Tema 9

Premisele, istoria, formele și aspectele integrării europene.

Conținuturi:
1. Principalele premise ale integrării europene.
2. Etapele istorice principale ale integrării europene.
3. Formele și aspectele principale ale integrării europene: integrare economică, politică, culturală.

Obiective de referință:
 Să identifice şi să caracterizeze principalele premise ale integrării şi unificării europene;
 Să prezinte şi să caracterizeze istoria construcţiei europene, să evidențieze și să caracterizeze
principalele etape istorice de evoluţie a procesului de integrare europeană;
 Să evidențieze și să caracterizeze etapele de constituire și afirmare a Uniunii Europene;
 Să determine şi să analizeze formele şi aspectele principale ale integrării și unificării europene;
 Să definească esenţa şi să analizeze aspectele economice, politice, sociale, culturale ale integrării
europene.

Termeni – cheie:

premise, construcție europeană, forme, evoluție, integrare, unificare

Repere de conținut:

1. Principalele premise ale integrării europene.

Actualul proces de integrare europeană, care a demarat după cel de-al doilea război mondial, n-a
început pe loc gol. Integrarea europeană într-un fel a fost pregătită de întreaga istorie a statelor de
pe continent și a continentului în ansamblu, la baza acestuia aflându-se mai multe premise. Aceste
premise, principalele din ele, pot fi repartizate în două categorii: 1) premise istorice, mai
îndepărtate, și 2) premise imediate, care s-au creat în Europa după cel de-al doilea război mondial.
Să le examinăm pe scurt.
Mai întâi despre premisele imediate, sau cele nemijlocite, care s-au creat în Europa după cel de-
al doilea război mondial:
 O premisă a fost însăși situația în care s-a pomenit Europa după război: o Europă
distrusă, la direct și figural, fizic și moral, o Europă ocupată din toate părțile, o Europă care
pentru prima dată în istoria sa multiseculară era pe punctul de a-și pierde propria identitate
istorică, anul 1945 fiind considerat un an “0” pentru continentul care tradițional era în
avangarda proceselor civilizaționale mondiale;
 O altă premisă din cele imediate a fost pericolul care venea dinspre Est, teama de invazia
sovietică, de răspândirea comunismului, ceea ce-i obliga pe europeni să se unească pentru a
rezista în fața acestor amenințări;
 Încă o premisă din acest grup este ajutorul care venea din partea Statelor Unite ale
Americii prin intermediul cunoscutului Plan Marshall, ajutor care era condiționat de cererea
ca acesta să fie gestionat de către statele beneficiare împreună, în mod integrat. Într-un
anumit sens anume SUA au fost acelea care au inspirat inițial și au susținut, inclusiv din
punct de vedere material, dar nu dezinteresat desigur, integrarea și unificarea europeană.
 Nu în ultimul rând, o premisă foarte importantă a integrării europene a fost desigur așa
numita conciliere franco-germană. Este cunoscut faptul că pe parcursul întregii istorii
europene anume Franța și Germania au fost totdeauna cei mai mari rivali, între care au fost
poate cele mai multe războaie în Europa. Până când nu se punea capăt aceste rivalități
dușmănoase nu se putea vorbi despre vreo unificare europeană. Iată de ce înțelegerea dintre
cele două state, cele mai importante, care și azi sunt considerate motorul proceselor de
integrare și unificare, care s-a realizat inițial prin punerea sub un control supranațional a
ramurilor de producție a cărbunelui și oțelului a celor două state – ca bază materială pentru
pregătirea de un nou război, a fost o premisă nemijlocită epocală în inițierea proceselor
integraționiste europene.

