1. Abordarea conceptual a termenului diplomaie. Etimologia cuvntului.

Literatura de specialitate ne prezint diverse interpretri ale noiunii de diplomaie. Cert

este faptul c diplomaia este unica condiie ce determin coexistena panic i conservarea
civilizaiei umane.
O serie de izvoare privind istoria i teoria diplomaiei trateaz etimologia cuvntului
diplomaie ca fiind de origine greac- diplomata (diplwmata) sau diploma (dipwoma) ,ce
semnificau dou plcue de lemnn suprapuse, care n Grecia Antic erau nmnate trimiilor n
calitate de scrisori ce confirmau mputernicirilor. n diverse surse de specialitate sunt consemnate
i alte interpretri ale termenului n cauz, care merit atenie. Diplomatul roman Mircea Malita
mentioneaza in lucrarea sa Diplomatia: scoli si institutii, ca etimologic, termenul diplomatie
este derivat din grecescul diploo (dublez), ce semnifica practica redactarii actelro oficiale sau
diplomelor in doua exemplare, dintre care unul se inmina drept scrisoare de recomandare sau
de imputernicire a trimisilor, iar celalat se pastra in arhiva. Purtatorul celui de-al doilea exemplar
era numit diplomat, iar activitatea desfasurata de el diplomati. De la cuvintul diploma
provine notiunea diplomatie- una din disciplinele care studiaza forma, structura , continutul si
autencitatea actelor, documentelor diplomatice. In opinia savantului englez Satou, pentru prima
data cuvintul diplomatie a fost utilizat in anul 1645. In 1693, Leibnitz publica lucrareaCodex
Juris Gentium Diplomaticus (Codul dreptului diplomatic international), iar in 1726, Dumont
elaboreaza studiul Codul diplomatic universal al dreptului international. In ambele lucrari
cuvintul diplomatie este aplicat pentru a mentiona colectiile de documenet de stat si
autencitatea acestora. Treptat cuvintul diplomatie este utilizat pentru a mentiona persoanele
oficilae. Expresia corp diplomatic devine expresia totalitatii ambasadorilor, trimisilor, iar
serviciul diplomatic desemna ramura de stat care reprezinta personalul misiunilor permanente
ale unui stat peste hotare. Berk foloseste pe larg termenul diplomatie cu sensul de abilitatea de
a intretine relatii internationale si de a purta negocieri.
2. Definirea diplomatiei ca stiinta prin prisma viziunilor savantilor si
cercetatorilor de specialitate
Definirea interdisciplinara a termenului diplomatie in literatura de specialitate in
diferite tari este definita ca stiinta, arta si domeniu de activitate.
Ca stiinta, diplomatia, ar avea ca obiect de studiu cercetarea relatiilor juridice si politice
ale diverselor state, precum si a intereselor care le genereaza, aceasta abordare a fost sustinuta de
Charles de Martin care apreciaza diplomatia ca stiinta a relatiilor externe si a afacerilor externe
ale statului, intr-un sens mai ingust sau exact, stiinta sau arta afacerilor. Potrivit opiniei lui,
diplomatia are ca obiect reglementarea raporturilor care exista sau trebuie sa existe intre diferite
state. Diom de Garden defineste diplomatia ca stiinta a raporturilor si intereselor statelor sau arta
de a concia interesele popoarelor intre ele.
Rivier caracterizeaza diplomatia ca stiinta si arta a reprezentarii statelor si a negocierilor.
Efroshili a manifestat unele rezerve privind statutul de stiinta a diplomatiei afirmind ca
diplomatia trebuie mai intii sa dispuna de un instrument necesar pentru a deveni capabila de a se
ocupa cu studierea relatiilor juidice si politice intre diferite state. La etapa contemporana unii
savanti americani continue sa afirme ca diplomatia este o stiinta a relatiilor internationale si
stiinta a politicii internationale. Diplomatia, ca stiinta, se bazeaza pe urmatoarele componente:
Trebuie sa-si determine scopurile si obiectivele reiesind din potentialul care exista
sau poate deveni in realizarile lor;
Trebuie sa aprecieze scopurile si obiectivele altor state, potentialul care exista sau
ar putea exista pentru realizarea acestor scopuri;
Trebuie sa determine gradul de compatibilitate a acestor obiective;
De a aplica mijloacele eficiente pentru realizarea anumitor scopuri.

3. Definirea diplomatiei ca arta prin prisma viziunilor savantilor si cercetatorilor de specialitate .

Ca arta, diplomatia, ar avea ca obiect de studiu administrarea afacerilor internationale si
ar implica aptitudinea de a ordona si conduce negocierile politice. Efroshili afirma ca diplomatia,
ca arta este orientarea spre ducerea negocierilor internationale. Aceasta abordare a fost sustinuta
de catre diplomatul englez Harol Nicolson care afirma ca, diplomatia tine de conducerea
relatiilor internationale pe calea negocierilor. Metoda aplicata de ambasadori si consuli pentru a
reglementa si mentine aceste relatii.
Ion Anghel defineste diplomatia ca aplicarea tactului, rationamentului si a abilitatilor in
orice negociere sau tranzactie, cau arta de a negocia pentru a atinge maximul dintr-un sir de
obiective cu un minim de cost. In cadrul unui sistem de politici in care razboiul constituie o
posibilitate. Jan Serre a definit diplomatia ca arta de a rezolva in mod pasnic conflictele
internationale, fiind bazata pe acorduri, conventii, tratate si anumite norme in sens clasic,
diplomatia este o alternativa a razboiului.
In prezent, diplomatia este definita ca arta de a stabili si a mentine relatii dintre state si
alti subiecti internationali, este arta de a reprezenta guvernul si interesele tarii pe linga alte
guverne si in tari straine. Este arta de a supraveghea ca drepturile, interesele, demnitatea patriei.
Sa nu fie supraapreciate, desconsiderate in exterior. Este arta de a administra afacerile
internationale, conform instructiunilor primite, din cadrul statului acreditant.
4. Definirea diplomatiei prin prisma teoriei relatiilor internationale si dreptului international.

Diplomatia este dreptul international aplicat a afirmat Pradie. Pe de alta parte Cluber
sustine ca Diplomatia este totalitatea de semnificatii si principii necesare pentru mentinerea
efectiva a relatiilor publice dintre state. Din perspectiva dreptului international, diplomatai este o
forma de activitate a subiectelor de drept international pentru realizarea politicii lor externe, prin
aplicarea mijloacelor pasnice in special a negocierilor.
Din perspectiva teoriei relatilor internationale, diplomatia este definita inraport cu locul si
rolul ei in cadrul sistemului international. Martin Wight sustine da diplomatia este sistemul si
arta comunicarii intre puteri, iar sistemul diplomatiei este institutia de gestionare a relatiilor
internationale. Marton Caplon a definit diplomatia ca formulare a unei strategii indreptate spre
realizarea intereselor nationale in domeniul international. Hang Marghental defineste diplomatia
ca proces de elaborare si realizare a politicii externe a statului. Ian Brownlie sustine ca
diplomatia cuprinde totalitatea procedeelor cu ajutorul carora statele intretin relatii
internationale, precum contactele bilaterale realizind actiuni politice sau juridice prin intermediul
agentilor plenipotentiali.
5. Mecanismul de interactiune dintre diplomatie, politica externa si dreptul international.

