Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București

Facultatea de Biotehnologii

PROIECT
Biohacking versus hacking. Istoric. Definiție. Evoluție. Diferențe

Coordonator științific: Studenți:

Lector dr. Radu TOMA Andronescu Elena-Luminița

Lache Eduard-Daniel

Matei Mihai-Alex

Safta Mihaela

Specializarea: BMV-6302

București, 2022
 CUPRINS

Introducere.....................................................................................................................................3

Capitolul I- Istoric biohacking.......................................................................................................4

Capitolul II. Evolutia si definitia Biohacking-ului.........................................................................5

Capitolul III- Biohackerii...............................................................................................................8

Capitolul IV-Sistemul CRISPR-Cas9..........................................................................................10

Capitolul V...................................................................................................................................13

Ce este hacking-ul?....................................................................................................................13

Capitolul VI..................................................................................................................................15

Biohacking vs Hacking..............................................................................................................15

Capitolul VII................................................................................................................................16

CONCLUZII..............................................................................................................................16

Bibliografie...................................................................................................................................17

2
 Introducere

Biohacking-ul este cunoscut ca fiind biologia cetățeanului, cea mai mare parte în dezvoltarea
acestei ramuri se face în laboratoare mici și independente dezvoltate de diverse persoane în
timpul lor liber. Prin acest lucru se urmărește modificarea ADN-ului la plante și nu numai,
pentru a observa ce impact are în creșterea lor sau izolarea unor părți genetice pentru a
îmbunătății caracterisiticile plantei.

O nouă rasă umană este în curs de dezvoltare, ce are la bază studii bazate pe domeniul biologiei
și al lumii digitale.Adepții biotehnologiei se situează la granița dintre vis și realitate, pentru că
încearcă să updateze creierul, trupul și natura umană în modalități ce sfidează limitele
imaginației.

Apariția unei comunități de biohacking a influențat discuții despre valorile culturale, etica
medicală, siguranța și consimțământul în tehnologia transumanistă.

Ideea fundamentală a acestei ramuri este să aducă îmbunătățiri asupra entităților biologice, ca și
cum ai îmbunătății un computer, dar în schimb se vor îmbunătății caracteristicile umane.

Criticii consideră cuvântul “hack” ca fiind un pericol, o ilegalitate! Chiar dacă aceste lucruri au
fost uneori dezvoltate ca și o curiozitate, cele ciudate au ieșit din această arie și au fost denumite
“biohacking”. Însă asistăm la dezvoltarea AND-ului nu doar la plante, ci și la oameni!

3
Biohacking este un termen utilizat pentru fixarea unor instrumente tehnologice moderne și a unor
soluții bazate pe rezultate științifice, în vederea maximalizării potențialului biologic.

Mai precis, scopul metodelor de biohacking constă în îmbunătățirea eficacității fizice și

cerebrale, respectiv în creșterea productivității și performanței în muncă.

Fig. 1 Biohacking

4
 Capitolul I- Istoric biohacking

Biohacking-ul și-a făcut apariția pentru prima dată atunci când oamenii au trecut de la gradul de
vânători la cel de agricultori ca o nevoie odată cu creșterea populației. Deși aceștia nu cunoșteau
legile lui Mendel, străbunii noștrii au creat hibridizări selective care au avut un impact major
asupra creșterii productivității plantelor de cultură . Unele dintre cele mai fabuloase modificări
fiind cele care au apărut la morcovi , citrice , porumb și roșii.

Termenul de Biohacking a fost cunoscut încă din anul 1988. Prin demonstrațiile simple ale
experimentelor de bază, biohacking-ul a luat naștere în comunitățile de programatori din San
Francisco încă din 2005.

În anul 2008, gruparea DoItYourself a fost creată de către Mackenzie Cowell și Jason Bobe unde
a avut loc prima lor întrunire.

În anul 2010, s-a înființat primul laborator de biologie de către Genspace iar zece luni mai târziu
s-au deschis încă două laboratoare de biologie și anume: BioCurious și Victora Makerspace.

În 2014, s-a aproximat existența a 50 de laboratoare de biologie DoItYourself.

În 2016, a avut loc prima conferință bazată special pe biohacking în septembrie la Oakland.

