Tema 16.

Perspectivele integrării şi unificării europene. Viitorul Europei.

Conținuturi:
1. Introducere la temă. Problema viitorului european.
2. Perspectivele integrării și unificării europene. De ce depind?
3. Viitorul european și euroextinderea.
4. Perspective conceptuale și ideologice.

Obiective de referință:
 Să formuleze şi să argumenteze în ce constă problema viitorului european;
 Să determine care sunt perspectivele integrării şi unificării europene;
 Să determine şi să analizeze perspectivele integrării europene în contextul extinderii europene,
politicii noii vecinătăţi, relaţiilor internaţionale contemporane, proceselor globalizării;
 Să argumenteze şi să aprecieze locul şi rolul Europei contemporane, a Uniunii Europene în lumea
de azi.
Termeni – cheie:
integrare, unificare, euroextindere, perspective, PEV, Parteneriat Estic

Repere de conținut:

1. Introducere la temă. Problema viitorului european.

După examinarea tuturor sau cel puțin principalelor probleme ale integrării europene a
venit rândul să vorbim despre perspective, despre viitor. Problema viitorului totdeauna a
interesat gânditorii, omenirea. Referitor la Europa, la UE, la procesul de integrare și
unificare europeană această problemă are mai multe aspecte, mai multe întrebări. Le vom
prezenta succint, pentru că și acestea sunt multe:
 are sau nu viitor, perspective integrarea și unificarea europeană, UE, Europa unită în
ansamblu? Dacă da, de ce depind aceste perspective?
 perspectivele euroextinderii: până unde se poate extinde, de ce depinde etc.?
 care sunt, dacă sunt, perspectivele conceptuale, ideologice, filosofice ale integrării și
unificării, ce viziuni, concepții, teorii noi avem la acest capitol, inclusiv în contextul
evoluției liberalismului contemporan, a eurooptimismului, euroscepticismului etc.?
 care sunt perspectivele integrării, UE în contextul global, al globalizării,
globalismului contemporan, americanizării, europenizării etc.?
 Aceste și alte probleme legate de perspectivele integrării, de viitorul Europei, a UE, vor fi
discutate în cadrul acestei teme.

2. Perspectivele integrării și unificării europene. De ce depind?

După cum am văzut, Europa, UE, procesul de integrare și unificare se confruntă azi cu
foarte multe și destul de serioase probleme, provocări, amenințări, riscuri, constrângerile devin
tot mai semnificative, mai drastice, așa încât foarte mulți se întreabă: dar, are UE, Europa
unită, integrarea europeană viitor, perspective? Răspunsul nu este unul simplu, și nici nu poate
fi categoric, da sau nu. Este un proces, unul nou, inedit și imprevizibil. Nimeni nu poate spune
acum la sigur ce va fi, cât va exista Uniunea Europeană, cât va rezista procesul de integrare și
unificare, așa cum nimeni nu prevestea și nimeni nici nu vroia să creadă că la un moment dat
se va destrăma, atât de neașteptat, fosta URSS. Dar s-a întâmplat. Așa cum poate să se
întâmple și cu UE, dacă…
Și iată trebuie să vorbim despre acești “dacă”. UE, procesul de integrare și unificare în
general ar avea bune perspective, pentru că, după cum am văzut, nu există alte alternative
viabile, pentru că acest proces este benefic pentru Europa, pentru cetățenii săi, pentru că
procesul este unul cu totul deosebit, se bazează pe valori și principii sănătoase ș.a.m.d. Dar
totul depinde! De ce depinde viitorul, perspectivele UE, Europei unite, procesului de
integrare și unificare? Vom atrage atenția la câteva circumstanțe principiale:
 viitorul, perspectivele depind dacă Europa de azi, Uniunea Europeană ca forța care
gestionează azi procesele din Europa, cel puțin încearcă s-o facă, reușește să rezolve
acele multiple probleme cu care se confruntă, reușește să răspundă adecvat și la
timp tuturor provocărilor, amenințărilor, riscurilor care există;
 dacă reușește pentru acesta să se orienteze și să se bazeze pe reforme. Reformă sau
declin! – iată care este alternativa, la care atrag atenția autorii italieni Alberto
Alesina și Francesco Giavazzi în lucrarea „Viitorul Europei: reformă sau declin”.
„Dacă Europa nu acționează rapid, declinul său economic și politic este aproape
inevitabil, afirmă autorii. Fără o serie de reforme complexe, economiile
supraprotejate și suprareglementate ale țărilor din Europa de Vest continentală vor
continua să-și încetinească ritmul, iar influența lor politică va deveni neînsemnată”.
 dacă continuă să caute, să găsească, să se orienteze, să se bazeze pe un model
propriu, european de dezvoltare! Da, criticile la adresa Europei, europenilor este
în mare parte justificată. Europa, europenii au într-adevăr multe de învățat și de
preluat și de la liberalismul și economia de piață ale Americii, și de la China, alte
mari puteri și modele de dezvoltare. Dar nu credem că Europa, așa cum sugerează
 unii autori, ar trebui să adopte ceva similar modelului american pentru a-și rezolva
problemele sale economice, politice, cele ce țin de educație, cercetare, dezvoltare
tehnologică, politici fiscale, minorități etc. Cum arătăm în una din temele anterioare,
Europa, Uniunea Europeană de azi, o Europă unită de mâine nu este și nu poate fi
nici ceea ce este SUA, CSI sau alte structuri, forme, modele integraționiste.

