MĂRCILE (Partea 1)

1. Sediul materiei
Ansamblul matcriei mărcilor este reglementat atât prin izvoare intcrne, cât şi prin izvoare
internaţionalc, in ccea ee priveşte izvoarele internaţionale, reamintim că, potrivit art. 11 alin. (2)
din Constituţia României, „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul
11 tern."
Cele mai importante acte normative aplicabile in materia mărcilor sunt:
1) Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicatiile geografice (republicată în
Monitorul Oficial nr. 337 din 8 mai 2014);
2) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100 din 14 iulie 2005 privind asigurarea
respectării drepturilor de proprietate industrială (Monitorul Oficial nr. 643 din 20 iulie 2005),
aprobată cu modificări prin Legea nr. 280 din 5 oetombrie 2005 (Monitorul Oficial nr, 897
din 7 octombrie 2005);
3) Hotărârea Guvernului nr. 1134 din 10 noiembrie 2010 pentru aprobarea
Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mărcile indicatiile geografice
(Monitorul Oficial nr. 809 din 3 decembrie 2010);
4) Regulamentul (CE) nr. 2868195 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de puncre in
aplicare a Regulamentului (CE) nr. 409/94 din 20 decembrie 1993a1 Consiliului privind
marca comunitară;
5) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca
-
con iunitară.
6) Convenţia de la Paris pentru apărarea proprietăţii industriale din 1883 (revizuită de
mai multe ori, ultima dată la Stockholm 1n 1967), ratificată de România pentru prima dată
in 1920, iar cel mai recent prin Decretul nr. 1177 din 28 decembrie 1968 (Monitorul Oficial
nr.1 din 6 ianuarie 1969);
7) Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internaţională a produselor şi
serviciilor in vederea tinregistrării mărcilor, din 15 iunie 1957, revizuit la Stockholm la 14
iulie 1967 şi la Geneva la 13 mai 1977 şi modificat la 2 oetombrie 1979, la care România
a aderat prin Legea nr.3 din 8 ianuarie 1998 (publicată in Monitorul Oficial nr.10 din 14
ianuarie 1998);
8) Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internatională a mărcilor, 1n
forma revizuită la Stockholm Ia 14 iulie 1967, ratificat prin Decretul nr. 1176 din 28
decembrie 1968 (publicat in Monitorul Oficial nr.1 din 6 ianuarie 1969).
9) Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind inregistrarea
internaţională a mărcilor, adoptat la Madrid la 27 iunie 1969, ratificat prin Legea nr.5
din 8 ianuarie 1998 (publicată in Monitorul Oficial nr.11 din 15 ianuarie 1998).

II.Definitie
Marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirca produselor
sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane.

III. Conditiile de fond ale obiectului protectiei

Pentru a protejată prin eliberarea unui certificat de Inregistrare din care se naşte dreptul
subiectiv de proprietate industrială, marca trebuie să îndeplineaseă 1n mod eumulativ anumite
condiţii, Din ansamblul reglementărilor legale, rezultă ca aceste condiţii sunt următoarele:
(A)Marca trebuie să fic un semn;
(B)Marca trebuie să fie un semn distinetiv;
(C)Marca trebuie să fie nouă (disponibilă);
(D)Marca trebuie să fie licită;
1
(E)Marca să nu fie deceptivă.
 Neindeplinirea chiar si a. uneia dintre aceste condiţii constituie motiv de refuz al
Inregistrării sa.u, atunci când marca a fost deja înregistrată, motiv de constatare a nulităţii ori,
după caz, de anulare a înregistrării mărcli.
Legea distinge între „motivele absolute" (reglementate prin art. 5) si „motivele relative"
(reglementate prin art. 6). in cazul „motivelor relative", „O marcă nu este refuzată la
înregistrare sau, după caz, nu este anulată atunci când titularul mărcii anterioare sau al
dreptului anterior consimte la Nregistrarea mărcii ulterioare" (art. 6 alin. 6). Motivele relative
Isi au domeniul de aplicare în privinţa condiţiei ca marca să fle nouă (disponibilă).

A, Marca este un semn

Art. 2 din lege cuprinde o enumerare nelimitativă a semnelor care pot constitui mărci:
„Poate constitui marcă orice semn susceptibil de reprezentare grafică, CUM ar cuvinte,
nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi,
special, forma produsulid sau a ambalajului său, culori, combinaţii de culori, holograme,
semnale sonore, precum orice combinaţie a acestora;"
Cuvintele pot desemna, după caz, nume, pseudonime sau denumiri,
Numeie — problemele sunt diferite după cum este vorba de numele propriu, de numele
unui terţ, de numele istorice sau de un nume imaginar.
in ceea ce priveste numele patronimic s-a observat, pe de o parte, că folosirea lui creează
un risc permanent de confuzie, datorită ornonirniilor posibile, pentru că numele patronimic se
află „la limita intre originalitate si indicaţia generică", iar pe de altă parte, că această folosire
conduce la un monopol exorbitant, care se traduce prin dreptul recunoscut titularului mărcii de
a-si atribui exclusiv un nume care, dacă este al său, poate aparţine si altor persoane, omonimii
săi
De aceea, doctrina si jurisprudenţa au stabilit că dreptul exclusiv la care dă nastere marca
alcătuită dintr-un nume patronimic nu poartă decât asupra formei speciale sub care se 1nfăţisează
numele.
De exemplu: Ionescu nu poate fi folosit ca atare ca marcă, el trebuic să aibă o anumită
infăţisare (de pildă Gerovital 11 3 Dr. Ana Aslan numele e scris într-un anume mod si este
,

însoţit de semnătură; sau marca „Gillette", carc este prezentată sub formă de sernnătură în cazul
anumitor produse).
AItfel spus, ceea ce este protejat ca marcă nu este numele în sine, ci araniamentul,
dispoziţia specială, culoarea sau forma caracterelor folosite pentru a scrie numelc.
De asemenea, numele unor persoane ce se bucură de o largă cunoastere pe teritoriul
României sunt admise la înregistrare In măsura în care solicitantul cercrii de înregistrare a mărcii
este chiar deţinătorul numelui respectiv sau cererea de Inregistrare este depusă cu acordul
acesteia (de pildă, „Mihaela Rădulescu", „Teo Trandafir" sunt mărci înregistrate pentru servicii
dc educaţie, televiziune si divertisment).
0 persoană juridică Isi poate înregistra ca marcă numele comercial (de exemplu IBM,
Galeries Lafayette etc.).
Toate precizările făcute în cazul numelui sunt valabile Şi în cazul prenumelui şi al
pseudonimului.
Numele unz,ii terţ —este controversată problema dacă numele unui tcrţ poate fi protejat ca
marcă.
Opinia majoritară este în sensul că se admite protecţia unei astfel dc mărci dacă există
acordul celui In cauză. Legat de acest aspect, legea română (art.5 alin.1 lit.j) prevede că sunt
excluse de la proteeţic si nu pot fi înregistratc mărcile care conţin, fără consimţământul
titularului, imaginea sau numele patronirnic (adică numele de familie) al unei persoane care se
bucură de renume în România. Per a contrario, dacă există acordul titularului, se poate

2
Inregistra ca marcă imaginea sau numele patronirnic al unei persoane care se bucură de renume
în România.
De asemenea, se admite Inregistrarea ca marcă a numelui unui terţ dacă acel nume este de
o aşa manieră combinat cu alte cuvinte încât astfel se transformă într-o denumire de fantezie,
adică o combinare ce abstractizează numele terţului. De exemplu, în jurisprudenţa franceză au
fost recunoscute ca mărci din această categorie „Allumettes Nilson" sau „Elixir Lamartine",
Nz,imele istorice adică numele unor personalităţi celebre sunt admise la Inregistrare ca
mărci. De exemplu, cognac „Napoleon"; ţigări „Churchill"; vodcă „Gorbachov" sau „Rasputin";
vin „Aramis" sau „Ferdinand"; produse farmaccutice „Calipso"; „Hercule"- pentru un mecanism
foarte putemic; „Dracula Park"- pentru servicii de turism etc.
Potrivit art.5 alin.1 lit.i), nu pot fi înregistrate mărcile care sunt contrare ordinii publice
sau bunelor moravuri, Aceasta inseamnă că Înregistrarea unei mărci constituite dintr-un nume
istoric va tî respinsă ori de câte ori se va considera că folosi•ea numelui, 1n acest mod, ar aduce
atingere memoriei unei personalităţi istorice dispărute .
De asemenea, reamintim art. 5 alln.1 lit,j) pe care 1-am enunţat anterior.
Numele imaginare pot fi utilizate ca marcă. in acest caz nu este vorba decât în aparenţă
de un nume; in realitate, suntem in prezenţa unei mărci compuse dintr-o denumire.
Denumirile pot constitui o marcă, cu condiţia de a fi arbitrare sau de fantezie, iar nu
necesare, uzuale (generice) sau descriptive.
Denumirea adoptată ca marcă nu trebuie să fie necesară, ceea ce Inseamnă că ea nu
trebuie să reprezinte cuvântul care desemnează produsul sau serviciul pentru care este folosit ca
marcă. După cum s-a spus 1, „o denumire este necesară atunci când folosirea sa este cerută
pentru desemnarea obiectului "in cauză sau este impusă de natura ori de fUnclia acestui obiect".
Soluţia contrară ar Insemna să se permită unei singure persoane să monopolizeze o Întreagă
categorie de produse sau servicii, apropriindu-şi sub formă de marcă denurnirea lor. De
exemplu, nu se poate alegc ca marcă denumirca „LAPTE" pentru produsul lapte pentru că s-ar
ajunge pe cale ocolită la monopolizarea produsului. Pe de altă parte, anumiţi termeni generici
pentru o categorie de produse pot fi protejaţi ca marcă pentru produsele pentru care acea
denumire este fantezistă, cum ar fi denumirea „APPLE" (măr) pentru calculatoare şi alte
produse electronice.
Prin marcă uzuală Inţelegem aeea marcă ce a dobândit o 1ntrebuinţare cornună şi
generalizată pentru desemnarea produselor respective. De exemplu: Aragaz, Frigidere etc. De
această problemă ne vorn ocupa în cadrul analizei fenomenului degenerării mărcilor formate din
denumiri,
Marcă descriptivă ne vom referi la această problemă in cadrul analizei condiţiei ca
marca să fie un semn distinctiv.
Denumirile istorice de ţări sau oraşe eare nu mai există au fost admise ca mărci, fiind
considerate ca având o semnificaţie simbolică. De exemplu, „Tomis" sau „Callatis" pentru
anumitc tipuri de băuturi alcoolice.
in principiu, este admisă folosirea ca marcă a denumirilor imprumutate dintr-o limbă
străină, cu condiţia ca denumirile să nu fie necesare sau descriptive. De exernplu, au fost admise
la inregistrare mărcile „Leukos" alb, strălucitor (în Germania), „Prima" cea mai bună (în
Belgia), „Cellophane" (în Belgia şi Franţa), „First Bike" cu element figurativ, pentru biciclete.
Marca poate constituită dintr-un cuvânt sau chiar dintr-o combinaţie de cuvinte. Pentru
această din urmă situaţie se pune problema sloganurilor. Răspunsul este 1n sensul
admiterii inregistrării ca rnarcă a sloganurilor, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege
pentru înregistrarea unei mărci. Specific sloganurilor având In vedere scopul acestora de a
transmite în general un mesaj pozitiv către consumatori este necesitatea ca mesajul transmis să
1
J.Selimidt-Syalewski, J-L, Pierre, Droit de la prop•iete industielle, Ed.Litec, Paris,1996, p. 200.
3
nu fie unul direct, imediat extrem de clar pentru consumator pentru că in acest caz acesta ar
putea fi considerat lipsit de distinctivitate sau descriptiv. Spre exemplu un slogan de genul „Noi
ştim asigurări" pentru servicii fmanciare ar fi considerat descriptiv. Pentru ca un slogan să poată
Indeplini şi funeţia de marcă, acesta trebuie să presupună o reflecţie suplimentară pentru
consurnator, să conţină un joc de cuvinte, un element de ironie, o aliteraţie sau să transmită un
mesaj subliminal. De exemplu: „Totul este mai ieftin la Bon March"; „Lada conduceţi-le fără
mănuşi"; „intr-o lume de copii, naZ sz,mtem originalul"; „Vopse,siti 1 1Ş 01", vopse,sli Cu Spor";
,

