INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei:

Protocolul diplomatic acoperă o gamă de activități legate de ceremonialul statelor,
circulația șefilor de stat și de guvern, vizitele demnitarilor și a altor oficiali. Prin intermediul
protocolului se organizează conferințe internaționale și summituri, sunt atribuie onoruri
naționale, se pregătesc tratate și acorduri internaționale și este gestionat Corpul diplomatic și
consular.
Protocolul constituie controlul perfect al practicilor diplomatice fiind o preocupare
constantă a statelor. Protocolul, ceremonialul și comunicarea diplomatică, prin respectarea
acestor practici permit însușirea dinamică și fundamentală a relațiilor internaționale și
dobândirea competențelor necesare pentru o colaborare de calitate la nivel global.
Regulile de coexistență umane sugerează un comportament adecvat, universal între oameni,
care facilitează comunicarea și demonstrează respectul unul față de celălalt. Respectarea acestor
standarde facilitează și are o importanță deosebită in cadrul comunicării la nivel internațional,
deoarece fiecare stat este în sine individual, deține o istorie de dezvoltare aparte, un stil de viață
socio-economic propriu și tradiții culturale naționale.
Astăzi, comunicarea internațională nu mai este un prerogativ doar pentru diplomații
profesioniști, deoarece la nivel global s-a mărit dialogul, acesta fiind efectuat între întreprinderi,
instituții de învățământ, organizații internaționale, etc., ceea ce a dus la actualizarea aspectelor
culturale, de comportament si comunicare internațională. Necesitatea utilizării normelor și
reglementărilor internaționale contribuie la stabilirea mai strânsă a relațiilor dintre state,
diplomați si societăți.
În baza multiplelor surse cercetate am constatat, că această tema este actuală și importantă
pentru practica diplomatică, deoarece vizează acțiunile și mișcările consolidate în relațiile dintre
state, și in special prin înființarea misiunilor diplomatice. În baza normelor protocolului și
ceremonialului diplomatic, acreditarea multiplelor misiuni diplomatice între state constituie prin
sine o etapă de dezvoltare și de modernizare a întregii societăți. Mai poate fi menționat faptul că
practicarea normelor de protocol și ceremonial diplomatic la nivel internațional contribuie la
apropierea dintre state, și astfel se pot reglementa eventualele conflicte prin mijloace pașnice,
sau poate reduce stările de conflict între puteri iar pe măsura dezvoltării normelor de
reglementare și de acceptare a caracterului lor de generalitate, acestea s-au transformat într-un
element moderator, prin care se pot evita divergențele apărute între actorii internaționali,
apreciind de aici că aportul protocolului si ceremonialului atât in trecutul îndepărtat cât și în
prezent și pe viitor este considerabil.
Gradul de investigație a temei:
Protocolul și ceremonialul diplomatic reprezintă un domeniu al relațiilor internaționale pe
care se bazează practica și comunicarea diplomatică a statelor, de aceea mulți cercetători au
studiat și au scris lucrări importante în definirea protocolului și ceremonialului diplomatic.
În Occident de problematica cercetării rolului protocolului diplomatic au fost preocupați J.
Wood, J. Serres1, L. Dussault2, T. F. Sullivan3.
Analiza cercetătorilor ruși asupra aspectelor teoretice și rolului protocolului și
ceremonialului diplomatic este una evidentă și aici îi putem menționa pe A. Buruncov, A.
Cuzimin, P. Leadov, F. Molocicov, V. P. Egorov, acești autori evidențiază importanța deosebită
pe care o reprezintă protocolul și ceremonialul diplomatic la nivel internațional și în special în
comunicarea diplomatică a statelor.
Practica protocolară a fost studiată de asemenea și de către cercetători din România, astfel
îi putem menționa pe T. Georgescu4, V. Verdinaş5, E. Manciur6 T. Purcărea7. Acești cercetători
au fost interesați de uzanța protocolului în cadrul relațiilor internaționale și de elementele care îl
constituie, demonstrând importanța și trăsătura distinctă a practicii protocolare.
Pe lângă cercetătorii menționați anterior de problema studierii protocolului și
ceremonialului diplomatic se ocupă specialiști din cadrul Universității de Stat și în special a
Facultății Relații Internaționale Științe Politice și Administrative din Republica Moldova, printre
cei mai notorii fiind: V.Teosa, G.Căldare, G.Vasilescu, E.Ciobu, V. Rotaru, A.Ejov și C.Ejova8.
Problema de cercetare a tezei:
Constă în determinarea aspectelor protocolului și ceremonialului diplomatic care au stat la
baza inițierii dialogului politic și nemijlocit a comunicării diplomatice dintre state. Cercetarea

1
Serres J. Manuel pratique de protocol. Paris: Edit. de la Bièvre, 1992. 557 p.
2
Dussault L. Protocolul, instrument de comunicare. Bucureşti: Editura Galaxia, 1996. 393 p.
3
Sullivan T.F. Le protocole en Irlande. En Guide des bonnes manières et du protocole en Europe. Paris: Fixot, 1989.
382 p.
4
Toma Georgescu, Uzanţe diplomatice, protocol şi relaţii internaţionale. Ed Sylvi, Bcureşti, 2002.
5
Verdinaş Verginia. Elemente de protocol. – Bucureşti: Lumina Lex, 2000. – 272 p.
6
Manciur, Emilian, Protocol instituţional, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti 2008.
7
Purcărea, Theodor-Uzanţe diplomatice şi de protocol, Ed. Universitară Carol Davila, Bucureşti, 2004.
8
TeosaV., Vasilescu G., Ciobu E. Serviciul diplomatic: teorie şi practică. Suport de curs, Chişinău: CEP USM,
2011. 98-113 p.

2
cuprinde de asemenea și studierea particularităților protocolului și ceremonialului diplomatic ale
mai multor state.
Scopul si obiectivele tezei: Scopul constă în determinarea si elaborarea mijloacelor
teoretico-practice a normelor de protocol și ceremonial în contextul comunicării diplomatice
între state. Obiectivele ce subscriu scopul enunțat sunt:
- efectuarea unei analize istoriografice a protocolului și ceremonialului în comunicarea
diplomatică a statului;
- de a determina principalele abordări teoretice a protocolului și ceremonialului
diplomatic;
- de a dezvălui esența specificului protocolului și ceremonialului în comunicarea
diplomatică a statelor, prin exemple;
- a cerceta particularitățile protocolare și de ceremonial;

3
 CAPITOLUL I.
Abordări teoretice a protocolului și ceremonialului în contextul comunicării diplomatice a
statelor.

Aspecte istoriografice ale protocolului și ceremonialului în comunicarea diplomatică a

statelor.
Un compartiment esențial în cadrul fiecărei cercetări științifice în domeniul relațiilor
internaționale este construit pe cercetarea izvoarelor din domeniu și respectiv a literaturii
științifice, cu acesta se și ocupă cunoașterea istoriografică.
Protocolul și ceremonialul diplomatic constituie o parte integrală a domeniului relațiilor
internaționale contribuind la o îmbunătățire și/sau menținere în bună condiție a comunicării
diplomatice.
Întrucât protocolul diplomatic este o parte componentă și indispensabilă a relațiilor
internaționale, de-a lungul anilor s-au efectuat numeroase studii și cercetări asupra acestui
domeniu. Numeroși specialiști și cercetători notorii atît din țările occidentale, România și nu în
ultimul rând din Republica Moldova au fost preocupați de studierea mai aprofundată a normelor
de protocol. La etapa actuală de asemenea se efectuează cercetări care au ca scop determinarea
influenței și rolului protocolului diplomatic în menținerea unui dialog constant între state și alți
actori internaționali. Normele de protocol merg nemijlocit în concordanță cu elementele
ceremonialului diplomatic, acestea din urmă fiind la fel de important de respectat și întrebuințat
în practica tuturor statelor, contribuind la menținerea comunicării diplomatice, a respectului
reciproc dintre state.
Ceremonialul fiind o parte componentă a protocolului diplomatic, de asemenea a fost
cercetat și au fost analizate totalitatea elementelor care îl constituie de către aceeași cercetători,
deoarece nu se poate ca într-un studiu sa fie cercetat protocolul fără să se includă și elementele
ceremonialului diplomatic.
Printre cercetătorii occidentali îi putem menționa pe:, Serres Jean9, Dussault Luis10, R. G.
Feltham11. Acești autori prin efectuarea studiilor ample a specificului protocolului diplomatic, i-
au evidențiat trăsăturile specifice și rolul impunător pe care îl are acesta în viața internațională.

9
Serres J. Manuel pratique de protocol. Paris: Edit. de la Bièvre, 1992. p. 557.
10
Dusault L. Protocolul, instrument de comunicare. Bucureşti: Editura Galaxia, 1996. p. 393.
11
Feltham R. Introducere în dreptul şi practica diplomaţiei. Bucuresti: All, 1998. p. 213.

4
 În lucrarea lui Jhon Wood și Serres Jean ”Protocol și ceremonial diplomatic” 12, autorii au
selectat și au cuprins o mulțime de materiale, pe baza experienței acumulate referitor la
diplomația statelor, fiind nu numai o carte de cercetare dar și un ghid. De asemenea autorii prin
acest studiu contribuie la soluționarea problemelor de codificare a protocolului și ceremonialului
diplomatic, de fapt aceștia creionând un ”cod de protocol și ceremonial” neoficial. În carte pot fi
găsite aproape toate conceptele referitoare la protocol și ceremonial modern, exemple de scrisori
diplomatice utilizate în țări diferite, materiale valoroase privind diverse documente diplomatice,
în carte se găsesc note colective, note verbale, memorandumuri care au fost scoase din practica
protocolară, chiar și ultimatumuri. În această lucrare se demonstrează și impactul pe care îl are
asupra protocolului și ceremonialului diplomatic progresul tehnico - științific, la etapa actuală
când reglementarea juridică devine o parte integrantă a progresului tehnico - științific și de
cooperare internațională în toate domeniile, și nu în ultimul rând asupra normelor de protocol și
ceremonial diplomatic.
Jean Serres în lucrarea sa ” Manualul practic de protocol”, abordează problemele
diplomatice printr-un concept mai exigent, mai pragmatic dar și mai modern. În această carte
putem găsi elementele conceptuale ale protocolului și ceremonialului diplomatic, dar deoarece
reprezintă și un ghid despre intrarea în cariera de diplomat aici sunt prezentate idei practice,
problemele care se pot întîmpina cît și soluțiile pe care acesta le oferă. Putem consta că această
carte reprezintă un început în ceea ce privește studierea și aprofundarea în conținutul integral al
protocolului diplomatic, dar și un material științific elocvent în realizarea acestei cercetări care
nemijlocit ține de aspectele protocolului și ceremonialului diplomatic în comunicarea
diplomatică a statelor.
Un alt cercetător care a adus o contribuție semnificativă în studiul protocolului diplomatic a
fost Louis Dussault în lucrarea sa ”Protocolul, instrument de comunicare” 13, unde autorul
abordează protocolul prin prisma istorică, acesta specifică și desfășoară primele abordări ale
protocolului, elementele acestuia și importanța pe care o aduce pentru a menține armonia atît
între oameni și mediul în care evoluează dar și în mediul internațional. În acestă carte despre
protocol, putem găsi răspunsuri la cele mai frecvente întrebări cu privire la protocol: invitațiile,
primirea și prezentarea oaspeților, prioritatea plasamentului la masă, corespondențele oficiale,
onoruri, recepții, vestimentația, arborarea drapelelor, conferințe de presă, fotografii oficiale, etc.
Cartea oferă soluții practice pentru organizatorii de evenimente a vieții publice, despre
participanți și invitați. Protocolul este un limbaj simbolic, non- verbal, autorul îi descoperă