Diplomatia include in sine metode si mijloace suficiente care ofera statului posibilitatea
de a ocupa un loc destoinic pe arena internationala cu alti actori ai comunitatii mondiale,
oferindu-i noi avantaje, profit material, acumularea noilor abilitati, experienta si cunostinte. Ea
reprezinta instrumentul de creare a aliantelor, coalitiilor si parteneriatelor tactice si strategice.
Politica externa stabileste interesul extern a unui stat si fixeaza strategia de realizare a
acestora, reiesind din caracterul prioritatilor si volumul sarcinilor, politica externa determina
structura si directiile de activitate ale institutiilor, abilitate sa o promoveze (MAEIE, ambasade,
consulate). Un interes politic major fata de un stat sau fata de un grup de state poate duce la o
forma de colaborare si reprezentare inalta (se deschid misiuni diplomatice la nivel de ambasade
formindu-se institutii are permit majorarea la maximum a reprezentalitatii lor).
Diplomatia este chemata sa aplice politica externa utilizind metode specifice bazate pe
normele de drept diplomatic. In functie de politica externa a statului isi poate inceta activitatea
(de ex daca un stat declara altuia razboi atunci relatiile diplomatice inceteaza).
Dreptul international se dezvolta sub influenta totalitatii directiilor de politica externa ale
statelor, el reprezinta mijlocul principal al democratizarii si umanizarii sistemului contemporan
de relatii internationale. Diplomatul asigura crearea unei atmosfere favorabile pentru realizarea
politicii externe, dreptul international creeaza cadrul juridic necesar pentru realizarea directiilor
de politica externa a statelor.

6. Activitatea de politica externa a organelor centrale interne ale statului: seful statului,
parlamentul, guvernul si seful de guvern.
Legile interne a diferitor tari stabilesc competentele autoritatilor centrale si de specialitate in
problemele internationale. De obicei, aceste competente sint atribuite sefului de stat, puterii legislative si
puterii executive. Dreptul international public reglementeaza numai privilegiile si imunitatile de care
beneficiaza aceste organe si persoanele care le reprezinta atunci cind ele se afla in strainatate.
Conform literaturii de specialitate organele interne de relatii externe se clasifica in organe
constitutionale si specializate. Organele constitutionale se creeaza si activeaza in baza prevederilor
constitutionale ale statului. La organele specializate de relatii externe se atribuie organele activitatea
carora este axata nemijlocit pe relatiile externe. In republica Moldova acest organ este MAE.
Seful statului, ca organ intern de stat de relatii externe, reprezinta organul constitutional suprem
de conducere a statului si de reprezentare extern a tarii. El are un drept general de reprezentare a statului
sau in relatiile diplomatice, cu celelalte state. In general, seful unui stat are urmatoarele atributii in
domeniul relatiilor externe: incheie tratate internationale cu statele straine, acrediteaza si recheama
reprezentantii diplomatici ai tarii sale. Seful unui stat cind se afla in strainatate, inclusiv se bucura de
imunitatea de jurisdictie penala deplina si jurisdictie civila. Din punct de vedere al realizarii relatiilor
externe, seful statutului reprezinta organul suprem de relatii externe. Realizarea relatiilor externe
constituie domeniul functional al organelor executive ale puterii de stat. Tratatele cele mai importante,
actele si declaratiil;e de politica externa sunt consolidate prin semnatura sefului de stat.
Parlamentul trebuie sa realizeze gestionarea generala a politicii externe. In statele cu forma de
republica de guvernamint parlamentul reprezinta organul suprem de relatii externe, cum ar fi probleme de
razboi si pace; schimbarile teritoriale, activitatile de politica externa. In unele state guvernul se
subordoneaza parlamentului in domeniul politicii externe.
Guvernul reprezinta organul suprem colegial de stat, care realizeaza conducerea politica si
operativa a politici externe si diplomatiei tarii. In conformitate cu prevederile constitutionale si alte legi
interne, guvernul gestioneaza relatiile politice, economice, culturale, stiintifice, tehinice etc. Cu state
straine, accepta sau acorda imprumuturi. Sarcina principala a oricarui guvern in procesul activitatii sale
este de a apara si realiza interesele nationale ale tarii.
Seful guvernului reprezinta statul si guvernul sau in relatiile externe in limitele imputernicirilor
sale. El are dreptul de a primi reprezentantii altor state si guverne, de a duce tratative, de a desemna si
rechema anumite categorii de diplomati. Cind seful guvernului unui stat se afla in strainatate se bucura de
imunitatile si privilegiile diplomatice.
7. MAE: notiune, structura si functii.
Ministerul Afacerile Exterrne este organul unui stat imputernicit sa organizeze si sa conduca
operativ relatiile externe ale unui stat; organul intermediar intre statul sau si statele straine, reprezentate
prin misiunile lor diplomatice, acreditate in acel stat, mecanismul principal de realizare in practica a
politicii externe a statului. Maxim Ion mentioneaza ca MAE este organul administratiei publice centrale
de specialitate, care asigura realizarea politicii externe a tarii. Sub auspiciile guvernului MAE organizeaza
nemijlocit si realizeaza in practica relatiile externe ale statului. Atributiile si modul de organizare a MAE
sunt reglementate si stabilite prin legislatia interna a fiecarui stat. Aparatul central al MAE este divizat in
departamente, directii, sectii, grupuri.
Grupul de consilieri si asistenti ai ministrului reprezinta grupul principal de dirijare operatica a
ministerului si este subdivizat in subgrupul operativ teritorial si subgrupul functional. In unele surse
departamente sunt divizate in operativ-teritoriale, functionale si administrativ-tehnice, in alte izvoare
acestea sunt caracterizate dupa schema traditionala. Departamentul de politica se constituie din:
Departamentul politic, divizat in subdepartamente si sectii regionale. Departamentul ONU se divizeaza in
subdepartamente si sectii specializate, la fel se divizeaza Departamentul organizatii internationale,
Departamentul tratate internationale. Departamentul juridic este divizat in sectii specializate;
Departamentul relatii economice si comert se divizeaza in subdepartamente, sectii specializate si operativteritoariale; Departamentul de presa si informatii este divizat sectii specializate; Departamentul de relatii
consulare se divizeaza in subdepartamente si sectii specializate, apoi urmeaza Departamentul relatii
culturale; stiintific; personal; administratie comunicatie si securitate; finante si contabilitate; arhiva si
biblioteca.MAE reprezinta nemijlocit statul pe arena internationala, apara drepturile si interesele lui.
MAE are urmatoarele atributii: de a apara interesele nationale ale statutului propriu si ale cetatenilor sai in
strainatate; de a semnala tendintele care apar si formula concepte si strategii pentru situarea tarii in
contextul international, de a contribui la asigurarea prezentei active a statului in viata internationala.