Acum despre premisele istorice, mai îndelungate, care s-au format în Europa pe
parcursul secolelor și care într-un fel ne explică cum și de ce procesele de integrare și
unificare în Europa au început inițial în partea de Vest, occidentală a continentului. Toate
premisele istorice, cele mai principale, pot fi împărțite la rândul lor în premise ideologice și
premise materiale, foarte importante, de altfel, și unele, și altele.
Premisele istorice ideologice, care într-un fel au pregătit actualul proiect integraționist
european, s-au format pe parcursul secolelor în cadrul apariției și dezvoltării ideii europene,
despre care am vorbit deja în altă temă, la fel și în cadrul apariției și dezvoltării ideologiei
europenismului, care la rândul acesteia a contribuit la formarea conștiinței, culturii,
mentalității europene, fără de care, și aceasta ar trebui menționat în mod deosebit, actualul
proiect european ar fi fost foarte greu, dacă nu imposibil, de demarat și de realizat.
Mai detaliat este necesar să discutăm despre premisele materiale ale integrării și
unificării europene, care la fel s-au format și s-au dezvoltat pe parcursul secolelor. Aceste
premise, vorbind la modul cel mai general, s-au format și s-au dezvoltat în cadrul acelei
culturi de tip occidental, care tradițional se baza pe anumite valori și principii, cum ar fi:
- individualismul raţionalist;
- libertatea personală a individului;
- supremaţia și obligativitatea legii;
- egalitatea tuturor oamenilor în faţa legii, fără nici un fel de excepții;
- principiul şi instituţia proprietăţii private ca bază economică, materială a realizării și
promovării libertății personale a individului;
- modul occidental intensiv de gospodărire;
- cultura asocierii benevole, a compromisului raţional şi a solidarităţii;
- capitalismul cu avantajele sale ca mod de producție și de relații;
- burghezia – în calitate de clasă socială dominantă, conducătoare, care are simţul înalt al
răspunderii, responsabilităţii sociale;
- societatea civilă ca expresie a asocierii libere, de jos, benevole a cetățenilor;
- democraţia politică, îndeosebi cea participativă, care asigură includerea, angajarea activă
a cetățenilor în viața social-politică, inclusiv în procesele electorale, de luare a deciziilor
comune etc.

Sunt acele valori pe care Europa le-a creat pe parcursul istoriei sale de mai mult de 2000 de
ani. Este vorba desigur de Europa Occidentală, de integrarea europeană de tip occidental, acolo
unde a și fost inițiat procesul de integrare și unificare europeană prin crearea primei comunități
europene, cea a Cărbunelui și Oțelului – CECO, formată inițial din 6 state fondatoare ale
Europei de Vest, respectiv Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburgul. Este
foarte important de subliniat valorile și principiile care au stat la baza și au constituit premise
pentru integrarea de tip european, pentru că în altă Europă, cea de răsărit, aflată sub dominația
ideologiei comuniste, sovietice, s-au format şi s-au promovat alte valori, de multe ori opuse
celor din Occident.

2. Etapele istorice principale ale integrării europene.

Trecând acum la partea istorică a temei, de fapt la examinarea pe scurt a istoriei