Odată ce s-a realizat această securitate a hranei, prin aportul crescut de nutrienți oferit de plantele
cu productie majorată, omul a început să dezvolte o multitudine de domenii de activitate și să
evolueze. Chiar dacă nu era cunoscut termenul de biohacking, oamenii din acele vremuri
continuau să vină cu îmbunătățiri în ceea ce privește calitatea vieții populației prin diverse

5
descoperiri și invenții (ex: protezele ). Este bine pus la punct faptul că omenirea a încercat din
totdeauna să se adapteze și că biohacking-ul nu este nimic altceva decât încercarea oamenilor de
a se familiariza condițiilor de trai de pe Terra.

Potențialul “biohacking-ului” a început la Universitatea Reading, la inițiativa profesorului Kevin

Warwick. Kevin alături de colegii lui din devizia de Cibernetică au vrut să descopere dacă pot să
construiască un computer care ar putea să interfereze cu sistemul biologic al unei persoane.

Așadar, au început primul proiect intitulat “Project Cyborg”. Însuși Warwick și-a implantat
primul cip în mâna lui, acest lucru se întâmpla în anul 1998. Cipul trimitea un semnal care îi
permitea calculatorului să-l urmărească pe Kevin, și astfel să deschidă ușile, să aprindă lumina și
să pornească calculatoare în locul lui.

Acest experiment a fost urmat la scurt timp de un altul, în care Warwick a implantat un cip în
soția lui și unul similar în el. Cele doua cipuri îi permiteau lui Kevin să simtă ce face soția lui, iar
acesta a afirmat ca a simțit un fel de telepatie electronică. Nu este surprinzător, că Warwick este
persoană controversată în comunitatea științifică.

Fig. 2. Biohacking

6
 Capitolul II. Evolutia si definitia Biohacking-ului

Din fapte ale trecutului reiese că biohacking-ul reprezintă efortul omului de a se adapta
condițiilor de viață de pe Terra, dar în sensuri mai moderne, biohacking-ul este atribuirea de
îmbunătățiri asupra entităților biologice, în special asupra omului.

În ziua de azi, biohacking-ul reprezintă dezvoltarea de tehnologii care modifică din ce în ce mai
mult condiția vieții omului.

Biohacking-ul este o știință cetățenească de tip ,,do it yourself’’ care îmbină modificarea
corpului cu tehnologia. Se studiază modificarea ADN-ului atât la plante cât și la oameni pentru a
se înregistra anumiți parametrii care pot aduce îmbunătățiri semnificative.

Ideea fundamentală a acestei ramuri aduce îmbunătățiri supra entităților biologice, dar în schimb
se îmbunătățesc caracteristicile umane. Criticii aseamănă cuvântul hack ca fiind un pericol.

Chiar dacă aceste lucruri au fost uneori dezvoltate ca și o curiozitate, cele ciudate au ieșit din
această arie și au fost denumite ,,biohacking’’.

Ideea care stă la baza cestei ramuri este de a aduce îmbunătățiri semnificative asupra entităților
biologice, ca și cum ai îmbunătății un calculator, dar în schimb se vor îmbunătății caracteristicile
umane. Uneori aceste modificări pot suna ciudat, pot părea îngrozitoare! Criticii consideră

7
cuvântul “hack” ca fiind un pericol, ilegal! Chiar dacă aceste lucruri au fost uneori dezvoltate ca
și o curiozitate, cele ciudate au ieșit din această arie și au fost denumite “biohacking”.

Unele dintre tehnologiile dezvoltate de catre biohacking sunt urmatoarele:

 Tehnologia modificarilor corpului(chirurgie estetica, tehnica dentara, utilizarea

hormonilor, elemente precum proteze si exoscheleti, implanturi, tatuaje de tip circuit
electronic);
 Tehnologia reproductiva(selectarea embrionilor cu ajutorul diagnosticelor genetice)
 Tehnologia modificarii compozitiei chimice(utilizarea neurostimulentelor, nootropicele
si stimulentele care imbunatatesc functiile mintale)
 Tehnologii recente cu impact promitator: Ingineria genetică pe ramura umană,
Bioprintarea 3D, Terapia cu gene, Nanomedicina, Transferul sau uploadarea mintii.