3. Viitorul european și euroextinderea.

Perspectivele europene, viitorul UE, a Europei unite în ansamblu foarte mult depinde de
modul în care va rezolva problemele legate de extindere, de întregirea sa ca teritoriu, spațiu,
cultură, civilizație. Până când Europa nu se va extinde așa încât să se întregească în limitele sale
naturale/geografice, până când nu se va realiza proiectul unei Europe mari, de la Atlantic la
Urali, sau mai bine ar fi de la Lisabona până la Vladivostok, ea nu-și va rezolva definitiv
problemele legate de stabilitate la frontiere și securitate.

Necesitățile extinderii se explică prin motivele principale ale acesteia. După cum explică
dicționarele, extinderea Uniunii Europene este rezultatul hotărârii de a împărți cu alte state
beneficiile obținute de Europa Occidentală prin crearea unei zone stabile, unde războiul a devenit
imposibil. Uniunea Europeană are responsabilitatea de a ajuta țările vecine să se dezvolte din
punct de vedere economic și democratic, în paralel cu promovarea stabilității și securității. Acest
ideal își are rădăcinile în experiența acumulată datorită tulburărilor manifestate pe continentul
european în anii interbelici, a distrugerilor cauzate de al Doilea Război Mondial și a
optimismului care a început să se manifeste în perioada de după război. Pacea și stabilitatea
constituie premisele unei economii prospere, reciproca fiind în egală măsură valabilă.
Raționamentul țărilor fondatoare ale Uniunii Europene s-a bazat pe logica faptului că integrarea
economiilor din Europa Occidentală ar preveni războiul și ar crea pace, stabilitate și prosperitate
pentru toți cetățenii, pretutindeni în Europa.. Această viziune este în continuare importantă, după
cum a demonstrat-o și dezintegrarea violentă a Iugoslaviei.

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Extinderea_Uniunii_Europene).

Care este situația la moment cu extinderea? După cum se știe, la 1 iulie 2013, Croația a
devenit cel de al 28-lea stat membru al Uniunii Europene. Aderarea Croației, care a urmat celor
ale României și Bulgariei, de la 1 ianuarie 2007, a marcat cea de a șasea extindere. În prezent se
poartă negocieri cu Muntenegru, Serbia și Turcia. Albania și Republica Macedonia de Nord sunt,
de asemenea, țări candidate, în timp ce Bosnia și Herțegovina și Kosovo sunt țări potențial
candidate.
 Politica de extindere a UE în continuare este importantă deoarece acesta urmărește să unească
țările europene într-un proiect politic și economic comun. Călăuzită de valorile Uniunii și fiind
supusă unor condiții stricte, extinderea s-a dovedit a fi unul dintre cele mai eficiente instrumente
pentru promovarea reformelor politice, economice și sociale și pentru consolidarea păcii, a
stabilității și a democrației pe întregul continent. Politica de extindere consolidează, de
asemenea, prezența UE pe scena mondială.

La moment, extinderea europeană, în virtutea mai multor circumstanțe, după cum s-a
anunțat,temporar nu mai este pe ordinea zilei. Totuși, situația cu viitoarele extinderi este
următoarea:

 Turcia este un candidat oficial la aderarea la Uniunea Europeană. Ambițiile europene ale

Turciei datează de la Acordurile de la Ankara din 1963. Turcia a început negocieri
preliminare pe 3 octombrie 2005. Totuși, analiștii considerau ca această țară nu va adera
mai devreme de 2015, datorită numărului mare de reforme economice și sociale care
trebuie întreprinse. Dar nici până astăzi nu se întrevăd perspective pentru Turcia, dată
fiind situația din țară mai ales după eșuarea tentativei de lovitură de stat. Este adevărat că
de la acordarea statutului de țară candidată, Turcia a implementat reforme permanente în
privința drepturilor omului, a abolit pedeapsa cu moartea, a oferit drepturi culturale
minorității kurde, și a avansat în rezolvarea diferendului cipriot. Totuși, datorită
diferențelor religioase și culturale în relație cu Europa, Turcia se lovește de o opoziție
puternică din partea guvernelor conservatoare și religioase ale statelor membre, în special
Franța, Germania, Austria, Grecia, Cipru și Slovenia.
 Macedonia de Nord: Pe 9 noiembrie 2005, Comisia Europeană a recomandat acordarea
statutului de candidat, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei devenind astfel cea de a
treia republică ex-iugoslavă care câștigă acest statut.
 Republica Moldova este un potențial candidat la aderarea în UE, în care aceste două
structuri vecine au stabilit un acord de cooperare, menit să îmbunătățească relațiile dintre
cele 2 entități. Aceasta este totodată un membru al Acordului Central European, al
Comerțului Liber și al Parteneriatului pentru pace (program lansat de NATO). A semnat
un Acord de Asociere cu UE.
 Serbia este un candidat oficial la aderarea în UE. Serbia a început negocieri preliminare
pe 21 ianuarie 2012.
 Albania a fost un potențial candidat la aderarea în UE începând cu ianuarie 2003, și este
un aplicant oficial pentru aderarea la UE de la data de 28 aprilie 2014.
  Ucraina este un potențial candidat la aderarea în UE, care la fel a semnat un Acord de
Asociere.
 Muntenegru este un candidat oficial la aderarea în UE. În 2010 în urma unui referendum,
76,2% din populație a decis că drumul țării este integrarea europeană. Muntenegru a
început negocieri preliminare pe 29 iunie 2012.
 Bosnia și Herțegovina este un potențial candidat la aderare în UE. În prezent, Bosnia-
Herțegovina a angajat un proces de negocieri cu UE vizând, pe termen lung integrarea sa
în cadrul Uniunii.
 Georgia este un aspirant și eligibil candidat la aderare în UE, dar o piedică sunt cele două
republici separatiste, Abhazia și Osetia de Sud. Totuși, în noiembrie 2010 a semnat
acordul de asociere cu UE.

