#1!

*
*

*
Prof as med Paduraru Andreea Roxana

#1!
Placenta (lat. placenta) poate fi numită ca
un organ musculos și spongios care se formează în perioada
de (sarcină) gestație la majoritatea mamiferelor și care face
legătura între mamă și embrion, servind la nutriția și
respirația acestuia, acesta eliminându-se la naștere.
Legătura dintre placentă și făt este asigurată de cordonul
ombilical.
Placenta este un organ fetal temporar care începe să se
dezvolte din blastocist la scurt timp după implantare. Acesta
joacă un rol esențial în facilitarea schimbului de nutrienți,
gaze și reziduuri între circulația maternă și cea fetală,
separate fizic și este un organ endocrin important care
produce hormoni care reglează atât fiziologia maternă, cât
și cea fetală în timpul sarcinii. Placenta este legată de
bebeluș prin cordonul ombilical, iar pe partea opusă a
uterului matern într-o manieră dependentă de specie. La
om, un strat subțire de țesut decidual (endometrial) matern Placentele mamiferelor au evoluat probabil acum
dispare odată cu placenta atunci când este expulzat din uter 150-200 de milioane de ani. Proteina sincitină,
după naștere (uneori denumit incorect „partea maternă” a care se găsește în bariera exterioară a placentei
placentei). Placentele sunt o caracteristică definitorie a (sincitiotrofoblastul) dintre mamă și copil, are o
mamiferelor placentare, dar se găsesc și în marsupiale și anumită semnătură ARN în genomul său care a
condus la ipoteza că provine de la un retrovirus
unele non-mamifere cu diferite niveluri de dezvoltare
străvechi: în esență, un virus „bun” care a ajutat la
pregătirea tranziției de la depunerea ouălor la
naștere

Placenta umană
La femeie, placenta are o greutate între 500 și 600 de grame,
având un diametru de 15–20 cm. Ea se formează după
procesul de nidație (fixare a ovulei fecundate), din mucoasa
uterină și embrion.

Rolul placentei[
Placenta este bogat vascularizată prin difuzie are rolul de
respirație și nutriție a embrionului, dar mai are un rol de
barieră, protejând embrionul față de unii germeni patogeni. Ea
mai are un rol de glandă endocrină, prin secreția
unor hormoni estrogeni, hormonul
gonadotrop, progesteron prin care în perioada sarcinii este
sistat ciclul menstrual, fiind stimulată creșterea sânilor și
apariția secreției laptelui matern.
Cotiledoanele
Compoziția placentei Cotiledoanele conțin diferite tipuri de celule, cum ar fi celule
stem hematopoietice și mezenchimale, progenitori endoteliali
Membrane fetale și multe alte celule.

• Membrana amniotică - include două tipuri de bază

de celule stem: mezenchimale și epiteliale, care prezintă
proprietăți similare cu cele ale celulelor stem pluripotente.
• Membrana corion - conține două straturi, care sunt
formate din celule mezenchimale și celule trofoblaste.
Ce reprezinta ruptura prematura a
membranelor (RPM)?