„Parbrizele noastre sunt mereuîn faţă"; „O femeie cu picioarele pe părnânt"; „Noaptea bună se
cunoa,sle de dirnineaţă"; „Mai greu pentru noi, mai u,s'or pentru clunmeavoastră"; „Seriozitatea
face toţi banii"; „FEEL AT HOME WHILE YOU ROAM" (pentru servicri de telecomunicapi),
„YOUR SPARE CHANGE COULD CHANGE YOUR LIFE" (pentru servicii educaţionale),
„IMPOSSIBLE IS NOTHING" (pentru îmbrăcăminte) etc.
Fenomenul degenerării mărcilor formate din denurniri.
Acest fenomen este earacterisfic mărcilor celebre. in această categorie intră acele mărci
care datorită succesului comercial deosebit au ajuns să se confunde cu Insăşi denumirea
produsului respectiv. De exemplu, maşina de gătit rnarca „Aragaz", răcitorul electric marca
„Frigidere"; „Adidas", „Bretelle", „Xerox", „Aspirină", „Scotch", „Alain Delon".
in SUA degenerarea unei mărci atrage după sine pierderea dreptului exclusiv de
exploatare asupra acelei mărci. La fel, în România, In condiţille art.46 lit. a) din lege, titularul
poate fi decăzut din dreptul la mareă.
Pentru a se evita degenerarea mărcilor, titularii lor folosesc, 1n prineipal, următoarele
metode:
a) aplicarea alături de marcă a unui semn care atestă faptul că marca este protejată. De
exemplu: ® , TM „Marcă Inregistrată" etc.
b) folosirea mărcii care tinde să se iclentifice cu produsul ca atribut substantival, iar nu ca şi
complement. De exemplu: „cumpăraţi pantofi de tenis „Adidas"!", iar nu
„eumpăraţi „Adidas"!"r
c) aplicarea mărcii care tinde să se identifice cu produsul şi pe alte produse. De
exemplu, „Adidas" pentru pantofi de tenis, dar şi pentru parfumuri ,şi alte produse
cosmetice,
d) aducerea la cunoştinţa publicului prin mass-media a faptului că denumirea care tinde să
se identifice cu produsul este o marcă. Aşa s-a Intâmplat cu mărcile „Xerox" sau
„Bikini" (în Franţa).
Desenele— sunt admise la înregistrare
Exemple de desene: purceluş-puşculiţă; vulpoiul economisirilor; o vacă ce râde, un
crocodil, un şoricel etc. Dacă desenul este protejat prin dreptul de autor, Inregistrarea ca marcă a
acelui desen nu trebuie să aducă atingere drepturilor autorulul,
Portretele, fotografiile pot fi, In principiu, 1nregistrate ca marcâ. Orice persoană poate
folosi ca marcă propriul său portret sau pe acela al unui terţ, cu consimţământul acestuia.
Jurisprudenţa occidentală a considerat că folosirea ca marcă a propriului portret se
transformă intr-un act de concurenţă neloială atunci când asemănarea de figură şi de atitudine cu
aceea a unui portret adoptat anterior ca marcă este prea izbitoare.
Potrivit art. 5 alin.1 litj), „Sunt exclu..ye de la protecţie nu pot fi inregistrate: mărcile
care conţin, fără consimţăn2ântul titularului, imaginea sau numele patronimic al unei persoane
care se bucură de renume cn România".
Sub acest aspect, art. 73 din noul Cod civil dispune: „ (1) Orice persoană are dreptul la
propria imagine.

4
 (2) În exercita•ea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să. "irnpiedice
reproducerea, în orice mod, a "infăţiş'ării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, 7,ttilizarea unei
asemenea reproduceri. Dispoz iţiile art. 75 rămân aplicabile."2
Iar conform art. 79 din noul Cod civil, „Memoria persoanei decedate este protejată în
aceleaşi condiţii ca imaginea reputaţia persoanei aflate în viaţă."
in acest context, interesează şi dispoziţiile art. 5 alin.l lit. k), I), m) şi n) potrivit cu
care:„Sunt excluse de la protecţie şi nu pot fi înregistrate: k) mărcile care cup•ind, fără
autorizaţia organelor competente, reproduceri sau de steme, drapele, embleme de stat,
insemne, sigilii oficiale de control ş i garanţie, blazoane, aparţinând ţărilor Uniunii care intră
sub incidenţa art. 6 ter din Convenţia de la Paris; l) mărcile care cuprind, fără autorizaţia
organelor competente, reproduceri sau de steme, drapele, alte embleme, sigle,
sau denumiri care intră sub incidenţa art. 6 ter din Convenţia de la Paris şi care aparţin
organizaţiilor internaţionale interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe ţări ale
Uniunii,. m) mărcile care conţin semne cu inaltă valoare simbolică, în special un simbol religios;
n) mărcile care conţin, ffiră autorizaţia organelor competente, ecusoane, en2bleme, blazoane,
semne heraldice, altele decât cele avute în vedere de art. 6 ter din Convenţia de la Paris."
Literek — sunt adrnise la inregistrare ca mărci
Cel mai adesea reprezintă iniţialele unui nume sau ale unei firrne. De exernplu: BMW;
FIAT; B&B; MTV; LG; A.E.G.; XC 90; L&M; OMV; INMH; BP (pentru ulei de rnaşină); RAR
(Registrul Auto Român). Chiar şi o literă a fost adrnisă la inregistrare: P; M; H (Honda) dar
prezentată intr-o formă stilizată, ce asigură distinctivitate.
Cifrele sunt admise la Inregistrare, dar numai dacă îmbracă o anurnită formă pentru ca
marca să fie distinctivă. De pildă, nu ar putea fi Inregistrată ca marcă doar cifra „4"(scrisă ca
atare), pentru că în acest mod s-ar crea in favoarea titularului un drept de monopol, iar cifra „4"
n-ar mai putea fi folosită In alte combinaţii. Exemple de mărci formate din cifre: deodorantul
8 x4; parfumul 4711; cognac 53.
Elemente figu•ative
Figurile geometrice simple, neinsoţite de alte .elemente, nu pot fi adoptate ca mărci, fiind
considerate insuficient de distinctive. De exemplu, o linie, un pătrat, un cerc, un romb.
Diversele figuri geometrice, mai mult sau mai puţin regulate, sunt de regulă folosite ca
mărci combinate.
Forma produsului a ambalajului său
Forma produsului foarte rar intâlnită
Potrivit art. 5 alin.1 lit.e) „Sunt excluse de la protecţie nu pot fi ffiregistrate: mărcile
constituite exclusiv din forma produsului, care este impusă de natura produsului sau este
necesară obţinerii unui rezultat tehnic sau care dă o valoare substan_ţială produsului".
Câteva detalii sunt necesare:
-„imp7,Isă de natura produsului" sensul că, prin natura sa, produsul respectiv nu poate
avea decât acea formă. De exemplu, nu poate fi inregistrată ca marcă forma rotundă a
anvelopelor pentru anvclope sau forma sferică pentru mingi de fotbal sau forma unui
cofraj de ouă;
-„este necesară obţinerii unui rezultat tehnic", cum ar fi de pildă forma provei unei bărci —
scopul este acela de a nu aplica protecţia nelimitată prin marcă în cazul unui produs
brevetat (brevetul fiind valabil doar 20 de ani).
2
Potrivit art, 75 din noul Cod eivil; „ Nu consiituie o ineăleare a drepturilo• prevăzute această
secţiune atinge•ile care sunt permise de lege ,s'au de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile
care România este parte. (2) Exercita•ea d•epturilo• şi lihe•tăţilo• con•tituţionale eu bună-credinţă eu
respectarea pactelo• convenţillor internaţionale lcr ca•e România este parte nu constituie o incălea•e a
drepturilo• omului."
5
 În cazul în care forma produsului solicitat spre protecţie reprezintă unica variantă de obţinere
a unui rezultat tehnic pentru acest produs (cum ar fi, caroseria unei maşini), marca nu va putea fi
Inregistrată. Dacă insă există şi alte obţinerea aceluiaşi rezultat tehnic, nu trebui
să existe nicio obiecţie din partea oficiului întrucât forma nu este necesară oblinerii unui rezultat
tehnic. Totuşi se pune în continuare problema dacă marca nu ar trebui refuzată intrucât forma
produsului (caroseria maşinii) dă o valoare substanţială produsului.
„dă o valoare substanţială produsului" M scopul este acela de a nu aplica protecţia
nclimitată prin marcăîn cazul unui desen sau model ori în cazul unei opere de artă protej ate prin
dreptul de autor. De exemplu, forma artistică a unui serviciu de cristal nu poate fi înregistrată ca
marcă în ceea ce priveşte cristalurile, pentru că valoarea substanţiară a acestui produs constă în
frumuseţea formei sale. Acelaşi principiu ar urma să se aplice şi în cazul caroseriei maşinii a
cărei valoare substanţială este influenţată de forma, caroserici. Tot astfel, un creator de rnodă nu
ar putea obţine protecţia unui model de rochie prin solicitarea înregistrării unei mărci întrucât sar
crea un monopol nelimitat în timp asupra acelei forme a rochiei; în acest caz, soluţia este aceea
a protecţiei acelei forme a rochiei prin inregistrarea ca model ori prin mecanismul dreptului
de autor, în ambele situaţii existând o limitare în timp a protecţiei.
- Forma ambalajului mult mai des intâlnită.
Exemple: forma sticlelor de Coca-Cola, Pepsi-Cola; forma buteliei de apă. minerală
Dorna; forma flacoanelor de produse cosmetice.
Tribunalul comercial de la Bruxelles (1991), intr-un litigiu privitor la forma unor borcane
cu pate de ficat, s-a pronunţat în sensul că forma ambalajului are caracter distinctiv şi că a
devenit şi mai distinctivă prin utilizare.
Este necesar ca forma ambalajului să nu fi devenit uzuală pentru că marca n-ar mai avea
un caracter distinctiv (de exemplu, sticla de 1/2 1 obişnuită sau forma standard a unui pachet de
ţigări) şi s-ar crea astfel un monopol.
in ceea ce priveşte mărcile tridimensionale, acestea pot fygrupate in două categorii:
- reproducerea tridimensională nu reproduce produsul însuşi (de exemplu „steaua
Mercedes" sau „omuleţul Michelin") reprezintă mărci tridimensionale ce beneficiază de
distinctivitate;
reproducerea tridimensională a produsului însuşi. În cazul acestor mărci ar trebui să se
stabilească mai întâi dacă sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 alin. 1 lit. e) (mărcile sunt constituite
exclusiv din forma produsului, care este impusă de natura produsului sau este necesară
obţinerii unui rezultat tehnic sau care dă o valoare substanţială produsului), iar în situaţia in
care se concluzionează că acest text de lege nu este aplicabil pentru că, de pildă, forma
produsului nu este detenninată exclusiv de funcţia tehnică, totuşi trebuie să se analizeze dacă
reprezentarea grafică a mărcii privită în ansamblu are sau nu caracter distinctiv, adică dacă va
permite consumatorului să identifice produsul cu o singură origine şi să ît diferenţieze de cele
ale altor concurenţi. in orice caz, ceea ce trebuie urmărit in analiza distinctivităţii unei mărci
tridimensionale este evitarea acordării unui monopol asupra unui produs, monopol ce s-ar
putea instaura prin acordarea protecţiei unei mărci ce nu beneficiază de distinctivitate.
Un caz interesant a fost cel prin care se solicită inregistrarea ca marcă tridimensională
(decernbrie 1999) a unei periuţe de dinţi pentru clasa 21. Elementele specifice ale acestei periuţe
erau reprezentate de o zonă ondulată, realizată pe coada periuţei, zonă ce permitea o anumită
flexibilitate a capului perluţei în raport cu coada acesteia, un cap uşor înclinat faţă de coada
periuţei, iar pe partea inferioară a cozii, două zone având trei rânduri de puncte. in speţă s-a pus
problema de a şti dacă nu cumva forma mărcii nu dă o valoare substanţială produsului, nu
cumva forma periuţei are funcţii noi, care să-i crească valoarea de Intrebuinţarc. Din spoturile
publicitare frnizatc 'in cauză rezulta onduleurile au o funcţie tehnică. i
u n avizul trimis
6
solicitantului se preciza refuzul de a inregistra marca din cauza faptului că forma era impusă de
funcţia suplimentară a periuţei.

