Sunteți pe pagina 1din 2

Curs Teoria şi Practica Organizaţiilor Internaţionale

Personalitatea juridică a organizaţiilor internaţionale (OI)

Concepte:
1. Personalitate juridică internă = personalitatea OI în
ordineajuridică internă a statelor membre;
2. Personalitate juridică internaţională = personalitatea
OI,caentitate, în cadrul ordinii internaţionale;
3. Principiu de specialitate = principiu care limitează
personalitatea internaţională a unei OI la realizarea obiectivelor
fixate prin actul său constitutiv.

1. Personalitatea internă
OI nu deţin un teritoriu propriu, fiind obligate să îşi desfăşoare activităţile pe teritoriile
statelor membre. În aceste condiţii, pentru a putea acționa legal, ele trebuie să dispună
de totalitatea calităţilor ce incumbă personalității juridice. În consecinţă, majoritatea
actelor constitutive ale OI, prevăd explicit o personalitate juridică numită internă,
întrucât aceasta se manifestă numai în cadrul ordinii juridice naţionale.
Condiţiile în care este exercitată fac adesea obiectul unui acord între state şi OI.
Spre deosebire de alţi subiecţi de drept intern, OI beneficiază de privilegii şi imunităţi
comparabile cu cele ale statelor.

2. Personalitatea internaţională:

2.a. Conţinutul personalităţii juridice internaţionale:


Personalitatea internațională conferă OI diverse posibilități de a acţiona, cu alte cuvinte
diverse capacităţi juridice în ordinea internaţională:
 Capacitatea de a încheia tratate cu statele membre, cu statele terţe, precum şi cu
alte OI (Convenția din 21 martie 1986 transpune pentru aceste tratate regulile
Convenţiei de la Viena din 23 mai 1969 privind dreptul tratatelor încheiate între
state);
 Capacitatea de a exersa dreptul de legaţie activă (dreptul de a fi reprezentat pe
lângă alţi subiecţi de drept internaţional) şi dreptul de legaţie pasivă (dreptul de
a accepta misiuni permanente);
 Capacitatea de a prezenta reclamaţii internaţionale (prin proteste, cereri de
anchetă de negociere sau de arbitraj);
 Capacitatea de a avea un buget propriu.
Curs Teoria şi Practica Organizaţiilor Internaţionale

2.b. Efecte ale recunoaşterii personalităţii internaţionale a unei OI:


- Actele adoptate în cadrul OI nu sunt considerate ca fiind acorduri între statele
membre, ci devin acte unilaterale ale OI, ca entitate;
- OI este capabilă să acționeze în plan internaţional autonomşi îşi poate
exercita, eventual, drepturile contra statelor membre
- OI sunt subiect de drept internaţional.
Statele au manifestat reticenţă faţă de acordarea personalităţii juridice internaţionale
OI, acest fapt fiind acceptat numai după cel de-al doilea război mondial (avizul CIJ din
11 mai 1949).

2.b. Limitarea de fapt a capacităţilor legate de personalitatea


internaţională:
OI nu deţin teritorii, prin urmare nu exercită competenţe teritoriale, cu excepţia
momentului în care sunt însărcinate cu administrarea unui teritoriu.
Spre deosebire de state, OI nu conferă naţionalitate, prin urmare nu exercită
competenţe personale.

2.c. Limitarea de drept a capacităţilor legate de personalitatea


internaţională:
Toate competențele unei OI trebuie să fie exercitate numai în vederea realizării
obiectivelor fixate în actul constitutiv – principiul de specialitate. Prin urmare,spre
deosebire de state, o OI nu dispune de plenitudinea competenţelor.

De reţinut:
 Personalitatea juridică internă conferă calitatea de subiect de
drept unei OI în ordinea internă a statelor sale membre.
 Personalitatea juridică internaţională conferă calitatea de
subiect de drept unei OI în ordinea internaţională.
Recunoaşterea acestei personalităţi datează din 1949.
 Personalitatea unei OI este limitată în fapt şi, mai ales, în drept
de principiul de specialitate.

Sursa: HeleneSimonian-Gineste, Fiches d’Institution internationales : Rappels de cours et


exercices corrigés, 2e éditions, Paris, Ellipses, 2012.