INTRODUCERE

I.Noiunea de ev mediu
Evul mediu, literal veacul de mijloc, desemnad perioada care se intinde intre
Antichitate i epoca modern, este o sintagm care astzi poate fi destul de
frecvent intilnit graie mijloacelor de comunicare in mas, care in mod obinuit o
folosesc in sens peiorativ. Cele mai rele lucruri se petrec precum in evul mediu, o
mentalitate retrograd este medieval, .a.m.d. Pentru cei care ii mai aduc
aminte de lucrurile invate in coal, evul mediu inseamn rani erbi sau
iobagi exploatai la sage de seniori rzboinici i parazitari, masacre, epidemii,
foamete, vrjitorie, Inchiziie, torturi Culorile in care este zugrvit epoca sunt
cele mai violente, predominind roul sangelui vrsat in cele mai inspiminttoare
chipuri i negrul tenebrelor din castelele lugubre.
Exist ins i o imagine mai idilic a evului mediu, promovat de unele poveti
care ne-au incantat copilria, dar mai ale de filmele made in Holliwood. Dincolo
de aceste exagerri, pentru muli dintre noi evul mediu inseamn cavaleri,
castele, pduri cu zane i catedrale.
Trebuie ins s spunem c mai toate aceste imagini sunt, dac nu in intregime
eronate, mcar parial i motenesc un filon sau altul al gandirii europene.
Imaginea negativ a fost creat i impus de Renatere, in vreme ce
revalorizarea este datorat mai ales artitilor romantici din secolul al XIX-lea, care
au descoperit in evul mediu surse de inspiraie potrivite sensibilitii lor avantate.
S incepem cu mitul evului mediu intunecat, despre care spuneam c are o
origine renascentist. La baza acestei idei se afl o anumit concepie despre
istorie, care susine c fiecare civilizaie are un moment de apogeu i un declin,
dup care o alta ii ia locul. Astfel, umanitii, care in secolele XV-XVI
redescopereau unele aspecte ale Antichitii necunoscute pan atunci sau
neremarcate, au considerat c intre aceast epoc pe care o admirau i vremea
in care triau ei, i pe care o voiau o readucere al via a lumii antice, a existat o
perioad intermediar. Se ntea astfel ideea de veac de mijloc, de ev mediu,
in sensul de epoc de tranziie, aflat la mijloc intre Antichitatea clasic i era
modern in care aceti oameni considerau c se afl. Aceast imprire a istoriei
in trei epoci a fost impus in secolul al XVII-lea de germanul Christopher Kellar
(care i-a latinizat numele in Cellarius, urmand moda umanist), in tratatele sale
intitulate in mod semnificativ Historia antiqua (1685), Historia medii aevi (1688)
i Historia nova (1696).
Problema cea mare nu a reprezentat-o ins periodizarea, care in fond poate fi
justificat de necesiti didactice, ci conotaia negativ care a fost asociat ideii
de ev mediu. O epoc de tranziie este in general considerat ca fiind lipsit de
originalitate i de trsturi perene, ea pierzandu-i contururile fie in perioada care
a precedat-o, fie in cea care ii urmeaz. Dar o tranziie de 1000 de ani
(considerand, asemeni umanitilor, c evul mediu ar incepe pe la anul 500 i s-ar
termina pe la 1500) este totui un pic cam dificil de acceptat.
Vom pstra ins denumirea de ev mediu intrucat ea este consacrat de o folosire
indelungat i pentru c, aa cum artam mai sus, ea poate rspunde unor
raiuni didactice de periodizare a istoriei umanitii in epoci. Trebuie totui s fim
contieni de inelesurile ei ascunse i s o utilizm doar in sens propriu, i nu in
manierele metaforice i evident eronate pe care le aminteam chiar in primele
randuri.
II. Limitele evului mediu

