Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA”

FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE,


RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞI STUDII EUROPENE
- SECURITATE ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE. -

STATUTUL REFUGIAŢILOR ÎN
DREPTUL INTERNAŢIONAL PUBLIC

Coordonator:
Profesor universitar dr. Stelian SCĂUNAŞ

Masterand:
Maria- Magdalena NEGOI
Anul I

SIBIU
- 2011-
1. NOŢIUNEA DE PERSOANĂ REFUGIATĂ
Refugiaţii reprezintă o categorie distinctă de străini existenţi, la un moment dat, pe
teritoriul unui stat. În mod obişnuit, ţara de origine acordă cetăţenilor săi protecţie, în raport
cu alte state, în cazurile în care se consideră că drepturile acestora sunt încălcate de statele
străine. Principala caracteristică a refugiaţilor constă tocmai în faptul că aceştia nu pot să
beneficieze de protecţia ţării de origine sau nu doresc această protecţie.
Convenţia privind statutul Refugiaţilor, adoptată de O.N.U. în anul 1951, completată
de Protocolul adiţional din 1967, defineşte noţiunea de persoană refugiată ca fiind
„persoana care, în urma [..]unor temeri jusitficate de a fi persecutată pe motive de rasă,
religie, naţionalitate, apartenenţa la un grup social sau opinie politică, se găseşte în afara
ţării a cărei cetăţenie o are şi care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu doreşte protecţia
acestei ţări; sau care, neavând nici o cetăţenie şi găsindu-se în afara ţării în care avea
reşedinţa obişnuită, ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau datorită respectivei
temeri, nu doreşte să se reîntoarcă”(art.1)1
Dreptul refugiaţilor a fost conceput pentru a proteja şi asista persoanele care trec o graniţă
pentru că sunt victimele – sau riscă să fie victimele – unor persecuţii în statul lor de origine.
Problemebe refugiaţilor sunt tratate în Dreptul Internaţional Public la capitolul persoanelor fizice.
Această problemă este tratată alături de persoanele strămutate şi este strans legată de dreptul la
azil.
În România, statutul Refugiaţilor este asigurat prin Legea nr. 46/1991 prin care statul
român a aderat la Conventia O.N.U. din 1951, completată de Protocoalele aditionale din 1967,
precum şi prin Legea nr.15/1996.2

2. EVOLUŢIA REGIMULUI INTERNAŢIONAL AL REFUGIAŢILOR


În urma primului război mondial au avut loc mari deplasări de persoane dincolo de
graniţele statelor lor de origine, situaţie care a generat, pentru prima dată, preocupări în plan
internaţional privitoare la statutul juridic al acestei categorii de persoane. În anul 1921, în
cadrul Societăţii Naţiunilor ia fiinţă Comitetul pentru refugiaţi, prezidat de cunoscutul
explorator norvegian F. Nansen. Protecţia acestui Comitet a fost acordată iniţial refugiaţilor
ruşi şi armeni, pentru ca în 1928 aceasta să preia în sarcina sa şi refugiaţii din Orientul
Mijlociu, iar în 1933 refugiaţii germani.
Cel de al doilea război mondial a dus la deportarea a milioane de oameni din ţările
ocupate de Germania. Aceştia au fost numiţi persoane strămutate (displaced persons). Pentru
repatrierea acestora s-au încheiat convenţii între U.R.S.S., Marea Britanie şi S.U.A., pe de o
parte şi între U.R.S.S. şi Franţa pe de altă parte (1945).
Cum mai mult de un milion dintre persoanele strămutate au refuzat să se întoarcă în
ţările de origine după cel de al doilea război mondial, pentru a-i ajuta să se stabilească în alte
ţări, a luat fiinţă, în 1946 Organizaţia Internaţională a Refugiaţilor
(O.I.R.). Aceasta a fost prima agenţie internaţională care a tratat în mod
cuprinzător toate aspectele legate de problemele refugiaţilor: înregistrare,
determiarea statutului, repatrierea, restabilirea, protecţia juridică şi politică.
Organizaţia şi-a continuat activităţile până în anul 1951 înlocuită în
1951 prin Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi
(UNHCR), care funcţionează şi în prezent. Cu sediul la Geneva, Elveţia,
agenţia iniţial a ajutat peste un milion de refugiaţi din Europa, rezultaţi
Figura 1: Emblema Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR)
după Cel de-al Doilea Război Mondial. În deceniile următoare, pe măsură
ce a crescut numărul persoanelor dezrădăcinate în lume, mandatul său a fost extins la 5 ani. În
decembrie 2003, Adunarea Generală a ONU a decis să scoată limita de timp a mandatului
UNHCR. La începutul anului 2007, numărul persoanelor de interes pentru UNHCR era de