11. Misiunile diplomatice: notiune, structura si functii.

In literatura de specialitate, termenul de misiune diplomatica i se dau mai multe
sensuri: raport juridic bilateral de drept international; sarcina incredintata de statul trimitator
agentului sau diplomatic; grup constituit din totalitatea persoanelor insarcinate cu functii
diplomatice; organ al unui subiect de drept international; reprezentante permanente ale statelor
create prin consimtamintul lor.
Structura unei misiuni diplomatice este determinata de necesitatile carora este chemata sa
le faca fata, in exercitarea functiilor de reprezentare si ocrotire a intereselor statului acreditant. In
acest context izvoarele mentioneaza ca structura misiunilor diplomatice difera de la o tara la alta
si de la misune la misiune. Structura unei misiuni variaza in functie de marimea, capacitatea si
interesele statului acreditant si de importanta pe care o prezinta pentru statul acreditar. Pentru a
face fata sarcinilor ce-i revin, misiunea este structurata pe mai multe sectii sau birouri. Sectiile
sunt distincte in cadrul reprezentantelor mai mari. Din practica diplomatica internationala se
poate disprinde o schema de organizare a misiunii diplomatice care cuprinde mai multe
subdiviziuni:cancelaria, sectia economica si comerciala, biroul militar, sectia de presa etc.
Conventia de la Viena cu privire la relatiile diplomatice, structura clasica a misiunii
diplomatice este: Seful misiunii ( Ambasador extraordinar si plenipotentiar); Cancelaria
(reprezinta compartimentul principal al misiunii diplomatice, deoarece reglementeaza
receptionarea actelor importante. Departamentul politic care evident are in subordinea sa
problemele de ordin politic atit general cit si cele interne. Departamentul economic si comercial
care se ocupa de dezvoltarea relatiilor economice intre statul acreditar si cel acreditant.
Departamentul de presa si informatii care are ca sarcina de baza de a orienta opinia publica
nationala si internationala, aceasta se realizeaza in doua directii atit interior cit si exterior.
Departamentul consular, atasatii militar, atasatii de specialitate (au ca sarcina cunoasterea culturii
tarii de resedinta si dezvoltarea cultural-stiintifica intr cele doua state). Biroul de migratiuni care
se ocupa cu piata fortei de munca.
Functiile misiunilor diplomatice sunt urmatoarele: de a reprezenta statul acreditant in
statul acreditar, de a ocroti interesele statului acreditar, de a duce tratative cu guvernul statului
acreditar, de a se informa despre evenimentele din statul acreditar si de a raporta statului
acredintant, de a promova relatii de prietenie. In functie de perioada misiunilor diplomatice,
acestea pot fi permanente sau temporare.
13. Diplomatia parlamentara
Pe parcursul ultimilor decenii tot mai mult si mai mult se afirma termenul de diplomatie
parlamentara. Acest termen exprima ideea generala conform careia parlamentele intervin in
domeniul relatiilor internationale. Diplomatia parlamentara poate fi privita din doua puncte de
vedere: fie ca adunarile parlamentare intervin in mod activ in formularea actiunilor de politica
externa, fie ca anumiti parlamentari joaca rolul de diplomati.Semnificatia termenului de
diplomatie parlamentara este limitat doar la formularea optiunilor de politica externa, dat fiind
faptul ca Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, ca si Parlamentul European sau alte
Adunari parlamentare, nu dispun de mijloace de a pune in practica mijloacele politice pa care le
recomanda. Semnificatia termenului de diplomatie parlamentara este strins legata de insasi
activitatea parlamentarilor, care adesea actioneaza in numele propriului guvern sau in colaborare
cu acesta. Exemplu pot servi cazurile trimiterii neoficiale a unui parlamentar intr-o misiune
diplomatica, chestei folosita pe larg in unele state cu scopul d a efectua o sondare a terenului intro situatie dificila.Diplomatia parlamentara poate fi privita si sub prisma controlului parlamentar
asupra politicii externe. In acest context pot afirma ca adunarile parlamentare incearca sa extinda
acest control asupra guvernelor statelor membre. Este evident ca diplomatia parlamentara poate
fi utila guvernelor in derularea oficiala a relatiilor diplomatice si a politicii externe a fiecarui stat
in parte, dar uneori le poate stinjeni activitatea. Important este faptul da diplomatia parlamentara
spre deosebire de cea clasica are de partea sa avantajul incontestabil al exprimarii
necontrolate de rigorile juridice si procedurile specifice exprimarii diplomatiei clasice.

15. Relatiile diplomatice: notiune si trasaturile lor caracteristice

Relatiile internationale sint raporturile dintre subiectele de drept international. In doctrina de
drept international relatiile diplomatice sunt definite ca dirijarea prin intermediul organelor
reprezentative si prin mijloace pasnice a relatiilor externe ale unui subiect de drept international.
Relatiile diplomatice sunt forma normala de contact permanent si oficial intre statele suverane.
Importanta relatiilor diplomatice este unanim recunoscuta inpractica statelor si in doctrina dreptului
international. Bineinteles, lipsa de relatii diplomatice nu constituie un obstacol in ce priveste posibilitatea
incheierii unui acord international intre doua state sau colaborarea bilaterala in diverse domenii, sau
colaborarea in cadrul unei organizatii internatioanle.Aceste relatii presupun, de regula, existenta unei stari
de pace si reprezinta prin definitie, instrumente de pace intre statele respective. Parti in relatiile
diplomatice sunt statele ca subiect de drept international, Sfintul Scaun, organizatiile internationale
interguvernamentale, miscarile de aliberare nationale si guvernele in refugiu. Dreptul de a trimite un
reprezentant diplomatic este subordonat consimtamantului statului in care acesta este trimis. Pe de alta
parte, nici un stat nu este obligat sa trimita reprezentanti diplomatici, astfel incat exercitarea dreptului de
legatie este discretionara. In practica insa, statele primesc si trimit reprezentanti diplomatici in cat mai
multe state.
16. Procesul de stabilire a relatiilor diplomatice
Stabilirea relatiilor diplomatice este o consecinta normala a recunoasterii internationale a statelor.
Ea constituie un act international politic si juridic in acelasi timp. Desi necesitatea mentinerii pacii si
dezvoltarii relatiilor de prietenie si cooperare internationala fac de dorit stabilirea de relatii diplomatice
intre state, dreptul international nu creeaza nici o obligatie, fiecare stat fiind suveran sa hotarasca in acest
domeniu.Atit dreptul international, cit si dreptul intern nu reglementeaza conditiile care necesita a fi
indeplinite in stabilirea relatiilor diplomatice. Actele interne ale unor state prevad doar limita
competentelor carui organ este exercitarea prerogativei de a stabili relatii diplomatice. De ex: Constitutia
RM atribuie aceasta prerogativa Presedintelui Republicii. Stabilirea relatiilor diplomatice presupune
indeplinirea cumulativa a urmatoarelor trei conditii, determinate in baza experientei si practicii
internationale: subiectele intre care se stabilesc relatii diplomatice sa aiba personalitate juridica
internationala; statele in care se stabilesc relatii diplomatice sa fie recunoscut echivoc si sa existe un acord
in acest sens intre cele doua state. Personalitatea juridica internationala este o conditie indispensabila in
stabilirea relatiilor diplomatice. Recunoasterea reciproca a statelor este acea conditie care, fiind
indeplinita, ii premite statului , ca subiect de drept international sa-si poata exercita dreptul de legatie.
Actul de recunoastere al unui stat sau al unui guvern nu constituie prin el insusi un act de a stabili relatii
diplomatice, deoarece este un act politico-juridic inter, pe cind stabilirea relatiilor diplomatice constituie u
act politico-juridic international, care se bazeaza pe consimtamintul mutual al statelor. Totusi sunt cazuri
cin actul de recunoastere exprima vointa de a stabili relatii diplomatice si chiar de a infiinta misiuni
diplomatice, de ex este Comunicatul Americano-chinez din 1978, cind acestea au cazut de acord sa se
recunoasca una pe alta si sa stabileasca relatii diplomatice.