12
Serres J. Manuel pratique de protocol..., p. 557.
13
Dusault L. Protocolul, instrument de comunicare..., p. 393.

5
principalele elemente. Desigur, după cum putem observa aici nu lipsesc și elementele de
ceremonial, definiții și abordări, elementele definitorii și punerea în practică a acestora.
R. G. Feltham fiind autorul lucrării ” Introducere în dreptul și practica diplomației”, prin
cadrul acestei cărți R. G. Feltham încercă să ofere o concisă și cuprinzătoare sursă de informație
despre arta diplomației tuturor celor interesați de aceasta, însă pe lângă importanța acordată
diplomației, misiunilor diplomatice, imunităților și privilegiilor, autorul a acordat un capitol din
lucrarea sa protocolului și ceremonialului diplomatic, menționând diferite particularități,
elemente definitorii astfel arătând importanța pe care o au aceste două componente în practica
internațională. În cartea dată putem studia despre ordinea precăderii diplomatice, ceea ce
constituie o etapă importantă și ceea ce fiecare diplomat trebuie să cunoască în toate cazurile
posibile de precădere diplomatică, corespondența și comunicațiile între misiunile diplomatice
ceea ce contribuie la comunicarea dintre state și favorizează acest proces, este analizat și
exemplificat de către R. G. Feltham.
Cercetătorii ruși de asemenea au îmbogățit studiul referitor la protocolul și ceremonialul
diplomatic prin intermediul lucrărilor lor, printre aceștia îi putem menționa pe unii dintre cei mai
importanți care au făcut studii relevante ca: A. Cuzimin, F. Molocicov, V. P. Egorov, O.
Sagaidac14, acești specialiști în domeniul relațiilor internaționale scot în evidență conceptul de
protocol diplomatic promovând imaginea lui pe arena internațională aducând o eficientizare
cooperării și comunicării diplomatice.
A. Cuzimin în lucrarea sa ”Protocol și eticheta în comunicarea diplomatică și de afaceri,
cercetează protocolul diplomatic prin prisma comunicării diplomatice și de afaceri ca fiind un
intermediar între acestea astfel garantând respectarea reciprocă a statelor. Normele de protocol
sunt pe larg expuse în cartea lui A. Cuzimin, făcând referință la toate particularitățile
protocolului și ceremonialului, explicînd fiecare element în parte, prin asta a demonstrat cît de
importante sunt acestea în diplomație și practica diplomatică.
Un alt cercetător rus care a studiat problematica protocolului diplomatic este F. Molocicov,
a prezentat rezultatele studiului său în lucrarea ” Protocolul și practica diplomatică”, fiind prima
lucrare fundamentală a autorului pe baza protocolului și practicii protocolare sovietice. În această
carte se menționează despre crearea și menținerea relațiilor diplomatice între state, funcțiile și
activitățile misiunilor diplomatice, normele de etichetă diplomatica, toate fiind bazate pe regulile
de protocol diplomatic. Acest cercetător prin intermediul acestei ample descrieri a protocolului
diplomatic și rolul acestuia care îl joacă în reglementarea relațiilor dintre state încă o dată a
demonstrat necesitatea respectării lui.
14
Sagaidac О. Protocolul și eticheta în diplomație., 2006. 380 p.

6
 V. P. Egorov în cadrul cercetării sale ” Protocol și eticheta diplomatică”, această carte este
un studiu format pe baza cercetărilor de ordin intern și extern referitoare la protocolul
diplomatic. Egorov ca și Lyadov încercă sa explice necesitatea și rolul pe care îl îndeplinesc
normele protocolare în diverse domenii de activitate, și nu numai funcționarii și reprezentanții
diplomatici trebuie să cunoască totalitatea acestor reguli dar și alți lucrători care activează în
domeniul public și interacționează cu persoane de rang diferit și calificare profesională.
Caracterul universal în care sunt formulate regulile de protocol, dă posibilitatea de a le folosi nu
numai în punerea în aplicare a contactelor internaționale dar, de asemenea, la evenimentele
oficiale de diferit rang, pentru a îmbunătăți cultura generală.
O. Sagaidac în lucrarea sa ” Protocol și etichetă diplomatică”, a analizat protocolul și
ceremonialul diplomatic, specificul acestora începând de la abordările conceptuale, părțile
integrante ale acestora definire, întrebuințarea lor în diplomație.
Dintre cercetătorii moldoveni care au realizat studii relevante în domeniul protocolului și
ceremonialului diplomatic, astfel O. Tărîță 15, V. Hiznicenco16, A. Burian17. V.Teosa, G.Căldare,
G.Vasilescu, E.Ciobu,18.
Articolul ”Norme de protocol și soluționarea problemelor privind precăderile politice în
secolele XVII-XX19” precum și lucrarea ”Tratat de protocol și comportament civilizat”20 de
Tărîță Orest are un aport deosebit în analiza protocolului diplomatic, precum și reglementarea
relațiilor internaționale. Această cercetare include problema divergenței în secolele XVII-XVIII
și soluția finală în ultimul secol al mileniului. O atenție deosebită este atrasă cercetărilor în epoca
modernă, foarte acută la acea perioadă, care părea să afecteze relațiile și echilibrul existent între
state. Analiza științifică în acest studiu este axată nemijlocit asupra problemelor privind
prioritățile politice și soluționarea lor, vizând în special protocolul și ceremonialul diplomatic ca
un modus vivendi în relațiile dintre state care demarează cu Tratatul de la Westphalia(1648),
continuă cu congresele de la Carlowitz(1699) și Uretcht(1713) și finalizează cu Congresul de la
Viena din 1815, în cadrul căruia se determină rangul agenților diplomatici, trimiterea pe bază de
reciprocitatea a ambasadorilor și a reprezentanților diplomatici.
15
Tărîță O. Tratat de protocol și comportament civilizat. Studiu teoretico-aplicativ. Chișinău: Bons Offices. 2007;
Tărîță O. Norme de protocol și soluționarea problemelor privind precăderile politice în secolele XVII-XX. În:
Revista Națională de Drept, 2004, nr. 11.
16
Hiznicenco V. Apariția și evoluția instituției protocolului diplomatic. În: Legea și viața, 2006, nr.7.
17
Burian A. Introducere în practica diplomatică și procedura internațională. Chișinău: CEP USM, 2008. 463 p.
18
Teosa V., Vasilescu G., Ciobu E. Serviciul diplomatic: teorie şi practică. Suport de curs, coord., Chişinău: CEP
USM, 2011. p. 391.
19
Tărîță O. Norme de protocol și soluționarea problemelor privind precăderile politice în secolele XVII-XX. În:
Revista Națională de Drept, 2004, nr.11, p. 26-31.
20
Tărîță O. Tratat de protocol și comportament civilizat (Studiu teoretico-aplicativ). Chișinău: Bons Offices, 2007.
p. 324.

7
 V. Hiznicenco21, autorul articolului „Apariția și evoluția instituției protocolului diplomatic”,
analizează importanța protocolului încă de la apariția acestuia, astfel relevând aportul și
necesitatea întrebuințării acestor norme.
În articolul ”Cerințele de bază ale protocolului și ceremonialului diplomatic 22” de A. Burian
sunt prezentate ansamblul sau totalitatea cerințelor ce trebuie respectate și care vizează relațiile
dintre subiecții dreptului internațional. Din acest punct de vedere putem menționa următoarele
teme și întrebări care sunt scoase în evidență de către autor: procedura de acreditare a șefului de
misiune diplomatică(numirea și admiterea șefului misiunii diplomatice, sosirea la post, vizite
protocolare ale șefului de misiune la sosirea la post, ceremonia prezentării scrisorilor de
acreditare, vizitele de curtoazie, obligațiile protocolare ale soțiilor șefilor de misiune, absența
șefului de misiune, plecarea definitivă a șefului de misiune din statul acreditar, prezentarea
scrisorilor de cabinet de către însărcinații cu afaceri titulari la ministerul afacerilor externe);
curtoazia internațională (ceremonii la nivel de stat, doliu oficial, recepțiile, cărțile de vizită);
ținuta vestimentară și reguli de comportament și nu în ultimul rând, corespondența diplomatică.
Serviciul diplomatic: teorie şi practică. Suport de curs23, este o cercetare făcută de către
specialiștii din cadrul Facultății Relații Internaționale Științe Politice și Administrative, fiind o
ediție recomandată pentru studierea bazelor relațiilor internaționale, bazele teoretico-
conceptuale, instituțional-funcționale ale serviciului diplomatic, unde se includ materiale din
istoria dezvoltării serviciului diplomatic al Moldovei, particularitățile activității diplomatice și
protocolare.
În concluzie la acest paragraf poate fi menționat faptul că, studierea istoriei protocolului
este importantă pentru înţelegerea evoluţiei modului în care au fost reglementate raporturile
interne şi internaţionale dintre state pe parcursul timpului, în vederea dezvoltării relaţiilor,
evitând conflictele şi asigurând un dialog continuu. Evoluţia socială şi istorică a dus la o
permanentă îmbunătăţire şi adaptare a regulilor de protocol, în vederea atingerii obiectivului său
principal, acesta fiind asigurarea unor relaţii armonioase. De aceea mulți cercetători din diferite
regiuni, țări au fost interesați de acest compartiment al relațiilor internaționale, studiul acestora
au dus la scrierea multiplelor lucrări care au avut și au ca scop delimitarea elementelor de
protocol și ceremonial diplomatic a fiecărui stat aparte.
Protocolul și ceremonialul diplomatic sunt o parte din istoria, cultura și tradițiile specifice
statelor, prin intermediul cărora își promovează interesul național și politica externă.

21
Hiznicenco V. Apariția și evoluția instituției protocolului diplomatic. În: Legea și viața, 2006, nr.7.
22
Burian A. Cerințele de bază ale protocolului și ceremonialului diplomatic. În: Revista Națională de Drept, 2002,
nr.2, p. 25-32.
23
Teosa V., Vasilescu G., Ciobu E. Serviciul diplomatic: teorie şi practică. Suport de curs..., p.391.

8
1.2 Dimensiuni teoretice ale protocolului, ceremonialului și comunicării diplomatice.
Unul din principalele instrumente ale diplomației moderne, fiind ca mijloc de comunicare
oficială între state și a altor subiecte de drept internațional, care de asemenea contribuie la
realizarea obiectivelor de politică externă prin mijloace pașnice poartă denumirea de protocol
diplomatic. Este important să se acorde o atenție deosebită definirii conceptului de protocol,
ceremonial și comunicare diplomatică, trebuie să se deosebească formele acestora, subiecții și
obiectele protocolului diplomatic și a impactului asupra eficienței relațiilor internaționale.
Potrivit etimologiei termenului de protocol atestă că originea sa provine de la cuvântul
grecesc protokollon: protos - primul, kollao - ce este lipit. În cadrul evoluției sale conceptul de
protocol a fost utilizat cu mai multe semnificații, fiind prima parte a unui document redactat în
termeni solemni, sau totalitatea normelor de documentare și arhivare, după care acest termen a
fost și este utilizat în cadrul serviciului și practicii diplomatice.
În studiile de specialitate și în literatura occidentală conceptul de protocol este definit de
către Jean Serres ca fiind niște reguli de codificare, care domină ceremonialul, scopul final al
acestuia constă în acordarea fiecărui participant prerogativele, privilegiile și imunitățile la care el
are dreptul24. În lucrarea a doi autori cunoscuți Jhon Wood și Jean Serre ”Protocolul și
ceremonialul diplomatic”, se dă următoarea definiție ”Protocolul diplomatic constituie un set de
reguli de conduită a Guvernelor și reprezentanților acestora cu privire la ocazii oficiale și
neoficiale”, în această definiție autorul evidențiind faptul că prin intermediul protocolului
diplomatic se realizează cu mai mare succes politica externă a statelor, deoarece respectarea
acestor norme și reguli constituie realizarea interesului național și astfel satele își demonstrează
aprecierea reciprocă a tradițiilor, obiceiurilor și realizării politicii externe.
Potrivit unei abordări mai ample putem afirma că protocolul diplomatic este un set de
reguli, tradiții și convenții respectate de către Guverne, departamentele pentru afaceri externe,
misiunile diplomatice, și alți oficiali în procesul de comunicare internațională. Normele de
protocol se bazează pe așa- numitul principiu al curtuaziei, care se referă la respectarea tuturor
elementelor care constituie și reprezintă statul.
Protocolul îl putem clasifica ca fiind o categorie istorică și nu invenția unui singur stat, este
rezultatul a secole întregi ,de dialog între țări și popoare, de acumularea, selecția și repetarea
îndelungată a regulilor de conduită care contribuie la menținerea comunicării diplomatice între
acestea.