1 CONVENŢIA privind statutul refugiaţilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951


2

2
32.9 milioane în întreaga lume, o creştere cu 58 de procente în comparaţie cu anii trecuţi în
care cifra era de 20.8 milioane. Această creştere a fost posibilă îndeosebi din cauza creşterii
numărului de persoane apatride şi deplasate intern ajutate de Agenţie.3
Personele de interes pentru UNHCR sunt nu numai refugiaţii, dar şi grupurile înrudite
cum ar fi solicitanţi de azil, refugiaţi care s-au întors acasă, persoane apatride şi unele (dar nu
toate) din cele 26 milioane de persoane deplasate în interiorul propriilor ţări– la care de obicei
se face referire ca fiind persoane deplasate intern (IDPs). Însă cea mai importantă
responsabilitate a UNHCR, cunoscută ca „protecţie internaţională”, este să asigure
respectul drepturilor omului în ceea ce priveşte refugiaţii, incluzând posibilitatea ca ei să
poată căuta azil şi să se asigure că nimeni nu este returnat forţat în ţări în care au motive să se
teamă de persecuţie.
Organizaţia promovează acordurile internaţionale pentru refugiaţi, monitorizează
statele pentru a vedea în ce măsură acestea respectă legislaţia internaţională şi oferă ajutoare
materiale cum ar fi mâncare, apă, adăpost şi îngrijiri medicale civililor în nevoie de protecţie.
UNHCR promovează trei soluţii durabile pentru refugiaţi. Repatrierea voluntară în ţările de
origine este soluţia indicată pentru majoritatea acestora, însă acest lucru nu este întotdeauna
posibil, iar în astfel de cazuri UNHCR ajută oamenii să îşi reconstruiască vieţile în alte părţi –
în ţările unde au solicitat azil prima dată sau într-o a treia ţară dispusă să îi accepte pentru
relocare. Relocarea refugiaţilor într-o ţară terţă reprezintă o soluţie durabilă pentru aceştia şi,
în multe cazuri, unică pentru asigurarea integrităţii lor fizice şi a unei locuinţe permanente.
La nivel global, discrepanţa dintre nevoile de relocare şi spaţiile disponibile este tot
mai mare de la un an la altul, după cum atenţiona Înaltul Comisar pentru Refugiaţi (ÎCR),
Antonio Guterres. Pentru 2010, estimările multi-anuale ale ÎCR arătau că 747.000 de persoane
trebuie relocalizate, iar pentru 2011 cifrele sunt şi mai îngrijorătoare: peste 805.000 persoane.
Situaţia este şi mai gravă ţinând cont de faptul că, anual, spaţiile pentru relocare oferite de
către statele dezvoltate nu depăşesc, cumulat, 80.000 de locuri.
Proiectele UNHCR sunt finanţate din contribuţii voluntare, în principal din partea
guvernelor, dar şi din partea altor grupuri incluzând persoane fizice şi organizaţii. Primeşte o
contribuţie limitată de la bugetul Naţiunilor Unite pentru a acoperi cheltuielile legate de
costurile administrative. În 2008, bugetul anual al UNHCR, incluzând aici şi proiectele
suplimentare, atinge suma de 1.64 miliarde dolari. În 2007, donatorii principali au fost Statele
Unite ale Americii ($367 milioane), Japonia ($89 milioane), Suedia ($85 milioane), Comisia
Europeană ($84 milioane) şi Olanda ($74 milioane).4
De-a lungul existenţei sale, UNHCR a ajutat mai bine de 50 milioane de persoane să
îşi reînceapă viaţa, câştigând astfel două Premii Nobel pentru Pace – în 1954 şi 1981.
Înaltul Comisar al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, Antonio Guterres, a efectuat o
vizită în România, în perioada 27-28 mai 2010 în Timişoara. Este prima vizită în ţara noastră
a unui Înalt Comisar ONU pentru Refugiaţi, de la înfiinţarea acestei instituţii.5

Figura 2: Finanţările UNHCR în 2008

3 http://www.unhcr.org

4 http://www.unhcr.org

5 Antonio Guterres - Înaltul Comisar al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi – în vizită la Timişoara – www.ziuadevesct.ro