In ceea ce privete limitele cronologice ale evului mediu, aici trebuie fcute
cateva precizri. Este vorba in primul rand de un concept inventat de europeni i
aplicabil la istoria european, astfel c trebuie s fim circumspeci atunci cand il
folosim pentru alte zone geografice. Exist unele similitudini intre ceea ce se
intampl in Europa in secolul al IV-lea i ceea ce se petrece in China cam tot
atunci, dar e greu de spus dac putem aplica acestei regiuni aceeai gril
cronologic precum spaiului european. Sau, ca s dm alt exemplu, putem
studia in cadrul istoriei medievale universale civilizaiile precolumbiene, pentru
c apogeul lor coincide cu limitele pe care le-au fixat europenii acestei perioade.
Dar cand ne dm seama c in momentul descoperirii Americii de ctre Columb
majoritatea indigenilor de acolo triau in epoca de piatr, i doar unele civilizaii
atinseser stadiul neoliticului, perspectiva se schimb. De aceea, putem incerca
s vorbim despre evul mediu i in cazul altor civilizaiidecat cea european, dar
fiind intotdeauna foarte ateni la diferenele specifice.
Revenind ins la incercarea de a trasa limite cronologice evului mediu, i
acceptand c acestea sunt artificiale, rodul unor convenii intre istorici, s
prezentm cateva dintre datele care au fost avansate. Sfaritul lumii romane i
deci, in mod automat, inceputul celei medievale a fost plasat in momente diferite
in funcie de criteriile pe care le-au folosit savanii. Unii dintre istorici au propus
criza secolului al III-lea ca moment de inceput al unei noi lumi, datorit
schimbrilor politice petrecute atunci, noului decupaj administrativ, regionalizrii
puterii i crizei monetare, care fac s apar un alt tip de stat in urma reformelor
lui Diocleian i Constantin. Alii au folosit criteriul religios, considerand c data
de 313, a conversiunii lui Constantin la cretinism, ar marca momentul sfaritului
Antichitii i al inceputului evului mediu. Sunt de asemenea propuneri care aleg
data impririi definitive a Imperiului Roman in partea de Apus i partea de
Rsrit, survenit la moartea lui Teodosie I, in 395. Pentru muli istorici, sfaritul
lumii romane a fost opera barbarilor, de aceea data tradiional de inceput al
evului mediu este considerat depunerea in 476 a ultimului imprat, Romulus
Augustulus, de ctre Odoacru. Acestor date timpurii li s-a opus cea avansat de
istoricul belgian Henri Pirenne, care a considerat c sfaritul lumii antice a fost
adus de transformarea Mediteranei, in secolul al VIII-lea, datorit arabilor, din
centrul economic al acestei lumi intr-o barier politic i cultural.
Este evident c fiecare dintre aceste date poate fi acceptat sau respins, in
funcie de propriile concepii ale fiecruia i de criteriile pe care le consider a fi
cele mai importante. Credem ins c este esenial s gandim istoria nu ca pe o
succesiune de buci intre care exist rupturi violente, ci ca pe o evoluie
continu. Din aceast perspectiv, perioada secolelor III-VIII, considerat in urm
cu cateva decenii una a evului mediu timpuriu tinde s fie acum gandit ca epoca
Antichitii tarzii, ceea ce inseamn s deplasm accentul de pe ideea de ruptur
pe cea de continuitate.
La fel de controversat ca momentul inceputului este cel al sfaritului evului
mediu. Datele propuse au fost ocuparea Constantinopolului de ctre turci in
1453, apogeul Renaterii italiene in secolul al XV-lea, descoperirea Americii de
ctre Columb in 1492, revoluiile burgheze din rile de Jos (sfaritul secolului al
XVI-lea) i din Anglia (jumtatea secolului al XVII-lea). Se poate observa c aceste
date au fost stabilite la randul lor pe baza unor criterii diferite, i iau in
considerare ca puncte de referin spaii geografice diferite. Ca s ne referim i la
spaiul romanesc, istoricii consider c aici evul mediu a durat pan la sfaritul
secolului al XVIII-lea. Aceasta corespunde probabil i ideii despre un lung ev
mediu, care ar fi cuprins perioada preindustrial situat intre secolele IV-XVIII.
Ca s oferim totui unele limite clare, precizm c folosim conceptul de ev mediu
pentru acea parte a istoriei universale care incepe cu decderea Imperiului