Unul dintre cele mai populare fluxuri a devenit cel vegetarian și cel vegan .Printre cauzele
întâlnite în decizia de a deveni vegetarian sau vegan este faptul că oamenii nu vor să ucidă
animale pentru a-și procura nutrienții. Astel că , a apărut un biohack care își înfățișează
extinderea de carne fără a omorî animalele. Carnea în vitro, numită și carne de cultură, carne
curată, carne de testare, reprezintă un produs animal-(carne) care nu a făcut parte niciodată dintr-
un animal viu, cu excepția serului de vițel fetal preluat dintr-o vacă sacrificată. În secolul 21,
numeroase proiecte de cercetare au luat în studiu procesarea cărnii în laborator(vitro). Prima
carne de porc care a fost prelucrată într-un laborator, studiată de o echipă olandeză, a fost
consumată la o demonstrație pentru presă la Londra, în august 2013. S-au descoperit dificultăți
care trebuiesc înlăturate înainte ca acest tip de carne să devină disponibilă în comerț. Carnea
luată în studiu este prohibitiv de costisitoare, însă este de așteptat că valoarea costului de
producție să poată fi redus pentru a concura cu cel al cărnii obținute în mod

8
convențional(normal), pe măsură ce tehnologia se remediază . Carnea obținută în laborator este,
de asemenea, o situație problematică ce ține de etică. Unele persoane au susținut faptul că este
mai diminuată tentația , decât carnea obținută în mod obișnuit , deoarece nu implică uciderea și
reduce riscul cruzimii animalelor, în timp ce alții nu sunt de acord cu utilizarea în alimentație de
carne care nu s-a dezvoltat în mod natural .

Un alt biohack cu un impact semnificativ în viața omului , care a redat viața celor care și-au
pierdut membrele în diverse circumstanțe,este robotica.

Robotica este o ramură a tehnologiei care se ocupă cu proiectarea, construcția, operarea și

aplicarea roboților, precum și sistemele informatice pentru controlul lor, feedback-ul senzorial și
prelucrarea informației. Această tehnologie a făcut posibilă construirea de proteze robot care nu
țin doar locul membrului , dar și îndeplinesc funcția acestuia . Astfel s-au început proiecte care
au înlocuit membrul sau membrele lipsă cu mâini/ picioare robotice ale căror degete și
încheieturi sunt folosite de către utilizator prin intermediul interfeței dintre mușchii și circuitul
care controlează încheieturile .Mulți dintre roboții de astăzi sunt inspirați de natură, astfel că
acest biohack face utilizatorul să nu se simtă limitat, îmbunătățind astfel calitatea vieții.

9
 Fig.3 Proteze cu simț tactil

Fig. 4. Mâini robotice

Capitolul III- Biohackerii

Biohackerul este o persoană al cărui scop principal este acela de a-și îmbunătăți toate aspectele
ce țin de viață, de a-și face atât creierul cât și corpul să funcționeze mai bine. “Biohackerii sunt
entități care utilizează o metodă de modificare genetică CRISPR pe AND-ul lor și nimeni nu ii
poate opri.”

Oamenii încep să-şi modifice ADN-ul cu ajutorul noii tehnologii de editare genetică numită
CRISPR. O mulțime de experți şi-au pus problema că metoda trebuie validată. Modificarea
genetică CRISPR a devenit cât mai recunoscută datorită faptului că tehnica este ieftină şi uşor de

10
utilizat. Avantajele sunt multiple, o multitudine de boli care până acum erau netratabile pot avea
noi şi revoluţionare tratamente.

Însă, există şi alte modele, dincolo de cercetările tehnice de laborator. Josiah Zayner, un
biochimist care a muncit mai demult pentru NASA, a ajuns prima persoană care şi-a
transformat propriul ADN prin prisma CRISPR. În acest moment, alţi biohackeri îl urmează,
făcând transformări propriilor gene. Un argument puțin mai plăcut este că în afara laboratoarelor
de specialitate, procesul nu este restricționat de la protocoale. Experiența lui Zayner a avut țelul
de a amplifica forţa fizică prin îndepărtarea unei gene care monitorizează dezvoltarea
musculaturii.