3
3. PROCEDURA ACORDĂRII STATUTULUI DE REFUGIAT ÎN
ROMÂNIA
Persoana care primeşte statutul de refugiat nu devine refugiat ca rezultat al
recunoaşterii sale, ci este necesară o procedură de recunoaştere a sa.
Procedura ordinară
O persoana este considerată solicitant al statutului de refugiat din momentul
manifestării de voinţă, exprimată în scris sau oral în faţa autorităţilor competente, din care să
rezulte că aceasta solicită protecţia statului român.
Pentru acordarea statutului de refugiat în România străinul se adresează personal cu o
cerere scrisă Oficiului Naţional pentru Refugiaţi din cadrul Ministerului Administraţiei şi
Internelor sau organelor teritoriale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor. Cererea de
acordare a statutului de refugiat se depune de îndata ce:6
a) solicitantul s-a prezentat într-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat;
b) solicitantul a intrat pe teritoriul României;
c) au survenit evenimente în ţara de origine a solicitantului, care îl determină să
ceară protecţie, pentru străinul cu drept de şedere în România.
Împotriva solicitantului statutului de refugiat nu pot fi luate măsuri de expulzare sau
de returnare forţată de la frontieră ori de pe teritoriul României, atâta vreme cât nu exista o
dispozitie executorie de părăsire a teritoriului, cuprinsă în hotarârea de respingere a cererii
sale de acordare a statutului de refugiat.
În cazul străinului minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, interesele acestuia sunt
susţinute de reprezentantul său legal, iar în lipsa acestuia i se numeşte un reprezentant legal în
conformitate cu prevederile legii române. După împlinirea vârstei de 14 ani minorul poate
depune cererea personal şi i se poate numi un reprezentant legal.
După primirea cererii de acordare a statutului de refugiat organul teritorial al
Ministerului Administraţiei şi Internelor eliberează solicitantului o adeverinţa provizorie, care
ţine loc de document temporar de identitate în România şi asigură transportul gratuit până la
Oficiul Naţional pentru Refugiaţi.
În cazul în care cererea a fost depusă la organele teritoriale ale Ministerului
Administratiei şi Internelor dintr-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat,
organele poliţiei de frontieră eliberează documentul menţionat numai după ce străinul
primeşte permisiunea de a intra pe teritoriul României şi asigura transportul gratuit până la
Oficiul Naţional pentru Refugiaţi. În cazul în care cererea a fost depusă la Oficiul Naţional
pentru Refugiaţi, acesta eliberează solicitantului un document temporar de identitate.
Dacă solicitantul nu dispune de mijloace materiale, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi
îi poate stabili un loc de reşedinţă şi îi asigură asistenţa materială necesară pentru întreţinere
pe întreaga durată a procedurii de acordare a statutului de refugiat.
În cazul în care străinul a tranzitat anterior o ţară terţa sigură şi i s-a oferit deja
protecţia în acea ţară sau a avut ocazia, la frontiera ori pe teritoriul acesteia, să contacteze
autorităţile pentru a obţine protecţie, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate decide
retrimiterea străinului în şara respectivă, fără analizarea pe fond a cererii sale. Sunt
considerate tări terţe sigure statele membre ale Uniunii Europene, precum şi alte state stabilite
prin ordin al ministrului administratiei şi internelor, la propunerea Oficiului Naţional pentru
Refugiaţi, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) pe teritoriile lor viaţa sau libertatea solicitantului nu este şi nu va fi ameninţată, în
sensul prevăzut de Convenţia pentru Refugiaţi 1951;

6 Ordonanta nr. 102 (r1) din 31/08/2000 Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1136 din 01/12/2004 ce reglementeaza statutul şi
regimul refugiatilor în România.

