DR.

TOTSZEGI ANDREA
MEDIC REZIDENT MEDICINA DE FAMILIE ANUL III

FIBROMUL UTERIN

Fibromul uterin reprezinta o formatiune tumorala uterina benigna care duce la cresterea
dimensiunilor uterului cu totul sau a unor portiunii din peretele uterin – ingrosarea peretelui
uterin. Se mai folosesc si denumirile: leiomiom, miom.
Fibroamele pot proemina in interiorul cavitatii uterine sau spre exteriorul uterului. Rata de
malignizare a unui fibrom uterin fiind aceeasi cu a miometrului uterin normal din jur (a
muschiului uterin) face ca aceste tumori sa fie considerate benigne odata descoperite. Cu toate
acestea, uneori este dificil de facut diferenta intre un fibrom cu aspect particular si o formatiune
maligna uterina rara.
Fibroamele sunt foarte comune. Mai mult de 70% din femei (dupa unii chiar 80%) vor avea cel
putin un fibrom uterin de-a lungul vietii. Nu toate femeile care au un fibrom uterin si dezvolta
simptomatologie Fibroamele uterine nu se dezvolta inainte de pubertate. Acestea cresc mai mult
in timpul sarcinii si se micsoreaza dupa menopauza. Terapia de substitutie cu estrogen poate
facilita cresterea fibromului dupa menopauza.
Dezvoltarea fibromului poate fi foarte lenta, chiar fara simptome sau uneori foarte rapida.

Cauzele fibromului uterin

Cauzele care duc la aparitia fibromului uterin sunt necunoscute. Fibromul este
hormonodependent, anumite femei au anumite gene mostenite care predispun la aparitia
fibromului uterin, stilul de viata si numarul copiilor influenteaza aparitia si dezvoltarea
fibroamelor uterine.

Factorii de risc
Odata cu inaintarea in varsta apare o predispozitie mai mare pentru fibrom uterin, in special in
jurul varstelor de 30-40 de ani. In perioada fertila femeia e predispusa sa faca fibrom uterin
datorita influentei acestuia de catre estrogeni si progesteron. Odata cu aparitia menopauzei, riscul
dezvoltarii fibromului si manifestarile clinice ale acestuia scad.
Prezenta fibromului pe linie materna, creste riscul de aparitie al acestuia. Femeile din rasa neagra
au predispozitie mai mare fata de cele caucaziene, la fel ca si femeile obeze.

Simptomatologia
Manifestarea clinica depinde de marimea fibromului uterin, de numarul fibroamelor daca sunt
mai multe sau de pozitia in uter; de exemplu, un fibrom de 1cm intracavitar poate da sangerari de
neoprit la anumite doamne.
Simptomatologia data de fibromul uterin de obicei se amelioreaza odata cu menopauza.
Sangerarea ca simptom al fibromului uterin sau al fibromatozei uterine poate varia de la
menstre lungi sau menstre abundente pana la sangerare continua. Menstruatia anormala cu
timpul duce la deficienta de fier in organism si apoi la anemie. Daca sangerarea apare brusc
poate duce la anemie instalata brusc, anemie acuta, care este mai greu de tolerat decat anemia
instalata treptat.
Senzatia de presiune pelvina poate fi cauzata de fibroame uterine voluminoase care se dezvolta
spre pelvis. Si aceasta senzatie depinde de pozitia fibromului uterin. Fibroamele uterine care se
dezvolta spre cavitatea abdominala (in sus) pot ajunge la dimensiuni impresionante pana sa
deranjeze cu adevarat.
Fibroamele dezvoltate spre pelvis pot sa dea senzatie de balonare, constipatie si chiar ocluzie
intestinala la dimensiuni mai mici.
Durerea pelvina data de fibroamele uterine depinde de pozitia, dimensiunea si modificarile de
structura ale fibroamelor uterine. De exemplu, un fibrom uterin de 3-4 cm poate da dureri
abdominale spontane sau dureri la contact sexual daca este situat intr-o portiune mai joasa a
uterului. Un fibrom uterin mai mare a carui vascularizatie (irigare sangvina) nu mai poate asigura
viabilitatea sa poate da dureri foarte mari datorita necrobiozarii sale (moartea tesutului
fibromatos, indusa de lipsa de oxigenare). Un fibrom uterin subseros, care este de obicei
asimptomatic, poate deveni voluminos, iar daca puntea sa de legatura cu uterul (baza sa) este
ingusta – fibrom uterin pediculat – poate da brusc dureri foarte mari prin torsionarea sa care
induce necrobioza.
Senzatia de a merge des la toaleta, prin presiunea exercitata pe vezica urinara de un fibrom
uterin.
Dureri renale – lombare - iar ulterior la afectarea rinichiului de pe partea respectiva prin
presiunea exercitata pe un ureter.