24
Serres J. Manuel pratique de protocol. Paris: Edit. de la Bièvre, 1992. p. 33.

9
 Conform dicționarului diplomatic, protocolul diplomatic este definit ca fiind un set de
reguli comune, tradiții, norme, respectate de către Guverne, departamentele pentru afaceri
externe, misiuni diplomatice, oficiali care participă la comunicarea internațională. În
conformitate cu aceste norme, se vor numi, revizui și acredita sau rechema reprezentanți
diplomatici, prin intermediul acestor norme se vor efectua toate aceste numiri, de asemenea se va
determina rangul diplomatic și se va planifica ceremonialul cu privire la unul sau alt eveniment,
acestea pot fi conferințe și negocieri internaționale, sau se efectuează corespondența oficială,
vizite, recepții, etc.
Din totalitatea definițiilor și abordărilor complementare revizuite din literatura de
specialitate putem clasifica protocolul diplomatic ca fiind o parte indispensabilă și componentă
în relațiile internaționale care se constituie dintr-un set de reguli standard de comportament,
tradiții și norme respectate de către state, departamente însărcinate cu afaceri externe, misiuni
diplomatice și de către diferiți oficiali care participă la evenimente atît oficiale și neoficiale care
au ca scop reglementarea activităților cu diferit caracter și menținerea comunicării diplomatice.
Originea conceptelor și regulilor de protocol diplomatic se bazează pe tradițiile naționale ale
statelor, ritualurile populare din diferite epoci. Păstrarea patrimoniului cultural este strâns legată
de procedura actuală a relațiilor externe și îmbogățește semnificativ practica protocolară25.
Desigur, dezvoltarea modelului de protocol național constituie una dintre cele mai
importante modalități de formare a imaginii statului, de identitate și recunoaștere a sa în
comunitatea mondială.
După, diplomatul român E.Manciur, protocolul este cel ce stabileşte ansamblul regulilor, al
normelor în materie de ceremonie, pentru manifestările oficiale, indicând, totodată, uzanţele ce
trebuie respectate în relaţiile interpersonale şi în viaţa socială 26. Prin această abordare autorul
specifică încă o dată că protocolul diplomatic este acea parte componentă a tuturor activităților
internaționale care are ca scop facilitarea comunicării diplomatice.

O parte indispensabilă și componentă a protocolului diplomatic îi revine ceremonialului

diplomatic. Termenul de ceremonial provine de la latinescul ”caeremonialis”, în limba română
sensul acestuia reprezentând respect, cult ritualic, constituind totalitatea formalităților care sunt
acumulate prin tradiții, uzanțe și obiceiuri care au scopul de a însoți orice act public solemn,
fiind de natură politică, religioasă, culturală27.
25
Burian A. Întroducere în practica diplomaţiei şi procedura internaţională. Chişinău: Editura Cartier, 2008, p. 131.
26
Manciur, Emilian, Protocol instituţional, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2008, p.23.
27
Teosa V., Vasilescu G., Ciobu E. Serviciul diplomatic: teorie şi practică. Suport de curs, coord., Chişinău: CEP
USM, 2011, p. 100.

10
 Prin ceremonial se înțelege un act oficial solemn, care presupune stabilirea de reguli
stricte și clare pentru toți participanții și nu se permite abaterea de la aceste reguli. Astfel,
ceremonialul diplomatic reprezintă o structură complexă și stabilă a protocolului diplomatic.
Printre ceremoniile diplomatice pot fi numite: prezentarea prerogativelor ambasadorilor, reuniuni
solemne și de stat, ridicarea drapelului național.
Ceremoniile sunt realizate în conformitate cu cerințele prescrise de normele protocolare,
sensul acestora fiind acela de a crea condiții de solemnitate și de a exclude erorile legate de
încălcarea normelor culturale și etice naționale28.
În dicționarele Oxford și Webster de limbă engleză, Larousse de limbă franceză și Sopena
de limbă spaniolă, ceremonialul este definit ca un sistem de reguli și proceduri pentru ceremonii
sau ocazii formale; un set de reguli formale și ceremonii stipulate de lege, protocol sau obicei
pentru respectarea lor în alaiurile religioase, afacerile sociale sau ceremoniile de la curte; o
totalitate de reguli care guvernează ceremoniile solemne, civile, militare și religioase, reguli de
curtoazie care se folosesc în relațiile dintre state; o serie de formalități prin care se realizează un
act public29.
Ceremonialul diplomatic reprezintă totalitatea regulilor protocolare şi de curtoazie
referitoare la onorurile şi distincţiile ce se acordă, în raport de rangul lor, diplomaţilor în
funcţiune. Ceremonialul diplomatic cuprinde reguli cu privire la:
ordinea diplomaţilor la întâmpinarea lor la sosirea în ţară sau la plecare; locurile de onoare cu
prilejul recepţiilor şi audienţelor solemne sau particulare; distincţiile acordate unui diplomat
străin în anumite ocazii; vizite de etichetă etc30.
De asemenea, ceremonialul diplomatic este stabilit de fiecare stat în parte în concordanță
cu particularitățile culturale și în dependență de respectarea diferitor tradiții și ritualuri pe care le
urmărește un sat sau altul, însă toate aceste diferențe sunt strict bazate conform uzanţelor
internaţionale.
După cele menționate anterior, și în special referitor la legătura dintre ceremonial și
protocol diplomatic, se poate afirma că acesta este una foarte complexă, deoarece protocolul
diplomatic nu poate fi realizat și nu poate avea un aspect integral fără acea particularitate a
ceremonialului diplomatic care constituie nucleul întregii activități și practici protocolare.

28
Burian A. Întroducere în practica diplomaţiei şi procedura internaţională..., p. 132.
29
Tărâţă O. Tratat de protocol şi comportament civilizat. Studiu teoretico – aplicativ. Chişinău: Bon Offices, 2007,
p. 15.
30
Assemblee Nationale, Direction Generale des Affaires Europeennes, Internationales et de Defense. Manuel de
protocole parlementaire. Paris, 2008, p.58.

11
 Termenul „ceremonie” a desemnat mai întâi ritualurile unui cult religios şi în mare parte
acest sens încă s-a păstrat. El s-a extins totuşi și în cadrul domeniul activităţilor publice, care
necesită în mod obligatoriu o ceremonie oarecare la toate activitățile. În amândouă cazurile,
ceremonia apelează la un simbolism evocator de idealuri împărtăşite de toţi participanţii, iar cu
cât acest formalism este mai vechi, cu atât este mai respectat. Bineînţeles că noţiunile de protocol
nu sunt străine acestui fenomen. 
Defilarea militară, de ziua naţională, prevede o estradă pentru membrii guvernului, pentru
autorităţi şi corpul diplomatic, fiecare fiind plasat după rangul său: aici e vorba de protocol.
Defilarea succesivă a diferitelor corpuri de armată, avansând în pas cadenţat, într-un ritm
uniform, înclinarea drapelelor şi salutul, cu capul întors către şeful statului şi invitaţii săi, fac
parte din ceremonial. La inaugurarea unui nou edificiu, conform protocolului, invitatul de onoare
va fi cel care va tăia panglica- acest gest făcând parte din cadrul ceremonialului diplomatic.
În cazul monarhiei, caracterul de unicat al persoanei suveranului şi perenitatea credinţei în
puterea sa de origine divina, generează un ceremonial înrudit cu cel religios. Chiar şi o monarhie
constituţională recurge la acest ceremonial, respectul datorat majestăţii regale fiind manifestarea
sa cea mai reprezentativă. Într-o democraţie, în care forma de guvernare este republica, e greu să
inventezi o simbolistică specifică. Republica elaborează cu circumspecţie un formalism în acord
cu principiile care o susţin.
Ceremonialul diplomatic poate fi clasificat ca fiind un compartiment aparte al relațiilor
internaționale, care datorită tehnicilor sale creează și determină forme, coordonează întreaga
activitate a ceremoniilor și a participanților, în care scopul final este de a-i impresiona pe cei
prezenți și de a le prognostica următoarele acțiuni.
Dar există în practica internațională și excepții, nu mai departe în zilele noastre, unde
cutumele unor state este necesar a fi respectate cu strictețe. Astfel în țările cu religia
preponderent musulmană sau în statele unde la putere se află un lider cu orientare religioasă
musulmană chiar dacă țara are orientare religioasă laică, trebuie respectate principiile impuse de
suveranul statului. Un exemplu clar este al Turciei unde toți reprezentanții statelor lumii care au
interese economice sau politice în statul turc sunt bărbați. De asemenea toți ambasadorii sau
reprezentanții Turciei pe lângă organismele și organizațiile internaționale fac parte din aceeași
categorie.
O altă gafă a administraţiei turce a avut loc în cadrul întâlnirii de la Ankara din cursul
acestui an unde a participat preşedintele ţării Recep Tayip Erdogan și liderii UE, Charles Michel
(președintele Consiliului European) și Ursula von der Leyen (președinta Comisiei Europene),
astfel la intrarea în sala unde au avut loc convorbirile oficiale, Erdogan și Michel s-au așezat pe

12
scaunele rezervate în centrul sălii, iar Ursula von der Leyen, fără să știe unde să ia loc, a fost
nevoită să se meargă la o canapea, la mare distanță de cei doi bărbați, deşi preşedinţii celor două
instituţii europene au acelaşi rang protocolar.
Nu fac excepții nici statele Orientului Mijlociu unde politica este exclusiv o îndeletnicire a
bărbaților.
În Siria în anul 2013, de asemenea a fost numită în detrimentul acestor cutume în funcția de
Șef a Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice din partea ONU, doamna Sigrid Kaag
care nu prea a avut trecere în rândul factorilor de decizie din această țară, tocmai din cauză
că,prin numirea sa, ONU nu a respectat regulilor formale și religioase ale acestui stat, dar a carei
prezență totuși a fost tolerată din cauza conflictului internațional care amenința să escaladeze.

Comunicarea este un ansamblu de acțiuni care au în comun transmiterea de informații sub

forma de mesaje, știri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise etc. între două persoane, numite
interlocutori, sau mai formal, emițător și receptor31.
Conform dicționarului explicativ al limbii române, comunicarea este acțiunea de comunica
iar rezultatul ei, este procesul de înștiința, informa, a raporta sau cu sens de știre 32. Capacitatea de
a comunica reprezintă o premisă a procesului de construire a relaţiilor interpersonale şi de
integrare socială. Prin intermediul comunicării se creează relații la nivel mondial care ajută la
diminuarea problemelor, la stabilirea relațiilor diplomatice, colaborarea care are loc între actorii
internaționali de asemenea se înfăptuește prin intermediul comunicării.
Comunicarea diplomatică reprezintă procesul prin care statele întemeiază relații de
prietenie și cooperare pe un timp îndelungat, bazate pe încredere și reciprocitate. Diplomația în
sine a fost încă de la început un proces constant de comunicare instituțională. Transmiterea
mesajelor care au un înțeles precis sau fiind sugerat, verbale sau non- verbale, ocuparea unor
poziții publice, semnarea diferitor documente internaționale, precum tratatele, susținerea unor
discursuri, acestea fiind cele mai frecvente metode de exprimare a ideilor de către liderii politici,
reprezintă acțiuni de comunicare diplomatică.
La etapa actuală pentru o carieră diplomatică de succes se pune nemijlocit accentul pe
abilitățile lingvistice, de comunicare, astfel reprezentanții misiunilor diplomatice trebuie să
manifeste aceste calități în scopuri diplomatice și de menținere a relațiilor dintre state.
Comunicarea diplomatică include în sine orice formă fie aceasta verbală, non-verbală sau
scrisă. Corespondența și comunicațiile între misiunile diplomatice și Guvernul țării gazdă, între

31
Claudia Crăciun. Teoria și practica negocierilor. Chișinău: Prut Internațional, 2002, p.165.
32
Dicționar explicativ al limbii române. http://dexonline.ro/definitie/comunicare.