Copilul, in uter, este inconjurat de o

cantitate de lichid amniotic. Acest lichid se
afla intr-o cavitate denumita sac amniotic, MEMBRANELE AMNIOTICE
format din membranele amniotice.
Ce se va intampla la spital?
Cand se "rupe apa" ne referim la
- Pacienta va avea o discutie cu echipa medicala despre
ruptura membranelor. In mod normal apa
ce s-a intamplat, detalii despre pierderea de lichid, cum a
se rupe cu putin timp inainte sau in timpul
fost sarcina pana la momentul respectiv si daca aveti
travaliului. Daca membranele se rup
vreun factor de risc pentru RPM (daca a mai avut asa
inainte de 37 saptamani de sarcina,
ceva in sarcini anterioare).
evenimentul este denumit ruptura
- o verificare generala a starii de sanatate, inclusiv o
prematura a membranelor (RPM). Aceasta
examinare ginecologica, verificare a temperaturii,
situatie este intalnita la aproximativ 3%
pulsului si tensiunii arteriale.
dintre gravide.
- o verificare ecografica a sarcinii (activitatea cardiaca
fetala, pozitia copilului, cantitatea de lichid amniotic,
Nu este pe deplin cunoscut motivul
miscarile fetale)
pentru care membranele se rup
prematur, dar este probabil consecinta
Cum se certifica RPM?
infectiei sau a afectiunilor placentei.
- RPM se obiectiveaza cel mai usor prin examinare
Cum se stie daca s-au rupt
vaginala. Cu acordul pacientei, personalul medical va
membranele?
utiliza un specul sau valve sterile (instrumente utilizate
pentru a departa peretii vaginali si pentru a vizualiza
De cele mai multe ori veti observa o
colul uterin) pentru a vedea daca prin col se scurge
pierdere involuntara de lichid pe cale
lichidul amniotic.
vaginala. Cantitatea de lichid poate varia
- Daca nu este clara pierderea de lichid se va face un test
de la foarte mult incat sa va udati hainele,
specific pentru a verifica daca lichidul vaginal este din
pana la o scurgere mica.
sacul amniotic.
- Uneori, poate ajuta examinarea ecografica pentru a
Ce trebuie sa faceti?
estima cantitatea de lichid restanta din jurul copilului.
Daca suspectati ca pierdeti lichid pe cale
vaginala incercati sa purtati un absorbant
Ce se intampla ulterior?
si sa observati cantitatea si culoarea
Daca s-au rupt membranele, se primeste recomandarea
lichidului amniotic. Pierderea de lichid
de a ramane internata in spital. Pacienta va fi
amniotic se poate confunda foarte usor cu
monitorizata indeaproape pentru orice semn de infectie.
pierderea de urina care este obisnuita in
Aceasta monitorizare consta in urmarirea pulsului,
cursul sarcinilor avansate. Totusi, daca
temperaturii, tensiunii arteriale si verificarea periodica a
exista orice suspiciune de pierdere lichid
analizelor din sange. Va fi monitorizata periodic si
amniotic este indicat ca paciena sa se
frecventa cardiaca a fatului.
prezinte la spital pentru consult.
Daca nu s-au rupt membranele, pacienta va fi indrumata
sa mearga acasa.
Uneori, atunci cand se pierde doar o cantitate mica de
lichid, aceasta nu poate fi obiectivata la examinarea
ginecologica. Daca se pierde lichid in continuare la
domiciliu va trebui ca pacienta sa se reintoarca la spital
pentru o noua consultatie.
• Infectia
Membranele reprezinta o bariera
protectoare in jurul copilului, iar dupa
ruperea acestora bacteriile din vagin pot
ascensiona catre uter si catre copil
provocand corioamnionita. Daca
dezvoltati infectie, travaliul se poate
declansa mai repede si copilul poate
dezvolta la randul lui aceasta infectie.
Simptomele unei posibile infectii
includ: temperatura crescuta peste 38
grade Celsius, secretie vaginala
neobisnuita cu miros modificat, puls
accelerat si durere in zona abdominala
joasa. Copilul poate avea si el un puls
accelerat la monitorizare.
Daca apar aceste semne de infectie,
copilul va necesita nasterea imediata
pentru a preferi extinderea si agravarea
infectiei.
• Nasterea prematura
Aproape 50% din gravidele la care s-
au rupt prematur membranele vor
intra in travaliu in prima saptamana
dupa acest eveniment. Cu cat sarcina
este mai avansata, cu atat posibilitatea
de a se declansa travaliul in prima
saptamana este mai mare.
Ce reprezinta faptul ca s-au rupt prematur
membranele pentru mine si pentru copil?
Uneori, in cazul rupturii premature de membrane (RPM)
copilul poate sa nu supravietuiasca. Acest risc este mai
mare atunci cand varsta de sarcina este mai mica sau
atunci cand exista o infectie avansata sau se intampla o
prolabare de cordon ombilical.
Exista vreun tratament pentru ruptura prematura de
membrane?
Nu exista nicio posibilitate dovedita stiintific pentru
a inlocui cantitatea de lichid pierduta sau pentru a repara
ruptura de membrane. Puteti pierde lichid in continuare
pe tot parcursul sarcinii deoarece lichidul amniotic se
reface.
Desi nu exista un tratament de vindecare a rupturii
membranelor, exista tratamente pentru a reduce riscurile
pentru copil
• Antibioticele contribuie la reducerea riscului
infectios si pot prelungi perioada de sarcina.
Antibioticele intravenoase se utilizeaza in timpul
travaliului pentru a reduce riscul de aparitie a infectiei
datorate streptococului de grup B.
• Corticosteroizii - injectii intramusculare care ajuta la
dezvoltarea plamanilor fetali si pentru a preveni
complicatiile respiratorii

