ȘCOALA POSTLICEALĂ FEG BRAȘOV

BUMBARU CRINA CODRUȚA

AMG III – A

FIBROMUL UTERIN

Definiție
Fibroamele sunt tumori necanceroase (benigne) care se dezvoltă în peretele
muscular al uterului.
Etiologie
Cauzele care determină apariția fibromului nu pot fi încă determinate. Acesta se
manifestă atunci când celulele cresc peste măsură în stratul muscular al uterului. Pentru
a crește, aceste fibroame uterine necesită hormoni sexuali feminini: estrogen și
progesteron. Fibroamele uterine se dezvoltă rapid în cursul sarcinii, când nivelul de
hormoni este ridicat și se micșorează după intrarea în menopauză.
Factori favorizanți ai apariției fibromului uterin
 Vârsta – se întâlnesc mai frecvent după 30-40 de ani, până la apariția
menopauzei și se micșorează în volum după apariția acesteia
 Antecedentele familiale – riscul de apariție crește de 3 ori la femeile ale căror
mame au avut fibroame uterine
 Obezitatea – femeile supraponderale reprezintă un risc mai mare de a dezvolta
fibroame uterine
 Obiceiurile alimentare – consumul de carne roșie și grăsimi crește riscul, pe când
consumul de vegetale îl diminuează
Simptomatologie
Fibroamele uterine pot varia de la dimeniuni microscopice, până la 20-30 de cm.
Majoritatea fibroamelor uterine au dimensiuni sau poziții care le fac să fie
asimptomatice. Totusi o parte din femeile cu fibroame uterine ajung sa aiba sangerari la

1
menstra mai lungi de 8 zile sau chiar sangerare continua, dureri pelvine sau senzatie de
presiune pelvina.
În funcție de localizarea, mărimea și numărul fibroamelor, o femeie poate
experimenta următoarele:
 Sangerarea ca simptom al fibromului uterin sau al fibromatozei uterine poate
varia
de la menstre lungi sau menstre abundente pana la sangerare continua.
Menstruatia anormala cu timpul duce la deficienta de fier in organism si apoi la anemie.
 Senzatia de presiune pelvina poate fi cauzata de fibroame uterine voluminoase
care se dezvolta spre pelvis. Si aceasta senzatie depinde de pozitia fibromului uterin.
Fibroamele uterine care se dezvolta spre cavitatea abdominala (in sus) pot ajunge la
dimensiuni impresionante pana sa deranjeze cu adevarat.
 Fibroamele dezvoltate spre pelvis pot sa dea senzatie de balonare, constipație
și chiar ocluzie intestinală la dimensiuni mai mici
 Durerea pelvina data de fibroamele uterine depinde de pozitia, dimensiunea
si modificarile de structura ale fibroamelor uterine. De exemplu, un fibrom uterin de 3-4
cm poate da dureri abdominale spontane sau dureri la contact sexual daca este situat
intr-o portiune mai joasa a uterului. 
 Senzatia de a merge des la toaleta, prin presiunea exercitata pe vezica urinara
de un fibrom uterin.
 Dureri renale – lombare - iar ulterior la afectarea rinichiului de pe partea
respectiva prin presiunea exercitata pe un ureter.
Tipuri de fibrom uterin

2
 Principalele tipuri de fibroame sunt:
 Fibroamele intramurale - cel mai frecvent tip de fibrom, care se dezvolta in
peretele muscular al uterului, făcându-l să se simtă mai mare la examenul ginecologic
 Fibroame subseroase - se dezvolta in afara peretelui uterului, in pelvis si pot
deveni foarte mari
 Fibroame submucoase - fibroame care se dezvolta in stratul muscular sub
mucoasa interioara a uterului si cresc in cavitatea uterului. Sunt cele mai puţin frecvente
fibroame, dar au tendinţa să cauzeze cele mai multe probleme. Chiar si un fibrom foarte
mic submucos poate cauza o hemoragie importantă, cicluri abundente şi prelungite.
 Fibroame pediculate - in unele cazuri, se intampla ca fibroamele subseroase
sau
submucoase sa fie atasate de uter print-o tulpina ingusta de tesut.
Complicații asociate fibromului uterin
De cele mai multe ori, fibroamele uterine nu sunt periculoase. Exista, insa, si
cazuri in care pot provoca disconfort si pot duce la complicatii, cum ar fi o scadere a
globulelor rosii (anemie), care provoaca oboseala, din cauza pierderilor masive de
sange. Rar, este necesara o transfuzie din cauza pierderilor de sange.
Diagnosticul fibromului uterin
Depistarea fibromului uterin se face pe baza rezultatelor examenului ginecologic,
al istoricului simptomelor si ciclurilor menstruale si prin ecografia pelvina. Diagnosticul
este confirmnat prin mai multe investigatii:
 Ecografia transvaginala - apreciaza cu exactitate numarul si dimensiunea
3
nodulilor fibromatosi.

