu mai sunt muza ta. Sunt doar prietena ta de 2 ani si
jumatate. A disparut perfectiunea din mine.
Spune-mi doar daca vrei sa ma mai ai...dar vreau sa fie perfect. Sau daca vrei
sa te eliberez sa iti cauti perfectiunea. E prea dureros si intens.
Eu.... eu nu mai sunt. Dar tu .. traieste. Iti mulumesc ca pentru o peroada am
simtit perfectiunea... Si stii... inca sunt o perfectionista. Inca imi doresc o
viata din ea .. sa am o pveste cu doi batrani perfect care se tin de mana si

merg pe o alee imperfecta. Dar ei sunt perfect. Sunt totul- cer, pamant, apa
foc. sunt perfecti
Doar tu alegi.
Eu te iubesc.stiu ca si tu. DAR vreau sa o faceem perfect. Am nevoie de un
perfect in viata mea. Si ala ai fi tu