13
șefii de state, guverne sau la nivel de ministere, de asemenea întrevederile personale, toate aceste
alcătuiesc corespondența diplomatică.
Întrevederile personale care se efectuează între șefii de misiune , care de obicei sunt
programate prin telefon, aceste sunt întrevederi la nivel înalt limitându-se la chestiuni de
importanță specială, iar cele de o semnificație mai mică sunt mai bine discutate de către șeful
misiunii sau de către un membru al personalului diplomatic și un membru al personalului
ministerului33.
Corespondența scrisă, este o metodă uzuală de corespondență între misiunea diplomatică și
Ministerul Afacerilor Externe și care se face prin intermediul notei oficiale. Nota este redactată
într-o limbă de circulație internațională pe un formular oficial care are drept antet stema
națională și adresa, și conținutul acesteia este structurat conform standardelor internaționale34.
Ca o concluzie a acestui paragraf se poate constata că, în cadrul protocolului este vorba de
reguli, relativ stricte, care permit şi adesea promovează prin ele însele înţelegeri de o importanță
majoră pentru viaţa popoarelor, pentru istoria viitoare. Se poate afirma fără rezerve că, prin
intermediul protocolului, se pot atrage simpatii faţă de ţara pe care o slujim, se pot câştiga
prieteni şi poate contribui la rezolvarea problemelor internaţionale în interesul general şi al
fiecărei ţări.
Protocolul și ceremonialul au o legătură destul de stînsă cu comunicarea diplomatică,
acestea creează condiții favorabile pentru a se petrece comunicarea și pentru a se creea o legătură
de colaborare între actorii politici internaționali.

1.3 Specificul protocolului și ceremonialului în comunicarea diplomatică a statelor.

Uzanțe de ceremonial și protocol diplomatic practicate în România.

România este un stat în care normele de protocol și ceremonial diplomatic sunt respectate
cu strictețe fără abateri de la normele recunoscute la nivel internațional. Atunci când în România
trebuie să se prezinte o nouă misiune diplomatică aceasta  este rugată să comunice Ministerului
Afacerilor Externe, în timp util, data sosirii, mijlocul de transport și punctul de intrare în
România a noului Șef de misiune, pentru ca acesta să fie întâmpinat conform uzanțelor
diplomatice. La sosirea la post, șefii de misiune sunt salutați în capitală, la gară sau aeroport, în
numele Ministrului Afacerilor Externe, de directorul Protocolului sau de adjunctul acestuia35.
33
Feltham R. Introducere în dreptul şi practica diplomaţiei. Bucuresti: All, 1998, p. 35.
34
Ibidem, p. 36.
35
Uzanțe de ceremonial și protocol practicate în România. http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/secretariat/16-4.htm.

14
 Vizitele protocolare ale șefilor de misiune la sosirea la post, de asemenea se organizează
conform regulilor protocolului diplomatic, fără abateri, astfel după sosirea sa la București, șeful
de misiune face o vizită Directorului Protocolului Ministerului Afacerilor Externe, care îl
informează asupra uzanțelor locale privind ceremonia prezentării scrisorilor de acreditare și
asupra regulilor de protocol care trebuie respectate de Șefii misiunilor diplomatice în România.
Cu ocazia unei asemenea vizite, Șeful de misiune solicită o audiență, în legătură cu
prezentarea copiilor scrisorilor de acreditare, la Ministrul Afacerilor Externe sau în lipsa
acestuia, la un Secretar de Stat, după care, Directorul Protocolului informează pe Șeful de
misiune despre ziua și ora când va fi primit de Ministrul Afacerilor Externe sau de Secretarul de
Stat în vederea depunerii copiilor scrisorilor de acreditare. După ce Ministrul Afacerilor Externe
sau Secretarul de Stat are o convorbire cu Șeful de misiune, sunt înmânate copiile scrisorilor de
acreditare și cele de rechemare a predecesorului său, în cazul când acesta nu le-a depus la
plecare. La finalizarea acestei convorbiri oficiale Șeful de misiune este informat de către
Directorul de Protocol despre data și ora fixate pentru audiența la Președintele României în
vederea prezentării scrisorilor de acreditare.
Ceremonia prezentării scrisorilor de acreditare se efectuează în ziua preconizată anterior
pentru depunerea scrisorilor de acreditare, directorul Direcției Protocol din cadrul Ministerul
Afacerilor Externe sau adjunctul acestuia conduce pe Ambasador de la reședință sau ambasadă la
”Palatul Cotroceni” . Deplasarea ambasadorului la ”Palatul Cotroceni” se  face cu un autoturism
pus la dispoziție de Protocolul Președinției, iar colaboratorii care îl însoțesc (1-3) se deplasează
cu mașini ale ambasadei36.
Ambasadorul la intrarea in curtea ”Palatului Cotroceni”, este salutat de Șeful Protocolului
Președinției, după care îl invită să treacă în revistă Garda Militară de Onoare, această ceremonie
desfășurându-se în acordurile Marșului de întâmpinare37.
 Ambasadorul, este însoțit de directorul Direcției Protocol din Ministerul Afacerilor
Externe, după care urmează colaboratorii ambasadorului, intră în ”Sala Unirii” și se opresc la 4-5
pași în fața Președintelui României. De competența Directorului Protocolului din cadrul
Ministerul Afacerilor Externe este și adresarea către Președintele României, prin care îi anunță
rangul și numele Ambasadorului prezent.
Ambasadorul răspunde de asemenea cu un salut către Președintele României conform
protocolului, după care urmează procedura de înmânare a scrisorilor de acreditare si respectiv
rechemare dacă acestea nu au fost prezentare la plecarea predecesorului Ambasador38.
36
Vârsta I. Protocol și etichetă diplomatice. București: C. H. Beck, 2011, p. 195.
37
Ibidem, p. 192.
38
Uzanțe de ceremonial și protocol practicate în România. http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/secretariat/16-4.htm.

15
 După primirea scrisorilor, Președintele prezintă Ambasadorului persoanele oficiale române
care asistă la ceremonie, iar la rândul său, Ambasadorul prezintă Președintelui pe colaboratorii
săi. Președintele îl invită pe Ambasador pentru o fotografie oficială lângă steagul României.
O cupă de șampanie sau un cocktail restâns are loc după ce Ambasadorul termină
convorbirea cu Președintele României și Directorul Protocolului Ministerului Afacerilor Externe
sau adjunctul acestuia îl conduce pe Ambasador până la reședința sau cancelaria acestuia39.
Un rol important i se acordă și ținutei la ceremonia prezentării scrisorilor de acreditare fiind
constituită dintr-un costum de culoare închisa, uniforma diplomatică sau costum național.
Ordinea de intrare a şefilor de misiune este determinată, pentru ambasadori, de ziua şi ora
prezentării scrisorilor de acreditare Preşedintelui României, iar pentru însărcinaţii cu afaceri de
data notificării la MAE a asumării conducerii misiunii diplomatice.
Ziua şi ora prezentării copiilor scrisorilor de acreditare se stabilesc în funcţie de ziua şi ora
sosirii la Bucureşti40.
Dacă în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră sosesc doi sau mai mulţi ambasadori – în acelaşi avion
sau navă maritimă – ordinea depunerii copiilor scrisorilor de acreditare va fi stabilită pe criterii
alfabetice (denumirea ţării) sau prin tragere la sorţi41. În cazul plecării definitive din România a
Șefilor de misiune, scrisorile de rechemare pot fi depuse la Președintele României fie personal de
către Șefii de misiune, fie de succesorii acestora, odată cu depunerea scrisorilor lor de acreditare.
Scrisorile de rechemare ale însarcinaților cu afaceri titulari se depun ministrului afacerilor
externe, fie de ei personal, fie de succesori, odata cu scrisorile lor de cabinet. Șefii de misiune
care părăsesc definitiv România sunt salutați la plecare, la gară sau la aeroport, de directorul
Protocolului Ministerului Afacerilor Externe sau de adjunctul acestuia42.
Plecarea definitivă a Șefului de misiune se notifică de către respectiva misiune prin Nota
Verbală în care se menționează data plecării definitive, dorința efectuării unor vizite de rămas
bun (la Președintele țării, Primul-ministru si Ministrul Afacerilor Externe) de a căror perfectare
se ocupă Ministerul Afacerilor Externe – Direcția Protocol.
La plecarea definitiva a unui Ambasador sau Șef de misiune, un membru al conducerii
Ministerului Afacerilor Externe (Ministrul de Externe sau un Secretar de Stat) oferă un dejun sau
dineu în onoarea respectivului Șef de misiune43.
Prezentarea scrisorilor de cabinet de către însărcinaţii cu afaceri titulari la Ministrul
Afacerilor Externe se face în ziua şi la ora fixată pentru depunerea scrisorii de cabinet,
39
Diplomaţia arta negocierii in practica internatională. http://cpc-ew.ro/pdfs/diplomatia_arta_negocierii.pdf
40
Ibidem.
41
Uzanțe de ceremonial și protocol practicate în România. http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/secretariat/16-4.htm.
42
Diplomaţia arta negocierii in practica internatională. http://cpc-ew.ro/pdfs/diplomatia_arta_negocierii.pdf
43
Ibidem.

16
însărcinatul cu afaceri titular se prezintă la Ministerul Afacerilor Externe unde este primit de
Directorul Protocolului căruia îi înmânează, într-o scurtă întrevedere, copia scrisorii de cabinet.
Imediat după această întrevedere, directorul Protocolului îl conduce la cabinetul ministrului sau
Secretarului de Stat.
Însărcinatul cu afaceri titular înmânează Ministrului Afacerilor Externe sau Secretarului de
Stat scrisoarea de cabinet pentru numirea sa şi pe aceea de rechemare a predecesorului său, în
cazul că acesta nu a depus-o înainte de plecare. Cu aceasta ocazie are loc o scurtă convorbire.
De asemenea ținuta, fiind un element care trebuie respectat și de care se ține cont la orice
tip de întâlnire, recepție sau alt eveniment la care fac diferite persoane cu rang diplomatic, de
aceea și în cazul audienţei la Ministrul Afacerilor Externe sau Secretarul de Stat a însărcinatului
cu afaceri titular, pentru depunerea scrisorilor de cabinet, este costum de culoare închisă44.
Prezentarea colaboratorilor Șefului de misiune, la fel face parte din cadrul normelor de
protocol și ceremonial diplomatic, aici Șeful de misiune prezintă pe primul său colaborator, sosit
la post, printr-o vizită pe care o face directorului Protocolului şi directorului de relaţii din
Ministerul Afacerilor Externe.
Ceilalţi membrii ai misiunii, cu grad diplomatic, sunt prezentaţi, la sosirea la post,
directorului adjunct al Protocolului din MAE sau altor colaboratori ai aceste Direcţii.
Ataşaţii militari şi ataşaţii comerciali fac vizite de prezentare la Ministerul Apărării
Naţionale şi, respectiv, la Ministerul Industriei şi Comerţului, conform uzanţelor respectate în
aceste ministere.
Decan al Corpului Diplomatic este şeful de misiune cu grad de ambasador extraordinar şi
plenipotenţial, cu cea mai mare vechime la post. În România, decan al Corpului Diplomatic este,
din oficiu, reprezentnatul Vaticanului – respectiv Nunţiul Apostolic45.
Intrarea şi ieşirea din funcţie a decanului Corpului Diplomatic se face în mod automat, fără
nici o ceremonie. În absenţa acestuia, decan al Corpului Diplomatic devine ambasadorul aflat
imediat după Nunţiul Apostolic. Notificarea acestei situaţii la Ministerul Afacerilor Externe –
Direcţia Protocol – intră în practică diplomatică.

Uzanțe de protocol și ceremonial în Regatul Unit al Spaniei.

44
Vârsta I. Protocol și etichetă diplomatice. București: C. H. Beck, 2011, p. 197.
45
Uzanțe de ceremonial și protocol practicate în România. http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/secretariat/16-
4.htm.).