17. Ruperea relatiilor diplomatice: motivele si practica izolata a statelor

Ruperea relatiilor diplomatice este cazul specific, cind misiunea nu poate exista gratie lipsei de
relatii diplomatice. Prin ruperea relatiilor diplomatice.Ruperea relatiilor diplomatice este un act unilateral
si trebuie sa rezulte din declaratii sau acte fara echivoc. Fiecare stat are dreptul discretionar de a rupe
aceste relatii cu un alt stat, fara a putea fi blamat ca ar fi afectat in vreun fel prerogativele celuilalt stat. In
practica diplomatica contemporana exista diferite motive de rupere a relatiilor diplomatice: atitudine
discretionara; comportament fie inamical, fie ilicit si ca urmare a unor manifestari a faptului ca un stat are
relatii diplomatice cu care acel stat nu are relatii diplomatice; ratiuni de prestigiu ale statului care initiaza
ruperea relatiilor diplomatice ; deosebiri fundamentale de ordin politic sau chiar ideologic, care capata
note acute la un moment dat . Ruperea relatiilor diplomatice se fac in diverse modalitati: razboiul,
disparitia statelor sau ca subiecte de drept.Ruperea relatiilor diplomatice poate avea loc si in caz de
razboi. Unii autori considera ca razboiul intrerupe relatiile diplomatice, reiesind din considerentele ca
relatiile dintre state trebuie sa fie intotdeauna pasnice. Pe de alta parte sunt cazuri cind nu exista razboi,
insa relatiile sunt intrerupte. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, ruperea relatiilor diplomatice a devenit
un fel de arma politica destul de adesea folosita cu legitimitate. Ea este folosita si astazi destul de larg, in
special de catre noile state independente, care o considera ca o modalitate la indemana pentru a exprima
maximum de indignare fata de un act politic sau juridic al unui stat ori ca o forma de protest fata de
conduita unui stat, fara a avea de suportat riscuri serioase, economice sau de alta natura. Actul de rupere a
relatiilor diplomatice este un act politic si juridic, care produce efecte juridice, este unilateral, poate fi
expres, tacit, cu o singura conditie: ca acest act sa fie neechivoc (sa se vada clar concluzia, ruperea
relatiilor diplomatice se face fara justificari).

44. Imunitatile si privilegiile diplomatice

In literatura de specialitate se expune parerea ca notiunea de imunitate diplomatica
inseamna tratamentul pe care, in baza dreptului international, statele sunt obligate sa-l acorde
organelor diplomatice straine acreditate in aceste state. In Conventia de la Viena cu privire la
relatiile diplomatice din 1961 se indica o conventie internationala cu privire la relatiile,
privilegiile si imunitatile diplomatice ar contribui la favorizarea relatiilor de prietenie dintre tari,
oricare ar fi diversitatea regimurilor lor constitutionale.
Imunitatile diplomatice sint o exceptie care se aduce principiului general, potrivit caruia
orice persoana este supusa jurisdictiei locale. Imunitatile pot fi absolute, functionale sau relative.
Conform Conventiei de la Viena principalele imunitati diplomatice sunt: imunitatea de jurisdictie
penala, civila si administrativa, imunitatea de a depune marturie. Inviolabilitatile constituie cel
mai vechi privilegiu diplomatic care consta in: inviolabilitatea localurilor misiunii;
inviolabilitatea documentelor si arhivelor si inviolabilitatea corespondentei oficiale si a valziei
diplomatice. Privilegiile diplomatice sunt avantaje juridice acordate de catre statul acreditar
misiunii diplomatice sau personalului misiunii acesteiea. Misiunea diplomatica se bucura de
urmatoarele privilegii: scutirea de impozite si taxe; scutirea de prestatii personale; scutirea de
plata asigurarilor sociale; scutirea de taxe si control vamal. Drepturile sint permisuni juridice
acordate de statul acreditare misiunilor diplomatice si agentilor diplomatici. Misiunile
diplomatice au urmatoarele drepturi speciale: dreptul de a arbora drapelul statului statlui
acreditant pe lolalurile misiunii; dreptul de a comunica liber in orice scopuri oficiale; dreptul de a
utiliza toate mijoacele de comunicare inclusiv cele in cod sau cifrate. Facilitatile diplomatice
sunt obligatiii generale ale statului acreditar acordate misiunii diplomatice in scopul de a usura
desfasurarea activitatii acesteia. Misiunile diplomatice se bucura de urmatoarele facilitati:
inlesniri pentru procurarea de localuri; facilitati de sejur a agentilor diplomatici; exceptarea de
prestatii oblogatorii. Liberatatile sunt obligatiuni generale ale statului acreditar acordate misiunii
diplomatice pentru a nu impiedica desfasurarea activitatii acesteiea; acestea sunt: libertatea de
comunicare a misunii diplomatice si libertatea de desplasare si circulatie a agentilor diplomatici.

43. Diplomatia Republicii Moldova: caracteristica si particularitatile ei

Republica Moldova si-a declarat independenta la 27 august 1991 si impreuna cu alte 4 republici
unionale din fosta URRSS a devenit membru cu drepturi depline a societatii internationale. Apoi a urmat
procedura externa de recunoastere bilaterala, de catre alte state si de catre organizatii internationale, in
primul rind de catre O.N.U.
Devenit subiect de drept international RM a initiat procesul de stabilire a relatiilor diplomatice cu
alte subiecte de drept international si, respectiv de infiintare a misiunilor sale diplomatice permanente in
strainatate. Formarea serviciului diplomatic al RM a fost un proces dificil din cauza faptului ca tara nu
dispunea la acel moment de cadrul juridic care ii permitea sa exercite functiile sale externe, nu dispunea
de cadre diplomatice cu o pregatire respectiva, nu avea experienta in domeniul relatiilor externe. In pofida
problemelor si dificultatilor in 2-3 ani RM a izbutit sa organizeze serviciul diplomatic, care a fost
concentrat in aparatul central al MAE si in misiunile diplomatice din strainatate.
Reiesind din functia MAE, de a promova politica statului peste hotarele lui, acesta este si o
obligatie. Ea nu se limiteaza doar la responsabilitati directe, ce ar insemna informarea conducerii tarii
despre emevenimentele internationale majore si inaintarea propunerilor privind pozitia statului fata de ele.
In acest sens este importanta faptul ca MAE ramine totdeauna responsabil pentru informatiile de baza,
fiind gata de a lua o decizie sau a face recomandari urmarind interesul national. Misiunile diplomatice ale
RM sunt plasate in tarile cu care ea intretine realatii prietenesti si o colaborare in domeniul
economic,politic sau comercial. In 2002 RM avea 17 misiuni in diferite state (SUA. Rusia, Ungaria,
Romanaia, Polonia, Austria, etc.) si 4 patru pe linga organizatiile internationale (ONU , Consilul Europei,
etc.). Structura misunilor diplomatice este clasica condusa de seful misunii in rang de ambasador.
Conform prevederilor Constitutiei RM, parlamentul a aprobat in 1995 Conceptia politicii externte RM in
care au fost determinate atit prioritatile cit si principiile si directiile politici externe.
In cocluzie este necesar de mentionat ca diplomatia RM s-a incadrat in mod operativ in realizarea
directiilor polticii externe care constau in primul rind in stabilirea relatilor diplomatice. In prezent la
ordinea de zi este aderarea la Uniunea Europeana si determinarea politicilor strategice privind activitatea
ei in cadrul CSI. O analiza serioasa necesita si problema neutralitatii. Acestea, cit si multe alte obiective
necesita a fi atinse cu succes.