4
b) pe teritoriile lor străinul nu riscă să fie supus torturii sau tratamentelor inumane ori
degradante;
c) în tările respective străinului i se asigura protecţie efectivă împotriva returnării în
ţara de origine, în sensul prevederilor Convenţiei privind statutul refugiaţilor, încheiată
la Geneva la 28 iulie 1951, precum şi în baza informărilor efectuate de Înaltul
Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi cu privire la practica aplicării
principiului nereturnării.
Intervievarea, analizarea motivelor invocate şi decizia asupra cererilor sunt de
competenţa Oficiului Naţional pentru Refugiaţi. Aceste activităţi sunt realizate de
funcţionarii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi anume desemnaţi.
Oficiul Naţional pentru Refugiaţi consultă Ministerul Afacerilor Externe în vederea
stabilirii ţărilor unde în general nu exista risc serios de persecuţie şi ţărilor terţe sigure.
Până la soluţionarea cererii sale prin hotarâre definitivă şi irevocabilă străinul care
solicită acordarea statutului de refugiat are următoarele drepturi şi obligaţii:7
a) dreptul de şedere în România, pâna la expirarea unui termen de 15 zile de la momentul în
care hotarârea de respingere pronunţată cu privire la cererea sa a devenit executorie, cu
excepţia cererilor respinse ca evident nefondate în urma soluţionării acestora în cadrul
procedurilor accelerate, caz în care dreptul de şedere încetează de îndată ce hotarârea a
devenit executorie;
b) dreptul de a fi asistat sau reprezentat de un avocat şi de a i se asigura, în mod gratuit, un
interpret, pe întreaga durata a procedurii de acordare a statutului de refugiat;
c) dreptul de a fi consiliat şi asistat de un reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale,
române sau straine, în orice faza a procedurii de acordare a statutului de refugiat;
d) dreptul de a fi informat, într-o limbă pe care o cunoaşte, în momentul depunerii cererii, cu
privire la drepturile şi obligaţiile pe care le are pe parcursul procedurii de acordare a statutului
de refugiat;
e) dreptul la protecţia datelor personale şi a oricăror alte detalii în legătură cu cererea sa;
f) dreptul de a i se elibera un document temporar de identitate;
g) dreptul la asigurarea transportului în interesul obţinerii statutului de refugiat, la asistenţă
necesară pentru întreţinere, precum şi la asistentţă medicală primară şi spitalicească de
urgenţă gratuită;
h) dreptul de a fi cazat în centrele de primire şi cazare, aflate în subordinea Oficiului Naţional
pentru Refugiaţi, în limita locurilor disponibile, până la încetarea dreptului sau de şedere,
pentru solicitantul statutului de refugiat care nu dispune de mijloacele materiale necesare
pentru întreţinere;
i) obligaţia de a prezenta organelor teritoriale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, în
scris, cererea motivată cuprinzând datele indicate de organul la care o depune, precum şi de a
se supune fotografierii şi amprentării;
j) obligaţia de a urmări stadiul procedurii şi de a declara orice schimbare de reşedinţă;
k) obligaţia de a răspunde la solicitările organelor cu atribuţii în domeniul acordării statutului
de refugiat şi de a furniza acestora informaţii complete şi reale cu privire la persoana şi la
cererea sa;
l) obligaţia de a nu părăsi localitatea de reşedinţă fără autorizarea Oficiului Naţional pentru
Refugiaţi;
m) obligaţia de a se prezenta la examenele medicale ce îi sunt stabilite;

7 Ordonanta nr. 102 (r1) din 31/08/2000 Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1136 din 01/12/2004 ce reglementeaza statutul şi
regimul refugiatilor în România.

5
n) obligaţia de a respecta legile statului român, precum şi măsurile dispuse de organele
române competente în materie de refugiaţi.

Figura 3: Refugiaţi8
În urma analizării cererii, în termen de 30 de zile de la primirea acesteia funcţionarul
poate hotărî:9
a) acordarea statutului de refugiat;
b) acordarea protecţiei umanitare condiţionate;
c) respingerea cererii de acordare a statutului de refugiat.
Dacă soluţionarea cererii necesită o documentare suplimentară, termenul prevăzut se
prelungeşte cu cel mult 30 de zile.
Admiterea sau respingerea cererii de acordare a statutului de refugiat de face prin
hotărâre, care se comunică de îndata, în scris, solicitantului, prin comunicare directă de către
reprezentanţii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi sau prin trimitere poştală la ultima reşedinţă
declarată a acestuia. Hotarârea de acordare a protecţiei umanitare condiţionate cuprinde şi
motivele neacordarii statutului de refugiat.
Hotarârea de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat cuprinde motivele
corespunzatoare pentru fiecare formă de protecţie precum şi dispoziţia de a părăsi teritoriul
României în termen de 15 zile de la data la care aceasta a devenit executorie. Respingerea
cererii solicitantului poate interveni pentru unul dintre următoarele motive: comiterea unor
fapte împotriva păcii sau umănitaţii, ori contrare Cartei ONU, apartenenţa la o organizaţie sau
grupare care reprezintă o ameninţare pentru siguranţa naţională sau ordinea publică, comiterea
unei infracţiuni sancţionată cu închisoare mai mare de 3 ani sau dobândirea statutului de
refugiat în altă ţară.
Împotriva hotarârii de respingere a cererii se poate face plângere în termen de 10 zile
de la data primirii dovezii de comunicare. Introducerea plângerii în termenul menţionat
suspendă executarea dispoziţiei de părăsire a teritoriului României. Plângerea se soluţionează
de către judecatoria în a cărei rază teritorială se află structura competentă a Oficiului Naţional
pentru Refugiaţi care a emis hotarârea. Plângerea se depune la Oficiul Naţional pentru
Refugiaţi şi va fi însotita de copia de pe hotarârea de respingere a cererii de acordare a unei
forme de protectie. Plângerea se înainteaza de îndata instantei competente, care o va
solutiona în termen de 30 de zile. Instanta se pronunta printr-o hotarâre motivata.
Împotriva hotarârii instantei, contestatarul sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate
declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. Declararea recursului în termen suspendă
executarea dispoziţiei de părăsire a teritoriului. Recursul se judecă în termen de 30 de zile de

8 Imagine preluată după site ofical UNHCR http://www.unhcr.org

9 Ordonanta nr. 102 (r1) din 31/08/2000 Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1136 din 01/12/2004 ce reglementeaza statutul şi
regimul refugiatilor în România.