17
 Spania este prima țară care a legiferat protocolul, prin adoptarea Regulamentului General
de Precăderi care este o reflectare a organizării constituționale a statului spaniol format din
autonomii, stabilind, în acest sens, o nouă concepție politică a protocolului și ceremonialului,
materializată în practică prin Direcția Protocolului de Stat- centru coordonator al multiplelor
servicii din țară. Elita politică spaniolă a reușit să creeze servicii durabile de protocol nu numai la
nivelul administrațiilor publice centrale, ci și la nivelul autonomiilor și structurilor administrativ-
publice locale, astfel Spania se situează în rândul țărilor înalt civilizate și o transformă în
promotoarea unui protocol de excepție.
În Regatul Spaniei cea mai festivă din cadrul unei vizite oficiale se consideră ceremonia
întrevederii oficiale în Palatul Regal ”Prado”, cu un alt șef de stat. Înaltul oaspete este
întâmpinat la aeroport de un membru al guvernului, de obicei acesta este Ministrul Afacerilor
Externe46. La locul de aterizare a elicopterului așteaptă un automobil al Palatului Regal care
transportă oaspeții spre locul de întrevedere cu monarhii. La sosire, regele și regina, însoțiți de
Șeful Statului Major al Forțelor Armate spaniole și șeful Gărzii de Onoare îi salută pe distinșii
oaspeți.
Urmează prezentarea, apoi regele împreună cu șeful Gărzii de Onoare se urcă împreună cu
înaltul oaspete pe podium și primesc raportul Gărzii de onoare. După aceasta, ambii Șefi de Stat
coboară de pe podium și trec în revistă Garda de Onoare în compania Șefului Statului Major și
Șefului Gărzii47. În timpul trecerii în revistă a trupelor oaspetele străin este însoțit de către
propriul șef de securitate sau adjunctul lui.
După trecerea în revistă a Gărzii de Onoare, urmează ceremonia de prezentare a
oficialităților spaniole și celor străine. De regulă, din componența delegației oficiale spaniole fac
parte: Președintele Guvernului, Președintele Congresului Deputaților, Președintele Senatului,
Ministrul Afacerilor Externe, Primarul de Madrid, Secretarul de stat în probleme de cooperare
internațională și relații cu America Latină, Secretarul de stat pentru relații cu Comunitatea
Europeană, Șeful Statului Major al Forțelor Armate, Reprezentantul Guvernului Autonom al
Madridului, Directorul General al Teritoriului 48. După terminarea prezentărilor, cei doi șefi de
stat rămân împreună cu soțiile, ocupă loc în tribună și asistă la defilarea Gărzii de Onoare. Apoi
regele și regina îi însoțesc pe înalții oaspeți până în apartamentele de lux puse la dispoziția lor
pînă la o nouă întrevedere.
În ceea ce privește prezentarea cererii de agrement a șefului misiunii diplomatice, practica
protocolară spaniolă este în conformitate cu tradiția internațională. Șeful misiunii personal,
46
Burian A. Introducere în practica diplomatică şi procedura internaţională.Chişinău: Cartier, 2008, p. 55.
47
Ibidem, p. 55.
48
Vârsta I. Protocol și etichetă diplomatice..., p. 353.

18
trebuie să prezinte Ministerului Afacerilor Externe și Cooperării cererea de agrement pentru a fi
acordată Guvernului Spaniei49. Această ceremonie se respectă cu strictețe pentru a se conforma
cu practica tradițională diplomatică, procedura dată fiind de o importanță și confidențialitate
sporită, deoarece implică înlocuirea persoanelor cu cel mai mare rang diplomatic de Ambasador
Extraordinar și Plenipotențiar, care are misiunea de reprezentare a statului acreditar în cel
acreditant. Pe lângă cererea de agrement autoritățile spaniole ca și cele italiene solicită să fie
atașat un curriculum vitae al noului Ambasador50.
Odată ce agrementul a fost acordat, aceasta se comunică șefului de misiune a statului
trimițător în Madrid, după care la cererea acestuia va fi convocată o convorbire în acest scop.
Alternativ, comunicarea oficială este efectuată de către ambasadorul Spaniei în țara de origine, în
cazul când cererea a fost depusă prin intermediul acestui canal.
Sosirea în Madrid a noului șef de misiune, se face printr-o Notă Verbală adresată
Ministerului Afacerilor Externe și Cooperării, unde este indicată ziua și ora sosirii, cu ce mijloc
de transport și cîte persoane îl vor însoți. În aceeași Notă Verbală se vor atașa și copiile
scrisorilor de acreditare. În dependență prin ce mijloc de transport Șeful Misiunii ajunge în
Spania, acesta este întâmpinat oficial de către un înalt oficial al Serviciului de Protocol al
Ministerului Afacerilor Externe și Cooperării și de Însărcinatul cu Afaceri ad interim, care
trebuie să-l însoțească pe noul Ambasador în salonul VIP al aeroportului sau gării feroviare.
În cazul în care noul Șef al misiunii este un Însărcinat cu Afaceri acreditat mai înainte în
cadrul Ministerului Afacerilor Externe și Cooperării, acesta din urmă trebuie să fie informat,
Conform articolului 14c din Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice51.

Uzanțe de protocol și ceremonial în Italia.

De un protocol bine structurat se bucură și Republica Italiană care, împarte autoritățile

publice în patru categorii, ierarhia de vârf fiind constituită din Președinții celor două Camere ale
legislativului italian, Prim- ministrul, Președintele Curții Constituționale, urmați de alte autorități
de rang mai mic52. Șefii misiunilor diplomatice își ocupă locul în sistemul protocolar italian după
49
Tărîță O. Tratat de protocol și comportament civilizat. Studiu teoretico-aplicativ. Chișinău: Bons Offices, 2007, p.
76.
50
Practical guide for the diplomatic corps accredited in Spain. Madrid 2010.
http://www.exteriores.gob.es/Portal/es/ServiciosAlCiudadano/SiViajasAlExtranjero/Documents/guia_practica_ingle
s_2010.pdf.
51
Practical guide for the diplomatic corps accredited in Spain. Madrid 2010.
http://www.exteriores.gob.es/Portal/es/ServiciosAlCiudadano/SiViajasAlExtranjero/Documents/guia_practica_ingle
s_2010.pdf
52
Tărîță O. Tratat de protocol și comportament civilizat..., p. 77.

19
episcopi și arhiepiscopi, ceea ce creează o considerabilă diferență, în comparație cu ordinea
protocolară din alte state, care prevede plasarea ambasadorilor străini la ceremoniile publice
imediat după membrii Guvernului.
E de scos în relief faptul că Regulamentul protocolar italian acordă prioritate membrilor
Guvernului în raport cu deputații și seniorii53.
Cel mai înalt nivel de primire în cadrul vizitei de stat se acordă șefului de stat străin care
sosește în țară la inițiativa Președintelui Republicii. O asemenea vizită se realizează cu toate
onorurile ceremoniale în corespundere cu practica de protocol italiană. Primirea oaspetelui are
loc pe aeroportul militar ” Ciapino” , constituind o ceremonie de o mare fastuozitate.
Șeful se stat străin este întâmpinat de un reprezentant al Guvernului italian și de Șeful
Protocolului de Stat, ambasadorul țării oaspete în Italia și ambasadorul Italiei în țara oaspetelui.
În limuzina oficială împreună cu înaltul oaspete urcă oficialul italian, care îl însoțește pe acesta
până la reședință. La sosirea înaltului oaspete Garda de Onoare prezintă onorurile, se
interpretează imnurile de stat și se efectuează marșul festiv al Gărzii.
Înaltul oaspete este cazat la Palatul ”Quirinal” pe turnul căruia, alături de drapelul italian,
se arborează drapelul țării sale54.
Ceremonia oficială se desfășoară în Palatul ”Quirinal”. În curtea interioară a Palatului șeful
de stat străin este întâmpinat de Președintele italian. După interpretarea imnurilor de stat ale celor
două țări, șefii de stat trec în revistă Garda de Onoare 55. Urmează prezentarea membrilor
delegațiilor oficiale ale ambelor țări, întrevederile cu Președintele Italiei. În cazuri aparte la
ceremonia de bun sosit a șefului de stat străin i-au parte președinții Senatului și Camerei
Deputaților. De regulă, în ziua sosirii înaltului oaspete Președintele Republicii Italiene oferă în
onoarea șefului de stat străin un dineu oficial la care se face un schimb de toasturi56.
Printre activitățile care țin nemijlocit de vizita de stat se înscrie ceremonia depunerii unei
coroane de flori la Altarul Patriei din Piața Veneției. La sosirea înaltului oaspete Garda de
Onoare prezintă onorurile de stat ale ambelor țări.
Durata vizitelor de înalt nivel în Italia nu depășește cinci zile, dintre care trei zile se oferă
realizării acțiunilor principale care sunt prevăzute de către programul de vizită la Roma:
negocieri, convorbiri, ceremonii protocolare, iar ultimele două zile, la dorința oaspetelui, sunt
rezervate pentru călătorii în țară.

53
Ibidem, p. 78.
54
Burian A. Introducere în practica diplomatică şi procedura internaţională.Chişinău: Cartier, 2008, p. 57.
55
Ibidem, p. 57.
56

20
 Acreditarea șefilor de misiune în Italia pe parcursul ultimilor ani au fost introduse mai
multe modificări, în special la ceremonia de înmânare a scrisorilor de acreditare Președintelui
Republicii. Înainte ca Ambasadorul desemnat să ajungă în Italia, agrementul trebuie deja să fie
transmis autorităților italiene: cererea de agrement este trimisă în mod normal prin intermediul
Ambasadei statului străin în Roma, Direcția Protocol Diplomatic din Italia prevede și
transmiterea curriculum vitae detaliat al noului șef de misiune diplomatică. Autoritățile italiene
pot însă și refuza agrementul Ambasadorului străin desemnat pentru ”Quirinale”, din anumite
considerente. Conform articolului 4 din Convenția de la Viena din 1961 privind relațiile
diplomatice, Italia nu este obligată să își motiveze refuzul acestuia57.
O atenție deosebită i se acordă noului Șef al misiunii, la sosirea acestuia în Italia, fiind
întâmpinat la aeroport de către un funcționar al Direcției Protocol, care salută de bun venit în țară
atît pe Ambasador cât și pe familia acestuia, fiindu-le acordate privilegiile corespunzătoare și
facilitarea tranzitului.
Vizita de curtoazie are loc imediat după ce Șeful de misiune ajunge la Roma, prin
intermediul unui reprezentant al Direcției de Protocol, Ambasadorului i se face cunoștință cu
regulile de protocol italiene, și îl informează când va avea loc prima vizită la Ministerul
Afacerilor Externe pentru a se întâlni cu Președintele Direcției de Protocol al Italiei 58. În cadrul
acestei întâlniri sunt prezentate și copiile scrisorilor de acreditare, dar este și o șansă de a
cunoaște pe noul ambasador, profesionismul acestuia, orientarea politică și viitoare perspective,
toate acestea se fac pentru o comparație cu predecesorul.
Aceste scrisori sunt scrise de către șeful statului străin și adresate Președintelui Republicii,
prima fiind scrisoarea predecesorului, de rechemare și a doua este cea a ambasadorului
desemnat. Șeful Protocolului informează Ministerul Afacerilor Externe și Quirinale, unde
ambasadorul nou venit va fi primit de Președintele Italiei, unde va putea prezenta scrisorile de
acreditare, apoi au posibilitatea de a discuta despre relațiile bilaterale și domeniul de aplicare al
misiunii sale.
Ceremonia este foarte solemnă cu o pregătire detaliată a protocolului, Ambasadorul
ajungând la Quirinale purtând uniformă diplomatică, fiind acompaniat de o suită mare de
funcționari. La palat este întâmpinat de demnitari de rang înalt, îmbrăcați de asemenea în
uniformă diplomatică. Șeful Protocolului Diplomatic al Republicii însoțește ambasadorul la Sala
Lille Tapestries și îl prezintă șefului statului. După schimbul de saluturi și prezentarea scrisorilor
de acreditare, ambasadorul prezintă colaboratorii săi către șeful statului și se întâlnește cu
57
Ministry of foreign affairs Diplomatic Protocol of the Republic of Italy. Diplomatic Protocol. Tradition and
Innovation at the service of foreign affairs. p. 55.
58
Ibidem, p. 57.

21
reprezentanți ai guvernului, de obicei, un Ministru Adjunct al Afacerilor Externe, precum și
consilierii șefului statului. După aceste prezentări Președintele are în mod normal o întâlnire
privată cu Ambasadorul pentru a discuta despre chestiuni bilaterale și politica internațională.
Conform celor menționate mai sus, am ajuns la concluzia că, fiecare stat are obligația de a
respecta regulile de protocol de nivel internațional, dar în concordanță cu acestea, totuși acestea
au dreptul de a avea o procedură și ceremonial personale prin care pot surprinde înalții oaspeți.