45. Corpul diplomatic: notiune si caracteristica

Notiunea de corp diplomatic este definita in literatura de specialitate a o totalitate a
sefilor de misiuilor diplomatice acreditati pe linga guvernul statului de resedinta. Corpul
diplomatic exista ca un tot intreg si guvernul tarii de resedinta nu este in drept sa-l divizeze in
parti in fucntie de clasele si rangurile reprezentatilor diplomatici. Informatiile care sunt adresate
intregului corp diplomatic Ministerului Afacerilor Externe le transmite prin intermediul
decanului, care intreprinde masurile necesare pentru a transmite aceasta informatie fiecarui sef
de misiune diplomatica.
Functia esentiala a corpului diplomatic este functia reprezentativa (participarea la
ceremoniile publice in statul acreditar si prezentind felicitari sefului statului cu ocazia Anului
Nou si Zilei Nationale). Corpul diplomatic indeplineste acte juridice relevante in cazurile cind
este necesitatea interventiei la asa nivel. Exemplu poate servi cazul cind sunt prezentate note de
protest in legatura cu violarea normelor de drept international. In Romania notiunea de corp
diplomatic este atribuita nu numai agentilor diplomatici straini, conform uzantelor
internationale, ci si diplomatilor romani angajati in Ministerul Afacerilor externe pentru
activitatea in administratia centrala sau la misiunile diplomatice. Acest moment provoaca diverse
neclaritati datorita existentei a doua corpuri diplomatice la Bucuresti, cel strain si cel roman.

46. Decanul corpului diplomatic: notiune, caracteristica si functii

Sef al corpului diplomatic este decanul corpului diplomatic, de regula seful misiunii
diplomatice care are cel mai inalt rang in baza celei mai mari vechimi la post si detine gradul de
ambasador extraordinar si plenipotentiar.
Decanul corpului diplomatic este intermediarul intre corpul diplomatic si autoritatile
statului de resedinta. El este in drept, din initiatica proprie sau la rugamintea colegilor sai, sa
intreprinda orice actiuni indreptate in apararea intereselor intregului corp diplomatic sau a unor
rmembri ai acestuia si sa ceara respectarea prerogativelor, privilegiilor si imunitatilor.
Informatiile care sunt adresate intregului corp diplomatic, MAE le transmite prin intermediul
decanului, care intreprinde masuri necesare pentru a transmite aceasta informatie fiecarui sef de
misiune diplomatica.
Din punct de vedere al obiectului, decanul indeplineste doua functii oficiale, una
reprezentativa (in calitate de reprezentant al statului sau) si una onorifica (in calitate de decan al
corpului diplomatic). Intrarea si iesirea din functei a decanului corpului diplomatic este efectuata
in mod automat fara initierea unei ceremonii speciale.
17. Suspendarea relatiilor diplomatice: cazurile si practica izolata a statelor
Suspendarea relatiilor diplomatice consta din incetarea temporara a activitatii misiunii
diplomatice in unul din statele care intretin relatii diplomatice, sau a misiunilor diplomatice din ambele
state. O asemenea situatie poate interveni ca urmare a unei deteriorari survenite in raporturile dintre ele
sau ca urmare a aparitiei unui fapt neasteptat. Spre exemplu, pot aparea situatii in care in statul acreditar
se produc schimbari revolutionare, cand statul acreditant este pus in fata deciziei de a recunoaste
un guvern revolutionar, care inca lupta impotriva celui pe langa care a acreditat reprezentantii diplomatici.
In asemenea situatii, se poate ajunge la o suspendare a relatiilor:misiunea diplomatica nu se inchide, dar
evita contactele oficiale pana la clarificarea situatiei, care poate duce fie la continuarea relatiilor
diplomatice cu noul guvern, fie la reacreditarea reprezentantilor diplomatici pe langa noile autoritati, fie
la refuzul recunoasterii schimbarii, care este in mod necesar urmata de ruperea relatiilor diplomatice.
O alta situatie care conduce la suspendarea relatiilor diplomatice este, spre exemplu, ocuparea
tarii de catre o armata straina, guvernul statului acreditar fiind nevoit sa se refugieze in strainatate sau in
locuri inaccesibile. Suspendarea relatiilor diplomatice persista atata vreme cat se mentine cauza care a
determinat-o. in cazul mentionat, al ocuparii tarii de catre fortele armate ale unui stat strain, relatiile
diplomatice se reiau deindata ce s-a restabilit normalitatea sau, in orice caz, guvernul tarii ocupate si-a
reluat functiile.

30. Protocolul si ceremonialul diplomatic- ca forma a activitatii diplomatice.

Notiunea de ceremonial, prin care se intelege respectarea stricta a anumitor formalitati,
este utilizata pe larg in practica diplomatica. Ceremonialul este bazat pe traditii si specificul
national si creeaza atmosfera in care se desfasoara relatiile internationale oferindu-i fiecarui
paraticipant prerogativele si imunitatile la care are dreptul. Protocolul codifica si introduce in
practica regulele care guverneaza ceremonialul, urmarind su strictete respectarea acestora. In
diplomatia bizantina notiunea de protocol insemna prima parte a unui act oficial. La etapa
actuala notiunea de protocol se intelege totalitatea de reguli in conformitate cu care in fiecare
stat reprezentantii oficiali guverneaza ordinea si procedura diverselor ceremonii diplomatice.
Ceremonialul si protocolul garanteaza egalitatea in drepturi a natiunilor, impun curtoazia,
care guverneaza raporturie dintre oameni. Este cunoscuta atentia care se acorda de catre guverne
si oficialitati pregatirii marilor reuniuni internationale si in ce masura rezultatele pregatirii
anterioare conditioneaza reusita acestora. Ceremonialul si protocolul guverneaza negocierea,
incheierea si intrarea in vigoare a actelor internationale. Protocolul pune problema regulilor care
determina ordinea de precadere intre diplomati acreditati in tara respectiva, rezolva situatile de
conflict care apar in legatura cu nerespectarea drepturilor. Regulele de protocol sunt destinate
intretinerii relatiilor normale intre state si reprezentantii lor in strainatate.
Ceremonialul si protocolul diplomatic sunt strins legate de viata internationala si
influenteaza in mod direct dezvoltarea ei libera si armonioasa. Doar prin cunoasterea si
respectarea cerintelor de protocol si curtoazie se poate obtine o intelegere si o stima in plan
international.
33. Tinuta vestimentara: mesajul, tipurile si semnificatia.