Roman (secolele III-V) i se incheie cu transformrile societii europene din jurul

anului 1500.
III. Raportul dintre evul mediu i feudalism
O alt problem este cea a suprapunerii aproape automate intre evul mediu i
feudalism, pe care o intalnim inc destul de frecvent. Mai intai trebuie s artm
ce inelegem prin feudalism, concept folosit de lumea tiinific in mai multe
sensuri. La originea cuvantului se afl termenul feud, care se pare c provine din
limba franc veche, avand sensul de vite, i mai general, de bogie. In timpul
Imperiului carolingian, prin feud se desemna o concesiune funciar condiionat
de indeplinirea slujbei vasalice. De la acest termen s-au format mai tirziu derivate
precum feudal, feudalism, feudalitate.
Astzi, prin feudalism, cei mai muli istorici ineleg organizarea societii care se
bazeaz pe relaii feudo-vasalice, adic pe acordarea de ctre un senior a unei
buci de pmant (feud sau fief) unui vasal, care in schimb ii datoreaz o serie de
servicii (sfat i ajutor). Dac definim astfel feudalismul, inseamn c nu intalnim
societate feudal decat in Europa apusean i central, in statele cruciate din
Orient, i poate in Japonia medieval, unde exist o serie de similitudini cu
sistemul feudo-vasalic occidental.
Exist ins i unii istorici, influenai de ideile lui Marx, care considera c
feudalismul este o etap din evoluia omenirii care precede capitalismul. Pentru
ei feudalismul este acea form de organizare a societii in care proprietarii de
pmanturi pretind de la ranii dependeni rente in produse, bani sau munc. O
astfel de definire a feudalismului permite ca trsturi ale acestuia s fie regsite
in foarte multe societi omeneti, situate in timp intre comuna primitiv i
capitalism.
De aceea, inand seama de problemele terminologice existente, va trebui de
fiecare dat s incadrm cu atenie o societate sau alta intr-un feudalism generic,
i s inem seama de marea complexitate a organizrilor sociale. Un lucru pare
ins destul de sigur, i anume c nu putem pune in mod automat semnul
egalitii intre ev mediu i feudalism.
IV. Aspecte specifice ale evului mediu
Lucrarea de fa va incerca s evidenieze trsturile specifice ale perioadei
medievale, care in Europa s-a caracterizat prin predominarea unei societi
rurale, prin rolul modelator al cretinismului, printr-un spaiu fizic diferit de cel de
azi datorit prezenei extinse a pdurilor, prin alte concepii despre spaiu i timp,
prin alt mod de a tri viaa de zi cu zi decat cel ce ne e astzi specific. Sursele
care ne permit reconstituirea acestei perioade sunt cele narative i literare, intre
care amintim cronicile, vieile de sfini, cantecele de gest sau literatura
curteneasc, alturi de care se relev, din ce in ce mai importante, sursele
juridice (codurile de legi, culegerile de cutume) sau administrative (cadastre,
poliptice, registre de impozite). Exist i numeroase surse nescrise care ne pot
ajuta la reconstituirea istoriei evului mediu, precum cele puse la dispoziie de
arheologie, numismatic, sigilografie, heraldic, istoria artei sau a arhitecturii.
Folosirea lor corect, cu spiritul critic necesar istoricului ne va permite s ne
formm imaginea unui ev mediu cu lumini i umbre, dar extrem de interesant
prin ceea ce i-a fost cu adevrat caracteristic, i care poate fi relevat printr-o
cercetare atent i corect.

De la unitatea roman la pluralitatea politic medieval

Drumul parcurs de lumea european, n special n partea ei occidental, de la
dispariia treptat a structurilor socio-politice romane pn la restauraia
imperial carolingian se articuleaz n dou etape cronologice. Prima, care
cuprinde veacurile V-VI, se distinge printr-o mai mare vizibilitate a aspectelor
politice reprezentate de formarea regatelor romano-germanice pe teritoriul
provinciilor romane. n planul structurilor economico-sociale continuitatea este
ns mult mai pronunat, mai cu seam n regiunile circummediteraneene. Cea
de-a doua etap, ntins de-a lungul secolelor VII-IX, n urma unor importante
acumulri i evoluii petrecute n plan economic, social, etnic i religios,
reprezint perioada cristalizrii noii societi europene care i-a gsit vremelnic
identitatea n imperiul cretin occidental creat de Carol cel Mare.

I.1. Sfaritul imperiului roman,

marile migraii i statele
succesoare imperiului
I.1.1.Sfaritul Imperiului roman
Imperiul roman, care in secolele III-IV trece prin profunde transformri, ofer
cadrul instituional pe care il vor prelua regatele succesoare, astfel incat trebuie
s-i reamintim in cateva cuvinte situaia. In secolul al III-lea, Imperiul fusese atins
de o criz instituional, economic, social i militar, care fusese soluionat
prin reformele realizate de Diocleian i Constantin. Criza demografic afectase
potenialul economic i militar al statului roman; soluia pruse s fie apelul la
barbari care s lupte in locul romanilor i s cultive tot in locul lor pmanturile.
Creterea importanei armatei dusese la instabilitate politic, legiunile fiind
acelea care ridicau sau doborau impraii. Vechile instituii romane, precum
magistraturile ori Senatul ii pierduser orice influen. Criza moral se reflecta in