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Extinderea_Uniunii_Europene).

4. Perspective conceptuale și ideologice.

Pe lângă multiplele probleme legate de viitor, un aspect foarte important este cel ce ține
de perspective de ordin ideologic, conceptual. Europa de azi, Uniunea Europeană pentru
dezvoltarea sa de mai departe are nevoie, pe lângă toate celelalte la care am atras atenția mai
sus, de noi idei, noi viziuni. Aceasta mai ales pentru că se creează impresia că în prezent
Europa parcă s-a împotmolit în propriile probleme. Europa,cum citim în mai multe
comentarii, începe să semene cu un personaj ratat în noua ordine geopolitică dominată de
Statele Unite și de puterile emergente conduse de China. Uniunea Europeană de azi, după
cum menționa ex-președintele Cehiei Vaclav Klaus, a ajuns să semene cu Uniunea Sovietică,
s-a transformat într-un proiect nedemocratic și elitist, comparabil cu dictaturile comuniste
din Europa de Est care interziceau opiniile diferite. Actualele practici ale UE amintesc de
perioada comunistă, când URSS controla estul Europei și când discuțiile sau dezbaterile nu
erau tolerate, afirma oficialul de la Praga. (http://www.hotnews.ro/stiri-international-
5432898-vaclav-klaus... ).
Da, criticile sunt dure. Dar și situația în Europa, în UE este deloc simplă. Ediția The
Economist scria într-un număr: „să vorbești de declinul Europei pare ceva la ordinea zilei…
Găsești peste tot statistici îngrijorătoare despre cât mai cântărește viitorul Europei, statistici
foarte aproape de realitate” (Joseph S. NYE. Viitorul Europei). În aceste circumstanțe,
Europa, Uniunea Europeană, proiectul integrării și unificării europene are stringentă nevoie
de viziuni privind viitorul, perspectivele. S-au acumulat multe întrebări care-și așteaptă
 soluții. Sunt necesare idei, propuneri, viziuni conceptuale, inclusiv și ideologice, întrucât
actuala ideologie a liberalismului, care alimenta într-un fel procesele europene, se pare că se
epuizează. În acest sens am vrea să punctăm câteva domenii, care necesită abordare
prioritară:
- elaborarea, discutarea și semnarea unui nou Tratat european care să ia în
considerație noile realități, noile probleme (ultimul tratat, cel de la Lisabona,
semnat în 2007, nu mai corespunde tuturor acestor schimbări);
- reproiectarea Europei: ce mai departe? Ce reforme sunt necesare? În care
direcție e necesar să se miște Europa? Ce și cum trebuie mai departe să se
construiască Uniunea Europeană?
- regândirea viitorului zonei euro și a spațiului Schengen. Soluții noi sunt
necesare în aceste domenii mai ales în legătură cu recenta criză financiară și cu
problemele care au apărut în contextul „crizei migranților”;
- reforma sistemului de pensii și a pieței muncii;
- regândirea vecinătății europene, a politicilor de securitate și apărare;
- regândirea locului și rolului Europei unite într-o lume globală.

Sarcini de autoevaluare:

Bibliografie selectivă:

1. Unificarea Europeană: Filosofia viitorului. Materialele Conferinţei internaţionale. ISPRI, Coord. Gr.
Vasilescu, Chişinău, 2005;
2. Alberto Alesina, Francesco Giavazzi. Viitorul Europei: reformă sau declin. Chișinău: Ed.
ARC, 2004.
3. Extinderea europeană - (https://ro.wikipedia.org/wiki/Extinderea_Uniunii_Europene
4. Mihai Berinde, Adriana Giurgiu, Aderarea României la Uniunea Europeană, Editura
Universității din Oradea, 2007
5. Radu Șerban, Extinderea Uniunii Europene (442 pagini), Ed. Tribuna Economică, 2004
6. Radu Șerban, România în Uniunea Europeană (320 pagini), Ed. Tribuna Economică, 2007

7.