O experiență asemănătoare a fost realizată în anul 2015 care a scos la iveală că acest proces dă
rezultate semnificative la castori, al căror genom a fost transformat în faza embrionară. Astfel,
există ideea că oamenii vor ajunge supraoameni. În această privință, Robin Lovell-Badge, un
genetician cunoscut, a afirmat că experimentul lui Zayner este „prostesc” şi poate avea
consecințe cu un impact sever, de exemplu alterarea ţesutului sau complicații de imunitate.
Realmente, ținând cont de faptul că procedeul este încă o noutate şi încă foarte puţin studiată,
urmările pot fi încă nedeslușite,fapt pentru care oamenii de specialitate nu ândeamnă la
utilizarea necontrolată a acesteia şi tind spre reglarea procedeului şi în mediul extern
laboratoarelor.

11
Fig. 5. Biohacker

12
 Capitolul IV-Sistemul CRISPR-Cas9

Inovația tehnologiei de modificare genetică, numită şi CRISPR, a marcat o razvrătire pentru

ştiinţă. Prețul său mic şi metoda foarte ușoară de utilizare au contribuit la răspândirea mai
rapidă pe înteg globul.

Jennifer Doudna, biochimist la Universitatea din California şi cercetătoarea care a adus o

contribuție foarte importantă la realizarea noii tehnici, a scris o nouă carte intitulată A Crack in
Creation („O crăpătură în creaţie”) unde descrie această nouă metodă.

În aceast document, Doudna afirmă că zilele proceselor dificile şi anevoioase ce implică de

editare ADN-ului au luat sfârşit. Ne aflăm în acest moment în epoca lui CRISPR. Omul de
știință pune în comparație noua tehnică cu un sistem de prelucrare al cuvintelor care îi dă
permisiune oricui să modifice o greşală de tipar dintr-un document oficial. La Innovative
Genomics Institute din Berkely unde Doudna este director executiv, unde grupuri de cercetători
depun eforturi pentru a afla noile abordări în tratarea bolilor precum cancerul,boala care ucide o
mare parte din populație în zilele noastre.

CRISPR-Cas9 (Clustered regularly interspaced short palindromic repeats) este cea mai de

actualitate metodă a ingineriei genetice care permite modificarea genelor într-un timp relativ
scurt față de câteva săptămâni sau faţă de câţiva ani. În mod concludent, există șansa unei
posibile modificări cât mai exacte, în detaliu, a oricărei poziţii specifice din ADN-ul celor 23 de
perechi de cromozomi umani, fără a adăuga mutaţii nedorite ori greşeli, afirmă oamenii de
ştiinţă care au în studiu această cercetare.

13
Pentru majoritatea cercetătorilor, însă, această metodă este una care le produce temeri ,deoarece
se pot crea arme biologice, un genom uman corupt şi copii făcuţi la comandă dacă nu sunt ținute
sub control.

Ținând cont de studiile cercetătorilor americani, acestea nu pot avea legătură cu tratarea
cancerului, ci au rezultate asupra controlării securităţii acestei metode  pentru vindecarea
populației, iar această tehnică va fi pusă în practică prin înlocuirea propriilor celule T ale
bolnavului, de către cadrele medicale din cadrul Universităţii din Pennsylvania. Întâia dată, se
inserează o genă într-o proteină care poate detecta celulele cancerigene şi care face ca celulele T
să le recunoască. În continuare, celulele T sunt eliminate într-un mod natural, iar la finalul
procesului este îndepărtată o genă care secretă o proteină ce le permite celulelor cancerigene să
se diferențieze de celulele T.

Cercetătorii au ajuns să facă posibilă modificarea codului ADN al celulelor vii, aplicând o nouă
tehnologie care ar putea aduce o îmbunătațire semnificativă la o multitudine de lucruri, de la
testarea unor medicamente la vindecarea bolilor genetice.  Această metodă face posibilă
utilizarea lucrului cu o genă specifică, ca în final oamenii care au în studiu această tehnică să
aibă posibilitatea să îndepărteze şi să lipească bucăţi de ADN astfel încât la nivelul genei să se
perceapă modificări în ceea ce privește funcţiile acesteia. Procesul a luat denumirea de:
CRISPR-Cas9.

