Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PLACENTA
MEMBRANELE
AMNIOTICE
CORDONUL OMBILICAL
*
LICHIDUL AMNIOTIC
*
*
Prof as med Paduraru Andreea Roxana
#1!
Placenta (lat. placenta) poate fi numită ca un musculos și
spongios care se formează în perioada de (sarcină) gestație la
majoritatea mamiferelor și care face legătura
între mamă și embrion, servind la nutriția și respirația
acestuia, acesta eliminându-se la naștere.
Legătura dintre placentă și făt este asigurată de cordonul
ombilical.
Placenta este un organ fetal temporar care începe să se
dezvolte din blastocist la scurt timp după implantare. Acesta
joacă un rol esențial în facilitarea schimbului de nutrienți,
gaze și reziduuri între circulația maternă și cea fetală,
separate fizic și este un organ endocrin important care PLACENTA
produce hormoni care reglează atât fiziologia maternă, cât și
cea fetală în timpul sarcinii. Placenta este legată de bebeluș
prin cordonul ombilical, iar pe partea opusă a uterului
matern într-o manieră dependentă de specie. La om, un strat
subțire de țesut decidual (endometrial) matern dispare odată
cu placenta atunci când este expulzat din uter după naștere
(uneori denumit incorect „partea maternă” a placentei).
Placentele sunt o caracteristică definitorie a mamiferelor
placentare, dar se găsesc și în marsupiale și unele non- Placentele mamiferelor au evoluat probabil acum
mamifere cu diferite niveluri de dezvoltare 150-200 de milioane de ani. Proteina sincitină,
care se găsește în bariera exterioară a placentei
(sincitiotrofoblastul) dintre mamă și copil, are o
anumită semnătură ARN în genomul său care a
condus la ipoteza că provine de la un retrovirus
străvechi: în esență, un virus „bun” care a ajutat la
pregătirea tranziției de la depunerea ouălor la
naștere
Placenta umană
La femeie, placenta are o greutate între 500 și 600 de grame,
având un diametru de 15–20 cm. Ea se formează după PLACENTA
procesul de nidație (fixare a ovulei fecundate), din mucoasa
uterină și embrion.
Rolul placentei[
Placenta este bogat vascularizată prin difuzie are rolul de
respirație și nutriție a embrionului, dar mai are un rol de
barieră, protejând embrionul față de unii germeni patogeni. Ea
mai are un rol de glandă endocrină, prin secreția
unor hormoni estrogeni, hormonul
gonadotrop, progesteron prin care în perioada sarcinii este
sistat ciclul menstrual, fiind stimulată creșterea sânilor și
apariția secreției laptelui matern.
Cotiledoanele
Compoziția placentei Cotiledoanele conțin diferite tipuri de celule, cum ar fi celule
stem hematopoietice și mezenchimale, progenitori endoteliali și
Membrane fetale multe alte celule.
Membrana amniotică - include două tipuri de bază de celule
stem: mezenchimale și epiteliale, care prezintă proprietăți
similare cu cele ale celulelor stem pluripotente.
Membrana corion - conține două straturi, care sunt formate din
celule mezenchimale și celule trofoblaste.
Ce reprezinta ruptura prematura a
membranelor (RPM)?
2. Hipoplazia pulmonara survine
atunci cand plamanii copilului sunt
insuficient dezvoltatindin cauza lipsei
Lichidul amniotic
Copilul creste si se dezvolta in uter intr-un sac amniotic ce contine lichidul amniotic, un lichid transparent si
complet steril. Lichidul amniotic joaca un rol foarte important in evolutia sarcinii, excesul sau lipsa unei
cantitati suficiente de lichid amniotic, reprezentand un risc atat pentru mama, cat si pentru copil.