cutrile pe plan religios, in succesul religiilor orientale care aduceau sperana

unei mantuiri dintr-o lume marcat de nenorociri. Intre aceste religii orientale,
cretinismul se rspandea incet dar sigur, ca religie persecutat uneori, dar cel
mai adesea ignorat. Diocleian este cel ce reuete intr-un timp destul de scurt
s pun capt crizei, instituind in plan politic regimul tetrarhiei, in care, pstrand
unitatea teoretic a imperiului, imprea responsabilitile intre patru coimprai,
capabili s administreze mai bine teritoriul i problemele aprute. Se reorganizau
i armata i sistemul impririi administrative. Constantin ii continu politica,
sporind centralizarea, puterea aparatului birocratic i fora armatei. Msurile in
plan economic revigoreaz producia i comerul i redau monedei, acum de aur,
puterea care avea s se menin multe secole in partea rsritean a imperiului.
Datorit acestor reforme, Imperiul se transformase intr-o monarhie absolut, cu
caracter militar i autocratic.
Impratul. Domnind peste un Imperiu care din 395 s-a imprit in dou, Imperiul
roman de apus i Imperiul roman de rsrit, impraii trebuie s concilieze
dualitatea real cu ideea meninerii unei uniti ideale. Ficiunea Imperiului unic
s-a pstrat pan la depunerea in 476 a ultimului imprat apusean,
Constantinopolul considerandu-se dup aceea singura capital a statului roman
ce se repliase pe malurile Bosforului. Fie c rezideaz in Occident fie in Orient,
impratul deine puterea suprem, ca ef al armatei, surs a legii i impritor de
dreptate, aprtor al Bisericii (advocatus Ecclesiae). El conduce ajutat de un
numeros aparat birocratic, in randurile cruia se disting apropiaii si, comiii
(comes, -ites) care se ocup cu strangerea impozitelor sau cu administrarea
bunurilor impratului. Pe lang administraia central exist i una local, in
general la nivelul oraelor.
Justiia. Dreptul roman este unic, valabil pentru toi cetenii Imperiului. El se
bazeaz pe Codul teodosian, promulgat in acelai timp in Orient de Teodosie al IIlea i in Occident de Valentinian al III-lea in anul 438. Acesta ii pstreaz
valabilitatea in Occident pentru cei de origine roman i in timpul regatelor
barbare succesoare ale Imperiului, in vreme ce in Orient se adaug pe la 530
Codul lui Iustinian.
Armata. Armata este condus de imprat, care este comandant suprem, dar
care deleag o parte a puterilor sale generalilor. Magister militum, titlu pe care il
poart cel ce se afl in fruntea armatei, din secolul al V-lea este de obicei un
barbar. De asemenea, majoritatea ofierilor i o parte important a soldailor sunt
de origine germanic, artand gradul de barbarizare a armatei romane in
momentul in care au loc marile migraii.
Biserica. Devenit religie oficial, cretinismul s-a organizat pe baza structurilor
administrative ale Imperiului. Entitile religioase corespundeau diviziunilor
administrative, la nivelul provinciilor (mitropolii, arhiepiscopate) sau al
circumscripiilor de baz numite civitates (episcopate). Astfel, o serie de instituii
ale Imperiului roman tarziu au fost perpetuate de Biseric mai bine de o mie de
ani.
La nivelul structurii de baz, civitas, episcopul este ales de comunitatea local,
de cler i popor, consacrat de un alt episcop, i instalat pe via in fruntea turmei
sale. Doar in caz de dezordini grave poate fi demis, prin hotrirea unui sinod de
episcopi. Puterile sale sunt foarte mari, i in zonele in care autoritatea civil se
dezintegreaz mai repede i mai profund, el preia o parte tot mai important a
atribuiilor administrative i judiciare ale vechilor funcionari. Creterea autoritii
episcopilor s-a fcut in mod evident prin favorurile de care acetia s-au bucurat