Combinaţille de culori sunt admise ca mărci.

Dar o singură culoare, poate fi înregistrată ca marcă?
in România, legea anterioară prevedea posibilitatea alegerii ca marcă a „uneia sau mai
multor culori", iar legea actuală prevede „culori, combinaţii de culori",
Deşi s-ar putea susţine că legiuitorul a decis să renunţe la vechiul sistem, având în vedere
caracterul exemplificativ al enumerărli de la art. 2 din lege şi soluţiile impărtăşite de doctrina şi
jurisprudenţa occidentală, nu excludem posibilitatea Inregistrării unei mărci alcătuite dintr-o
singură culoare, cu condiţia ca aceasta să rie distinctivă.. Jurisprudenţa a confirmat prin decizia
CEJ în cauza „Libertel" C-104/01 faptul că o singură culoare nu poate fr. considerată distinctivă
în sine pentru orice categorii de bunuri sau servicii cu excepţia circumstanţelor speciale care
presupun ca solicitantul să demonstreze că culoarea este absolut neuzuală în raport cu
produsele sau serviciile solicitate la protecţie Şi că, în urma unei folosiri anterioare intensive,
marca a dobăndit distinctivitate în răndul consumatorilor.
Exemple din jurisprudenţa: galbenul Kodak (Trib Paris 1977); saumon-orange (Trib
Marsilia 1939), roşul Ferrari, portocaliu Orange, rnaroul firmei de curierat UPS, movul Milka.
Mărcile compuse dintr-o singură culoare pentru a putea fi considerată marcă,
solicitantul trebuie să facă dovada distinctivităţii dobândite pentru acea culoare. Curtea
Europeană de Justiţie a decis că o culoare poate să aibă un caracter distinctiv, cu condi ţia ca
aceasta _poată reprezentată grafic într-un mod clar, precis, durabil obiectiv. in România
au fost acceptate la inregistrare combinaţii de culori pentru clasa 05. Doctrina admite că şi o
singură culoare poate deveni distinctivă prin modul în care este aplicată şi, drept urmare, poate
deveni o marcă valabilă.
Lipsa de distinctivitate poate fi depăşită prin dovedirea dobândirii distinctivităţii prin
folosire, respectiv folosirea la scară largă şi obţinerea recunoaşterii de către un număr cât mai
mare de consumatori.
Holograme fotografie în relief (fotografle tridimensională).
Semnale sonore înregistrarea se face cu privire la reprezentarea grafică a semnalului
sonor (de obicei, prin notele muzicale). Exemple: răgetul de leu MGM, strigătul Yahoo, sunetul
NOKIA. in prezent există peste 140 de cereri şi mărci comunitare la OHIM. şi la OSIM au fost
inregistrate ca mărei semnale sonore, cum ar fi „VINUL DE PIETROASA V-A PREZENTAT
ORA EXACTĂ", insoţită de notele muzicale corespunzătoare.
Orice combinaţie a acestor semne printr-o asemenea combinaţie (de cuvinte, desene,
litere, cifre, culori etc.), un semn banal poate fi transformat intr-un semn distinctiv, susceptibil
de a fi apropriat ca rnarcă.

B. Marca trebuie să fie un semn distinctiv

Nu sunt distinctive semnele necesare, uzuale (generiee) şi cele descriptive.
0 marcă este distinctivă in principiu dacă poate îndcplinii funcţiile sale esenţiale, aceea
de a identifica originea unui produs sau serviciu, permiţând consumatorilor să le diferenţieze de
cele ale unui concurent. De vreme ce noţiunea de distinctivitate este intrinsec legată de funcţiile
mărcii, iar pe de altă parte funcţiile mărcii servesc consumatorului, rezultă că interpretarea
noţiunii de distinctivitate trebuie să se facă din perspectiva consumatorului,
Semne necesare a se vedea, denumirile necesare.
Semne uzuale (generice) potrivit art. 5 alin.1 lit,c) din lege ,,Sunt excluse de la protecţie
şi nu pot fi înregistrate: 117ărcile care sunt compuis'e exclusiv din Seinne SCIM din devenite
uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale şi constante".

7
 În doctrină se arată că prin marcă uzuala inţelegem acea marcă ce a dobâ'ndit o
intrebuinţare comună şi generalizată pentru desemnarea produselor respective, in această
categorie intră acele mărci care fie datorită succesului comercial deosebit, rc datorită faptului că
1n limba ţării respective nu există un substantiv comun care să desemneze produsul sau serviciul,
determină publicul consumator utilizeze marca pentru a desemna produsul sau serviciul. intr un
asemenea mod, termenul din limbajul curent care desemnează produsul sau serviciul
dobandeşte un sinonim (respectiv acea mareă), iar cu timpul acest din urmă termen se substituie
celui dintâi. Aşa s-a 'intâmplat cu fostele mărei „Apa de colonie", „Aragaz", „Frigidaire",
„Thermos", „Clacson", „Aspirina", „Bretelle" ete. Acelaşi lucru se poate spune şi despre
denumirile verbale „Web", „Link" pentru produse sau servicii referitoare la calculatoare,
expresia „Bed & Breakfast" pentru servicii de cazare şi alimentaţie publică.
Semne descriptive potrivit art. 5 alin.I lit. d) din lege, sunt excluse de la protecţie şi nu
pot ri Inregistrate mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaţii, putând servi în
comerţ pentru a desemna specia sau categoria produselor sau serviciilor protejate (de exemplu,
spirt rafinat; vin distilat pentru băuturi alcoolice, bancă pentru servicii financiare ete.), calitatea
(de exemplu, eiocolată fină; hotel de lux; pantofi flexibili, extralight 3, top4, best buy5), cantitatea
(de exemplu: zahăr la Ikg; vin la I litru ctc.), destinaţia (de exemplu, pompă de irigare; ulei
comestibil; ruj de buze, beach bike ), valoarea (de exemplu, detergent la 5 Iei, parfum la 50 de
lei ete,), originea geografică (dc exemplu, unt Dorna; sticlă de Jena etc.) sau timpul fabricării
produsului ori prestării serviciului (de exemplu, vin din 1990; şampanie din 1950 ete.) sau alte
caracteristici ale acestora.
Dacă s-ar admite la 1nregistrare astfel de mărci, s-ar crea un monopol asupra acestor
semne 1n favoarea unor persoane, ceea ce ar avea ca efect frânarea concurenţei (de excmplu,
nimeni nu ar mai putea comercializa vin la Ilitru.).
in cazul semnelor descriptive trebuie să distingem hitre termeni pentru că nu toţi termenii
care evocă anumite calităţi ale produsului sau serviciului sunt descriptivi. Astfel:
termenii evocatori: nu sugerează decât calităţile produsului sau serviciului, fără a-1
descrie într-o manieră directă şi necesară. Mesajul nu trebuie să f e prea direct (de exemplu,
„Femme" pentru parfumuri, "Designer" pentru produse delmbrăcăminte şi Incălţăminte).
termenii desc•iptivi: cei care indică trăsăturile unui produs, fără insă a fi singurii
-

termeni care pot descrie acele caracteristici.