Inca din primele saptamani de sarcina, cavitatea amniotica este umpluta cu lichid amniotic. Volumul de
lichid amniotic creste odata cu cresterea fatului, ajungand la o valoare maxima in jurul saptamanii 34 de
sarcina, dupa care se reduce treptat pana in apropierea nasterii. In mod normal, in cavitatea amniotica se
gasesc intre 500 si 1000 ml de lichid amniotic. Bebelusul inghite acest lichid care ajunge in stomac si tractul
digestiv, se absoarbe in circulatia fetala si trece apoi prin rinichi, de unde este evacuat prin urina si astfel se
recircula.
Mentine cordonul ombilical in pozitie normala (daca acesta este comprimat, cantitatea de oxigen transferata copilului
va scadea si va duce la decesul acestuia)
Ajuta copilul sa-si dezvolte tonusul muscular si oasele, oferindu-i imponderabilitate si permitandu-i sa se miste in voie
In timpul nasterii, dupa ruperea membranelor, lichidul amniotic se scurge si realizeaza lubrifierea canalului vaginal
pentru a usura trecerea copilului si in acelasi timp indeparteaza germenii din tractul genital.
Cantitatea de lichid amniotic este verificata de medic ecografic in cadrul controalelor prenatale. Cantitatea este apreciata fie
subiectiv (lichid amniotic in cantitate normala, scazuta sau crescuta), fie obiectiv, calculandu-se ecografic indicele de lichid
amniotic (ILA).
Oligoamniosul se caracterizeaza printr-o cantitate insuficienta de lichid amniotic in raport cu stadiul de evolutie al sarcinii.
Oligoamniosul apare mai frecvent in a doua parte a sarcinii. In ultimul trimestru de sarcina, cauza principala a oligoamniosului
este ruperea membranelor. O alta cauza este lipsa unei functionari adecvate a placentei. Prezenta oligoamniosului impune
evaluarea amanuntita a fatului si monitorizarea cresterii fetale.
Cauze
In mod normal cantitatea de lichid amniotic se reduce in ultimele saptamani de sarcina. Totusi, o serie de factori pot contribui
la reducerea cantitatii de lichid amniotic devreme in sarcina:
Anumite afectiuni ale copilului, cum ar fi: restrictia de crestere, probleme la nivelul rinichilor sau tractului urinar sau
anumite boli genetice
Tratament
Daca ai fost diagnosticata cu oligohidramnios, medicul obstetrician va monitoriza cu atentie sarcina pentru a preveni
aparitia complicatiilor.
In special daca pacienta este deshidratata, vom recomanda sa bea cat mai multe lichide.
De asemenea, pentru a creste temporar cantitatea de lichid amniotic va efectua o procedura care se numeste
amnioinfuzie, in care va introduce in cavitatea amniotica ser fiziologic. Totusi, efectul este de scurta durata si
procedura este frecvent recomandata pentru a creste vizibilitatea in momentul efectuarii ecografiei. De asemenea,
amnioinfuzia poate fi practicata in travaliu pentru a reduce presiunea asupra cordonului ombilical. Daca ritmul cardiac
fetal scade prea mult sau prea frecvent in timpul travaliului sau cordonul ombilical este comprimat, se recomanda
efectuarea operatiei cezariene.
Polihidramiosul reprezinta o acumulare in exces a lichidului amniotic. Cele mai multe cazuri de polihidramnios sunt usoare si
se datoreaza cresterii graduale a cantitatii de lichid amniotic in cel de-al doilea trimestru de sarcina si frecvent exista putine –
sau deloc - simptome. Polihidramniosul sever determina dificulate in respiratie, nastere prematura sau alte semne sau
simptome.
Simptome
Gravidele cu polihidramnios par insarcinate intr-o luna mai mare decat cea in care sunt cu adevarat, pentru ca au abdomenul
mai mare prin cantitatea in exces de lichid amniotic. Medicul obstetrician va suspecta daca pacienta are polihidramnios daca
uterul este marit, insa bataile cordului fetal si conturul corpului copilului sunt dificil de evaluat. Alte simptome sunt: jena
abdominala, dificultate in respiratie prin compresia de catre uterul marit a plamanilor si umflarea gleznelor, vulvei si a
abdomenului inferior.