Regulele privind imbracamintea pentru diplomatici variaza considerabil de la o tara la

alta si depind in mare masura de traditie, obiceiuri si clima. In ultimul timp, in multe tari, se
observa tendinta de renuntare la imbracamintea clasica de mare ceremonie, utilizindu-se
costumul negru sau inchis. De exmplu la ceremonia de prezentare a scrisorilor de acreditare in
Franta, Italia, SUA, etc. se foloseste haina neagra. In Germania, Austria, Islanda, etc. se foloseste
jacheta si doar in Spania, Danemarca, etc. se foloseste pina in prezent fracul. La actiunile
organizate in strainatate este necesar ca sa fie respectata tinuta vestimentara indicata pe carta de
invitatie. In cazul cind nu exista o asemenea precizare, se foloseste imbracamintea
corespunzatoare practicii locale. Fracul se compune din: frac negru, vesta neagra, guler drept,
camasa alba, pantalon negru, pantofi de lac negri, joben de matase; jacheta se compune din:
jacheta neagra, pantalon reiat, vesta neagra sau gri, guler rasfrint, joben de matase etc; smocingul
se compune din: costum din stofa neagra, vesta neagra, camasa alba, cravata neagra, palarie
neagra, pantofi negri, ciorapi negri etc.
Daca barbatul este imbracat in smoching, partenera va purta rochie lunga fara mineci si
cu manusi lungi. Daca barbatul este imbracat in smoching, partenera ca purta rochie scurta, fara
mineci, fara palarie si manusi. Regulele de comportament contribuie la buna desfasurare a
relatiilor din societate si influenteaza in mod direct desfasurarea normala a activitatii
diplomatice. Este foarte important ca un diplomat sa aiba tinuta corecta si ingrijita. Femeile
trebuie sa acorde a atentie deosebita felului cum se aseaza pe scaun, acesta trebuie facut in asa fel
incit sa nu stinjeneasca pe nimeni. In timpul conversatiei este nepoliticos sa gesticulezi excesiv,
sa rizi zgomotos, stranutul si tusa. In problemele de eticheta o importanta deosebita o au
prezentarile, exista anumite reguli: barbatul este prezentat femeii, persoana mai tinara este
prezentata celei batrine, persoana cu gradul inferior este prezentata celei cu grad superior.
19. Diplomatia economica a Republicii Moldova
Diplomaia economic reprezint funcia de politic care face legtura ntre demersurile politicii
externe i bunstarea economic a cetenilor unei ri. Aceasta, are ca obiectiv utilizarea tuturor
instrumentelor de politic extern pentru promovarea intereselor economice ale tuturor ntreprinztorilor.
Diplomatia economica in RM este reprezentata de Directia REI a MAE ce asigura realizarea
sarcinilor MAE in domeniul relatiilor economice internationale si implementarea diplomatiei economice.
DREI isi desfasoara activitatea in conformitate cu Conceptia Politicii Externe a RM, Strategiile si
Programele de activitate a Guvernului Republicii Moldova. Aceasta directie are urmatoarele posturi: sef
de directie, sef-adjunct, consilier, secretar.Activitatea DREI, modul de determinare si executare a
obligatiunilor functionale ale colaboratorilor se bazeaza pe urmatoarle principii: trasparenta si
obiectivitate in luarea deciziilor, respectarea prioritatilor politicii externa a RM, diversitatea in ideii si
opinii, prioritarizarea activitatilor, delimitarea stricta a obligatiunilor de servicii, prevenirea conflictelor
de interese si utilizarea tehnologiilor informationale si sistematizarea datelro pentru folosirea mai
eficienta in activitatile ulterioare.Diplomatia economica are un rol important in orice stat deoarece
promoveaza obiectivele de politica economica externa a tarii, interesele comerciale in relatiile cu alte
state si organizatii economice.

20. Rolul diplomatiei economice in economia externa

Diplomatia economica are un rol esential in RM si constituie una din componentele principale ale
politicii externe a statului. Ea are scopul de a apara si promova interesele economice nationale peste
hotarele tari, astfel contribuind la asigurarea cresterii economice si prosperarii Republicii Moldova.
In contextul globalizarii si a dinamicii accelerate a proceselor internationale, prioritatea de baza a
diplomatiei economice a RM este sprijinul dezvoltarii economice a statului, prin prisma integrarii
economice a tarii in sistemul internatioonal de relatii economice. Traditional rolul decisiv in realizarea
obiectivelor diplomatiei economice ii revine MAE si misiunii diplomatice. Conform practicii existente,
majoritatea MAE din toata lumea acorda o atentie deosebita diplomatiei economice. Obiectivele
diplomatie economice sunt elaborate luind in calcul prevederile actelor normative a RM precum si
practicii internationale, printre care; Programele de guvernare, Strategiile de dezvoltare social-economica
sau alte hotariri si indicatii. Acestea sunt: promovarea intereselor economice ale RM peste hotare;
dezvoltarea colaborarii cu organizatiile economice internationale si optimizarea colaborari MAEIE pe
linie economica cu institutiile guvernamentale.
Diplomatia economica are un rol important in orice stat deoarece promoveaza obiectivele de
politica economica externa a tarii, interesele comerciale in relatiile cu alte state si organizatii economice.
21. Functiile diplomatiei economice

Realizarea obiectivelor diplomatiei economice poate fi posibila doar prin indeplinirea corecta a
functiilor sale. Acestea constau in: promovarea intereselor economice ale RM peste hotare, politica
statului in domeniul relatiilor economice externe avind drept scop integrarea continua a tarii in economia
mondiala si asigurarea sustinerii cresterii economice, axindu-se pe promovarea comertului exterior;
atragerea investitiilor straine, atragerea asistentei economice externe si promovarea imaginii economice
investitionale favorabile a tarii. Promovarea comertului exterior consta in promovarea marfurilor si
serviciilor autohtone pe pietele straine intr-o maniera orientata spre reducerea deficitului balantei
comerciale. Atragerea investitiilor straine si a noilor tehnologii avansate permite restabilirea factorilor de
baza ai cresterii economice prin inoirea fondurilor fixe, cresterea masiva a locurilor de munca, cresterea
nivelului educatiei etc. in ceea ce priveste investitiile straine diplomatai economica are rolul de a le
mentine pe acestea la un nivel inalt. Una din principalele functii ale diplomatiei economice o constituie
promovarea unei imagini economice favorabile a tarii care joaca un rol indispensabil in obtinerea
performantelor economice externe. O alta functie este identificarea si negocierea atragerii asistentei
financiare externe pentru realziarea obiectivelor economice nationale, in special se atrage atentia la
asistenta financiara nerambursabila.
8. MAEIE: caracteristica si structura
MAEIE are un rol esential in desfasurarea activitatii RM in plan international. Acesta este organul
central de specialitate al administratiei publice, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului, avind
sediul in mun. Chisinau. Ministerul dispune de conturi trezoriale, de stampila cu Stema de Stat si
denumirea sa in limba de stat, precum si alte stampile si anteturi. Ministerul este organizat si isi
desfasoara activitatea in conformitate cu Constitutia RM si Legea cu privire la Guvern precum si alte acte
si legi.
MAEIE are rolul de a coordona si realiza interesele nationale ale statului in domeniul
international prin activitatea diplomatica desfasurata, precum si integrarea RM in Uniunea Europeana,
care in prezent este unul din cele mai importante obiective ale statului.
MAEIE este structurat in: Conducerea Ministerului, Cabinetul viceprim-ministrului, ministrului
(cu statut de serviciu) , Protocol diplomatic de stat (cu statut de direcie) , Direcia general integrare
european, Direcia general cooperare bilateral , Direcia general cooperare multilateral , Direcia
general drept internaional , Direcia general afaceri consulare , Direcia analiz, monitorizare i
evaluare a politicilor, Direcia personal, legislaie i contencios , Serviciul audit intern ,Serviciul de
informare i comunicare cu mass-media ,Direcia buget i finane ,Direcia documentare, probleme
speciale i arhiv diplomatic de stat ,Direcia management i logistic si Secia de deservire a cldirilor.
9. MAEIE al Republicii Moldova: misiune, functii de baza, atributii si drepturi.
MAEIE al Republicii Moldova are misiunea de a realiza politica externa in concordanta cu
interesele nationale, inclusiv monitorizarea si coordonarea procesului de integrare europeana a tarii, in
conformitate cu legislatia in vigoare si programul de activitate al Guvernului.
Pornind de la misiunea care ii revine, Ministerul exercita urmatoarele functii de baza: elaborarea
documentelor publice, a actelor legislative si normative de punere in aplicare a acestora in conformitate
cu prioritatile politicii externe; participarea la elaborarea si implimentarea de politici nationale si
sectoriale; monitorizarea si controlul respectarii si asplicarii cadrului normativ din domeniul sau de
activitate si administrarea fondurilor si bunurilor Ministerului. In vederea realizarii functiilor sale de baza,
Ministerul indeplineste urmatoarele atributii: apara si promoveaza pe plan extern interesele nationale ale
tarii; initiaza si desfasoara activitati internationale contribuind la dezvoltarea relatiilor diplomatice;
contribuie prin actiuni de politica externa la consolidarea statului de drept si a institutiilor democratice in
societate; coordoneaza actiunile realizate la nivel national; contribuie la atragerea sprijinului international
necesar in vederea solutionarii problemei transnistrene si retragerii trupelor straine de pe teritoriul RM;
elaboreaza si avizeaza proiecte de tratate si asigura implimentarea adecvata a legislatiei in domeniile de
competenta. Ministerul este investit cu urmatoarele drepturi: sa initieze Guvernului proiecte privind
perfectionarea legislatiei in domeniile de competenta; sa elaboreze si sa aprobe ordine, dizpozitii
regulamente conform legislatiei; sa convoace sedinte cu participare factorilor de decizie; sa infiinteze
consilii pentru exercitarea atributiilor; sa adopte in limitele legii norme obligatorii privind procedura de
supralegalizare a actelor.