din partea lui Constantin i a urmailor lui, prin care li se acord scutiri i
subvenii, ca i puterile magistrailor romani, in mod tradiional rezervate
guvernatorilor de provincii.
Aristocraia.In Imperiu, de schimbrile care fuseser angrenate de criz i de
soluionarea ei au beneficiat in primul rand marii proprietari funciari, care au din
nou, ca nobilime senatorial, un rol politic important din vremea lui Constantin.
Bogai, in relaii stranse cu puterea imperial care ii folosete iari in
conducerea statului, protejai de miliiile lor private, membrii aristocraiei
senatoriale pstreaz tradiiile unei culturi elitiste care de fapt simbolizeaz
privilegiile lor de clas. De aceea, se opun barbarilor atata vreme cat consider
c privilegiile le sunt puse in pericol; pactizeaz ins cu ei atunci cand vd in
acetia mijloace de a pstra esenialul din societatea in care erau obinuii s
triasc. Nu numai relaiile cu puterea imperial constituiau pentru ei sursa de
putere, ci i relaiile constituite pe plan local, prin intermediul cstoriilor i al
alianelor familiale, ori al relaiilor clientelare. Astfel, se defineau identiti locale
care faciliteaz inelegerea cu barbarii, atunci cand nu mai poate fi vorba de o
putere imperial occidental.
Clasele de jos. Constatm folosirea in agricultura Imperiului tarziu a muncii
colonilor, preferai sclavilor nu doar pentru c erau mai eficieni, ci i pentru c li
se putea pretinde serviciul militar, ceea ce face statul s se preocupe de
meninerea acestei rezerve de recrutare. Sclavii continu ins s fie utilizai in
cultivarea pmantului, reuind uneori s cumpere o bucat de pmant pe care s
o poat transmite copiilor, i cstorindu-se frecvent cu persoane libere din
straturile de jos ale societii. In secolele III-IV, deoarece colonii sunt legai de
pmantul pe care s-au nscut i de statutul pe care l-au motenit, se poate spune
c situaia lor se apropie de cea a sclavilor agricoli, a cror condiie se
imbuntise intr-o anume msur. Aceast apropiere a situaiei celordou
categorii este o trstur pe care o motenete evul mediu timpuriu, care este
martorul contopirii diferitelor categorii de rani aservii in grupul relativ omogen
al erbilor.
Chiar dac ranii liberi, mici proprietari de pmant, nu au disprut in aceast
perioad de sfarit a lumii romane, ei au devenit din ce in ce mai rari i sunt
zdrobii sub povara impozitelor ctre stat. O posibilitate de a scpa de abuzurile
colectorilor de impozite este de a se pune sub protecia unui patron care ii
poate apra, bineineles in schimbul serviciilor pe care ei pot s i le presteze.
Adesea, aceast protecie presupune cedarea bucii de pmant care aparinea
ranului ctre patron, care i-o las spre cultivare, in schimbul unor taxe in bani
sau in natur. Oricum ins, protecia se poate transforma in timp in opresiune,
ranul lipsit de mijloace fiind acum la discreia patronului su.
O alt variant de supravieuire pentru aceti rani pauperizai de revenirea
ineluctabil a unor impozite imposibil de suportat este reprezentat de revoltele
bagauzilor, pe care le constatm in Galia de la sfaritul secolului al III-lea pan
in secolul al V-lea.
In sfarit, o alt opiune care li se prezint ranilor oprimai de colectorul de
impozite sau de proprietarul domeniului pe care locuiesc este fuga. Prsind
domeniul pe care nu mai pot tri, ei ii pot cuta un alt proprietar care s le ofere
condiii mai bune. Nu sunt ins rare cazurile in care fug chiar mari proprietari,
incapabili s mai plteasc impozitele in condiiile depopulrii domeniilor lor. Se
apreciaz c in acest fel au fost prsite, la sfaritul antichitii, circa 20% din
terenurile cultivabile, fenomen cu consecine catastrofale din punct de vedere
economic i social. Impozitul pentru loturile rmase necultivate se repartiza
ranilor rmai pe domeniu, ceea ce nu fcea decat s le agraveze sarcinile i