Complicatii
Cu cat apare mai devreme in sarcina si cu cat cantitatea in exces de lichid este mai mare, cu atat creste riscul de complicatii.
Nastere prematura
Placenta abruption
Prolaps de cordon ombilical – cand cordonul ombilical coboara in vagin inaintea copilului
Operatie cezariana
Sangerarea vaginala severa ca urmare a lipsei tonusului muscular uterin dupa nastere
Cauze
Afectiunea poate fi consecinta unei malformatii fetale la nivelul tractului gastrointestinal sau sistemului nervos central,
unui diabet zaharat slab controlat al mamei sau unor anomalii cromozomiale. Alte cauze sunt: sindromul transfuzor-
transfuzat – o complicatie posibila a sarcinii gemelare cu gemeni identici in care un frate primeste prea mult sange, iar celalat
prea putin, anemia fetala si incompatibilitatea de sange intre mama si copil. Uneori, cauza polihidramniosului este neclara.
Teste si diagnostic
Daca medicul obstetrician suspecteaza un polihidramnios va recomanda efectuarea unei ecografii. Cantitatea este apreciata fie
subiectiv (lichid amniotic in cantitate normala, scazuta sau crescuta), fie obiectiv, calculandu-se ecografic indicele de lichid
amniotic (ILA).
Daca la examenul ecografic se depisteaza polihidramnios, medicul va verifica amanuntit dezvoltarea bebelusului ,pentru
depistarea cauzelor ce pot duce la acumularea de lichid amniotic. Va fi nevoie de efectuarea unor teste aditionale cum ar
fi: amniocenteza, testul de provocare la glucoza sau cariotipul.
Medicul va monitoriza sarcina cu atentie, posibil cu efectuarea saptamanala de ecografii pentru a masura cantitatea de lichid
amniotic. In plus, va verifica sanatatea copilului efectuand regulat o serie de investigatii: testul non-stres, profilul biofizic,
ecografie Doppler si testul stres la contractii.
Tratament
Cord
De asemenea, medicul ar putea recomanda tratament cu indometacin pentru a
reduce productia de urina fetala si scaderea cantitatii de lichid amniotic.
onul
Indometacinul nu este recomandat dupa saptamana 31 de sarcina, datorita riscului
de aparitie a unor probleme cardiace la nivelul copilului.
ombil
In alte cazuri se impune tratamentul bolii de baza – cum ar fi diabetul gestational.
ical
Cordonul ombilical este conductul care face legatura intre fetus si placenta.
.Cordonul ombilical – o structura ce realizeaza conexiunea fatului cu placenta
In timpul dezvoltarii prenatale, cordonul ombilical este fiziologic si genetic parte a fetusului. Cuprinde
doua artere si o vena situate intr-o atmosfera gelatinoasa – substanta gelatinoasa a funiculului
ombilical, derivata din mezodermul extraembrionar. Aceasta contine un amestec de mucopolizaharide,
fibroblaste, macrofage si are rol in protejarea si izolarea vaselor ombilicale.
Vena ombilicala aprovizioneaza fatul cu sange oxigenat, bogat in susbtante nutritive, de la placenta, iar
cordul fatului pompeaza sangele deoxigenat si lipsit de substante nutritive inapoi catre placenta. Vena
ombilicala ajunge la nivelul portii hepatice, unde se bifurca. Un ram se alatura venei porte, mai specific
ramului stang al venei porte, prin intermediul acesteia substantele nutritive fiind livrate ficatului. Cel de-al
doilea ram, cunoscut sub denumirea de duct venos, care dupa nastere se oblitereaza, iar in locul sau ramane
ligamentul venos Arantius, reprezinta un canal de derivatie al sangelui oxigenat care este astfel condus prin
intermediul venei cave inferioare catre cord. Cele doua artere ombilicale, ramuri ale arterelor iliace interne
trec de fiecare parte laterala a vezicii urinare, patrund in cordonul ombilical si completeaza astfel circuitul
inapoi catre placenta.