construcției europene (mai detaliat se poate de consultat una din lucrările de referință la
această temă – lucrarea în 2 volume a autorilor români Nicolae Păun și Adrian Păun „Istoria
construcției europene”. Cluj-Napoca, 2000), ar trebui să menționăm că procesul de integrare
și unificare europeană în istoria sa de aproape iată șapte decenii a cunoscut mai multe și
diferite faze, etape și de glorie, de avânt, de ascensiune, dar și de momente mai puțin reușite,
mai cu probleme etc.
 Vom trece acum în revistă principalele etape ale integrării europene, la fel și etape de
constituire și evoluție a Uniunii Europene. Nu înainte însă de a face o remarcă: problema
clasificării sau a periodizării principalelor etape istorice a construcției europene nu este atât
de simplă cum s-ar părea. Aceasta deoarece istoria construcției europene este foarte bogată în
activități, evenimente, decizii importante etc. Dacă am încerca să punem pe o linie a
timpului și să construim un Time-Line cronologic istoric al Integrării Europene, am
vedea că practic în fiecare an aveau loc multe evenimente legate de procesul de integrare.
Încercările de a periodiza istoria integrării europene se bazează pe diferite criterii, principii –
periodizare pe ani, pe etape, pe Tratate, pe etapele de extinderi etc. Vom prezenta în cele ce
urmează unele din periodizările mai reușite și mai acceptate în mediul experților.
Ne vom referi mai întâi la o periodizare a istoriei de constituire și afirmare a Uniunii
Europene plasată pe site-ul MAEIE al RM (http://www.mfa.gov.md/etape-istorie-ue/ vizitat
pe 10.10.2010), care evidențiază convențional patru etape distincte în această istorie:
 Prima etapă (din 1951 – mijlocul anilor 70), considerată “veacul de aur al
Comunității”. Etapa este semnificativă prin mai multe realizări importante: s-a
constituit prima comunitate europeană – CECO, prin semnarea Tratatului de la Paris
(1951-52), a fost constituită Comunitatea Economică Europeană (CEE) și
Comunitatea EUROATOM, prin semnarea Tratatelor de la Roma (1957-58), a fost
formată Uniunea Vamală, s-a format relativ reușit Piața Agrară Unică, a avut loc
prima extindere europeană – la CEE au aderat trei noi membri: Marea Britanie,
Danemarca și Irlanda;
 A doua etapă (mijlocul anilor 70 – începutul anilor 90), etapă caracterizată prin
adoptarea programului de colaborare valutară și constituirea unui mecanism
eficient de consultări. Etapa este marcată de anumite reușite, printre care lansarea
sistemului monetar european, semnarea Actului Unic European, instituirea Băncii
Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), semnarea acordului
Schengen, decizia de creare a Uniunii Europene, dar și de o primă etapă de o anumită
criză, cunoscută sub numele de „scleroza europeană”, care s-a caracterizat printr-un
nivel diferențiat de dezvoltare a țărilor membre CEE și a statelor recent aderate;
 A treia etapă (din 1992 – 2004), caracterizată prin constituirea și evoluția
Uniunii Europene. Etapa dată se evidențiază prin semnarea și intrarea în vigoare a
Tratatului de la Maastricht, constituirea Uniunii Economice și Monetare, trecerea la
valuta unică euro, au fost semnate Tratatele de la Amsterdam (1997-99) și de la Nisa
(2001-2003);
  A patra etapă (2004-2007), numită și etapa contemporană, etapa în care a fost
elaborat primul proiect al Constituției Europene și propus spre aprobare Tratatul de
la Lisabona (2007 – intrat în vigoare în 2009) prin care se punea scopul de a
consolida capacitatea de funcționare a UE prin sporirea eficienței instituțiilor
comunitare.

Aceasta a fost un punct de vedere privind periodizarea istoriei integrării și unificării

europene. Sunt și alte interpretări. Spre exemplu, o altă periodizare împarte întreg
procesul de integrare în cinci etape, numite și Marile etape ale construcției europene
(http://andreivocila.wordpress.com/2010/04/22/etapele-constructiei-si-dezvoltarii-uniu...
vizitat 10.10.2010), cum ar fi:
 I etapă – 1946-1957, numită Primii pași;
 II etapă – 1957-1973 – De la “Europa celor 6” la „Europa celor 9”;
 III etapă – 1974-1985 – Un nou impuls pentru Europa;
 IV etapă – 1986-1995 – De la “Europa celor 12” la „Europa celor 15”;
 V etapă – 1996-2006 – Lansarea euro și un nou val de extindere fără precedent.

3. Formele și aspectele principale ale integrării europene: integrare economică, politică,

culturală.

Integrarea europeană se desfășoară în mai multe forme și aspecte. Principalele din acestea
sunt:
 Integrarea economică cu toate etapele, formele, aspectele sale, inclusiv cele de
crearea a Zonelor de comerț liber, a Uniunii vamale, Economice, Monetare
etc.;
 Integrarea politică, la fel cu etapele, formele și aspectele sale;
 Integrare socială;
 Integrare culturală etc.

La fiecare din aceste forme se vor propune studii de caz, lucru în grupe la seminare, la fel și teme
pentru lucrul individual.

Sarcini de autoevaluare:
Bibliografie selectivă:
1. Uniunea Europeană: istorie și actualitate / Maria Diacon, Victor Juc, Valentin
Constantinov. Ch., 2016.
2. Eugen Osmochescu. Dezvoltarea integrării europene // Revista de Filozofie și Drept,
nr.1-3, 2002, p.107-119.
3. Nicolae Păun și Adrian Păun „Istoria construcției europene”. Cluj-Napoca, 2000.
4. Ian Bache, Spephen George. Politica în Uniunea Europeană. Ch., 2009, partea II, Istoric,
p.98-247.
5. Mioara Nedelcu. Construcția europeană. Procese și etape. Iași: Tipo Moldova, 2008.
6. Gabriela Carmen Pascariu. Integrarea economică europeană. Note de curs. /
http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/I_Integrare_Economica_Europea
na.pdf
7. Constantin Postică. Integrarea economică europeană. Chișinău: Ed. ARC, 2002.