s-i determine s incerce la randul lor s fug. Pe de alt parte, exist aceste
vaste suprafee agricole abandonate, pentru a cror repunere in valoare pare s
fie o soluie primirea barbarilor in Imperiu in grupuri masive.
1.1.2. Lumea germanic inaintea crerii statelor succesoare
Aspecte ale culturii materiale. Inaintaii popoarelor germanice s-au
individualizat candva pe la mijlocul mileniului I i. Hr. dintr-o mas de neamuri din
care mai fceau parte slavi, celi sau finezi. Principalele caracteristici ale acestei
lumi germanice sunt importana conferit creterii animalelor, infierului. Fierarii
din spaiul german tiau s obin oelul, din care realizau sbii superioare
calitativ celor romane. Neamurile germanice practicau o agricultur extensiv,
care putea antrena grupuri intregi in micare pentru gsirea de noi suprafee
cultivabile. Este posibil ca acest tip de agricultur s fi contribuit la punerea in
micare a unor populaii intregi care in momentul declanrii marilor migraii
intr in Imperiu cerand nu atat bani i produse, cat pmanturi de cultivat.
Comerul este destul de restrins, necesitile fiind asigurate in mare parte din
producia intern. Negustorii romani aduc de regul obiecte de lux, preferate de
aristocraia care acumula pe diferite ci o bogie din ce in ce mai mare.
Schimbul intern care exist e mai degrab unul de daruri, care pune in joc
relaiile sociale i prestigiul din interiorul comunitii sau in relaie cu alte grupuri.
Aspecte spirituale. Exista in spaiul german o scriere specific, runic, dar
aceasta era destinat inscripiilor cu caracter religios i era destinat unei pturi
subiri de iniiai, pentru restul societii ea trebuind s rman secret. De aceea
nici nu a fost folosit pentru a fixa in scris creaii culturale ale vechilor germani.
Este foarte posibil ca in perioada la care ne referim acum s fi existat o
multitudine de diviniti tribale, care doar treptat s-au unificat, dand la iveal
ciiva zei principali.
Zeul Tyr, identificat cu Marte, era onorat uneori cu jertfe omeneti, pentru a
aduce succesul in lupt. Mai tarziu, i s-a suprapus Odin sau Wotan, cu acelai rol
de zeu suprem, stpan al campului de btlie. A lsat urme in calendar, numele
su fiind purtat de ziua de mari (Dienstag, Tuesday). Donar, cu numele su mai
tarziu de Thor, era identificat cu Hercule, datorit forei sale i luptelor duse
impotriva unor montri feroce. Atributul su era ciocanul, i mai era considerat
stpanul fulgerului, dovad a suprapunerii sale pariale cu Jupiter. De la el ii
trage numele ziua de joi (Donnerstag, Thursday) care era pentru romani ziua lui
Jupiter-Jovis. O alt zeitate care a lsat urme in numele unei zile a sptmanii
este Freya (Freitag, Friday), comparat cu Venus in calitatea ei de stpan a
dragostei. In plus ins, ea era i zeia cstoriei, dar i a morii.
In perioada marilor migraii, vechiul cult, intrat in declin, nu a oferit decat in rare
cazuri o opoziie eficient cretinrii.
Organizarea social Societatea germanic primitiv era una patriarhal. In ea
autoritatea o deineau efii de familie, oameni liberi care pot purta armele. Exist
numeroase deosebiri de bogie i de statut in cadrul comunitilor germanice.
Este posibil ca unii locuitori ai satelor, chiar liberi ca persoan, s fi fost
dependeni intr-un fel sau altul de membrii mai bogai i mai influeni ai
comunitii. In societatea germanic existau i sclavi, provenii cel mai adesea
din prizonierii de rzboi.
Familia, mult mai extins decat cea nuclear a zilelor noastre, se afla sub
autoritatea tatlui, care poate hotri soarta soiei (sau a soiilor, cci uneori sunt
mai multe), a copiilor, a sclavilor. Legturile de rudenie extinse asupra familiei
materne i paterne constituie clanul. Triburile erau comuniti care la origine se