6
la înregistrarea sa pe rolul instanţei de recurs. Hotărârile instanţei de fond nerecurate în
termenul legal şi hotărârile pronunţate în recurs sunt irevocabile şi executorii. Plângerea,
precum şi celelalte acte de procedură privind soluţionarea acesteia sunt scutite de taxa de
timbru.
Străinul este obligat să paraseasca teritoriul României în termen de 15 zile de la data la
care dispozitia de parasire a teritoriului, pronuntata în hotarârea de respingere a cererii sale de
acordare a statutului de refugiat, a devenit executorie.
Procedura accelerată
Fac obiectul procedurii accelerate:
a) cererile evident nefondate;
b) cererile persoanelor care, prin activitatea ori prin apartenenta lor la o anumita grupare,
prezinta un pericol pentru siguranta Naţionala ori pentru ordinea publica în România;
c) cererile persoanelor care provin dintr-o şi unde, în general, nu exista risc serios de
persecutie.
Cererile de acordare a statutului de refugiat minorilor neînsotiti nu pot fi solutionate în
procedura accelerata.
Cererea pentru acordarea statutului de refugiat este considerata evident nefondata
daca se constata:10
a) lipsa de fundament a invocării unei temeri de persecuţie în ţara de origine;
b) inducerea în eroare, în mod deliberat, a organelor cu competenţe în materie de Refugiaţi ori
recurgerea în mod abuziv, cu rea-credinţa, la procedura de acordare a statutului de refugiat.
Funcţionarul, după efectuarea interviului şi analizarea motivelor invocate pentru
acordarea statutului de refugiat, se pronunţă în termen de 3 zile de la primirea cererii.
În cazul în care a fost pronunţată o hotarâre de respingere a cererii ca evident
nefondată sau în temeiul art. 4, termenul de depunere a plângerii este de 2 zile de la
comunicare. Plângerea este de competenţă judecătoriei în a cărei rază teritorială se află
structura competentă a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi care a emis hotarârea şi suspendă
executarea dispoziţiei de părăsire a teritoriului. Instanţa soluţionează plângerea în termen de
10 zile şi pronunţă o hotarâre motivată, prin care: a) respinge plângerea; b) admite plângerea
şi dispune ca structura competentă a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi care a emis hotărârea
să analizeze cererea în procedura ordinară. Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.11
Pe lângă motivele invocate de Convenţia O.N.U. pentru acordarea statutului de
refugiat, legea română adaugă considerentele umanitare şi cazul unor conflicte armate, în
limita posibilităţilor şi pe o durată determinată12.
Dreptul de a solicita azil este considerat un drept fundamental al omului, prevăzut de
Declaraţia Universală a Drepturilor Fundamentale ale omului-art.14 Azilul poate fi teritorial
şi diplomatic. Azilul teritorial se acordă unor persoane, la cerere, în cazuri de persecuţii
politice exercitate asupra unei persoane în propriul lor stat. Acordarea azilului teritorial
reprezintă un drept suveran al statului, însă, o dată ce l-a acordat, statul este ţinut să asigure o
protecţie activă vizând asimilarea azilantului în societate, precum şi o ocrotire din raţiuni
umanitare.13

10 Ordonanta nr. 102 (r1) din 31/08/2000 Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1136 din 01/12/2004 ce reglementeaza statutul şi
regimul refugiatilor în România.

11 Ordonanta nr. 102 (r1) din 31/08/2000 Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1136 din 01/12/2004 ce reglementeaza statutul şi
regimul refugiatilor în România.