10. MAEIE al Republicii Moldova: organizarea activitatii ministerului

Ministerul isi organizeaza activitatea in baza principiilor transparentei in procesul decizional si de
raspundere personala a conducatorului pentru deciziile adoptate in limitele competentei lor. Ministerul
este condus de viceprim-ministrul, ministrul afacerilor externe si integrarii europene, numit si eliberat din
functie conform Constitiei Republicii Moldova si Legii cu privire la Guvern.
Ministrul conduce activitatea Ministerului si institutiilor serviciului diplomatic al RM peste
hotare; delimiteaza sarcinile si atributiile si stabileste responsabilitatile viceministrilor; emite ordine si
instructiuni pentru subdiviizunile inferioare aparatului central al Ministrului; prezinta Guvernului
propuneri prifind desfiintarea sau schimbarea clasei oficiilor consulare a RM; promoveaza relatiile
bilaterale si multilaterale politice, comerciale, economice etc; inainteaza si numeste in functii persoanele
corespunzatoare postului; inainteaza propuneri pentru acordarea distinctiilro de stat etc. In caz de absenta
a ministrului, atributiile ministrului sunt exercitate de catre unul din viceministri care au urmatoarele
atributii: coordoneaza activitatea subdiviziunilor inferioare Ministerului; coordoneaza realizarea politicii
externe a RM; particip[a la activitatea de elaborare a politicilor de personal, examineaza si elaboreaza
spre avizare proiectele de acte normative etc.
In cadrul Ministerului este instituit postul diplomatic de secretar general care este numit in functei
si eliberat prin ordinul ministrului. In indeplinirea atributiilro ministrul este asistat de cabinetul
ministrului. Ministrul are drept de semnatura pe toate acteel Ministerului, in caz de absenta aceasta
atributie ii revine unuia din viceministri sau secretarului general. Finantarea Ministerului se face din
bugetul de stat.

23. Notiunea de activitate diplomatica si mijloacele ei de realizare.

Activitatea diplomatica a unui stat joaca un rol esential in buna desfasurare a relatiilor
internationale si afirmarea sa in plan extern. Se desfasoara in doua sensuri, pe de o parte, in raport cu
guvernul statului acreditant, iar pe de alta parte, in raport cu statul acreditar. Activitatea diplomatica se
manifesta in trei faze: primirea instructiunilor (scrise si orale) din partea guvernului inainte de plecarea
diplomatului in misiune, ca si in timpul indeplinirii misiunii in statul acreditar; indeplinirea de catre
diplomat a functiilor sale diplomatice adresandu-se statului acreditar prin diferite note, comunicari,
notificari, interventii, diverse alte demersuri; comunicarea diplomatului cu propriul sau Minister al
Afacerilor Externe pe cale operativa (telegrame), e-mail, fax, telex, telefon, radiograma, infograma sau
prin transmiterea de rapoarte prin curier (diplomatic, ocazional - diplomati aflati temporar in spatiu sau
prin comandantii aeronavelor statului acreditant ). Activitatile diplomatice sunt desemnate cu termenul
general de demers. Din punctul de vedere al scopului urmarit, un demers diplomatic poate avea ca obiect
transmiterea unor comunicari din partea statului acreditant sau obtinerea de informatii de la statul
acreditar, formularea unor propuneri (ex. cu privire la incheierea unui tratat), indeplinirea de catre statul
acreditar a unor actiuni concrete (ex. acordarea unor drepturi speciale), ori incetarea unor actiuni
neprietenesti. Demersurile pot fi de mai multe feluri: orale , constand in declaratii cu privire la pozitia
statului acreditant, notificari prin care statul acreditar este avertizat cu privire la anumite situatii si
consecintele pe care le pot atrage, si proteste fata de o anumita comportare in relatiile statul
acreditar; scrise, concretizandu-se intr-o nota diplomatica; mixte, atunci cand demersul oral este urmat de
o nota diplomatica.

27. Memorandum-ul si aide- memoire: caracteristica, tipuri si continut

Un rol deosebit n relaiile internaionale ntre state l ocup corespondena diplomatic. La
ntocmirea acesteia, care rmne ca document diplomatic, emitentul trebuie s porneasc de la sarcinile
concrete, obiectivele pe care le urmrete n transpunerea n via a politicii externe a statului su. Notele
diplomatice se deosebesc intre ele prin importanta, continut si protocolare. Doua dintre numeroasele tipuri
de note diplomatice sunt: memorandum-ul si aide-memoire.Memorandumul se prezinta sub forma unei
expuneri redactate la persoana a treia si este anexat, de obicei, la o nota, spre a dezvolta pe larg aspectele
politice si juridice ale punctului de vedere exprimat in nota. El poate emana si de la delegatia unui stat
participant la o conferinta internationala. Exista 6 mari categorii de memorandum-uri: De tip buletin, de
tip expunere, informative, de aciune, de tip rezumat si pentru clasare. Cel de tip bulletin este scurt dar cu
un limbaj clar si implica o urgenta; cel de tip expunere este mult mai descriptiv. Memorandum-ul de tip
informativ este un document descriptive detaliat si destul de protocolar; cel de tip actiune prezinta
actiunile ce vor fi intreprinse si lasa loc pentru reactii; pe cind cel de tip rezumat este prezentat sub forma
de schita si se foloseste frecvent la evaluarea desfasurarii unui program; ultimul cel pentru clasare este
destinat dosarului si nu unei persoane. O categorie de note care nu se scrie pe hrtie cu antet este aidememoire-ul Acesta nu poart semntur sau sigiliu, nu conine nici o formul de curtoazie, singurele
elemente de identificare fiind data i locul remiterii. Se poate nmna n timpul unei audiene, a unor
negocieri s au convorbiri, cu scopul de a preciza interlocutorilor unele chestiuni discutate sau pentru a
confirma declaraii fcute verbal. Odat cu dezvoltarea societii, practicile de ceremonial s-au extins i la
domeniul activitilor profane, respectiv exprimarea respectului fa de acei membri ai comuniti care
erau mai curajoi, mai puternici, a supunerii fa de cei care deveneau conductori ori stpni.