Pentru a constitui un motiv de refuz la inregistrare a mărcii, legea şi practica cer ca semnul să
fie format exclusiv din termeni descriptivi. Dacă un tennen descriptiv este alăturat altor termeni

3
În decizia P•imei Curţi de Apel a 01-IIM, cauza n•, R 91612006-1 Azdel, Inc vs. 011IM privind marca
"XTRALITE" s-a reţinut: "combinaţia celo• două elemente ve•bale "extra" şi "lite" rep•ezintă nimic mai mult
decăt suma a două cuvinte desc•iptive, Îrr consecinţă, "XTRALITE" nu poate fi considerat apl să indeplineaseă
funcţiile unei mărci comunitare, datorită inţelesului sc. - tu inerent deseriptiv, independent de faptul
"XTRALITE" fla sine, ca element ve•bal, nu este prezent in dieţionar"
in decizia Tribunalului de Primă In•tanţă irz Cauza T 242702, privitoare 1a ma•ca "TOP"s-a reţinut:
4

ceea ce priveşte cuvăntui „TOP" care provine din limba engleză, dar este ,folosit ,fteevent şi îlz alte limbi
europene, acesta aparţine unei categorii de superiative, fiind folosit ca un termen laudativ generic ce ar putea
identifica o•iginea comerciaiă a produsului sau serviciului; deşi acest semn poate fi memorat intediat de
faptul că el poate fi folosit ca te•men laudativ iri •eciantă de către orke p•oducătorIp•estator, inseanmă nu
poatefi monopolizat de eătre un singur comereiant"
5
in decizia Tribunalului de Priillă In,.stanţă itr Cauza T-12.2101, referitoa•e la marea "BEST BUY •-a
reţinut: "elementul verbal "besi buy" este lipsit de caracte• dislinctiv intrucat este compus din cuvinte uzuale ale
limbii engleze, inclicând consumatorului o relaţie avantajoasă "intre preţ şi serviciul ofe•it, fiind astfel evident
faptul că publicul il va percepe ca pe un slogan publicitar laudativ, de natură a convinge constunato•td sct
achizifioneze produsulIse•vkitd, asifel neliind de natură să indeptineaseă funcţia de ma•eă, respectiv aceea cle
a identifka originea produselo• sau servkillor pe care se aplică"
8
descriptivi şi impreună formează un ansamblu, marca ar putea deveni valabilă, fiind protejat
ansamblul, iar nu liecare element în parte.
C) Noutatea doetrină este numită ,,disponibilitatea")
Pentru a putea fi inregistrat ca marcă, un semn trebuie să f e disponibil, în sensul de a nu
aparţine altuia, de a nu fi făcut anterior obiectul unei aproprieri din partea altcuiva. Cu alte
cuvinte, înregistrarea acestui semn nu trebuie să intre în conflict cu drepturile unor terţi.
Aceste drepturi ale terţilor pot să poarte (i) asupra unui alt semn distinctiv (de exemplu,
marcă, firmă, emblemă), asupra unei alte categorii de obiecte ale p•oprietăţii industriale (de
exemplu, model sau desen) (iii) asupra unei opere protejate prin drept de autor sau poate să fie
vorba despre (iv) un drept al personalităţii (de exemplu, dreptul asupra propriei imagini).
in acest sens, potrivit art. 6 alin. (1), „ În afara motivelor prevăzute la art. 5 alin. (I), o
marcă este refuzată la inregistrare sau, după caz, este susceptibilă a f anulată pentru
117"Mătoarele motive relative: a) dacă este identică cu o marcă anterioară, iar produsele
serviciile pentru care marca e,sle solicitată sau a fost înregistrată sunt identice cu cele pentru
care marca anterioară este protejată; b) dacă, din motive de identitate sau de
raport cu marca anterioară din motive de identitate sau similitudine a produselor sau
serviciilor pe care cele două mărci le desemnează, se poate crea, in percepţia un risc
6
de confuzie, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară."
in plus, conform alin. (4) al a•t. 6, „O marcă este, de asemenea, refuzată la inregistrare
sau, în cazul rn care a fost înregistrată, este susceptibilă a fi anulată dacă:
a)marca este identică sau similară cu o marcă anterioară înregistrată în România, în sensul
prevederilor alin. (2), şi dacă aceasta este destinată a fi rnregistrată ori este deja
rnregistrată pentru produse sau servicii care nu sunt similare cu cele pentru care marca
anterioar(`:i a fbst înregistrată, când marca anterioară se hucură de un renume in
România dacă prin folosirea mărcii ulterioare s-ar obţine un profit necuvenit din caracterul
distinctiv renumele mărcii anterioare ori dacă folosirea ar fi in detrin2entul caracterului
distinctiv sau al renumelui mărcii anterioare;
b)drepturile decurgând dintr-o marcă nernregistrată sau dintr-un alt semn utilizat in
activitatea comercială au fost dobândite inainte de data de depozit a cererii de rnregistrare
a Măreii ulterioare ori, după caz, înainte de data priorităţil invocate prin cererea de
rnregistrare a mărcii ulterioare dacă acea marcă nernregistrată sau acel semn utilizat
conftră titularului său dreptul de a interzice utilizarea mărcii ulterioare;
c)există un drept anterior, altul decât cele prevăzute la alin. (2) lit. d), în „special un drept
la nume, un drept la imagine, un drept de autor, un drept de proprietate industrială;
6
Pentru a fi corect aplicate, alin. (1) al a•t. 6 trebuie să fie analizate "impreună cu cele ale alin.
(2) din acelaşi text, conform căruia: accepţiunea alin. (1), sunt mărci anterioa•e mărcile a căror dată de
depozit este anterioa•ă datei de depozit a cererli de înregLst•are a M ărCii sau, după caz, a dreptului de prioritaie
invocat •u•ţinerea acesteia care fic parte din următoarele categorii:
a) Inăreile c01111111itare;
b.) mărcile inregistrate lT7 România;
c)mărcile inregi.strate baza unor acorduri internaţionale ysr având efect România;
d)mărcile comunitare privinţa cărora asle invocată, mod vala13i1, vechimea anterioară, potrivit
prevederilor Regulamentului privind marca comunitară, fală de o ma•că lCd care se referă lit. b) sau c),
chiar dacă această din urmă marcă a incetat să mai cxiste sau a făcut obiectul unei •enun(ări;
e)cererile de înregistrare a mărcilor prevăzute la Iit. a)-d)„Yub condiţia inregist•ărli ulterioare Cr
mărcilor;
j) mărcile care, la data de depozit a cererii de inregistrare a mărcii sau, după caz, 1a data prioriiălli
invocate, sunt notorii România, sensul art, 6 his al Convenţiei de la Paris."
Mai p•ecizăm şi că, potrivit definiţiei date de a•t. 3 lit. b), "marca anterioara marca Mregistrată,
precum marca depu,s'ă pentru a fi inregistrată îTZ Regisirul marcilor, cu conditia ca ulterior safie înregistrată;".
9
 d)marca este identică sau simila•ă cu o marcă colectivă anterioară, conferind drept
care a expirat cu cel mult 3 ani Înainte de data de depozit;
e)marca este identică sau similară cu o marcă de certificare anterioară, a cărei
valabilitate a încetat cu cel mult 10 ani înainte de data de depozit;
f)marca este identică sau similară cu o marcă anterioară Înregistrată pentru procluse ori
servicii identice sau similare, conferind un drept care a expirat din motiv de nereffinoire cu
cel mult 2 ani Înainte de data de depozit, cu condiţia ca titularul mărcii anterioare să fi
dat
acorclul la Înregistrarea mărcil ulterioare ori să nufi. utilizat marca;
g)marca poate confundat
ă cu o marcă utilizată in străinătate la data depozitului
cererii care continită să fie utilizată acolo, dacă cererea a fost făcută cu rea-credinţă cle
către solicitant."
Semnul nu este disponibil nici atunci când înregistrarea sa ca marcă se face prin
realizarea de activităţi care nu corespund practicilor comerciale corecte. Sub acest aspect, alin.
(5) şi (7) dispun după cum urmează: „(5) 0 marcă este, de asemenea, refuzată la Înregistrare
când Înregistrarea este solicitată de către mandatarul sau reprezentantul titularului 111reii, in
nume propriu fără consimţământui titz,tlarului mărcii, dacă mandatarul sau reprezentantul
titularului nuface dovada că are dreptul de a solicita această Înregistrare.
(7) 0 marcă poate f7. refuzată la inregistrare sau, după caz, s7,t,s'ceptibilă a f anulată în condipile
prevăzute la art. 6 septies din Convenţia de la Paris." 7
in sfârşit, reamintim că, In oricare dintre cazurile de indisponibilitate reglementate prin
art, 6, „0 marcă nu este refuzată la inregistrare sau, după. caz, Înregistrarea nu este anulată
atunci când titularul mărcii anterioare sau al dreptului anterior consimte la înregistrarea
mărcii ititerioare" (art. 6 alin. 6).
in materie de marcă, noutatea este relativă atât în spaţiu, cât si în timp.
Astfel, din reglementările reproduse mai sus rezultă că în acest domeniu al proprietăţii
industriale noutatea este relativă în spaţiu, pentru că nu pot fi înregistrate şi protejate ca mărci
semnele înregistrate anterior în România sau care sunt protejate pe teritoriul României în baza
unor convenţii internaţionale la ca•e România este parte.
Prin excepţie de la caracterul relativ In spaţiu al noutăţii, nu pot fi înregistrate în România
(astfel cum rezultă din combinarea prevederilor alin. (1) al art. 6 cu cele ale alin. (2) lit. .0 8) nici
mărcile care sunt identice sau similare cu o marcă notorie In România,