Regatul Unit al Spaniei, este primul stat care a legiferat protocolul, prin adoptarea
Regulamentului General de Precăderi care este o reflectare a organizării constituționale a statului
spaniol format din autonomii, stabilind, în acest sens, o nouă concepție politică a protocolului și
ceremonialului, materializată în practică prin Direcția Protocolului de Stat- centru coordonator al
multiplelor servicii din țară. Elita politică spaniolă a reușit să creeze de-a lungul anilor servicii
durabile de protocol nu numai la nivelul administrațiilor publice centrale, ci și la nivelul
autonomiilor și structurilor administrativ- publice locale, astfel Spania se situează în rândul
țărilor înalt civilizate și o transformă în promotoarea unui protocol de excepție.
De altfel nici Italia nu este un stat cu o procedură protocolară mai puțin structurată, având
propriile reguli de plasament care diferă considerabil de celelalte state.
România se aliniază cu strictețe la regulile internaționale de protocol și ceremonial
diplomatic, iar orice întâlnire la nivel înalt sau ceremonie se organizează fără abateri
considerabile.

CAPITOLUL II

22
 STUDIU DE CAZ – SUMMIT-UL NATO DESFĂŞURAT LA

BUCUREŞTI

2.1. Scurtă prezentare a NATO

,,Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic (NATO) este o alianţă formată din 28 de state din

Europa şi America de Nord care au aderat la Tratatul Nord-Atlantic.
Scopul esenţial al NATO este acela de a asigura libertatea şi securitatea tuturor
membrilor săi prin mijloace politice şi militare, în conformitate cu Tratatul Nord-Atlantic şi cu
principiile Cartei Naţiunilor Unite. Tratatul Nord-Atlantic a fost semnat la data de 4 aprilie 1949.
Acesta reprezintă baza legală şi contractuală a Alianţei şi a fost stabilit în cadrul Articolului 51 al
Cartei Naţiunilor Unite, care reafirmă dreptul inalienabil al statelor independente la apărarea
individuală sau colectivă.
Încă de la începuturile sale, Alianţa a depus eforturi pentru stabilirea unei ordini juste şi
durabile de pace în Europa, bazată pe valorile comune ale democraţiei, drepturilor omului şi în
conformitate cu litera legii.
Principiul fundamental care stă la baza Alianţei este un angajament comun faţă de
cooperarea mutuală între statele membre, axat pe indivizibilitatea securităţii acestora.
Solidaritatea şi coeziunea din cadrul Alianţei sunt principii care statuează implicarea
tuturor aliaţilor în cazul în care unul dintre statele membre se confruntă cu apariţia unor
ameninţări pentru securitatea sa. Fără a priva statele membre de drepturile şi obligaţiile de a-şi
asuma responsabilităţile suverane în domeniul apărării, NATO facilitează atingerea obiectivelor
de securitate naţională în urma unui efort colectiv.
Pe scurt, Alianţa este o asociere de state libere, unite în hotărârea lor de a-şi menţine
securitatea prin garanţii comune şi prin relaţii stabile cu alte ţări.
Structurile create în cadrul NATO permit ţărilor membre să-şi coordoneze politicile, în
scopul îndeplinirii acestor sarcini fundamentale. Ele asigură o permanentă conlucrare şi
cooperare în domeniul politic, economic, ca şi în alte domenii non-militare, precum şi

23
formularea de planuri comune de apărare; stabilirea infrastructurii, a echipamentelor şi
facilităţilor de bază, necesare operaţiunilor forţelor militare; şi aranjamentele pentru programe şi
exerciţii comune de instrucţie.
La baza acestor activităţi se află o structură militară şi civilă complexă, care implică un
personal administrativ bugetar şi de planificare, precum şi agenţii desemnate de către ţările
membre ale Alianţei, în scopul de a coordona lucrul pe domenii de specialitate-de exemplu,
sistemul de comunicaţii necesar în facilitarea consultării politice, comanda şi controlul forţelor
militare şi suportul logistic în susţinerea acestora.
Obiective urmărite de NATO: transformarea, sistemul colectiv de apărare, stabilizarea
Afganistanului, cooperarea cu alte organizaţii internaţionale şi state non-membre, parteneriatul
NATO-UE. Abordarea noilor tipuri de ameninţări ale prezentului şi viitorului”.

2.2. Agenda summit-ului NATO

,,Summit-ul NATO desfăşurat la Bucureşti în data de 2 aprilie 2008 a început cu o cină în

format restrâns, la care au participat şefii delegaţiilor statelor membre NATO, oferită la Palatul
Cotroceni de Preşedintele Traian Băsescu. Lucrările propriu-zise au început în dimineaţa zilei de
3 aprilie, atunci când au fost programate să se desfăşoare Consiliul Nord-Atlantic şi Consiliul
Parteneriatului Euro-atlantic. În după-amiaza zilei de 3 aprilie s-a desfăşurat Reuniunea în format
ISAF. Ultima zi, 4 aprilie, a fost dedicată consiliilor NATO - Ucraina şi NATO - Rusia.
La summit au participat aproximativ 3.000 de delegaţi, printre care 24 de şefi de stat, 26
de premieri şi 87 de oficiali cu rang de ministru.
De asemenea, în perioada 1-3 aprilie a avut loc Transatlantic Forum Conferinţa de la
Bucureşti, organizată de German Marshall Fund în cooperare cu MAE român şi cu Chatham
House. Conferinţa de la Bucureşti a beneficiat de prezenţa unui număr de 275 de participanţi din
34 de ţări, dintre care nouă şefi de stat printre care Preşedintele Traian Băsescu, Hamid Karzai
(Afganistan), Mihail Saakaşvili (Georgia), Valdis Zatler (Letonia) şi Toomas Hendrik Ilves
(Estonia). Premierul de atunci, Călin Popescu Tăriceanu a confirmat participarea la Conferinţă,
el urmând să rostească un discurs în dimineaţa zilei de 2 aprilie”.
Printre oficialii de rang înalt a căror prezenţă a fost confirmată s-au numărat secretarul
general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, preşedintele Comisiei de forţe strategice din Camera
Reprezentanţilor, Ellen Tauscher, ministrul de Externe al Armeniei, Vartan Oskanian, premierul

24
croat Ivo Sanader, premierul Canadei, Stephen Harper, ministrul de Externe al Poloniei,
Radoslaw Sikorski, ministrul de Externe al Turciei, Ali Babacan, şi Boris Tarasiuk, membru al
Radei ucrainene.
,,În cadrul Conferinţei de la Bucureşti, Preşedintele SUA George W. Bush a rostit un
discurs în dimineaţa zilei de 2 aprilie.
La eveniment au fost aşteptaţi 24 de miniştri şi parlamentari, printre care şi şeful
diplomaţiei de la Bucureşti, Adrian Cioroianu. Printre participanţi s-au numărat şi 40 de şefi de
institute de cercetare şi organizaţii.
Preşedintele Traian Băsescu şi premierul Călin Popescu Tăriceanu, în calitate de gazde,
au avut numeroase întâlniri bilaterale cu şefii de stat şi de guvern care au participat la summitul
NATO, printre care cu George W. Bush, Angela Merkel şi Hamid Karzai.
Întâlnirea Preşedintelui Traian Băsescu cu George W. Bush a avut loc la vila de protocol
de la Neptun. Peste o mie de poliţişti au asigurat măsurile de ordine şi securitate în judeţul
Constanţa în perioada summit-ului NATO, dar şi pe timpul întâlnirii dintre preşedintele Traian
Băsescu şi preşedintele SUA”.
,,Întâlnirea liderului de la Casa Albă cu premierul Călin Popescu Tăriceanu a avut loc la
Palatul Parlamentului, în ultima zi a summit-ului. Preşedintele american a fost însoţit, la summit-
ul NATO de la Bucureşti, de secretarul de stat, Condoleezza Rice, şi de secretarul Apărării,
Robert Gates.
Presedintele Tarian Băsescu şi premierul Călin Popescu Tăriceanu au avut de asemenea
programate întâlniri bilaterale cu cancelarul german, Angela Merkel, care a fost însoţită la
summit-ul NATO de şeful diplomaţiei de la Berlin, Frank-Walter Steinmeier, precum şi de Franz
Josef Jung, ministrul german al Apărării.
Premierul britanic, Gordon Brown - a fost însoţit de ministrul Apărării, Des Browne, şi de
şeful Statului Major britanic - a avut întrevederi atât cu premierul Călin Popescu-Tăriceanu, cât
şi cu preşedintele Traian Băsescu”.
Preşedintele afgan, Hamid Karzai, a cărui delegaţie a fost formată din 45 de persoane, a
avut de asemenea programate intalniri bilaterale atât cu premierul, cât şi cu preşedintele
României.
Potrivit programului provizoriu, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a avut de
asemenea programată o întâlnire cu preşedintele Traian Băsescu.
,,Principalele puncte pe agenda summit-ului au fost: extinderea, operaţiunile NATO aflate
în curs, problema parteneriatelor şi provocările secolului al XXI-lea.

25
 EXTINDERE. Summit-ul NATO de la Bucureşti ar fi putut crea ocazia ca trei state
balcanice - Croaţia, Macedonia şi Albania - să primească invitaţia de aderare.
OPERAŢIUNILE NATO. În ceea ce priveşte desfăşurarea operaţiilor în curs, România a
dorit ca summit-ul de la Bucureşti să reconfirme unitatea de acţiune a aliaţilor faţă de
Afganistan, apreciind drept necesar un mesaj de solidaritate sporită din partea întregii comunităţi
internaţionale.
PARTENERIATE. Summit-ul NATO de la Bucureşti ar putea prilejui acordarea
Membership Action Plan pentru Georgia şi Ucraina. Ministrul de Externe, Adrian Cioroianu, a
subliniat în mai multe rânduri susţinerea României faţă de acordarea MAP, apreciind că acest
demers este în concordanţă cu interesele ţării noastre în zonă.
PROVOCĂRILE SECOLULUI AL XXI-LEA. Participanţii la summit vor discuta despre
provocările cu care se confruntă NATO în secolul al XXI-lea, printre acestea figurând securitatea
energetică, cyber defence şi apărarea antirachetă. Oficialii români s-au pronunţat în favoarea
ajungerii la un acord în ceea ce priveşte apărarea antirachetă, în sensul creării unui sistem
integrat şi complementar celui al NATO”.