• Probleme de prematuritate • Sulfatul de magneziu - un medicament care se

Copiii nascuti prematur au un risc adreseaza copiilor foarte mici ca varsta de sarcina si
crescut de probleme de sanatate, in care reduce riscul de paralizie cerebrala.
mod special legate de respiratie,
alimentatie si infectie si vor avea
nevoie de ingrijiri speciale in unitatea
de terapie intensiva neonatala. Cu cat
numarul de saptamani de sarcina este
mai mic cu atat posibilitatea aparitiei
problemelor de acest tip este mai
mare.
• Alte complicatii
1. Prolabarea de cordon ombilical este
o problema medicala de maxima
urgenta si reprezinta alunecarea
cordonului ombilical prin col, in vagin,
inaintea nasterii copilului. Aceasta
situatie este rara dar este
amenintatoare de viata pentru copilul
 Lichidul amniotic

Copilul creste si se dezvolta in uter intr-un sac amniotic ce contine lichidul amniotic, un lichid transparent si
complet steril. Lichidul amniotic joaca un rol foarte important in evolutia sarcinii, excesul sau lipsa unei
cantitati suficiente de lichid amniotic, reprezentand un risc atat pentru mama, cat si pentru copil.

Inca din primele saptamani de sarcina, cavitatea amniotica este umpluta cu lichid amniotic. Volumul de
lichid amniotic creste odata cu cresterea fatului, ajungand la o valoare maxima in jurul saptamanii 34 de
sarcina, dupa care se reduce treptat pana in apropierea nasterii. In mod normal, in cavitatea amniotica se
gasesc intre 500 si 1000 ml de lichid amniotic. Bebelusul inghite acest lichid care ajunge in stomac si tractul
digestiv, se absoarbe in circulatia fetala si trece apoi prin rinichi, de unde este evacuat prin urina si astfel se
recircula.

Rolul lichidului amniotic

• Protejeaza copilul de socurile exterioare

• Asigura copilului un mediu cu o temperatura constanta

• Mentine cordonul ombilical in pozitie normala (daca acesta este comprimat, cantitatea de oxigen transferata
copilului va scadea si va duce la decesul acestuia)

• Ajuta copilul sa-si dezvolte tonusul muscular si oasele, oferindu-i imponderabilitate si permitandu-i sa se miste
in voie

• Ajuta la dezvoltarea corespunzatoare a plamanilor

In timpul nasterii, dupa ruperea membranelor, lichidul amniotic se scurge si realizeaza lubrifierea canalului vaginal
pentru a usura trecerea copilului si in acelasi timp indeparteaza germenii din tractul genital.

Cantitatea de lichid amniotic este verificata de medic ecografic in cadrul controalelor prenatale. Cantitatea este
apreciata fie subiectiv (lichid amniotic in cantitate normala, scazuta sau crescuta), fie obiectiv, calculandu-se ecografic
indicele de lichid amniotic (ILA).