formaser probabil pentru a controla resursele dintr-o anumit regiune. Sunt

diverse elemente care pot da coeziune unui trib: o conducere politic sau militar
puternic; o contiin a unei origini comune exprimat in culte religioase
particulare; o unitate lingvistic. Ins sunt i elemente care concur la disoluie.
Tribul poate fi i rezultatul succesului in rzboi sau al migraiei, in sensul c
invingtorii intr-un conflict ii pot absorbi pe invini, care ii pierd astfel
identitatea, sau c o parte a unui trib poate intra in conflict cu o alta, i rezultatul
poate fi deplasarea i intemeierea unui nou trib. De aceea, pe tot parcursul
istoriei germanice se constat c tribul nu este o structur stabil, ci una in
permanent reelaborare, astfel incat formarea tribului, etnogeneza, este
continu. Tribul funcioneaz i ca o comunitate politic. Instituia suprem in
cadrul fiecrui trib este adunarea oamenilor liberi capabili s poarte arme i deci
s participe la aciunile rzboinice.
Organizarea tribal a vechilor germani presupunea i existena unor conductori,
cu nume i funcii diferite: rege, pe care germanicii il aleg din pricina nobleii
sale, din familia regal, i un conductor militar, dux, ales pe baza valorii
demonstrate in lupt. In perioada migraiilor este vorba in general de astfel de
conductori militari.
O alt instituie specific germanic este cea a grupului de rzboinici asociat unui
ef militar. Esenial in acest caz este tovria rzboinic a unor tineri, lupttori
clare, dornici de glorie i de prad, care se adun in jurul unui conductor vestit
pentru succesele sale militare, jurandu-i fidelitate i fiind recompensai de acesta
pe msura realizrilor. Selecia lupttorilor poate depi graniele tribului, iar in
anumite cazuri, acest comitatus poate sta la baza formrii unui nou trib
(etnogenez continu).
I.1.3. Marile migraii ale neamurilor germanice
Cauzele marilor migraii
Contactele cu lumea roman i rolul lor . Incepand de prin secolul al III-lea
al erei cretine, popoarele germanice au inceput s se indrepte spre lumea
roman in tentative de migraie destul de greu de explicat, autorii antici vorbind
de o suprapopulare a regiunilor nordice, dar care este greu de susinut. O alt
ipotez vorbete de o deteriorare a climei care ar fi survenit in Scandinavia i in
zonele baltice in aceast period, ceea ce este posibil, dar nu pare s explice
suficient acele pulsaii migratorii. Valorile rzboinice ale societii germanice,
dorina de afirmare pe cimpul de lupt i dobindirea przii aductoare de bogie
i de prestigiu ar putea s constituie motivaiile unora dintre expediiile
consemnate in surse. In sfarit, nu trebuie omise nici micrile altor populaii,
care ii pot impinge pe germanici spre lumea roman sau ii pot antrena in
migraie.
Limesul roman, frontiera imperiului, fusese intotdeauna permeabil, permiind
ptrunderea unor influene romane in interiorul lumii germanice. Intre acestea se
numr folosirea monedei, creterea semnificativ a puterii i prestigiului efilor
militari, dintre care muli serveau in armata roman ca auxiliari, dobandind
cunotine de limb i elemente ale civilizaiei romane, i devenind astfel din ce
in ce mai interesai de bogiile imperiului.
Slbiciunile sistemului de aprare roman a permis din secolul al III-lea unor
popoare intregi s intre in Imperiu in cutare de noi pmanturi. Pe de alt parte,
migraia goilor in zona rsritean a lumii germanice a declanat o reacie in
lan, din care trebuie s menionm invazia cvazilor i marcomanilor din 166,
oprit de romani cu eforturi imense.