Jennifer Doudna alături de echipa ei de cercetători au adus contribuții majore în această metodă
prin intermediul unei acțiuni naturale ale bacteriilor pentru a limita infectarea cu anumiți viruși.
Această tehnică este mult mai eterogenă, compactă şi le dă șansa oamenilor de ştiinţă să rescrie
practic părţile codului genetic al unui organism viu, inclusiv cel al oamenilor. Atunci când o
bacterie i-a contact cu ADN-ul unui virus, aceasta dă naștere unui fir de ARN, un ”văr”
molecular al ADN-ului care îi permite copierea secvenţei de ADN a virusului. Acest fir de

14
ARN se atașează de o proteină şi regăsește virsul. Atunci când îl recunoaște, proteina
procedează în așa fel încăt se comportă ca o foarfecă şi rupe secvenţa de ADN a virusului ,ca
mai apoi să îl distrugă. În acelaşi mod poate fi copiat de către oamenii de ştiinţă care au
posibilitatea să înlocuiască secvenţa ”tăiată” cu orice secvenţă doresc. Așadar, aceste persoane
specializate ar putea decupa o secvenţă defectă a unei gene, modificând-o cu o secvenţă
sănătoasă,bună. Oamenii au în jurul valorii aproximative de 20-25.000 de gene care codifică
proteinele ce execută funcţiile fără de care omul nu poate trăi, ale celulelor noastre.

Cei mai importanți markeri genetici din domeniul oncologiei, clasificați cu ajutorul
metodei CRISPR

Într-un mod reprezentativ, cercetătorii de la Wellcome Sanger Institute și Open Targets au pus
baze foarte solide pentru clasificarea celor mai importante 600 de ținte terapeutice în domeniul
oncologiei. Utilizând tehnologia CRISPR a luat naștere un proiect fără precedent de screening
pentru markerii genetici implicați în cancer,boala secolului.

20 000 de gene și 30 de tipuri de cancere au fost supuze analizei pentru a se realiza această
ierarhie, care ar putea fi un bun ghid pentru dezvoltarea medicinei de precizie,exactitate.

Circumstanțele supuse evaluării au inclus tipurile cele mai frecvente de neoplasme, de exemplu
cel mamar sau de colon, dar și cazuri ce implică noi opțiuni vindecătoare/terapeutice care sunt
imperative –cum ar fi cancerul pancreatic sau cel ovarian. Însă,s-au identificat mii de gene
care au o implicație în carcinogeneză și pentru care se prioritizează aceste ținte ,au pus bazele
unui sistem de ierarhizare . 

15
Descoperire: 600 de gene care s-au dovedit ținte promițătoare pentru producerea de terapii în
viitorul apropiat.

Una dintre cele mai importante ținte studiate a fost WRN (Werner syndrome RecQ helicase), o
genă care codifică anumite enzime ce sunt implicate în procesele de reparare ale ADN-ului și ale
căror anomalii sunt precizate într-o multitudine de tipuri de cancer care prezintă instabilitate
microsatelitară. S-a indentificat acest fenomen la persoanele care suferă în procent de 15%
dintre cancerele de colon și 28% dintre cancerele gastrice.

Sistemul CRISPR-Cas9 este folosit după același tipar,principiu și în laboratoare de specialitate.

Se realizează un fragment de ARN care regăsește o secvență specifică de ADN.

Enzima Cas9 „taie” molecula de ADN în mod exact la locul specificat de ARN.

Mai apoi se pot introduce sau elimina fragmente de material genetic/genotip.

Fig. 5. CRISPR-Cas9

16
17
 Capitolul V

Ce este hacking-ul?

Hackingul reprezintă modul prin care se încearcă a fi exploatat un sistem informatic sau o rețea
privată ce se află în interiorul unui computer. Cu alte cuvinte spus în mod simplist, este un
acces neautorizat sau control ce se face asupra sistemelor de securitate a rețelelor computerizate
pentru un scop ilicit. Pentru a i se face o descriere mai bună în ceea ce privește hackingul,
trebuie să ințelegem și să ne insușim mai întăi noțiunea de hacker.