Cantitate scazuta de lichid amniotic (oligohidramnios sau oligoamnios)

Oligoamniosul se caracterizeaza printr-o cantitate insuficienta de lichid amniotic in raport cu stadiul de evolutie al
sarcinii. Oligoamniosul apare mai frecvent in a doua parte a sarcinii. In ultimul trimestru de sarcina, cauza principala a
oligoamniosului este ruperea membranelor. O alta cauza este lipsa unei functionari adecvate a placentei. Prezenta
oligoamniosului impune evaluarea amanuntita a fatului si monitorizarea cresterii fetale.

Cauze

In mod normal cantitatea de lichid amniotic se reduce in ultimele saptamani de sarcina. Totusi, o serie de factori pot
contribui la reducerea cantitatii de lichid amniotic devreme in sarcina:
 • Ruptura prematura de membrane

• Placenta abruption
• Anumite boli ale mamei: hipertensiunea arteriala cronica sau preeclampsia
• Folosirea unor medicamente cum ar fi inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei

• Anumite afectiuni ale copilului, cum ar fi: restrictia de crestere, probleme la nivelul rinichilor sau tractului urinar
sau anumite boli genetice

Tratament

Daca ai fost diagnosticata cu oligohidramnios, medicul obstetrician va monitoriza cu atentie sarcina pentru a preveni
aparitia complicatiilor.

• In special daca pacienta este deshidratata, vom recomanda sa bea cat mai multe lichide.

• De asemenea, pentru a creste temporar cantitatea de lichid amniotic va efectua o procedura care se numeste
amnioinfuzie, in care va introduce in cavitatea amniotica ser fiziologic. Totusi, efectul este de scurta durata si
procedura este frecvent recomandata pentru a creste vizibilitatea in momentul efectuarii ecografiei. De
asemenea, amnioinfuzia poate fi practicata in travaliu pentru a reduce presiunea asupra cordonului ombilical.
Daca ritmul cardiac fetal scade prea mult sau prea frecvent in timpul travaliului sau cordonul ombilical este
comprimat, se recomanda efectuarea operatiei cezariene.

Cantitate in exces de lichid amniotic (polihidramnios)

Polihidramiosul reprezinta o acumulare in exces a lichidului amniotic. Cele mai multe cazuri de polihidramnios sunt
usoare si se datoreaza cresterii graduale a cantitatii de lichid amniotic in cel de-al doilea trimestru de sarcina si frecvent
exista putine – sau deloc - simptome. Polihidramniosul sever determina dificulate in respiratie, nastere prematura sau
alte semne sau simptome.

Simptome

Gravidele cu polihidramnios par insarcinate intr-o luna mai mare decat cea in care sunt cu adevarat, pentru ca au
abdomenul mai mare prin cantitatea in exces de lichid amniotic. Medicul obstetrician va suspecta daca pacienta are
polihidramnios daca uterul este marit, insa bataile cordului fetal si conturul corpului copilului sunt dificil de evaluat.
Alte simptome sunt: jena abdominala, dificultate in respiratie prin compresia de catre uterul marit a plamanilor si
umflarea gleznelor, vulvei si a abdomenului inferior.

Complicatii

Cu cat apare mai devreme in sarcina si cu cat cantitatea in exces de lichid este mai mare, cu atat creste riscul de
complicatii.

Polihidramniosul este asociat cu:

• Nastere prematura

• Hipertensiune arteriala indusa de sarcina

• Infectii de tract urinar in sarcina

• Ruptura prematura a membranelor

 • Cresterea fatului in exces

• Placenta abruption

• Prolaps de cordon ombilical – cand cordonul ombilical coboara in vagin inaintea copilului

• Operatie cezariana

• Nasterea unui copil mort

• Sangerarea vaginala severa ca urmare a lipsei tonusului muscular uterin dupa nastere

Cauze

Afectiunea poate fi consecinta unei malformatii fetale la nivelul tractului gastrointestinal sau sistemului nervos central,
unui diabet zaharat slab controlat al mamei sau unor anomalii cromozomiale. Alte cauze sunt: sindromul transfuzor-
transfuzat – o complicatie posibila a sarcinii gemelare cu gemeni identici in care un frate primeste prea mult sange, iar
celalat prea putin, anemia fetala si incompatibilitatea de sange intre mama si copil. Uneori, cauza polihidramniosului
este neclara.