12 HG nr. 1596/2008 privind relocarea refugiatilor in Romania

7
1. STATUTUL JURIDIC AL REFUGIAŢILOR
După cum am văzut, statutul de refugiat este acordat pe baza individuală, şi nu pentru
grupuri de persoane.14 Acesta este similar cu cel al străinilor sau al cetăţenilor statelor, potrivit
Convenţiei din 1951. Chiar dacă statelor nu le revine nici o obligaţie de admitere pe o bază
permanentă a acestor categorii de persoane pe teritoriul lor, returnarea refugiaţilor şi în state
unde riscă să le fie încălcate drepturile fundamentale ale omului, sunt interzise.
Unul dintre principiile fundamentale care guvernează dreptul refugiaţilor este
principiul nereturnării, care interzice înapoierea forţată a unui refugiat în ţara de origine.
Principiul nereturnării este un principiu general de drept internaţional. Statele părţi nu au nicio
obligaţie să le acorde solicitanţilor de azil statut de refugiat, dar solicitanţii de azil au dreptul
să ceară azil. Principiul nereturnării interzice înapoierea unui solicitant de azil în ţara sa de
origine, înainte ca cererea sa de azil să fi fost examinată. Articolul 31 din Convenţie afirmă,
de asemenea, că niciun fel de pedeapsă nu poate fi dispusă împotriva unui refugiat din cauza
intrării ilegale în statul gazdă, dacă acesta vine direct dintr-un teritoriu unde viaţa îi era pusă
în pericol, şi dacă se prezintă fără întârziere în faţa autorităţilor din statul gazdă. În baza
practicii generale a statelor, nereturnarea refugiaţilor poate fi considerată ca făcând parte din
dreptul internaţional cutumiar.
În acelaşi timp, acest corp de reguli le asigură refugiaţilor garanţii elementare în privinţa
drepturilor omului în statul care acordă azilul. 15
Acordarea statutului de refugiat confera beneficiarului urmatoarele drepturi:16
a) să ramâna pe teritoriul României şi să obtina documentele corespunzatoare pentru
dovedirea identitatii şi pentru trecerea frontierei de stat. Au dreptul la document pentru
trecerea frontierei de stat numai Refugiaţii şi persoanele carora li s-a acordat protectie
umanitara conditionata;
b) să îsi aleaga locul de reşedinţă şi să circule liber, în condiţiile stabilite de lege pentru străin;
c) să fie angajat de persoane fizice sau juridice, să exercite activităţi nesalarizate, să exercite
profesiuni libere, să efectueze acte şi fapte de comerţ, precum şi alte acte juridice, în condiţiile
legii;
d) să îşi transfere bunurile pe care le-a introdus în România pe teritoriul unei alte tari, în
vederea reinstalarii;
e) să beneficieze de tratamentul cel mai favorabil de lege pentru cetăţenii străini, în ceea ce
priveşte dobândirea proprietăţilor mobiliare şi imobiliare;
f) să beneficieze de protecţia proprietăţii intelectuale în condiţiile stabilite de lege;
g) să beneficieze de asigurări sociale, ajutor social şi asigurări sociale de sănatate, în condiţiile
legii;
h) acces la toate formele de învătământ, în condiţiile legii;
i) să beneficieze de un tratament egal cu cel acordat cetăţenilor români în ceea ce priveşte
libertatea de a practica propria religie şi de instruire religioasă a copiilor săi;
j) să beneficieze de dreptul la protecţie a datelor personale şi a oricăror alte detalii în legătură
cu cazul său;

13 Declaratia Drepturilor Omului- http://www.onuinfo.ro

14 DREPT INTERNATIONAL PUBLICA- Asist. Drd. MARCELA RAD

15 Dreptul aplicabil în timp de conflict armat: Dreptul Internaţional Umanitar, Dreptul Internaţional al Drepturilor Omului şi Dreptul
Refugiaţilor- http://www.crucearosie.ro

16 Ordonanta nr. 102 (r1) din 31/08/2000 Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1136 din 01/12/2004 ce reglementeaza statutul şi
regimul refugiatilor în România.

8
k) să beneficieze de dreptul la asociere în ceea ce priveşte asociaţiile cu scop apolitic şi
nelucrativ şi sindicatele profesionale, în condiţiile prevăzute de lege pentru străin;
l) să aibă acces liber la instanţele de judecată şi la asistenţa administrativă;
m) să nu fie expulzat sau returnat, cu excepţia cazurilor impuse de raţiuni de siguranţă
Naţională sau de ordine publică, iar atunci când se dispun aceste măsuri, cel în cauză să nu
poata fi trimis în teritorii unde viaţă sau libertatea i-ar fi ameninţată, pe motive de rasă, religie,
Naţionalitate, apartenenţa la un anumit grup social sau opinii politice;
n) să primeasca, la cerere, în limitele disponibilităţilor financiare ale statului, un ajutor
rambursabil stabilit la nivelul unui salariu minim brut pe şi, pentru o perioada de maximum 6
luni, dacă, din motive obiective, este lipsit de mijloacele de existenţă necesare. Pentru motive
bine întemeiate acest ajutor poate fi prelungit pentru încă o perioadă de cel mult 3 luni.
Beneficiarul uneia dintre formele de protecţie (statut de refugiat) are următoarele
obligaţii:17
a) să respecte Constituţia României, legile şi celelalte acte normative emise de autorităţile
române;
b) să aiba o conduită corectă şi civilizată, să respecte măsurile stabilite de organele române
competente în materie de Refugiaţi şi să răspundă la solicitările acestora;
c) să evite provocarea oricăror stări conflictuale sau incidente cu populaţia ori comiterea unor
fapte ce pot intra sub incidenţa legii penale;
d) să se supună regulilor privind regimul juridic al străinilor, în măsura în care legea nu
dispune altfel.
Persoana care a dobândit o formă de protecţie are obligaţia să ramburseze ajutorul
primit daca a realizat venituri care permit acest lucru, fără a fi afectată întreţinerea să şi a
familiei sale. Sumele rambursate se fac venit la bugetul de stat.