2.3 Desfasurarea Summit-ului

,,Summit-ul NATO de la Bucureşti s-a desfăşurat în perioada 2-4 aprilie 2008 şi a a

reprezentat cel mai mare eveniment de politică externă organizat de România, dar şi Summit-ul
de cele mai mari dimensiuni din istoria NATO.
La Summit au participat 26 de state membre, 23 de state partenere, înalţi reprezentanţi ai
organizaţiilor internaţionale şi ai statelor contributoare la operaţiunile NATO în Afganistan, la
nivel de preşedinte (23 de state), prim-ministru (22 de state), ministru al afacerilor externe (7
state), ministru al apărării (Kazahstan) şi director politic (Irlanda)”.
,,Summit-ul a fost un eveniment unic nu doar pentru România ci şi pentru NATO. A fost
cel mai mare Summit al Alianţei, atât ca număr de participanţi (peste 6500), cât şi ca formate.
Pentru prima dată în istoria Alianţei, pe lângă reuniunile consacrate s-a desfăşurat o reuniune în
format extins a statelor şi organizaţiilor participante la operaţiunea Alianţei în Afganistan, la care
au fost prezenţi Secretarul General al ONU, Preşedintele Comisiei Europene, Secretarul General

26
al Consilului UE, directorul Băncii Mondiale, alături de preşedintele afgan Hamid Karzai şi înalţi
oficiali din statele de contact (Australia, Japonia, Noua Zeelandă, Iordania)”.
La Summit a fost marcată revenirea Maltei în cadrul Parteneriatului pentru Pace.
Preşedintele în exerciţiu al Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, a participat la primul Summit
al Consiliului NATO-Rusia de la crearea NRC în 2002.
Tot cu această ocazie, şefii de state şi de guverne au luat notă/andosat alte 13 documente
clasificate, elaborate la nivelul comitetelor specializate ale NATO.
Declaraţia finală a Summit-ului reitegrează faptul că indivizibilitatea securităţii statelor
Aliate reprezintă unul dintre elementele majore ale existenţei NATO. Documentele adoptate la
Summit au demonstrat relevanţa sporită a NATO pentru provocările actuale ale secolului XXI.
,,În marja Summit-ului au fost organizate şi evenimente de diplomaţie publică, menite să
prezinte opiniei publice agenda politică a evenimentului, cum ar fi: Conferinţa de la Bucureşti
(1-3 aprilie 2008, organizatori: MAE, German Marshall Fund şi Chatam House) şi Summit-ul
Tinerilor Atlantişti (1-4 aprilie, organizatori: Comitetul Atlantic al SUA şi Consiliul Euro-
Atlantic România).
Rezultate politice ale Summitului. Summit-ul NATO de la Bucureşti a fost un succes,
atât din punct de vedere organizatoric, cât şi politic. Rezultatele Summit-ului au corespuns
obiectivelor urmărite de România privind agenda politică a evenimentului. Acestea reflectă într-
o manieră realistă şi cuprinzătoare atât aşteptările, cât şi interesele specifice ale ţării noastre. Au
fost luate decizii importante, printer care între cele legate de extinderea Alianţei, Balcanii de
Vest, Marea Neagră, conflictele regionale”.
În prima sa conferinţă de presă după Summit-ul de la Bucureşti, -,,purtătorul de cuvânt al
NATO, James Appathurai, a vorbit despre rezultatele pozitive ale reuniunii la nivel înalt în ce
priveşte extinderea Aliantei şi scutul antirachetă al NATO, care va fi complementar celui
american. Ţările invitate la Summit-ul de la Bucureşti să adere la NATO, Croaţia şi Albania, au
primit câte o scrisoare ín care au fost invitate să înceapa oficial discuţiile pentru aderare. Acesta
a explicat că discutiile vor dura mai multe săptămâni şi se vor încheia cu un protocol de aderare.
Albania şi Croaţia vor trebui să depună instrumentele de ratificare în SUA, depozitarul tratatului
de la Washington prin care au fost puse bazele Alianţei. Documentul va trebui ratificat şi de cele
26 de state membre ale NATO”.
Presedintele SUA, George W. Bush, a cerut, după întalnirea cu prim-ministrul Călin
Popescu-Tăriceanu, scuze bucureştenilor pentru neplăcerile create pe perioada Summitului şi a
felicitat totodată autorităţile române pentru modul în care au organizat Summitul NATO de la
Bucureşti. -"Aş dori să felicit Guvernul, pe dvs., pentru găzduirea unui summit NATO de succes.

27
Nu este uşor să găzduieăti atâtea automobile, bodyguarzi, lideri ai lumii, cu onorurile cu care i-
aţi primit. Aţi organizat foarte bine şi toţi cei care au venit la Summit au fost foarte impresionaţi.
Aş dori să le multumesc bucureştenilor pentru răbdarea lor şi să îmi cer scuze pentru neplăcerile
create, dar cred că a fost un semn bun şi a fost important pentru ţara dvs. să organizeze acest
important eveniment. A fost un Summit de foarte mare success", a spus preşedintele Bush.
George W. Bush a subliniat că întalnirea cu prim-ministrul Călin Popescu-Tăriceanu a
fost una foarte bună. -"Am avut o întalnire bună pentru că suntem prieteni buni", a declarat
preşedintele american. Bush a mai felicitat Guvernul României pentru cota unică de 16%,
afirmând că şi-ar dori şi el un astfel de impozit în Statele Unite. -"Sunt un pic invidios pe dvs. Aş
dori să ating şi eu acelaşi obiectiv pentru codul nostru fiscal. A fost un lucru inteligent care a fost
făcut. Cred ca acest tip de politici vor putea oferi românilor un viitor strălucit", a spus el.
George W. Bush a apreciat că SUA şi România au o relaţie bilaterală de succes şi a
felicitat Guvernul României pentru investiţii precum cea a Ford, care a preluat Automobile
Craiova. -"I-am spus premierului Călin Popescu Tăriceanu că un motiv pentru care capitalul vine
într-o ţară este că oamenii se simt confortabil când îşi asumă nişte riscuri. L-am felicitat pentru
această mare investiţie care vine. Este un semn bun. Oamenii din România ar trebui să aprecieze
că sunt create condiţiile pentru cei care doresc să investească. Investiţiile creează locuri de
muncă, fapt care constituie un beneficiu pentru cetăţeni", a arătat G.Bush.
Bugetul alocat pentru organizarea Summitului NATO de la Bucureşti nu va fi cheltuit în
totalitate, potrivit estimărilor organizatorilor.
Pe perioda reuniunii, nu au fost înregistrate alarme sau incidente semnificative legate de
securitate, a declarat într-un interviu acordat ROMPRES secretarul de stat în MAE Victor
Micula, coordonatorul grupului de lucru pentru organizarea summitului.
Media Advisory.
,,Consiliul Nord-Atlantic (NAC) s-a reunit la nivel de şefi de stat şi de guvern, la
Bucureşti, România. O întâlnire extinsã de nivel înalt privind Afganistanul a avut de asemenea
loc cu această ocazie. Reuniunile Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic, Comisia NATO-
Ucraina şi Consiliul NATO-Rusia au făcute de asemenea parte din Summit-ul de la Bucureşti.
Summit-ul a fost prezidat de Secretarul General NATO, Jaap de Hoop Scheffer. Preşedintele
României, Traian Băsescu, va fi gazda întâlnirilor”.
Acreditare. ,,Reprezentanţii massmedia care au dorit să acopere lucrările Summit-ului au
fost nevoiti să solicite obţinerea unei acreditări. Cererile de acreditare au putut fi făcute doar
electronic, pe internet. În vederea procesului de acreditare, reprezentanţii massmedia interesaţi
au trebuit să-şi creeze un nume de utilizator şi o parolă şi să furnizeze o poză digitală. Jurnaliştii

28
care au avut deja un nume de utilizator şi o parolă definite au putut utiliza profilul existent pentru
această cerere.
S-a recomandat reprezentanţilor massmedia care au completat cererea de acreditare pe
internet să aducă şi o versiune printată a confirmării cererii.
Pentru obtinerea legitimaţiilor massmedia, acestea au fost ridicate în persoană de la
biroul de acreditare massmedia pe baza prezentării unui act valabil de identitate, carte de
identitate sau paşaport, şi a unei legitimaţii de presă valabile (sau scrisoare de acreditare de la o
organizaţie media recunoscută).
Biroul de acreditare massmedia a fost situat într-un amplasament temporar în Parcul
Izvor, Bucureşti, vizavi de locaţia întâlnirilor şi centrul media. Accesul la biroul de acreditare
massmedia s-a putut face cu navetele care deservesc hotelurile desemnate pentru presă şi
aeroportul, precum şi cu mijloacele de transport în comun sau taximetre”.
Program şi pool-uri. -,,Reprezentanţii massmedia acreditaţi au primit un program şi un
manual massmedia în momentul eliberării legitimaţiei din partea biroului de acreditare
massmedia.
Secretarul General a organizat un briefing cu jurnaliştii. Orele exacte au fost anunţate în
programul pentru massmedia, au fost organizate si conferinţe de presă, prima înainte de prânz şi
a doua înainte de programul de seară. Pe 4 aprilie, conferinţele de presă au avut loc astfel: prima
în cursul dimineţii şi a doua înainte de prânz.
La unele din evenimentele massmedia au avut acces toti reprezentanţi presei, la altele
ínsă, aceştia au avut acces restrâns. Briefing-urile de presă sunt evenimente massmedia deschise.
Evenimentele restrânse includ acoperirea sesiunilor de deschidere a lucrărilor în sălile
Consiliului, fotografia oficială şi sosirile oficiale. Evenimentele cu acces restrâns pot fi acoperite
doar de fotografi şi cameramani, pe baza unui sistem de legitimaţii de pool.
Legitimaţiile de pool sunt eliberate presei de către ofiţerul de presă al delegaţiei ţării de
unde provin jurnaliştii (ex. Marea Britanie pentru Reuters, România pentru TVR etc…).
Informaţiile de contact sunt disponibile în manualul massmedia primit în momentul acreditãrii.
Cererile de acces la pool-uri trebuie înaintate acestor ofiţeri de presă. Aceştia vor distribui
legitimaţiile de pool-uri la Bucureşti după 1 aprilie 2008. Jurnaliştii care nu au obţinut acces la
pool-uri au avut pozibilitatea totuşi de a obţine fotografii şi materiale video de la NATO şi/sau
de la naţiunea gazdă. Principalul punct de contact în acest sens a fost biroul de informaţii al
centrului media sau site-urile internet ale naţiunii gazdă şi ale NATO”.
În cadrul summitului au fost identificate 12 evenimente de tip pool pentru fotografi şi
cameramani TV. -,,Evenimentul pool constă în următoarele:

29
 1. Discursurile speciale, Secretarul general NATO, evenimentul tineretului şi
conferinţa Fondului german Marshall;
2.  Sosiri protocol;
3. Sosiri informale;
4.  Deschiderea întâlnirii Consiliului Nord-Atlantic;
5.  Consiliul Nord-Atlantic cu invitaţi, dacă este cazul;
6.  Fotografia oficială;
7.  Deschiderea prânzului de lucru EAPC;
8.  Fotografia oficială cu EAPC;
9.  Deschiderea întâlnirii privind Afganistanul;
10.  Deschiderea Comisiei NATO-Ucraina;
11.  Deschiderea Consiliului NATO-Rusia;
12.  Vizitarea expoziţiilor NATO”.
Acoperirea întâlnirilor bilaterale. A fost de asteptat ca numeroase delegaţii naţionale să
profite de ocazia Summit-ului pentru a programa întâlniri bilaterale şi, în unele cazuri, au
solicitat anumitor reprezentanţi ai presei să acopere şi astfel de discuţii. Aceste întâlniri bilaterale
nu sunt evenimente massmedia ale Summit-ului per se; astfel fiecare delegaţie individuală s-a
ocupat singură de identificarea presei şi de organizarea împreună cu responsabilii de securitate ai
ţării gazdă a accesului fotografilor sau al cameramanilor la locaţia întâlnirii.
Locaţie, întâlnirile au avut loc la Palatul Parlamentului, strada Izvor 2-4, sector 5,
Bucureşti. Centrul media a fost amplasat la faţa locului, cu o intrare specială separată numai prin
biroul de acreditare massmedia. Accesul la centrul media s-a facut pe baza unei legitimaţii de
presă eliberate de biroul de acreditare massmedia.
Securitate. Legitimaţiile de presă trebuie purtate în aşa fel încât să fie vizibile în orice
moment; personalul de securitate poate oricând solicita un act de identitate suplimentar.
Reprezentanţii massmedia au fost informaţi că personalul de securitate va analiza şi testa
echipamentele şi efectele personale aduse în incintă. Luând în considerare numărul mare de
participanţi şi perioada de timp necesară pentru controalele de securitate, s-a recomandat
reprezentanţilor massmedia să sosească cu suficient timp înainte pentru a putea fi în centrul
media cu cel puţin 30 de minute înainte de primul eveniment media.
,,Conferinţele de presă. Autorităţile române au puns la dispoziţie 16 săli concepute
pentru conferinţe de presă. Toate dotate cu sisteme de lumini şi sonorizare TV, inclusiv puncte
de sonorizare pentru înregistrări. Cele trei săli mai mari sunt echipate şi cu sisteme de traducere
simultană. Principalele conferinţe de presă din sala de presă principală (400 de locuri) au fost