Teste si diagnostic

Daca medicul obstetrician suspecteaza un polihidramnios va recomanda efectuarea unei ecografii. Cantitatea este
apreciata fie subiectiv (lichid amniotic in cantitate normala, scazuta sau crescuta), fie obiectiv, calculandu-se ecografic
indicele de lichid amniotic (ILA).

Daca la examenul ecografic se depisteaza polihidramnios, medicul va verifica amanuntit dezvoltarea bebelusului
,pentru depistarea cauzelor ce pot duce la acumularea de lichid amniotic. Va fi nevoie de efectuarea unor teste
aditionale cum ar fi: amniocenteza, testul de provocare la glucoza sau cariotipul.

Medicul va monitoriza sarcina cu atentie, posibil cu efectuarea saptamanala de ecografii pentru a masura cantitatea de
lichid amniotic. In plus, va verifica sanatatea copilului efectuand regulat o serie de investigatii: testul non-
stres, profilul biofizic, ecografie Doppler si testul stres la contractii.

Tratament

Tratamentul depinde de severitatea afectiunii. Polihidramniosul in cantitate

mica va disparea de la sine si necesita rar tratament, in timp ce forma severa
va necesita tratament, cum ar fi drenajul lichidului in exces. Medicul va folosi
in acest scop amniocenteza. Uneori este nevoie de repetarea procedurii de mai
multe ori pe masura ce sarcina progreseaza, conditie care se numeste
amnioreducere. Aceasta interventie are un risc scazut de nastere prematura,
placental abruptio si ruptura prematura de membrane.

De asemenea, medicul ar putea recomanda tratament cu indometacin pentru a

reduce productia de urina fetala si scaderea cantitatii de lichid amniotic.
Indometacinul nu este recomandat dupa saptamana 31 de sarcina, datorita
riscului de aparitie a unor probleme cardiace la nivelul copilului.

In alte cazuri se impune tratamentul bolii de baza – cum ar fi diabetul

gestational.
 Cordonul ombilical este conductul care face legatura intre fetus si placenta.
.Cordonul ombilical – o structura ce realizeaza conexiunea fatului cu placenta
In timpul dezvoltarii prenatale, cordonul ombilical este fiziologic si genetic parte a fetusului. Cuprinde
doua artere si o vena situate intr-o atmosfera gelatinoasa – substanta gelatinoasa a funiculului
ombilical, derivata din mezodermul extraembrionar. Aceasta contine un amestec de mucopolizaharide,
fibroblaste, macrofage si are rol in protejarea si izolarea vaselor ombilicale.

Vena ombilicala aprovizioneaza fatul cu sange oxigenat, bogat in susbtante nutritive, de la placenta, iar
cordul fatului pompeaza sangele deoxigenat si lipsit de substante nutritive inapoi catre placenta. Vena
ombilicala ajunge la nivelul portii hepatice, unde se bifurca. Un ram se alatura venei porte, mai specific
ramului stang al venei porte, prin intermediul acesteia substantele nutritive fiind livrate ficatului. Cel de-al
doilea ram, cunoscut sub denumirea de duct venos, care dupa nastere se oblitereaza, iar in locul sau ramane
ligamentul venos Arantius, reprezinta un canal de derivatie al sangelui oxigenat care este astfel condus prin
intermediul venei cave inferioare catre cord. Cele doua artere ombilicale, ramuri ale arterelor iliace interne
trec de fiecare parte laterala a vezicii urinare, patrund in cordonul ombilical si completeaza astfel circuitul
inapoi catre placenta.