Un hacker este acea persoană care este expertă în domeniul informaticii, care se ocupă cu
studiul detaliat și amănunțit al programelor informatice (sisteme de operare, aplicații), adesea
utilizând tehnici de inginerie inversă (demontare), cu scopul de a se obține cunoștințe care nu
sunt la îndemâna publicului larg. Persoanele ce utilizează aceste cunoștințe în scopuri ilegale,
pentru a compromite securitatea sistemelor informatice sau a aplicațiilor, sunt de fapt crackeri
(spărgători), însă în percepția publicului noțiunile de hacker și cracker cel mai adesea se
confundă.

Persoana ce este implicată în activități de hacking se face cunoscută sub denumirea de hacker.
Acest hacker are sub control și deține un set de informații din domeniul informaticii cât și o
suită de programe bine puse la punct și profesionale ce îl pot asigura de testarea slăbiciunilor
unui sistem informatic.

La acordul beneficiarului sau contra unei sume de bani hackerul își va utiliza cunoștiințele și
programele pentru a testa nivelul de securitate al unui sistem . De către aceste persoane sunt
oferite servicii de testare , cât și consultanță în domeniul securității și securizării informației.

18
Hackerii se pot clasifica în 3 mari categorii :

White hat (pălărie albă) - hackerul etic, este un expert de securitate în calculatoare, specializat
în testarea penetrării și în alte metodologii de testare care asigură securitatea sistemelor
informatice ale unei organizații

Black hat (pălărie neagră) - hackerul ilegal care încalcă securitatea calculatoarelor, rețelelor

Grey hat (pălărie gri) - hackerul "de mijloc", care poate încălca uneori legi sau standarde etice,
dar nu are planurinegative tipice ale unui hacker black hat,cu pălărie neagră.

Haxor - este un cracker amator, care se folosește de uneltele de hacking create de alții, fiind lipsit
de o contribuție personală la dezvoltarea lor,el ia totul de-a gata.

Modalitățile de a exploata vulnerabilitatea unui computer sau a unei rețele sunt multiple
(modalitati de hacking):

1. Comandă a utilizatorului - exploatarea unei vulnerabilități prin introducerea de comenzi

într-un program.

2. Program sau script - exploatare a vulnerabilităților prin execuția unui fișier de comenzi
sau a unui program.

19
3. Agent software - folosirea unui program sau a unui fragment de program care operează
independent de utilizator (virușii și viermii de rețea).

4. Programe integrate - pachet de programe (toolkit) care conține comenzi, programe sau
agenți independenți ce exploatează vulnerabilitățile sistemelor (ex.Metasploit). Aceste
pachete de programe pot fi preinstalate în sisteme de operare concepute pentru securitatea
în informatică, teste de penetrare (ex. Kali Linux, BackBox, BlackArch, Pentoo etc).

5. Unelte distribuite - unelte care sunt dispersate,imprăștiate pe mai multe calculatoare, care
pot fi coordonate pentru a se ajunge la atacuri simultane către aceeași țintă.

6. Interceptor de date - reprezintă mijlocul prin care se monitoriza radiația

electromagnetică emanată de un calculator sau o rețea, folosind un echipament extern
(network tap).

7. Schimbul de informații - modalitate de a primi informații fie de la alți atacatori, fie de la

utilizatorii care sunt atacați -inginerie socială.

20
 Capitolul VI

Biohacking vs Hacking

Biohacking este un termen care se utilizează pentru aplicarea unor instrumente tehnologice
moderne și a unor soluții bazate pe noile rezultate științifice, în vederea maximalizării
potențialului biologic. Mai concret, scopul metodelor de biohacking constă în
îmbunătățirea/corectarea eficacității atăt fizice căt și mentale, respectiv în creșterea/ridicarea
productivității și performanței în muncă. În timp ce,așa cum precizam și mai sus, Hackingul
este o inițiativă în a exploata un sistem informatic sau o rețea privată ce se află în interiorul unui
computer.

21
Biohackerul este un om al carui scop este acela de a isi imbunatati toate aspectele ce tin de viata,
de a isi face creierul si corpul sa functioneze mai bine. Hackerul este o persona experta in
informatica care se ocupa cu studiul in profunzime al programelor informatice.