Tipuri de fibrom uterin

Fibroamele intramurale - cel mai frecvent tip de fibrom, care se dezvolta in peretele muscular
al uterului
Fibroame subseroase - se dezvolta in afara peretelui uterului, in pelvis si pot deveni foarte mari
Fibroame submucoase - fibroame care se dezvolta in stratul muscular sub mucoasa interioara a
uterului si cresc in cavitatea uterului
Fibroame pediculate - in unele cazuri, se intampla ca fibroamele subseroase sau submucoase sa
fie atasate de uter print-o tulpina ingusta de tesut.
Complicatii asociate fibromului uterin
De cele mai multe ori, fibroamele uterine nu sunt periculoase. Exista, insa, si cazuri in care pot
provoca disconfort si pot duce la complicatii, cum ar fi o scadere a globulelor rosii (anemie), care
provoaca oboseala, din cauza pierderilor masive de sange. Rar, este necesara o transfuzie din
cauza pierderilor de sange.
Diagnosticul fibromului uterin
Depistarea fibromului uterin se face pe baza rezultatelor examenului ginecologic, al istoricului
simptomelor si ciclurilor menstruale si prin ecografia pelvina.

Diagnosticul este confirmnat prin mai multe investigatii:

Ecografia transvaginala - apreciaza cu exactitate numarul si dimensiunea nodulilor fibromatosi.
Sonohisterografia cu infuzie de ser fiziologic - introducerea in uter a unei mici cantitati de ser
fiziologic destinde cavitatea uterina si permite evidentierea mai buna a conturului uterului.
Histeroscopia – investigheaza canalul cervical si cavitatea uterina - in principiu, interiorul
uterului. Se poate face si cu anestezie locala in cabinet, dar de obicei doar ca metoda de
diagnostic
RMN, CT pelvis
Confirmarea absentei unui cancer uterin, prin realizarea mai multor investigatii, precum testul
Papanicolau, biopsia mucoasei uterine, markeri tumorali, etc.

Tratamentul fibromului uterin

Decizia de a trata fibromul uterin depinde de urmatorii factori:
1.Localizarea fibromului
2.Severitatea simptomatologiei
3.Varsta pacientei
4.Intentia de avea o sarcina
5.Marimea fibromului
De-a lungul timpului s-au conturat urmatoarele doua categorii de tratamente:

Tratament medical fibrom uterin

Expectativa – prima metoda dupa confirmarea diagnosticului. Se bazeaza pe faptul ca la
menopauza toate fibroamele uterine scad in dimensiuni. Expectativa depinde de marimea
fibromului sau a fibroamelor, simptomatologia si varsta pacientei
Tratamentul hormonal - se refera la contraceptivele orale combinate si progestative. Sunt
prescrise cu scopul controlarii sangerarilor anormale,  insa au eficacitate scazuta.
Analogii de gonadotropin releasing hormone (GnRH) – reprezinta solutia cea mai eficienta
dintre tratamentele nechirurgicale. Induc menopauza, reusind astfel sa scada dimensiunile
fibroamelor cu pana la 60%  raportat la volumul initial in 3 luni de tratament. Nu este un
tratament de perspectiva – nu poate fi prelungit pe termen lung, iar la intreruperea sa, volumul
fibromului si simptomatologia revin in cateva luni
Modulatorii receptorilor de progesteron - au aproximativ acelasi efect ca si analogii de GnRH,
dar cu reactii adverse mai reduse
Steroizii androgenici (danazol si gestrinone) - in cazuri selectionate pot reprezenta o  alternativa
de tratament, dar cu efecte adverse destul de importante
Agentii antifibrinolitici ( acidul tranexamic) - sunt folositi in cazul sangerarilor importante
Antiinflamatoarele nesteroidiene – sunt folosite pentru ameliorarea durerilor.

Tratament chirurgical fibrom uterin

Este principala modalitate de tratament a fibroamelor uterine. Tratamentul chirurgical este
indicat in urmatoarele cazuri: sangerari anormale importante, cand apar simptome datorate
marimii fibroamelor (de ex., constipatia), infertilitatea sau pierderea repetata de sarcini.
Solutiile de tratament chirurgical pentru fibrom uterin
Histerectomia – extragerea uterului. Se foloseste in cazul sangerarilor care nu raspund la alte
modalitati de tratament si in cazul femeilor care nu-si mai doresc copii si au factori de risc si
pentru alte boli.
Miomectomia – extragerea pe diferite cai (laparoscopic, histeroscopic sau clasic) a fibroamelor
cu conservarea uterului. Este optiunea in cazul in care pacienta isi doreste sarcini in viitor sau
doreste sa pastreze uterul. Desi este o metoda eficienta pentru ameliorarea simptomatologiei,
exista riscul ca in viitor sa apara alte fibroame uterine.
Ablatia de endometru - se foloseste singura sau impreuna cu miomectomia in managementul
sangerarilor abundente.
Embolizarea arterelor uterine - este o metoda minim invaziva de tratament a simptomelor
datorate fibroamelor uterine. Este folosit in cazul pacientelor care doresc sa pastreze uterul, dar
nu-si mai doresc copii.
Mioliza – se refera la coagularea termica sau crioablatia tesutului fibromatos
Focalizarea ultrasonica ghidata RMN - este o metoda recenta prin care se concentreaza mai
multe unde ultrasonice intr-o cantitate redusa de tesut fibromatos care conduce la distrugerea
termica a acestui tesut.