31. Receptiile diplomatice: caracteristica si tipuri

Receptiile sunt organizate de catre statul acreditar sau de catre misiunile diplomatice cu
ocazia sarbatorilor nationale.la receptii este foarte importanta respectarea stricta a regulilor
ceremonialului, inclusive a ordinii de precadere si tinutei vestimentare. Tradiia de petrecere a
recepiilor a venit din trecutul deprtat i este simbolul iubirii de pace i binevoinei, iar ospitalitatea
rmne i n prezent a fi un indiciu al cinstei i demnitii statelor. Includerea n meniul recepiei
oficiale a bucatelor tradiionale rii oaspetelui este gestul unei atenii deosebite fa de delegaia
strin.n practica diplomatic s-a stabilit o tipologie variat a recepiilor diplomatice: cupa de
ampanie, vin dhonneur, masa bufet (la fourchette), dejunul, ceaiul, dineul, cina, cocteilurile.
Practica protocolar permite alegerea acelui tip de recepie care este adecvat unei situaii anumite
dup form i dup timpul stabilit pentru petrecere: ziua sau seara. A devenit tradiional ca la
ceremoniile de semnare a unor acorduri sau documente oficiale, nmnarea de ordine i medalii, s
se ofere cupa de ampanie. Cupa de ampanie acoper o perioad de timp circa 15 30 de minute.
Se recomand s se serveasc ampanie sec sau demisec si Se servete de ctre osptari
mbrcai corespunztor. Vin dhonneur este o aciune protocolar similar cocteilului, ns mai
restrns dect acesta n privina varietii i cantitii produselor oferite invitailor, se organizeaz,
mai ales, n jurul orei 12, cu o durat, de obicei, de o or. n prezent, prin cocteil nelegem o
ntlnire de mai mica anvergur dect o recepie, ce poate avea loc att n jurul amiezii, ct i dupamiaz sau la nceputul serii. La cocteil se st n picioare. Dejunul - masa de prnz i dineul - masa
de sear sunt alte genuri de reuniuni protocolare folosite n activiti de relaii oficiale, de afaceri sau
private. Invitaia la astfel de reuniuni este considerat expresie a unei atenii deosebite din partea
gazdei. Dejunurile se organizeaz, de regul, ncepnd cu orele 12.30/13.30, pe cnd dineurile, care
ncep, de obicei, n jurul orei 20.00, se pot prelungi i peste trei ore. Dintre aceste dou aciuni
protocolare, dineul este cel care are un caracter mai solemn. Dineul este considerat cel mai onorabil
tip de recepie i ncepe de obicei la orele 20-21. Jour fix. Este organizat de ctre soia ministrului
Afacerilor Externe, o data pe saptamina la aceiasi ora. Cnd exist interesul invitrii unui numr mai
mare de persoane, se obinuiete organizarea unei mese bufet. n general, organizarea unei mese
oficiale trebuie s urmreasc un obiectiv precis, s constituie o aciune de munc care s contribuie
la susinerea i dezvoltare activitii instituiei parlamentare, la lrgirea contactelor cu oaspeii strini
a rii. Orice tip de receptie necesita o pregatire minutioasa.

40. Tratatul international, ca instrument principal de reglementare a activitatii diplomatice

Tratatul international este intrumentul principal de reglementare a activitatii diplomatice. Tratatul
reprezinta actul juridic care exprima acordul de vointa ntre doua sau mai multe state, sau alte subiecte
de drept international n scopul de a creea, modifica sau stinge drepturi si obligatii nraporturile dintre
ele . Ansamblul normelor care reglementeaza ncheierea, aplicarea, respectarea, interpretarea,
modificarea, cazurile de nulitate si de ncetare a tratatelor constituie dreptul tratatelor. Regimul juridic al
tratatelor este reglementat n doua documente internationale de referinta Conventia privind dreptul
tratatelor ncheiate de catre state (Viena, 1969) si Conventia privind dreptul tratatelor ncheiate de catre
state si organizatii internationale (Viena, 1986). Conform primei Conventii, tratatul reprezinta un acord
international ncheiat ntre state n forma scrisa si guvernat de dreptul international, fie ca este consemnat
ntr-un singur instrument sau n doua, ori mai multe instrumente conexe si oricare ar fi denumirea sa
particulara.
Elementele esentiale ale tratatului sunt: subiectele sau partile tratatului, respectiv statele sau alte
subiecte de drept international; vointa partilor, liber exprimata; obiectul tratatului. Tratatul este guvernat
de normele dreptului international. Statele pot sa ncheie ntre ele acte guvernate de dreptul lor intern, nsa
asemenea acte nu intra n categoria tratatelor (de exemplu, contractele).
Denumirea generala care se refera la orice tip de acord ncheiat ntre state este cea de tratat.
Acordurile pot sa fie ncheiate si sub alte denumiri, fara ca acest lucru sa influenteze natura juridica a
actului: conventie, acord, pact, protocol, act final, statut etc.

42. Tipologizarea tratatelor internationale

Clasificarea tratatelor internationale se poate face dupa mai multe criterii:
a.

dupa numarul partilor contractante: tratate bilaterale si multilaterale;

b.
dupa obiectul lor de reglementare: tratate politice, acorduri economice, culturale, sau
juridice etc.;
c.
dupa durata valabilitatii lor: tratate cu termen si tratate pe durata nedeterminata (de
exemplu, tratatele de pace);
d.

dupa posibilitatea de aderare la tratat: tratate deschise si tratate nchise;

e.
dupa calitatea partilor contractante: tratate ncheiate numai de state, tratate ncheiate ntre
alte subiecte de drept international;
f.
dupa continutul material: tratate contract (care urmaresc realizarea unei operatii juridice,
cum sunt tratatele de comert) si tratate lege (cele prin care se stabilesc reguli de drept, cum este
Carta O.N.U.).
g.
dupa criteriul formei tratatelor: propriu-zise (care urmeaza toate fazele de incheiere) si
simplificate (care intra in vigoare prin semnare);
h.
dupa criteriul functiei pe care o indeplinesc se pot clasifica in: tratate-legi (prin care se
creaza in mod direct norme de drept international) si tratate-contract (influenteaza
indirect formarea dreptului international.).
In conformitate cu Conventia de la Viena denumire de tratat i se acorda tuturor actelor juridice
din aceasta categorie, cum ar fi: tratatul, conventia, acordul, carta, statutul, pactul protocolul si declaratia.

41. Structura tratatului international

Tratatul internaional are, de obicei, urmtoarea structur: titlu, care conine denumirea
documentului i, de regul, prile i obiectul reglementarii, intr-o formul concis; preambul, care
enumer, de regul, prile contractante, expune motivele ncheierii tratatului i scopurile urmrite de
pri prin ncheierea acestuia; dispozitiv (partea principal), care conine prevederile de fond ale
tratatului; clauze finale, care cuprind dispoziii referitor la termenul de valabilitate a tratatului, modul de
intrare n vigoare ori de ncetare a efectelor acestuia, informaii referitor la locul i data semnrii, la
limbile n care a fost elaborat tratatul. Tratatul internaional poate conine anexe care completeaz,
detaliaz ori interpreteaz coninutul acestuia.