7
Conform art. 6 septies al Convenţiei de la. Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, "1) Daca agentul
sau rep•ezentaniul celui care este titula•ul unei mărci intr-una dintre ţările ul7rur7li va cere, fără autorizatia
acestui titzdar, inregistrarea pe proprizd ,sau nume a marcii respective in una sau mai multe din aceste tari,
titularul va avea dreptid sa se opuna inregistrarli cerute sau sa •eclame radierea ei sau, daca legea tarii ingadule
aceasta, sa ceara trcm•ferul inregist•arii î77 favoa•ea sa, afara de cazul in care agentul sau reprezentantul
aduce o.justrficare,faptelor sale.
2)Tituland ma•cii va avea dreptid, •ub rezerva alineatului I de mai ,sus, sa se opuna folosirii marcii de catre
agentzd sau •eprezentantul sau, daca el 1111 a autorizat aceasta folo,sire.
3)Legislatiile nationale pot sa prevada un termen echitabil care titularul unei marci va trebui sa
valorzfice d•epturile prevazute de p•ezentul articol."
s
Aeestei situaţii îi este asimilată si aceea reglementată prin alin. (3) al art. 6: „O marcă este, de asemenea,
refuzată la inregistrare sau, "tn cazul in care a fast înregistrată, este susceptibilă a fi anzdată dacă esle identică
sau similară ÎlY raporl Cu o marcă coniunitară anterioară, in sensul prevederilor alin. (2), ,Sr dacă a fost destinată
să fie inregi,strată ori este deja inregistrală pentru produse ,sau ,servicii care r7u sunt similare cu cele pentru care
marca comunitară anterioară este inregi,strată, atunci când marca comunitară anterioară se bucură de un

10
renwne in Uniunea Europecmă dacă prin folosirea mărcii zdterioare s-ar obţine 1117 profit necuvenit din
caractend distinctiv sau din renumele mărcii comunitare anterioare."
 Conform definiţiei cuprinse în art. 3 lit. d): „marca noto•ie marca larg cunoscută în
România în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciiie cărora aceasta se
aplică, fără a fi necesară ffiregistrarea sau utilizarea mărcii în România pentru a fi opusă."
5i în cazul mărcii notorii semnui trebuie să indeplinească toate condiţiile pentru a fi
marcă, şi, implicit, să fie distinctiv (distinctivitatea putând fi dobândită chiar prin notorietate).
Pentru a determina dacă o marcă este larg cunoscută, se va avea In vedere notorietatea
acesteia în segmentul de public vizat pentru produsele sau servieiile cărora li se aplică. Pentru a
fi considerată larg eunoscută în România, marca nu trebuie să fie cunoscută pe întreg teritoriul
ţării sau pentru majoritatea locuitorilor acesteia, ci în cadrul segmentul public căruia i se
adresează produselor sau serviciile cărora li se aplică acea marcă. Pentru a verifica dacă o marcă
este larg cunoscută nu este necesar ca aceasta să fie Inregistrată sau utilizată ca rnarcă 1n
România. lar acest lucru este posibil deoarece datorită mijloacelor de comunicare moderne şi
reciamei, marca poate deveni foarte cunoscută în regiuni în care nu este încă inregistrată sau
utilizată sau nici una dintre acestea.
Iniţial, notorietatea era considerată a fi rezultatul vechimii, dar mai nou notorietatea mărcii se
poate dobândi Intr-un timp foarte scurt fără a se justifica în mod obligatoriu prin calitatea
produsului şilsau serviciului, ci mai mult ca rezultat al tehnicii de lansare şi al modului de
publicitate.
Exemple relevante pot fl marca ADIDAS pentru echipament sportiv sau marca POIANA
asociată de consumatori cu ciocolata.
Din aceste caracteristici, notorietatea apare a fi o problemă de fapt care se apreciază lun raport
cu condiţiile locale, având totuşi în vedere unele criterii, cum ar fi: vechimea mărcii, intensitatea
publicităţii, ideea de calitate, identificarea cu întreprinderea. Marca este considerată notorie ori
de câte ori intr-o anumită perioadă aproape totalitatea cumpărătorilor potenţiali ai produselor
cărora le este destinată marca o recunosc,
Tradiţional, notorietatea mărcii putea fi stabilită de instanţă având în vedere următoarele
elemente:
a) ve c hime a de poz itului;
b) importanţa vânzărilor realizate cu privire la produsele purtând marca vizată;
c) importanţa bugetului consacrat promovării mărcii sau produsului.
:insă aşa eum rezultă din sondaje, singurul criteriu obiectiv care trebuie avut In vedere pentru
apreciere caracterului notoriu este cunoaşterea mărcii de către public, caracteristică ce nu poate
fi stabilită decât prin sondaje, In scopul evitării unui posibil arbitrariu din partea celor chemaţi să
se pronunţe asupra acestei trăsături a
Conform art. 24, „ (i) Examinarea motivelor de refuz privind marca notorie se face
potrivit unor criterii, cz,tm ar fi:
a) gradul de distinctivitate, sau
dobândită, a mărcii notorit în România;
b) durata şi intinderea utilizării în România a mărcii notorii în legăturâ cu produsele
serviciile pentru care o tnarcă se solicită a fi ffiregistrată;
c) durata ffitinclerea mărcii notorli in Rornânia;
d) aria geografică de utilizare a mărcii notorii în România;
e) gradul de cunoaştere a mărcii notorii pe piaţa românească de către segmentul de
public căruia i se adresează;
existenţa unor mărci identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare,
aparţinând altei persoane decât aceea care pretinde că marca sa este notorie,
 (2) Pentru examinarea motivelor de refuz, pe baza criteriilo• prevăzute la alin. (1), OSIM
poate cere de la aulorilăţi publice, instituţii publice, precum de Za persoane juridice de drept
privat documente, în vederea stabilirii notorietăţii mărcii în România."
 in cauza General Motors C-375197 Tribunalul Comercial din Tournai, Belgia, a adresat
Curţii Europene de Justiţie o intrebare preliminară privind Inţelesul expresiei „marcă ce se
bucură de renume", expresie folosită in cadrul Articolului 5(2) al Directivei, cerând Curţii să
specifice care sunt primele două condiţii pe care o marcă inregistrată ar trebui să le
indeplinească pentru a se bucura de protecţia extinsă cu privire la bunuri şi servicii ce nu
sunt similare şi să precizeze dacă asemenea condiţii trebuie indeplinite pe tot teritoriul
statului sau doar pentru o parte a acestui teritoriu.
Sintetizând criteriile stabilite de Curte pentru stabilirea mărcii de renume In cauza sus
menţionată, observăm că acestea sunt similare cu criteriile impuse de legiuitorul român pentru
stabilirea notorietăţii:
-gradul de cunoaştere necesar trebuie să f e considerat ca fiind atins atunci când marca
anterioară este cunoscută de o parte semnificativă a publieului" (paragraful 26);
-publicul în rândul căruia o marcă trebuie să f dobândit un renume este publicul vizat de
marca respectivă, public ce poate fr., depinzând de produsele serviciile pe care se
aplică marca fr.e publicul larg, fie un public specializat, cum ar fi, de exemplu,
comercianţii într-un sector specific al industriei (paragraful 24);
-marca naţională nu trebuie să dobândeascc-:€ o reputaţie în intregul teritoriu fiind suficient
ca aceasta reputaţie să fie dovedită într-o parte semnificativă a teritoriului (paragraffle
28-29);
cota de piaţă deţinută de marcă (procentul din consumatorii relevanţi ce cumpără
proclusul, procentul deţinut de marcă din cadrul vânzărilor totale ale diferitelor produse
pe care marca se aplică); aică r ditrataolosiiir
dimensiunile investiţillor în reelamă, promovare (paragraful 27)
Noutatea are caracter relativ din punctul de vedere al timpului. intr-adevăr, este
posibilă Inregist•area unui semn ce a mai fost Inregistrat, dacă însă titularul său a renunţat pe
parcurs la protecţie. Aceasta constituie o deosebire faţă de invenţie: in vreme ce la invenţie
noutatea este absolută in timp şi spa -ţiu, in cazul mărcii, dacă s-a pierdut dreptul exclusiv de
exploatare, semnul devine disponibil, prezintă caracter de noutate,
in materie de mărci, anteriorităţile sunt numai scrise şi sunt reprezentate fie de o marcă
inregistrată, fie de o marcă depusă spre a fi Inregistrată (cu condiţia ca ulterior să fie
Inregistrată). Publicitatea prin ea Insăşi nu constituie o anterioritate. Dacă o persoană a făcut
publicitate unei mărci, dar n-a înregistrat-o, nu dobândeşte drept exclusiv de exploatare şi nici
nu se poate opune ca alteineva să o Inregistreze. Excepţie dacă prin publicitate a devenit marcă
notorie.
in doctrină se arată că anteriorităţile sunt limitate în timp, în spaţiu din punct de vedere
profesional.
in timp nu este indisponibil un semn adoptat anterior ca marcă decât atât tirnp cât
această marcă nu a fost abandonată sau titularul său n-a fost decăzut din drepturi.
in spaţiu nu este indisponibil un semn adoptat anterior ca marcă decât atât timp cât
această m.arcă este inregistrată pe teritoriul României (ori depusă spre a fi Inregistrată şi sub
condiţia ca ulterior să fie Inregistrată) sau protejată In baza unei convenţii internaţionale cu
aplicabilitate pe teritoriul României.
Excepţie mărcile notorii
Din punct de vedere profesional ceea ce este esenţial in materia mărcilor este evitarea
confuziei, iar nu neapărat noutatea in sine a semnului. De aceea, acelaşi semn poate fi folosit ca
marcă in două industrii diferite (pentru clase de produse/servicii diferite) de către titulari diferiţi.
Se vorbeşte despre regula specialităţil măreli care permite folosirea simultană a aceleiaşi
mârci pentru produse diferite.
 intr-o speţă, marca „Chesterfleld" a fost înregistrată pentru ţigări şi ciorapi de damă;
marca CONTINENTAL pentru anvelopc şi hoteluri.
Excepţie: mărcile notorii condiţiile art. 36 alin. (2) lit. potrivit căruia „Fitularul
mărcii poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică te•ţilor să folosească, Z"rz
activitatea lor comercială, fără consimţământul său: [...] c) un semrz identic sau asemănător cu
marca, pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată,
când aceasta din urmă a dobândit un renume în România şi dacă folosirea fără drept a
semnului ar f în detrimentul caracterului distinctiv al mărcii ori în detrimentul renumelui
acesteia."
D) Marca să fie licită
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. i), j), k), I), m), n) „Sunt excluse de la protecţie şi nu pot fi
inregistrate: mărcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri; j) mărcile care
conţin, fără consimţământul titularului, imaginea sau numele patronimic al unei persoane care
se bucură de renume în România; k) mărcile care cuprind, ,ffiră autorizaţia organelor
competente, reproduceri sau imitaţii de steme, drapele, embleme de stat, însemne, sigilii oficiale
de control şi gararzlie, blazoane, aparţinând ţărilor care intră sub incidenţa art, 6 ter
din Convenţia de la Paris; 9; 1) mărcile care cuprind, fără autorizaţia organelor competente,
9
Potrivit art. 6 ter din Convenţia de la Paris pentru p•otecţia p•op•ietăţii industriale: „I) a) Tarile 1117i1117ii
convin sa refuze sau sa invalideze inregistrarea sr sa interzica prin mas'uri corespunzatoare folosirea, .fara
autorizatia organelor competente, fie ca marci de fabrica sau de comert, fie ca elemente ale acestor marci, a
stemelor, drapelelor si alto• embleme de stat ale tarilor uniunii, a senmelor si oficiale de control si de
garantie adoptate de catre ele, precwn si a oricaror irl2itatil de blazoane.
Dispozittile de sub litera a de mai sus se aplica de asemenea sten2elor, drapelelor si altor embleme,
ilaitialclor sau denumirilo• organizatiilor inte•nationale interguvernamentale din care fac pa•te una sau mai
multe tari ale Cu exceptia stemelor, drapelelor si altor embleme, initiale sau denwniri care au format
deja oblectul unor acorduri internationak îlz vigoare, menite sa asigure protectia lor.
c) Nici o tara a 1117i2,117ii 1?Zd esle obligata sa aplice dispozitiik de sub litera b de mai sus dauna
titularilor de drepturi elstigate cu buna-credinta inainte de intrarea rr7 vigoare, tr4 tora respectiva, a prezentei
conventii. Tarile M1 s'int obligate sa aplice aceste dispozitii atunci cind folosirea sau în•egistrarea
prevazuta sub litera a de mai sus 7111 este de natura sa sugereze publicului existenta unei legaturi "intre organizedia
cauza si stemele, drapelele, emblemele, initialek sau denumirile respective, s'au daca aceasta folos'ire sau
inregisirare 12U este 1n mod vadit de notura a însela publicul cu privire rc7 existenta unei legaturi între cel care lG
foloseste si organizatie.
2)Interzicerea semnelo• si a sigiliilor oficiale de control si de garantie se va aplica numai îra cazurile cind
marcile care ele vor fi cup•inse vor destinate sa fie fblos .ite pentru marfuri de acelasi fel svu de fel
aselllanator.
3)a) Pentru aplicarea acestor dispozitii, tarile uniunii convin sa-si COM UniCe reciproc, prin intermediul
biroului international, lista emblemelor de stat, a semnelor si sigiliilor oficiale de cont•ol si de garantie pe
care doresc sau vor dori sa le puna, "in masura absoluta sau îfa anwnite limite„sub protectia prezentului
articol, precum si orice modificari ulterioare ale acestei liste. Fiecare tara a va pune ln timp ut11 la
dispozitia
publicului care i-au fosi notificate.
Totusi, îrr ceea ce priveste drapelele statelor, aceasta notificare nu este obligatorie.
b) Dispozitiile de sub litera b a alineatului I al prezentului articol sint aplicabile decit stemelor,
drapelelor si altor embleme, initialelor sau denumirilor organizatiilo• internationale inte•guvernamentale pe
care acestea le-au comunicat tarilor uniunii prin intermediul bi•oului international.
4)Orice tara a uniunii va putea, termen de 12 luni de ra primirea notificarii, sa transmila tarii sau
organizatiei internationale interguvernamentaie inte•esate eventualek sale obiectii, prin inte•mediul biroului
international.
5)Pentru drapelele statelo•, masu•ile prevazute la alineatul I de mal sus se vor aplica numai marcilor
in•egist•ate dupa 6 noirembrie 1925.
6)Pentru emblemele de stat dec'it drapelele, pent•u s'emnele si srgilirlc oficiale ale tarilor 2117ffinii sr
pentru stemele, drapelek si alte embleme, initialek sau denumirile organizatillo•
internationale interguvernamentale, aceste dispozitil nu se vor putea aplica decit ma•cilor inregistrate
dupa mai mult de 2 luni de la primirea notificarii
13
prevazute Icr alineatul 3 de mai sus.
reproduceri sau de steme, drapele, alte embleme, sigle, iniţiale sau denwniri care intră
sub incidenţa a•t. 6 ter din Convenţia de la Paris care aparţin organizaţillor internaţionale
interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe ţări ale Uniunii; m) mărcile care
conţin semne- cu inaltă valoare simbolică, in special un simbol religios; n) mărcile care conţin,
făr(:-€ autorizaţia organelor competente, ecusoane, embleme, blazoane, semne heraldice, altele
decât cele avute in vedere de art. 6 ter din Convenţia de la Paris."

