Introducere

Hitler și-a creat o imagine publică de celibatar fără viață privată, dedicat complet
misiunii sale politice și națiunii.[102][103] Din anul 1929 el a trăit în concubinaj
cu Eva Braun, cu care s-a căsătorit în aprilie 1945, în ajunul sinuciderii [104],[105]
În septembrie 1931, nepoata sa, Geli Raubal s-a sinucis cu pistolul lui Hitler în
apartamentul lui din München.[106] Paula Hitler, ultimul membru viu al familiei
lui Adolf Hitler a murit în 1960.[107]

Cel mai apropiat descendent al lui Hitler a fost Alois, nepotul lui Adolf William
Patrick Hitler, care a locuit împreună cu soția sa, Phyllis, în Long Island, New
York, și-a schimbat numele de familie și a avut patru fii. De-a lungul anilor, diverși
reporteri de investigație au încercat să găsească alte rude îndepărtate ale Führer-
ului. Multe sunt acum presupuse a-și trăi viața în umbră schimbându-și numele lor
de familie.

Klara Pölzl, mama

Alois Hitler, tatăl[108]

Alois Hitler junior, frate vitreg

Angela Hitler Raubal, soră vitregă

Bridget Dowling, soră

Eva Braun, amantă și apoi soție

Geli Raubal, nepoată (fiica Angelei Hitler-Raubal)

Gretl Braun, cumnată (soră a Evei Braun)

Heinz Hitler, nepot (luat prizonier de sovietici)

Hermann Fegelein, cumnat (soțul surorii Evei Braun)

Ilse Braun, cumnată (soția lui Fegelein)

Johann Georg Hiedler, bunic prezumtiv (sau unchi)

Johann Nepomuk Hiedler, străbunic prezumtiv (sau unchi)

Leo Raubal junior, nepot

Maria Schicklgruber, bunică

Paula Hitler, soră

William Patrick Hitler, nepot (unul dintre cei trei fii ai lui Alois junior; combatant
în armata americană în al doilea război mondial, împotriva Germaniei)

Premiul Nobel pentru Pace

Printr-o scrisoare din 27 ianuarie 1939, adresată Comitetului Norvegian pentru

Acordarea Premiului Nobel pentru Pace, parlamentarul social-democrat suedez
Erik Brandt îl nominaliza pe Adolf Hitler pentru acordarea acestui premiu.
Calitatea sa de „pacifist” era justificată prin faptul că „în aceste momente critice în
mod voit nu a lăsat armele să vorbească, deși ar fi avut puterea să pornească un
război mondial”. Nominalizarea, care a stârnit proteste vehemente în Suedia, a fost
retrasă după câteva zile. Erik Brandt a explicat gestul său ca o ironie în urma
nominalizării primului ministru britanic Neville Chamberlain la acest premiu,
pentru „modul în care în care a evitat izbucnirea unui război mondial după
anexarea de către Hitler a Sudetenland, consfințită prin Acordul de la München”.
[109]