Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
*
*
*
Prof as med Paduraru Andreea Roxana
#1!
Placenta (lat. placenta) poate fi numită ca
un organ musculos și spongios care se formează în perioada
de (sarcină) gestație la majoritatea mamiferelor și care face
legătura între mamă și embrion, servind la nutriția și
respirația acestuia, acesta eliminându-se la naștere.
Legătura dintre placentă și făt este asigurată de cordonul
ombilical.
Placenta este un organ fetal temporar care începe să se
dezvolte din blastocist la scurt timp după implantare. Acesta
joacă un rol esențial în facilitarea schimbului de nutrienți,
gaze și reziduuri între circulația maternă și cea fetală,
separate fizic și este un organ endocrin important care
produce hormoni care reglează atât fiziologia maternă, cât
și cea fetală în timpul sarcinii. Placenta este legată de
bebeluș prin cordonul ombilical, iar pe partea opusă a
uterului matern într-o manieră dependentă de specie. La
om, un strat subțire de țesut decidual (endometrial) matern Placentele mamiferelor au evoluat probabil acum
dispare odată cu placenta atunci când este expulzat din uter 150-200 de milioane de ani. Proteina sincitină,
după naștere (uneori denumit incorect „partea maternă” a care se găsește în bariera exterioară a placentei
placentei). Placentele sunt o caracteristică definitorie a (sincitiotrofoblastul) dintre mamă și copil, are o
mamiferelor placentare, dar se găsesc și în marsupiale și anumită semnătură ARN în genomul său care a
condus la ipoteza că provine de la un retrovirus
unele non-mamifere cu diferite niveluri de dezvoltare
străvechi: în esență, un virus „bun” care a ajutat la
pregătirea tranziției de la depunerea ouălor la
naștere
Placenta umană
La femeie, placenta are o greutate între 500 și 600 de grame,
având un diametru de 15–20 cm. Ea se formează după
procesul de nidație (fixare a ovulei fecundate), din mucoasa
uterină și embrion.
Rolul placentei[
Placenta este bogat vascularizată prin difuzie are rolul de
respirație și nutriție a embrionului, dar mai are un rol de
barieră, protejând embrionul față de unii germeni patogeni. Ea
mai are un rol de glandă endocrină, prin secreția
unor hormoni estrogeni, hormonul
gonadotrop, progesteron prin care în perioada sarcinii este
sistat ciclul menstrual, fiind stimulată creșterea sânilor și
apariția secreției laptelui matern.
Cotiledoanele
Compoziția placentei Cotiledoanele conțin diferite tipuri de celule, cum ar fi celule
stem hematopoietice și mezenchimale, progenitori endoteliali
Membrane fetale și multe alte celule.
Copilul creste si se dezvolta in uter intr-un sac amniotic ce contine lichidul amniotic, un lichid transparent si
complet steril. Lichidul amniotic joaca un rol foarte important in evolutia sarcinii, excesul sau lipsa unei
cantitati suficiente de lichid amniotic, reprezentand un risc atat pentru mama, cat si pentru copil.
Inca din primele saptamani de sarcina, cavitatea amniotica este umpluta cu lichid amniotic. Volumul de
lichid amniotic creste odata cu cresterea fatului, ajungand la o valoare maxima in jurul saptamanii 34 de
sarcina, dupa care se reduce treptat pana in apropierea nasterii. In mod normal, in cavitatea amniotica se
gasesc intre 500 si 1000 ml de lichid amniotic. Bebelusul inghite acest lichid care ajunge in stomac si tractul
digestiv, se absoarbe in circulatia fetala si trece apoi prin rinichi, de unde este evacuat prin urina si astfel se
recircula.
• Mentine cordonul ombilical in pozitie normala (daca acesta este comprimat, cantitatea de oxigen transferata
copilului va scadea si va duce la decesul acestuia)
• Ajuta copilul sa-si dezvolte tonusul muscular si oasele, oferindu-i imponderabilitate si permitandu-i sa se miste
in voie
In timpul nasterii, dupa ruperea membranelor, lichidul amniotic se scurge si realizeaza lubrifierea canalului vaginal
pentru a usura trecerea copilului si in acelasi timp indeparteaza germenii din tractul genital.
Cantitatea de lichid amniotic este verificata de medic ecografic in cadrul controalelor prenatale. Cantitatea este
apreciata fie subiectiv (lichid amniotic in cantitate normala, scazuta sau crescuta), fie obiectiv, calculandu-se ecografic
indicele de lichid amniotic (ILA).
Oligoamniosul se caracterizeaza printr-o cantitate insuficienta de lichid amniotic in raport cu stadiul de evolutie al
sarcinii. Oligoamniosul apare mai frecvent in a doua parte a sarcinii. In ultimul trimestru de sarcina, cauza principala a
oligoamniosului este ruperea membranelor. O alta cauza este lipsa unei functionari adecvate a placentei. Prezenta
oligoamniosului impune evaluarea amanuntita a fatului si monitorizarea cresterii fetale.