A. Marca să nu fie deceptivă (adică să nu provoace o „decepţie")

Conform art. 5 alin.1 lit. f), g), h), „Sunt excluse de la proteqie nu pot fi inregi,s-trate: J)
mărcile care sunt de natură să inducă publicul in eroare cu privire la originea geografică,
calitatea sau natura produsului sau a serviciului; g) mărcile care conţin o indicaţie geografică
sau sunt constituite dintr-o astfel de indicaţie, pentru produse care nu sunt originare din
teritoriul indicat, dacă utilizarea acestei indicaţii este de natură să inducă publicul în eroare cu
privire la locul adevărat de origine; h) mărcile care sunt constituite sau conţin o indicaţie
geografică, identificând vinuri sau prodUse spirtoase care nu sunt originare din locul indicat".
Regula potrivit cărela marca nu trebuie să fie deceptivă izvorăşte dintr-o preocupare de
protecţie a consumatorilor şi este consecinţa directă a funcţiei de garanţie a calităţii, pe care
marca este chemată s-a Indeplinească.
Jurisprudenţa a considerat deceptive mărcile de natură să inducă în eroare pe consumator
asupra provenienţci geografice a produsului (de exemplu: „Yankee" pentru produse ce nu erau
din SUA; „Tricosuisse" — pentru produse ce nu proveneau din Elveţia; „Brazil" — pentru cafea
ce nu era din Brazilia; „Havane" şi „Cubanitas" pentru ce nu erau din Cuba; „American
Cola" pentru răcoritoare ce nu aveau nicio legătură cu America) sau asupra calităţilor
produsului (de exemplu: „Menthol" pentru ţigări care nu conţineau mentol; „Supermint" —
pentru un produs ce nu conţinea mentă; „Cobra" — pentru pantofi ce nu erau din piele de şarpe).

IV, Condiţille dc fond ale subiectelor protecţiei

Conform definiţiei stabilite prin art. 3 lit. a.), prin „titular" al unei mărci se inţelege
„persoana pe numele căreia marca este înregistrată in Registrul mărcilor poate fi orice
peris'oană fizică ,s'au juridică, de drept public sau de drept privat".
Titular al dreptului exclusiv de exploatare asupra unei mărci poate fi una sau mai multe
persoane fizice ori persoane juridice.
Pot fi titulari de mărci nu numai societăţile, dar şi partide politice, ministere, instituţii
publice, asociaţii şi fundaţii etc.

V. Conditiile de formă

7)Ii2 caz de rea-credinta, ta•ile vor putea sa radieze chiar si ma•cile inregistrate înainte de 6 noiembrie 1925
si care compo•ta embleme de stat, Seinne si sigilii.
8)Cetatenii fiecarei tari eare vor aworizati ,sa foloseasca emblemele de stat, .senmele si sigiliile tarli lor
vo• putea sa le folosea,sca ehiar atunci cind exista o similitudine cu cele apa•tinind altei tari.
9)Ta•ile uniunii se obliga sa interzica folosi•ea neauto•izata, 117 comert, a stemelo• de stat ale celo•ialte tari
ale uniunii, atunci eind aceasta,folosi•e ar fi de natura sa induca e•oare cu privi•e la originea p•oduselor.
1 0) Dispozitide preeedente nu constituie un obslacol pentru exe•eitarea d•eptului pe ca•e îl au ta•ile de a
•efuza sau de a invalida, p•in apliea•ea punctului 3 de la lite•a 13 a a•ticolului 6 quinquies, marcile ca•e contin,
fara auto•izatie, steme, drapele si alte embleme de ,stat„sau senme si sigilii oficiale adoptate de o ia•a a
preewn si ,senme distinetive ale organizatillor internationale interguve•namentale mentionate la alineatul 1 de
mal sus."