2. ÎNCETAREA, RETRAGEREA SAU ANULAREA STATUTULUI DE


REFUGIAT
Forma de protecţie acordată prin statutul de refugiat încetează atunci când
beneficiarul:
a) s-a repus în mod voluntar sub protecţia ţării a cărei cetăţenie o are; sau
b) după ce şi-a pierdut cetăţenia, a redobândit-o în mod voluntar; sau
c) a dobândit o noua cetăţenie şi se bucură de protecţia statului a cărei cetăţenie a dobândit-o;
d) s-a restabilit în mod voluntar în şi pe care a părăsit-o ori în afara căreia a stat ca urmare a
motivelor pentru care a obtinut forma de protecţie;
e) nu mai poate continua să refuze protecţia ţării a cărei cetăţenie o are datorită faptului că
împrejurările în urma cărora a dobândit una dintre formele de protecţie au încetat să existe şi
nu poate invoca, pentru a motiva acest refuz, motive imperioase ce se referă la persecuţii
anterioare;
f) fiind o persoană fără cetăţenie, este în măsură să se întoarcă în şi în care avea reşedinţa
obiţnuita, nemaiexistând împrejurările în urma cărora a dobândit una dintre formele de
protecţie.
Forma de protecţie acordată prin statutul de refugiat se anulează în următoarele
situaţii:
a) acordarea ei s-a facut în baza unor declaraţii false sau a fost obţinută de solicitant în mod
fraudulos şi nu exista alte motive care să conduca la menţinerea formei de protecţie acordate
sau la acordarea unei alte forme de protecţie;

17 Ordonanta nr. 102 (r1) din 31/08/2000 Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1136 din 01/12/2004 ce reglementeaza statutul şi
regimul refugiatilor în România.

9
b) dupa acordarea formei de protecţie s-a descoperit că străinul se afla în una dintre situaţiile
neacordării statutului de refugiat.
Dacă rămâne în continuare pe teritoriul României, persoana căreia i s-a retras ori i s-a
anulat forma de protecţie acordată se supune prevederilor legale privind regimul juridic al
străinilor în România.

3. CONCLUZIE
Având în vedere toate cele prezentate pe parcursul lucrării putem afirma că refugiaţii
reprezintă o categorie distinctă de străini existenţi, la un moment dat, pe teritoriul unui stat. În
mod obişnuit, ţara de origine acordă cetăţenilor săi protecţie, în raport cu alte state, în cazurile
în care se consideră că drepturile acestora sunt încălcate de statele străine. Principala
caracteristică a refugiaţilor constă tocmai în faptul că aceştia nu pot să beneficieze de
protecţia ţării de origine sau nu doresc această protecţie. Motivele părăsirii ţării de origine pot
fi: opresiune; persecuţie; ameninţarea vieţii sau libertăţii; sărăcie chinuitoare; război sau lupte
civile; dezastre naturale (cutremure, inundaţii, secetă, foamete).
După primul război mondial, după cel de-al doilea război mondial şi actualmente
datorită accelerări conflictelor locale, au existat diverse orgnizaţii pentru apărarea refugiaţilor.
Actualmente, funcţionează Inaltul Comis Aliat al ONU pt Refugiaţi (din 1951) pentru a
asigura:
a.protectie internaţionala Refugiaţiilor-prin promovarea incheierii şi ratificării unor convenţii
internaţionale in legătura cu protecţia Refugiaţiilor;
b.cautarea soluţiilor imediate sau permanente pentru protecţia acestora- acordă statelor
asistenţă imediată şi furnizează ajutoare medicale sau alimentare, de adăpost.
Convenţia din 1951, stabileşte obligaţia Refugiaţilor de a se conforma legilor şi
măsurilor pentru menţierea ordinii publice în statul pe teritoriul căruia s-au refugiat. Inceea ce
priveşte drepturile Refugiaţilor, convenţia prevede faptul ca Refugiaţii beneficiază de acelaşi
regim ca şi străinii:18
-regimul personal va fi guvernat de legea statului unde îşi are domiciliul sau reşedinţa;
-in ceea ce priveşte dobândirea de bunuri mobile sau imobile se aplică regimul acordat
străinilor;
-acces la instanţele judecătoreşti beneficiind de acelaşi tratament ca orice cetăţean,
inclusive la dreptul de asistenţa juridică;
-dreptul la nereturnarea acestora- a nu fi returnaţi din statul din care au plecat;
In cazul unor măsuri permanente poate fi vorba de naturalizarea în statul respectiv
sau este vorba de reaşezarea într-un alt stat cadă primul stat nu are posibilitati de asimilare.
Statutul refugiaţilor trebuie privită din două prspective: individual care solicită azilul
şi cel al statului care acordă azilul:19
-din punct de vedere al statului acordarea sau refuzul de a da azil reprezintă un drept suveran,
prin urmare, acordarea azilului este o expresie a suveranităţii statului, un drept absolut al său-
un stat nu poate fi obligat să acorde azil, de obicei statele apreciază in fiecare caz aparte
temeinicia motivelor pe care se bazează cerere de azi.
-din punct de vedere al individului, dreptul de a solicita azil este considerat un drept
fundament al omului, prevăzut de Declaraţia Universală a Drepturilor Fundamentale ale
omului-art.14