Cauze
In mod normal cantitatea de lichid amniotic se reduce in ultimele saptamani de sarcina. Totusi, o serie de factori pot
contribui la reducerea cantitatii de lichid amniotic devreme in sarcina:
• Ruptura prematura de membrane
• Placenta abruption
• Anumite boli ale mamei: hipertensiunea arteriala cronica sau preeclampsia
• Folosirea unor medicamente cum ar fi inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
• Anumite afectiuni ale copilului, cum ar fi: restrictia de crestere, probleme la nivelul rinichilor sau tractului urinar
sau anumite boli genetice
Tratament
Daca ai fost diagnosticata cu oligohidramnios, medicul obstetrician va monitoriza cu atentie sarcina pentru a preveni
aparitia complicatiilor.
• In special daca pacienta este deshidratata, vom recomanda sa bea cat mai multe lichide.
• De asemenea, pentru a creste temporar cantitatea de lichid amniotic va efectua o procedura care se numeste
amnioinfuzie, in care va introduce in cavitatea amniotica ser fiziologic. Totusi, efectul este de scurta durata si
procedura este frecvent recomandata pentru a creste vizibilitatea in momentul efectuarii ecografiei. De
asemenea, amnioinfuzia poate fi practicata in travaliu pentru a reduce presiunea asupra cordonului ombilical.
Daca ritmul cardiac fetal scade prea mult sau prea frecvent in timpul travaliului sau cordonul ombilical este
comprimat, se recomanda efectuarea operatiei cezariene.
Polihidramiosul reprezinta o acumulare in exces a lichidului amniotic. Cele mai multe cazuri de polihidramnios sunt
usoare si se datoreaza cresterii graduale a cantitatii de lichid amniotic in cel de-al doilea trimestru de sarcina si frecvent
exista putine – sau deloc - simptome. Polihidramniosul sever determina dificulate in respiratie, nastere prematura sau
alte semne sau simptome.
Simptome
Gravidele cu polihidramnios par insarcinate intr-o luna mai mare decat cea in care sunt cu adevarat, pentru ca au
abdomenul mai mare prin cantitatea in exces de lichid amniotic. Medicul obstetrician va suspecta daca pacienta are
polihidramnios daca uterul este marit, insa bataile cordului fetal si conturul corpului copilului sunt dificil de evaluat.
Alte simptome sunt: jena abdominala, dificultate in respiratie prin compresia de catre uterul marit a plamanilor si
umflarea gleznelor, vulvei si a abdomenului inferior.
Complicatii
Cu cat apare mai devreme in sarcina si cu cat cantitatea in exces de lichid este mai mare, cu atat creste riscul de
complicatii.
• Nastere prematura
• Placenta abruption
• Prolaps de cordon ombilical – cand cordonul ombilical coboara in vagin inaintea copilului
• Operatie cezariana
• Sangerarea vaginala severa ca urmare a lipsei tonusului muscular uterin dupa nastere
Cauze
Afectiunea poate fi consecinta unei malformatii fetale la nivelul tractului gastrointestinal sau sistemului nervos central,
unui diabet zaharat slab controlat al mamei sau unor anomalii cromozomiale. Alte cauze sunt: sindromul transfuzor-
transfuzat – o complicatie posibila a sarcinii gemelare cu gemeni identici in care un frate primeste prea mult sange, iar
celalat prea putin, anemia fetala si incompatibilitatea de sange intre mama si copil. Uneori, cauza polihidramniosului
este neclara.
Teste si diagnostic
Daca medicul obstetrician suspecteaza un polihidramnios va recomanda efectuarea unei ecografii. Cantitatea este
apreciata fie subiectiv (lichid amniotic in cantitate normala, scazuta sau crescuta), fie obiectiv, calculandu-se ecografic
indicele de lichid amniotic (ILA).
Daca la examenul ecografic se depisteaza polihidramnios, medicul va verifica amanuntit dezvoltarea bebelusului
,pentru depistarea cauzelor ce pot duce la acumularea de lichid amniotic. Va fi nevoie de efectuarea unor teste
aditionale cum ar fi: amniocenteza, testul de provocare la glucoza sau cariotipul.
Medicul va monitoriza sarcina cu atentie, posibil cu efectuarea saptamanala de ecografii pentru a masura cantitatea de
lichid amniotic. In plus, va verifica sanatatea copilului efectuand regulat o serie de investigatii: testul non-
stres, profilul biofizic, ecografie Doppler si testul stres la contractii.
Tratament
Vena ombilicala aprovizioneaza fatul cu sange oxigenat, bogat in susbtante nutritive, de la placenta, iar
cordul fatului pompeaza sangele deoxigenat si lipsit de substante nutritive inapoi catre placenta. Vena
ombilicala ajunge la nivelul portii hepatice, unde se bifurca. Un ram se alatura venei porte, mai specific
ramului stang al venei porte, prin intermediul acesteia substantele nutritive fiind livrate ficatului. Cel de-al
doilea ram, cunoscut sub denumirea de duct venos, care dupa nastere se oblitereaza, iar in locul sau ramane
ligamentul venos Arantius, reprezinta un canal de derivatie al sangelui oxigenat care este astfel condus prin
intermediul venei cave inferioare catre cord. Cele doua artere ombilicale, ramuri ale arterelor iliace interne
trec de fiecare parte laterala a vezicii urinare, patrund in cordonul ombilical si completeaza astfel circuitul
inapoi catre placenta.