14
 in eadrul procedurii Inregistrării mărcilor, pot exista 5 etape, dintre care două etape sunt
facultative, iar lrei sunt obligatorii.
 2 etape facultative:
- prima, anterioară efectuarea cercetării documentare prealabile, etapă care rezultă
doar din enumerarea atribuţiilor OSIM. Astfel, potrivit art. 97 lit.h) din lege, „in domeniul
mărcilor şi
geografice, Oficiul de Stat pentru Invenţii are următoarele atribuţii: [...] h)
efectuează cercetări prealabile înregistrării unei mărci;"
- a doua, ulterioară—reInnoirea inregistrării mărcii: „(2) La cererea titularului,
"inregistrarea mărcii poate freînnoită la implinirea fiecărui termen de 10 ani, cu plata
taxei prevăzute de lege, (3) Cererea de re'innoire a înregistrării mărcii poate fi făcută
înainte de expirarea duratei de protecţie în curs, dar nu mai devreme de 3 luni înainte de
expirarea acestei durate" (art.3 0 alin.2 şi 3 din lege).1°
 3 etape obligatorii:
A. Etapa constituirii depozitului reglementar
a) Articolul 8 dispune: „Dreptul la marcă aparţine solicitantului care a depus primul, în
condiţiile legii, cererea de înregistrare a 112ărCii."
Potrivit art. 10 alin.1, „(I) Cererea de înregistrare a mărcii, depusă la OSI114, redactată
în limba română conţinând elementele prevăzute la alin. (2), constituie depozitul reglementar
al mărcii.
(2) Cererea de înregistrare a mărcii conţine w-mătoarele elemente:
a) solicitarea explicită a înregistrării mărcii;
b) datele de identificare a solicitantului după caz, a mandatarului;
c) o reprezentare grafică, suficient de clară, a mărcii a cărei înregistrare este cerută;
d) lista produselor şiIsau serviciilor pentru care se solicită biregistrarea rnărcii,.
e) dovada achitării taxei de depunere şi de publicare a cererii de înregistrare a
Mărcii.
(3) Cererea p•ezintă menţiuni exprese atunci când marca:
a) conţine una sau mai multe culori revendicate ca elernent distinctiv al mărcii;
b) este tridimensională sau de un alt tip decât cele verbale saufigurative;
a) conţine o transliterare sau o traducere a mărcii ori a unor elemente ale mărcii."
Iar conform art. 10 alin. 1, „Data depozitulz,li reglementar este data la care a fost depusă la
OSIM cererea de înregistrare a rnărcil în condiţiile în care aceasta conţine toate elementele
prevăzute la art. 9 alin. (1)."
b) Se pot invoca: (i) prioritatea convenţională (art.10 alin.2 şi art. 1 2) şi/sau prioritatea de
expoziţie (art.1 1 si 12).
c) Cererea se depune de către solicitant direct sau prin mandatar cu domiciliul (sediul) in
România.
B. Etapa controlului condiţiilor de formă de fond
a) Articolul 16: „(1) in tez-men de o lună de la data primirii cererii de înregistrare a
mărcii, OSIM examinează dacă sunt indeplinite condiţiile prevăzute la art. 9 alin. "În caz
afirmativ, atribuie dată de depozit cererii.
(2) Dacă cererea nu indeplineşte condiţiile prevăzute la art. 9 alin. OSIM va notifIca
solicitantului lipsurile cererii, acordând un termen de 3 luni pentru depunerea completărilor. Îrz
cazul în care solicitantul completează în termen lipsurile notificate de OSIM, data depozitului
este aceea la care cererea de inregistrare a rnărcii a fost completată conform art. 9 alin. (1). In
caz contrar, cererea se respinge.

15
1°
A se vedea şi art. 30 alin. 3 6 şi art. 31 33.
 (3)Dacă taxa de înregistrare examinare a cererii nu este plătită in termenul prevăzut la
art. 14, OSIM poate acorda solicitantului, pentru motive intemeiate, încă un termen cle
două lunl.
(4)În cazul neplăţii taxelor în termen se consideră că solicitantul a renunţat la
înregistrarea mărcii cererea se resping e."
b) Articolul 17: „Cererea de inregistrare a mărcii având dată de depozit se publică în
format electronic, în maximwn 7 zile de la data depunerii, in condiţiile prevăzute de
regulamentul de aplicare a prezentei legi."
c) Articolul 18: „in terrnen de două luni de la data publicării cererii de inregistrare a
mărcii, conform art. 17, orice persoană interesată poate formula observaţii privind cererea de
fnregistrare a mărcii pentru motivele absolute de refuz prevăzwe la art. 5."
d) Articolele 19, 20 şi 21:
Art. 19: „ (/) In termen de două luni de la data publicării cererii de inregistrare a
MărCii, conform art. 17, orice persoană interesată poate formula opoziţie la inregistrarea
mărcii pentru motivele relative de refuz prevăzute la art. G.
(2) Opoziţille trebuie să fie formulate în. scris, motivat cu plata taxei prevăzute de lege.
(3) La cererea solicitantului, titularul mărcii care a fbrmulat opoziţia prezinr6 OSIM
dovada că:
a)în cursul unei perioade de 5 ani care precedă data publicăril MărCii asupra căreia s-a
formulat opoziţia, marca anterioară a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul
României pentru produsele serviciile pentru care aceasta albst inregistrată;
b)există motive justificate pentru neutilizarea mărcii cu privire la care s-a făcut opoziţie.
(4) In cazul neplăţii taxelor legale pentru se consideră că aceasta nu a fost
făcută."
Art, 20: „W OS/M notifică solicitantului cererii de înregistrare a n2ărcii, de îndată,
opoziţia formulată, indicând rzumele pe•soanei care a formulat-o, precum motivele opoziţiei
privind înregistrarea mărcii.
(2)termen de 30 zile de la data notific
ării opoziţiei, solicitantul poate prezenta punctul
său de vedere.
(3)Soluţionarea opoziţiei poate fi suspendată în următoarele a) când se bazează
pe o cerere de inregi,s'trare a mărcii, până la înregistrarea acesteia; b) marca opusă
face obiectul unei acţizmi în anula•e sau de decădere, până la soluţionarea definitivă a
cauzei.
(4)In cursul suspendării, în orice moment, solicitantul sau oponentul poate solicita
reluarea .soluţionării opoziţlei, dacă motivul de suspendare nu mai subzislă."
Art. 21: „(1) Opoziţia formulată cu privire la cererea de înregistrare a mărcii publicată
se soluţionează de o comisie din cadrul Se•viciului mărci al OSIM, potrivit regulamentului cie
aplicare a prezentei legi,
(2) Comisia emite un aviz de admitere sau de respingere a opoziţiei, care este avut în
vedere la examinarea pe fond."
e) Art. 22: „-(/) OS/M examinează pe fond cererea de inregistrare a mărcii hotără,sle
admiterea inregistrării mărcii, în tot sau in pa•te, ori z-espingerea cererii de înregistrare a
mărcii, în termen de maximum 6 luni de la publicarea acesteia, sub condiţia achitării taxelor de
inregistrare de exarninare a cererii prevăzute de lege.
(2)Sub condiţia achitării unei taxe suplimentare de urgerztare, echivalentă cu dublul
taxelor de ffi•egistrare de examinare prevăzute de lege, OSIM examinează şi hotărăşte
asupra cererii de inregistrare a mărcii, în termen de 3 luni de la publicarea acesteia.
Conform art. 3 lit. 11) şi j):
"b) solicitant pe•soana in numele căreia e,sie depu•ă o cerere cle în•egist•a•e a mă•cii; 16
(3)OSIM examinează: a) calitatea solicitantului, conform art. 3 lit. h) după caz;"
b) condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (1) şi (2), dacă in cerere se invocă o prioritate;
motivele de refitz prevăzute la art. 5 alin. (1) dacă este cazul, observaţille formulate.
(4)În cazul in care au fost formulate opoziţil cu privire la cererea de inregis-trare a mărcii
pentru motivele de refitz prevăzute la art. 6, avizul COMiSiel prevăzute la art. 21 ctlin. (1) este
obligatoriu la examinarea pe fond.
(5)in cazul nerespectării termenelor prevăzute la alin. (1) şi (2), OSIM este obligat la
restituirea taxelor percepute."
1) Articolul 23: „(/) Când un element neesenţial al mărcil este lips it de caracter distin.ctiv
şi dacă acest element este de natitră să creeze îndoieli asupra protecţiei mărcii, OSIM
cere solicitantului să declare, in termen de două luni de la data notificării, că nu invocă un
drept exclusiv asupra acestui element. Declaraţia se publică odată cu marca "inregistrată.
(2) in lipsa declaraţiei prevăzute la alin. (1) cererea de inregistrare a mărcii se respinge."
g)A.rticolul 26 alin. 2 si 3: „(2) Dacă cererea nu `Indeplineşte condiţiile pentru
inregistrarea mărcii, OSIM notifică aceasta solicitantului, acordându-i un termen de 3
luni in care acesta să poată prezenta punctul de vedere ori să retragă cererea. Termenul
poate ,79
prelungit cu o nouă perioadă de 3 luni, la cererea solicitantului cu plata taxei prevăzute
de lege. (3) La expirarea termenului prevăzut la alin. (2), OSIM va decide, după caz,
înregistrarea mărcii, respingerea cererii de înregistrare a mărcii ori va lua act de
retragerea cererii•"
h)Articolul 26 alin. 1: „Dacă în urma examinării cererii, potrivit prevederilor art. 22 24,
se constată indeplinirea condiţillor legale, OSIM decide înregistrarea mă.rcii. Marca se
publică in Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, in format electronic, în maximum
două luni de la data deciziei de rnregistrare, iar OSIM eliberează certţficatul de inregistrare
a mărcil numai după plata taxei de publicare şi eliberare,"
C. Etapa inregistrări i mărcii
Articolul 29 „(i) OSIM insc•ie, de îndată, in Registrul mărcilor acele mărci pentru care
s-a luat o decizie de inregistrare.
(2)inscrierea inregistrării mărcii in Registrul mărcilor este supusă taxelor prevăzute de
lege.
(3)D7,tpă inscrierea in Registrul rnărcilor, OSIM eliberează certificatul de înregistrare a
mărcii.
(4) Registrul mărcilor este public."
Articolul 30 alin.1: „inregistrarea mărcii produce efecte cu "incepere de la data
depozitului naţional reglementa• al mărcii, pentru o perioadă de 10 ani."