18 CURS I-9.10.2009 http://www.scribd.com/doc/40413903/Drept-International-Public

19 CURS I-9.10.2009 http://www.scribd.com/doc/40413903/Drept-International-Public

10
Din textul Convenţiei menţionate se deduce că nu intră în categoria persoanelor
refugiate, refugiaţii economici şi persoanele care au dobândit statutul de refugiaţi ca efect al
unor conflicte armate internaţionale sau interne. În aceste cazuri, soluţia care s-ar impune ar fi
cea a ajutorului umanitar internaţional în ţara de origine sau a unor măsuri de dezvoltare
economică. Pe lânga motivele invocate de Convenţia O.N.U. pentru acordarea statutului de
refugiat, legea română adauga considerentele umanitare şi cazul unor conflicte armate, în
limita posibilităţilor şi pe o durată determinată20.
Pe scurt, o persoană nu poate primi statutul de refugiat dacă a comis o crimă împotriva
păcii, o crimă de război sau o crimă împotriva umanităţii, aşa cum sunt ele definite în
instrumentele relevante; sau dacă a săvârşit o infracţiune de drept comun gravă în afara ţării
de refugiu, înainte de admiterea lui în acea ţară ca refugiat; sau dacă se face vinovat de fapte
contrare scopurilor şi principiilor Naţiunilor Unite. Chiar dacă dreptul internaţional al
refugiaţilor nu este aplicabil pentru a asigura protecţia acestor persoane, drepturile omului şi
dreptul internaţional umanitar sunt aplicabile.

4. BIBLIOGRAFIE
Legislaţie:
a) HOTĂRÂREA DE GUVERN nr. 1596/2008 privind relocarea Refugiaţilor in Romania
b) ORDONANTA CE REGLEMENTEAZA STATUTUL ŞI REGIMUL
REFUGIAŢILOR ÎN ROMÂNIA nr. 102 din 31/08/2000 Republicat in Monitorul
Oficial, Partea I nr. 1136 din 01/12/2004.
c) CONVENŢIA PRIVIND STATUTUL REFUGIAŢILOR, încheiată la Geneva la 28
iulie 1951
Cursuri. Tratate. Monografii.
a) A. Bolintineanu, Adrian Năstase, Bogdan Aurescu – “Drept internaţional
contemporan”, Ed. All, 2000
b) Raluca Miga Beşteliu – “Drept internaţional public”, Ed. All Beck, vol. I - 2006, vol.
II -2008
c) Florian Coman, „Drept internaţional public”, Vol. I-II, Editura Sylvi, Bucureşti, 1999
d) Ionel Cloşcă, „Dreptul umanitar şi noua ordine internaţională”, Editura Militară,
Bucureşti, 1978.
e) Vasile Creţu, Drept internaţional public, Editura Fundaţiei, „România de mâine”,
Bucureşti, 1999.
f) Victor Duculescu, „Protecţia juridică a drepturilor omului”, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 1998.
Site-uri
a) Site-ul Comisiei de drept internaţional: www.un.org
b) Oficial Site of United Nations- www.un.org
c) http://www.unhcr.org
d) Declaratia Drepturilor Omului- http://www.onuinfo.ro
e) Dreptul aplicabil în timp de conflict armat: Dreptul Internaţional Umanitar, Dreptul
Internaţional al Drepturilor Omului şi Dreptul Refugiaţilor- http://www.crucearosie.ro
f) Antonio Guterres - Înaltul Comisar al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi – în vizită la
Timişoara – www.ziuadevesct.ro
g) CURS I-9.10.2009 http://www.scribd.com/doc/40413903/Drept-InterNaţional-Public

20 HG nr. 1596/2008 privind relocarea refugiatilor in Romania

11