Fig.7

După tot ce am prezentat în proiect putem exemplifica căteva diferențe și asemănări ce se

regăsesc între hacking si biohacking:

 atât hackingul cât și biohackingul se preocupă cu îmbunătățirea/perfecționarea unui

sistem, fie el electronic în cazul hackingului, fie biologic( uman) în cazul biohackingului
 ambele feluri de hacking încearcă și vor să aducă îmbunătățiri pentru întreaga omenire
 atât hackingul și biohackingul necesită cercetare amănunțită și înțelegerea fenomelelor
din sistemele lor aferente (ex:înțelegerea structurii celulei , a ADN-ului , a proceselor
chimice ce au loc în celulă , a enzimelor; înțelegerea limbajelor de programare , a
encryptarii , a protocoalelor de transfer al informației , a diverselor sisteme de operare).

22
 Fig.8

Capitolul VII

CONCLUZII

 Biohackingul este un domeniu foarte vast și complex ,ce se face remarcat prin îmbinarea
cunoștințelor din toate domeniile dezvoltate de om;

 Cea mai importantă ramură a biohackingului se consideră a fi ingineria genetică

deoarece reprezintă cea mai directă metodă de a aduce o îmbunătățire/corectare și cea
mai cercetată în momentul actual;

23
 Atât hackingul și biohackingul sunt profesii ale viitorului ,biohackingul se face remarcat
prin crearea super-oamenilor ,iar hackingul prin stoparea atacurilor din ce în ce mai
avansate asupra vieților noastre;

 Biohacking-ul are un mare potențial mai ales în domeniu medical (terapia cu gene,
bioprintarea 3D);

 CRISPR va revoluționa modificarea secvențelor genetice prin simplul fapt că

modificările sunt targhetate, nu la voia intâmplării;

 Atât hackingul cât și biohackingul se ocupă cu îmbunătățirea unui sistem, fie el

electronic în cazul hackingului, fie biologic(uman) în cazul biohackingului;

 Descoperirea tehnologiei de modificare genetică, numită şi CRISPR, a însemnat o

revoluţie pentru ştiinţă. Prețul său redus şi tehnica simplă de aplicare au făcut-o să se
răspândească destul de repede în întreaga lume;

 Biohackerul este o persoană al carui scop este acela de a-și îmbunătăți toate aspectele
care țin de viață, de a-și face atăt creierul cât și corpul să funcționeze mult mai bine;

 Persoana implicată în activităti de hacking este recunoscută sub denumirea de hacker.

Acest hacker deține un set de cunoștiințe în domeniul informaticii cât și o suită de
programe profesionale ce îl pot ajuta să testeze slăbiciunile unui sistem informatic.

24
 Bibliografie

1. Materiale pentru curs si seminar, Informatica aplicata in Biotehnologii, Lector dr. Radu
TOMA
2. https://stiintasitehnica.com/tehnologie-editare-genetica-crispr/
3. https://www.testatinromania.ro/10-lucruri-pe-care-ar-trebui-sa-le-stii-despre-biohacking/
4. https://www.descopera.ro/stiinta/16821607-biohackerii-oamenii-care-folosesc-metoda-de-
editare-genetica-crispr-pe-adn-ul-lor-si-nimeni-nu-ii-poate-opri
5. https://www.descopera.ro/stiinta/16526505-o-noua-revolutie-in-genetica-schimba-viata-pe-
pamant-pentru-totdeauna-acum-putem-controla-evolutia-umana
6. https://www.descopera.ro/stiinta/16013275-metoda-crispr-tehnologia-incerdibila-care-
modifica-genele-in-doar-cateva-saptamani-a-fost-testata-pentru-prima-oara-pe-oameni-ce-vor-
sa-faca-americanii
7. https://www.descopera.ro/stiinta/14645002-cercetatorii-au-descoperit-cum-pot-modifica-
genomul-unui-organism-implicatiile-ar-putea-fi-majore
8. https://raportuldegarda.ro/articol/markeri-genetici-oncologie-clasificati-crispr-600-gene-tinte-
terapeutice-30-tipuri-cancer/

25