VI. Drepturile născute in leQătură cu mărcile

1. Dreptui exclusiv de exploatare (dreptul subiectiv de proprietate industrială
stricto sensm)
Potrivit art. 36 alin. 1 din lege, „inregistrarea MărCii conferă titularului său un drept
exclusiv asupra mărcii."
Caractere juridice.
a.drept absolut, opozabil erga 011212eS;
b.drept patril71017ial;
c. drept transmisibil;
d.drept teritorial, dar cu vocaţie la universalitate.

j) mandatar autorizat, clenumit continuare mandata• consilie•ul în proprietate ca•e poate avea şi
calitalea de reprezentant ln procedurile fata Oficiului de Slat pentru Invenţii Mărci, denumit "in continuare
17
 Principiul teritorialităţii mărcii Inseamnă, sub aspect pozitiv, că marca estc apărată
pc Intregul tcritoriu aI In care a fost inregistrată, iar sub aspect negativ, că actele de
dobândire şi conservare a dreptului la marcă nu işi produc efectele decât tin ţara pe al
teritoriu sunt săvârşite.
Prin mecanismul convenţiilor internaţionale cin special, Aranjamentul de la Madrid
din 1891) s-a ajuns ca prin folosirea unei anumite proceduri, Inregistrarea internaţională a
unei mărci să producă efecte şi pe alte teritorii. La fel, marca comunitară.
c. drept temporar, dar cu vocaţie la perpetuitate.
Acest caracter al dreptului la marcă rezultă din posibilitatca nelimitată de a re'innoi
depozitul mărcii la expirarea fiecărei perioade de protecţie.

Conţinutul dreptului subiectiv de proprietate industrială

Principalele prerogative care alcătuiesc dreptul Ia marcă sunt urrnătoarele:
a. dreptul exclusiv de a folosi sau exploata semnul ales ca marcă (latura pozitivă);
b. dreptul de a interzice folosirea aceluiaşi semn de către terţi (latura negativă).
in acest sens, in art,36 alin. 2 si 3 din lege sc prevede: „(2) Titularul mărcii poate cere
instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească, in activitatea lor
comercială, fără consimţământul său:
a) un semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca
-
a fost irzregistrată;
b) un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă
din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare,
există un risc de confuzie in percepţia publicului, incluzând riscul de asociere între semn şi
marcă;
c) un semn identic sau asemănător cu marca, pentru produse sau pentru servicii diferite
de cele pentru care marca este inregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume
in România dacă folosirea fără drept a semnului ar fi in detrimentul caracterului distinctiv
al mărcii ori in detrimentul renumelui acesteia.
(3) in aplicarea alin. (2), titularul mărcil poate cere să fie interzise terţilor, în special,
următoarele acte:
a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje;
b) oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor in acest scop sau, după
caz, oferirea said prestarea serviciilor sub acest semn;
c) punerea in liberă circulaţie, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal
suspensiv sau economic, precum şi acordarea oricărei alte destinaţii vamale, aşa cum
acestea sunt defi.nite in reglementările vamale, produselor sub acest ,s'emn;
d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate.
Mai precizăm şi faptul că dreptul exclusiv de exploatare a mărcii este, ca orice drept, o
posibilitate, o prerogativă, o putere conferită titularului, dar, ca şi 1n materia
titularul are şi obligaţia exercitării aceslui drept. Sancţiunea nerespectării acestei obligaţii
constă in decăderea titularului din dreptul la marcă, conform art,46.
Natura juridică a dreptului exclusiv de exploatare.
Aşa cum s-a arătat in partea introductivă a cursului, dreptul exclusiv de proprietate
industrială este un clrept real, şi anume un drept real aplicabil Uniti bun incorporal
destinat în industrie.
in literatura de specialitate s-a arătat că dreptul la marcă, spre deosebire de dreptul
născut din brevetul dc invenţie, ar un drept relativ, in sensul că titularul său nu-1 poate
opune decât unui nurnăr limitat de persoane, respectiv concurenţilor săi, adică acelor
persoane care desPă'şoară o activitate identică sau similară (de exemplu, dacă marca este
18
Inregistrată pentru detergenţi, Inseamnă că ea poate fi opusă doar acelora care produc
comercializează detergenţi, nu acelora care produc şi comercializează autoturisme). Şi
aceşti autori, insă, formulează anumite rezerve in ceea ce p•iveşte mărcile notorii.
Considerăm că existenţa „principiului specialităţii mărcii" nu este incnn2patr-'brlcr cu
caracterul absolut al dreptului la marcă, întrucât opozabilitatea acestui drept se extinde
virtual şi abstract la oricine ar exercita la un moment dat o activitate identică sau similară
titularului Altfel spus, există un subiect pasiv nedeterminat, precum în cazul
drepturilor absolute,
Limitele dreptului exclusiv de exploatare asupra mărcii.
Există limite generale şilimite speciale.
Limite generale: temporaritatea şi teritorialitatea, cu nuanţările pe care le-am enunţat
dej
Limite speciale:
a)epuizarea dreptului subiectiv de proprietate industrială.
Potrivit art. 38, „(1) Dreptul asupra MărCii se epuizează, iar titularul nu poate
interzice altor persoane folo,s'irea acesteia pentru produse care au fost puse în comerţ în
Uniunea Europeană şi in Spaţiul Economic European sub această marcă de titularul însuşi
sau cu consimţământul său.
(2) Prevederile alin. (I) nu sunt aplicabile dacă există motive temeinice care justifică
opoziţia titularului la comercializarea ulterioară a produselor, în special atunci când starea
p•oduselor este modificată sau alterată după punerea lor în comerţ."
intr-o speţă soluţionată in anul 1979, Tribunalul Rotterdam a decis că procedează ilegal
un cumpărător care aplică marca pe un ambalaj nou, confecţionat fără ştirea titularului
mărcii.
b)exercitarea de către un terţ în cadrul activităţilor sale comerciale a unor acte menite să
asigure protecţia consumatorilor,
Potrivit art.39 din lege, „Titularul mărcii nu poate cere să se interzică unui terţ să
folosească în activitatea sa comercială:
a) numeleIdenumirea sau adresaIsediul titularului;
indicaţii care se referă la specia, calitatea, destinaţia, valoarea, originea
geografică, perioada de fabricaţie a produsului sau perioada prestării serviciului sub marcă,
precun2 la orice alte caracteristici ale acestora;
c)marca, dacă aceasta este necesară pentru a indica destinaţia produsului sau a
serviciului, în special pentru accesorii sau piese detaşabile.
Dispoziţiile alin. 1 sunt aplicabile, cu condiţia ca folosirea elementelor prevăzute la
lit. a)-c) să ,fle conformă practicilor loiale."
2. Dreptul provizoriu de exploatare exclusivă a mărell
Potrivit art. 37 din lege, „(I) Solicitantul cererii de inregistrare a mărcii poate cere ca
terţilor să le fie interzisă efectuarea actelor prevăzute la art. 36 alin. (2) numai după
publicarea acesteia.
(2) Pentru actele prevăzute la alin. (1), săvârşite ulterior pzcblicării cererii de înregistrare
a mărcii, solicitantul poate cere despăgubiri, potrivit dreptului comun. Titlul pentru plata
de,spăgubirilor este executoriu numai după data înregistrării mărcii.
(3) În cazul în care cererea de înregistrare a mărcii a fost respinsă, solicitantul nu
are dreptul la despăg2,tbiri."
Iar potrivit art. 90 alin, 4 din lege, ,,Faptele prevăzute la alin. (I) nu constituie
inftacţiuni dacă au fost săvârşite înainte de data publicării mărcii."

19
 3.Dreptul de prioritate
Potrivit art. 8 din lege, „Dreptul la marcă aparţine solicitantului care a depus
condiţiile legii, cererea de înregistrare a mărcii."
Dreptul de prioritate este dreptul celui care cel dintâi a efectuat depozitul unei cereri
de inregistrare a unui anumit semn ca marcă, de a recunoscut ca titular al mărcii.
4.Dreptul la despăgubiri materiale în cazul incălcării dreptului subiectiv de
proprietate industrială asupra mărcii
Potrivit art. 90, „-(i) Constituie infracţiune se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni
la 2 ani sau cu amendă săvârşirea, fără drept, a următoarelor fapte:
a) contrafacerea unei mărci;
b) punerea în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă
inregistrată pentru produse identice ori similare;
c) punerea în circulaţie a produselor care poartă indicaţii geografice ce indică sau
sugerează că produsul în cauză este originar dintr-o regiune geografică, alta decât locul
adevărat de origine.
(2) Prin contrafacerea unei mărci se inţelege realizarea sau utilizarea fără
consimţământul titularului de către terţi, în activitatea comercială, a unui semn:
a) identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost
înregistrată;
b) care, dată flind identitatea sau asemănarea cu o rnarcă ori dată
identitatea sau
asemănarea produselor ori a serviciilor cărora li se aplică semnui cu produsele sau
servicicle pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepţia publicului un risc de
confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul;
c) identic sau asemănător cu marca pentru produse ori servicii diferite de cele pentru care
marca este înregistrată, când aceasta a dobândit un renume în România dacă prin
folosirea semnului fără motive intemeiate s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de
renumele mărcii saufolosirea semnului ar cauza titularului mărcii 2dn prej udi
(3) Prin punerea în circulaţie se inţelege oferirea produselor sau comercializarea ori
deţinerea lor "in acest scop sau, după caz, oferirea ori prestarea serviciilor sub acest semn,
precum Şi importul, exportul sau tranzitui produselor sub acest
(4) Faptele prevăzute la alin, (1) nu constituie infracţiuni dacă au fo,s1 săvârşite inainte de
data publicării mărcii.
(5) in cazul infracţiunii prevăzute la alin, (1) lit. a), impăcarea înlătură răspunderea
penală"
iar art. 92 dispune că „Pentru prejudicii cauzate prin săvâr,s'irea faptelor prevăzute la
art. 90, persoanele vinovate pot fi obligate la despăgubiri, potrivit dreptului comun."
Titularul certificatului de inregistrare poate decide să nu recurgă la calea procesului
penal (In cadrul căruia să se constituie parte civilă), ci, întemeiat pc dispoziţiile art. 1,357 şi
urm. din noul Cod civil (referitoare la răspunderea civilă delictuală), să pretindă despăgubiri
printr-o acţiune civilă.

20