30
transmise în direct pe CCTV. In manualul massmedia au fost disponibile hărţi detaliate iar orele
exacte fiind anunţate prin intermediul sistemului TV cu circuit închis. Delegaţiile naţionale au
rezervat spaţiu şi timp pentru conferinţele lor de presă împreună cu biroul coordonatorului
massmedia al NATO. Accesul la conferinţele de presă a fost deschis în mod normal tuturor
reprezentanţilor massmedia acreditaţi fără legitimaţii de pool; delegaţiile rezervându-şi dreptul să
restricţioneze accesul permiţând doar prezenţa presei lor naţionale”.
Solicitările de interviuri cu Secretarul General au fost transmise biroului purtătorului de
cuvânt NATO. Punctul de contact fiind Hedwige Lauwaert. Solicitările de interviuri cu
reprezentanţi ai Delegaţiilor au fost transmise direct delegaţiilor. Informaţiile lor de contact la
Bucureşti au fost disponibile în manualul massmedia pus la dispoziţie în momentul acreditării.
,,Televiziunea gazdă pentru Summmit a fost Televiziunea Română TVR. TVR a furnizat
materialele privind sosirea delegaţiilor, sesiunile de deschidere, fotografiile oficiale,
evenimentele de seară şi principalele conferinţe de presă internaţionale. A fost pus la dispozitie şi
un centru complet de emisie internaţională şi master control, cu poziţii stand-up în interior şi
exterior precum şi studiouri de interviuri TV.
Eurovision a furnizat facilităţi extinse de transmisie, inclusiv poziţii stand-up pentru
intervenţii în direct, înregistrări, editare şi distribuţie a semnalului audio şi video în spaţii de
lucru neechipate/cabine de editare TV”.
Reprezentanţii massmedia din statele Uniunii Europene au avut posibilitatea de a ieşi de
pe teritoriul României fără să treacă prin procedurile de vamã pentru obiectele personale sau
echipamentele profesionale.
În cazul reprezentanţilor massmedia din ţările din afara Uniunii Europene, atât efectele
personale cât şi cele cerute de activităţile profesionale din cadrul Summit-ului (suport de sunet,
imagine şi date, echipamente pentru producţiile şi emisiile TV şi radio precum şi vehicolele
special adaptate activităţilor de mai sus, împreună cu echipamentele aferente) au fost supuse
procedurilor de vamă pentru admitere temporară, cu exonerarea totală pentru bunurile importate.
A fost recomandată deţinerea unei autorizaţii ATA/CPD pentru aceste bunuri.
,,Radio – Societatea de radio gazdă pentru Summit a fost Societatea Română de Radio
difuziune SRR. Reprezentanţii presei radio au beneficiat la locaţia evenimentului de studiouri
radio, cabine de editare şi puncte de distribuţie a sunetului. EBU Radio s-a ocupat de cererile de
rezervare, a furnizat semnalul şi asistenţa tehnică.
Au fost puse la dispozitie linii ISDN pentru transmisiile radio. Liniile ISDN au fost de tip
Euro ISDN”.

31
 Carele de transmisie au avut acces la centrul media, în parcarea din incinta Palatului.
Pentru a se facilita accesul în zona centrală a oraşului, a fost recomandat posturilor de televiziune
să comunice numărul de înmatriculare, tipul şi dimensiunile carelor de transmise până pe 24
martie.
Accesul Internet de tip Local Area Network (LAN) a fost disponibil în zonele de lucru
pentru massmedia din centrul media. Accesul la internet wireless (Wi-Fi) a fost posibil de
asemenea în majoritatea zonelor din centrul media.
Cazare. Ţinând cont de numărul ridicat de cereri de cazare în timpul Summit-ului NATO
de la Bucureşti şi de necesitatea estimării nevoilor de transport, s-a recomandat realizarea
rezervărilor cât mai din timp. Reprezentanţii massmedia au avut posibilitatea de a opta să facă
rezervările de hotel direct, urmând procedura standard, sau prin intermediul Agenţiei de turism
Vacanţa, agenţie partener a autorităţilor române pentru partea de cazare a delegaţiilor
participante la Summit-ul NATO de la Bucureşti, România.
 Începând cu 1 aprilie, a fot pus la dispoziţie un autobuz care a făcut naveta între
hotelurile destinate presei şi biroul de acreditare media/centrul media la fiecare jumătate de oră
sau mai des. Orarul de circulaţie a navetei a fost pus la dispozitia participantilor prin intermediul
hotelurilor desemnate şi la biroul de acreditare.
Autorităţile române au asigurat de asemenea transportul de la aeroport la biroul de
acreditare, din oră în oră, pentru jurnaliştii care au dorit acest lucru.  La plecarea din România, s-
a recomandat jurnaliştilor care au utilizat alte mijloace de transport să se asigure că vor ajunge la
aeroport cu cel puţin două ore înainte de decolare.
Reprezentanţii massmedia care au venit din alte ţări membre NATO nu au avut nevoie de
viză pentru intrarea pe teritoriul României. Reprezentanţii massmedia provenind din alte state au
fost nevoiti să contacteze cea mai apropiată Ambasadă sau la cel mai apropiat Consulat al
României sau să intre pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe, în legătură cu formalităţile de
viză. Reprezentanţii massmedia au trebut să facã cererea de viză doar după ce au solicitat
acreditarea pentru Summit-ul NATO de la Bucureşti. Pentru a se evita posibilele confuzii,
reprezentanţii massmedia au fost rugaţi să înainteze cererea de viză la cel puţin 10 zile după
solicitarea acreditării.
În concluzie vom cita un fragment din Declaraţia summit-ului de la Bucureşti - ,, Ne
exprimăm aprecierea sinceră pentru ospitalitatea călduroasă cu care ne-a primit Guvernul
României. Oraşul Bucureşti a fost locaţia celui mai mare summit NATO desfăşurat vreodată,
punând în valoare hotărârea Alianţei de a coopera îndeaproape cu membrii comunităţii
internaţionale, precum şi contribuţia sa unică la promovarea securităţii şi stabilităţii într-un

32
context strategic aflat în schimbare rapidă. La întâlnirea noastră am luat decizii şi am oferit noi
linii directoare pentru adaptarea continuă a NATO la acest context, prin misiunile şi operaţiile
sale, modernizarea structurilor şi capacităţilor sale, angajarea mai strânsă a altor naţiuni şi
organizaţii, precum şi deschiderea continuă către includerea unor noi state membre. Am întărit
dialogul şi cooperarea cu state şi organizaţii vitale pentru securitatea noastră. Ne vom întâlni din
nou anul viitor la Strasbourg şi Kehl pentru a sărbători cea de a 60-a aniversare a NATO, a trece
în revistă procesul de adaptare şi a stabili noi orientări pentru modernizarea Alianţei noastre,
pentru ca aceasta să poată răspunde provocărilor de securitate ale secolului 21”.

CONCLUZII

Regulile de protocol sau de etichetă se menţin şi sunt foarte importante astăzi în societate
sau în orice domeniu. Buna impresie contează în fiecare întâlnire pe care o avem, fie ea oficială
sau de afaceri, existând ritualuri care trebuie respectate la o negociere sau la o cină oficială.
Eticheta sau bunele maniere reunesc regulile de comportament politicos în public pentru
că ele se află la baza bunului mers al oricărei societăţi. Indiferent de timpurile în care vieţuiesc,
oamenii au nevoie de acest know-how care şi-a dovedit eficienţa, să le facă dezvoltarea
personală şi socială mai uşoară, să îi ajute să capete aprecierea semenilor. Acest set de reguli de
politeţe precum şi curtoazia eleganţa şi generozitatea creează şi dezvoltă relaţii armonioase
interumane, înlesnind comunicarea.
Astfel, putem spune referitor la comunicare, că reprezintă un element definitoriu al
comportamentului uman, deoarece orice proces social, indiferent de natură şi complexitatea sa,
implică, în mod obligatoriu, un proces de comunicare.
Apoi, comunicarea internaţională joacă un rol extrem de importat atât ín afaceri cât şi ín
diplomaţie.
Succesul astăzi fie că vorbim despre diplomaţie, afaceri, dragoste, depinde enorm de mult
de abilitatea de a purta o conversaţie, de a arăta respect celor din jur, de a te face plăcut în ochii
partenerului de conversaţie.
Eticheta face oamenii plăcuţi, oamenii nu pot dezvolta relaţii de nici un fel fără o bună
comunicare iar o bună comunicare nu există fără etichetă.

33
 În activitatea de comunicare domină funcţia practică a limbajului. Astfel în cadrul unei
negocieri – comunicarea se poate realiza atât între membrii propriei echipe de negociere, între
aceştia şi membrii organizaţiei pe care o reprezintă, dar şi între membrii celor două echipe de
negociere care vin în contact. Comunicarea apare şi pentru a transmite ordine în vederea
evaluării modului în care sunt realizate şi executate sarcinile, în vederea colectării de informaţii
şi de asemenea pentru adoptarea unor decizii care presupun un schimb permanent de opinii între
cei implicaţi într–un astfel de proces.
Termenul diplomaţie este folosit pentru desemnarea priceperii de a rezolva o
problemă delicată, cu tact, cu politeţe. Prin diplomaţie se înţelege însă şi duplicitate. Sunt
doctrine care, conform percepţiei comune, admit sinonimia dintre politica externă şi diplomaţie.
Prin diplomaţie, se înţelege activitatea reprezentanţilor statelor, legată de raporturile
dintre state. Activitatea diplomatică este activitatea reprezentanţilor desemnaţi de state.
Diplomaţia statului este activitatea diplomatică desfăşurată de reprezentanţii lui. Statele
interacţionează îndomeniul relaţiilor diplomatice prin diplomaţii lor.
Diplomaţia este profesia reprezentării statului în relaţiile cu alte state, aşadar profesia
diplomatului, este de a se pricepe să reglementeze, altfel decât cu forţa, diferențele de opinii sau
interese dintre state. Diplomatul deţine profesia de a concilia interesele divergente ale statelor,
aplicând regulile, tradiţiile şi uzanţele legate de relaţiile dintre state. Diplomatul este funcţionar
public, având statut propriu, aşa cum au statute proprii profesorii, militarii şi poliţiştii.
Diplomaţia este şi denumirea Corpului agenţilor diplomatici ai statului. Se recurge la acest
termen şi pentru a denumi serviciul diplomatic al statului.
Activitatea diplomatică constă, în primul rând, din comunicarea dintre şefii de state, dar
şi din comunicarea dintre alţi reprezentanţi ai statelor, care participă la misiuni diplomatice, în
cadrul unor delegaţii la forurile internaţionale, în cadrul unor misiuni sau în cadrul ambasadelor.
Serviciul diplomatic este necesar în primul rând pentru realizarea misiunilor diplomatice ad hoc
la nivel înalt şi ale celorlalţi demnitari. Pe treapta supremă a ierarhiei diplomatice se află şeful
statului.
Summit-ul NATO desfăşurat la Bucureşti a reprezentat cel mai mare eveniment de
politică externă organizat de România, dar şi Summit-ul de cele mai mari dimensiuni din istoria
NATO.
La Summit au participat 26 de state membre, 23 de state partenere, înalţi reprezentanţi ai
organizaţiilor internaţionale şi ai statelor contributoare la operaţiunile NATO în Afganistan, la
nivel de preşedinte (23 de state), prim -ministru (22 de state), ministru al afacerilor externe (7
state), ministru al apărării (Kazahstan) şi director politic (Irlanda).

34
 Summit-ul a fost un eveniment unic nu doar pentru România ci şi pentru NATO, a fost
cel mai mare Summit al Alianţei, atât ca număr de participanţi cât şi ca formate. Pentru prima
dată în istoria Alianţei, pe lângă reuniunile consacrate s-a desfăşurat o reuniune în format extins
a statelor şi organizaţiilor participante la operaţiunea Alianţei în Afganistan, la care au fost
prezenţi Secretarul General al ONU, Preşedintele Comisiei Europene, Secretarul General al
Consilului UE, directorul Băncii Mondiale, alături de preşedintele afgan Hamid Karzai şi înalţi
oficiali din statele de contact.
Rezultate politice ale Summitului. Summit-ul NATO de la Bucureşti au fost un succes,
atât din punct de vedere organizatoric, cât şi politic. Rezultatele Summit-ului au corespuns
obiectivelor urmărite de România privind agenda politică a evenimentului. Acestea reflectă într-
o manieră realistă şi cuprinzătoare atât aşteptările, cât şi interesele specifice ale ţării noastre. Au
fost luate decizii importante, printer careîntre cele legate de extinderea Alianţei, Balcanii de
Vest, Marea Neagră, conflictele regionale.

35