 Sonohisterografia cu infuzie de ser fiziologic - introducerea in uter a unei mici

cantitati de ser fiziologic destinde cavitatea uterina si permite evidentierea mai buna a
conturului uterului.
 Histeroscopia – investigheaza canalul cervical si cavitatea uterina - in principiu,
interiorul uterului. Se poate face si cu anestezie locala in cabinet, dar de obicei doar ca
metoda de diagnostic

 RMN, CT pelvis
 Confirmarea absentei unui cancer uterin, prin realizarea mai multor
investigatii,
precum testul Papanicolau, biopsia mucoasei uterine, markeri tumorali, etc.

4
 Tratamentul fibromului uterin
Decizia de a trata fibromul uterin depinde de urmatorii factori:
 Localizarea fibromului

 Severitatea simptomatologiei

 Varsta pacientei

 Intentia de avea o sarcina

 Marimea fibromului
Tratamentul medical al fibromului uterin
Se considera ca fibromul uterin nu poate fi prevenit, astfel ca principalele solutii
pentru tratarea acestuia raman depistarea precoce si intervenirea cu tratament
medicamentos sau chirurgical, in functie de complexitatea bolii. Decizia de a trata
fibromul uterin depinde de cativa factori, si anume localizarea si marimea tumorii, varsta
pacientei, intentia de a avea o sarcina ori severitatea simptomatologiei.
Astfel, exista doua tipuri de tratament:
1. Tratament medicamentos

5
  Medicamente hormonale – contraceptive orale combinate si progestative ce pot
controla sangerarile anormale.
 Analogii de gonadotropin relasing hormone (GnRH) – aceste medicamente induc
menopauza pentru a diminua marimea unui fibrom uterin. Insa, nu este un tratament pe
termen lung, iar la intreruperea sa fibromul uterin poate sa revina in cateva luni.
 Modulatorii receptorilor de progesteron – au un efect apropiat cu analogii GnRH,
realizeaza supresia functiei ovariene pentru a obtine un profil hormonal de
pseudomenopauza.
 Agentii antifibrinolitici ( acidul tranexamic) - sunt folositi in cazul sangerarilor
importante
 Antiinflamatoarele nesteroidiene – sunt folosite pentru ameliorarea durerilor.
2. Tratamentul chirurgical - Este principala modalitate de tratament a
fibroamelor uterine. Tratamentul chirurgical este indicat in urmatoarele cazuri: sangerari
anormale importante, cand apar simptome datorate marimii fibroamelor (de ex.,
constipatia), infertilitatea sau pierderea repetata de sarcini.
 Histerectomia – extragerea uterului. Se foloseste in cazul sangerarilor care nu
raspund la alte modalitati de tratament si in cazul femeilor care nu-si mai doresc copii si
au factori de risc si pentru alte boli.
Aceasta poate fi clasică:

Sau laparoscopică:

6
  Miomectomia – extragerea pe diferite cai (laparoscopic, histeroscopic sau
clasic)
a fibroamelor cu conservarea uterului. Este optiunea in cazul in care pacienta isi
doreste sarcini in viitor sau doreste sa pastreze uterul. Desi este o metoda eficienta
pentru ameliorarea simptomatologiei, exista riscul ca in viitor sa apara alte fibroame
uterine.
 Ablatia de endometru - se foloseste singura sau impreuna cu miomectomia in
managementul sangerarilor abundente.
 Embolizarea arterelor uterine - este o metoda minim invaziva de tratament a
simptomelor datorate fibroamelor uterine. Este folosit in cazul pacientelor care doresc
sa pastreze uterul, dar nu-si mai doresc copii.

 Mioliza – se refera la coagularea termica sau crioablatia tesutului fibromatos

 Focalizarea ultrasonica ghidata RMN - este o metoda recenta prin care se

7
concentreaza mai multe unde ultrasonice intr-o cantitate redusa de tesut fibromatos
care conduce la distrugerea termica a acestui tesut.
Se pot preveni fibroamele uterine?
Deocamdata nu exista suficiente dovezi stiintifice despre prevenirea fibroamelor
uterine. Cert este ca riscul de a dezvolta un fibrom uterin poate fi redus prin adoptarea
unor masuri care tin de stilul de viata, cum ar fi mentinerea unei greutati normale si
consumul de fructe si legume.
Exista cercetari care sugereaza ca utilizarea contraceptivelor hormonale poate fi
asociata cu un risc mai mic de fibrom uterin.