Accelerarea procesului de etnogenez .La sfaritul secolului al II-lea se

constat la triburile din apropierea limesului sau chiar din profunzimea pdurii
germanice o schimbare important a structurii. Datorit rzboaielor neintrerupte,
rolul activitii militare in interiorul triburilor a devenit esenial. Tribul nu are alt
ans de supravieuire decat militarizarea total care antreneaz transformarea
sa intr-o armat. Prin aceasta se accentueaz religioase. Pstrandu-i vechiul
nume, tribul se construiete de fapt acum in jurul efului rzboinic. Toi cei ce
lupt alturi de el sunt considerai membri ai tribului,indiferent de neamul lor.
Rolul hunilor .Se mai adaug intre cauzele care in mod tradiional sunt
considerate rspunztoare de declanarea marilor migraii i unele care in de
situaia din Asia, de unde au venit hunii, care au pus in micare, prin efectul
bulgrelui de zpad, neamurile intalnite. Se presupune c deplasarea hunilor
spre apus a fost determinat de o deteriorare climatic, astfel incat au fost
obligai s caute noi puni pentru animalele lor.
Desfurarea marilor migraii
Nu vom folosi termenul de invazie, care face apel doar la aspectul militar, ci pe
cel de migraie, care surprinde mai bine esena fenomenului petrecut in urma
invaziei hunilor, cand popoare intregi, nu doar armate, s-au pus in micare
cutand noi pmanturi unde s triasc la adpost de dumani dar i de spectrul
foametei.
Hunii. In 376, asupra goilor din Nordul Mrii Negre nvleau hunii, marcand
inceputul marilor migraii. Pentru societatea sedentar a ostrogoilor, ocul
reprezentat de aceti nomazi de o ferocitate ieit din comun a fost foarte mare,
datorit superioritii militare a hunilor, clrei rapizi i extrem de abili in
manuirea arcului i a arcanului.
Invini, o parte a ostrogoilor se altur hunilor, pe care ii vor urma in campaniile
lor ce-i poart prin intreaga Europ. O alt parte se retrage in Peninsula Crimeea,
unde ii vor menine independena pan la 1475. Unda de oc ii atinge apoi pe
vizigoi, dintre care unii se refugiaz inuntru arcului carpatic, dar cea mai mare
parte a acestora caut s-i gseasc scparea dincolo de Dunre, in Imperiul
roman. Imperiul accept aezarea hunilor in Pannonia. Se pare ins c ei nu s-au
stabilit niciodat in numr mare pe teritoriul de azi al rii noastre, poate i
pentru c pe atunci in zon predominau pdurile, iar ei, pentru a-i crete
hergheliile de cai, preferau evident spaiile deschise pe care le gseau spre
Marea Neagr sau in pusta pannonic. Din aceast zon organizau raiduri de
prad in Imperiul Roman de Rsrit i au incercat s porneasc i la cucerirea
Occidentului, sub conducerea lui Attila, fiind oprii cu greutate in 551, prin lupta
de la Campiile Catalaunice.
Goii
Se consider c ar fi fost originari din Scandinavia, de unde au trecut pe
continent i au inceput s coboare spre sud. Pe la 230 probabil c se aflau deja la
nord de Marea Neagr, intinzandu-se intre Carpai, Don, Vistula i Marea de Azov.
In ultima parte a secolului al III-lea, in urma presiunii exercitat de goi in
colaborare cu triburi dacice libere i cu ali barbari, impratul Aurelian, dup ce
reuise s-i inving, retrage totui armata i administraia din Dacia pentru a
intri linia Dunrii. La rsrit de Nistru, sub conducerea familiei regale a Amalilor,
se organizeaz un regat al greutungilor sau al ostrogoilor. La apus de Nistru,
tervingii sau vesii (vizigoii) alctuiesc la randul lor un nou nucleu politic,

descentralizat dar dinamic, in frunte cu familii aristocratice dintre care se va

distinge cea a Balthilor.
Aezarea goilor la apus de Nistru s-a petrecut pe la sfaritul secolului al III-lea i
inceputul celui urmtor. Acum incepe se pare i rspandirea cretinismului printre
goi. Ulfila, cel ce avea s fie apostolul goilor, era nscut dintr-un nobil got i o
cappadocian ai crei prini sau bunici fuseser luai prini in 257. Ulfila ajunge
in 330 la Constantinopol, ca membru al unei delegaii gotice. Aici dobandete
bune cunotine de greac i latin, i la 341 devine episcop al rii getice.
Succesul lui este mai mare decat al misionarilor care il precedaser, deoarece era
got de neam inalt, bucurandu-se deci de o audien mai larg, i mai ales pentru
c reuete s realizeze o traducere a Bibliei in gotic, pe care o ridic astfel la
rang de limb de cult. Intrucat in momentul ederii sale in Imperiu, credina
oficial nu mai era cea stabilit la Niceea, ci arianismul, ce susinea c Iisus este
inferior Tatlui, evanghelizarea goilor se petrece folosind o variant moderat a
acestei confesiuni, care doar la sfaritul secolului al IV-lea este considerat
definitiv eretic. Arianizarea goilor a fost accentuat i mai mult in timpul trecerii
lor in Imperiu, cand impratul Valens, arian la randul su, le trimite misionari care
ii instruiesc in acest spirit. Ulterior, chiar dac in Imperiu ortodoxie a redevenit
credina de la Niceea, goii pstreaz arianismul ca o posibil msur de
conservare a unei identiti in pericol de a fi pierdut o dat cu renunarea la o
form proprie de credin religioas.
Ostrogoii Sosirea neateptat a hunilor conduce in 375-376 la prbuirea
rapid i total a regatului ostrogot situat la rsrit de Nistru. Btrinul rege
Hermanaric, incapabil s organizeze rezistena, s-a sinucis, probabil fiindc aa ii
cereau riturile ancestrale, regatul ostrogoilor a rmas fr cpetenie, i a fost
realmente spulberat.
Cea mai mare parte a ostrogoilor s-au supus hunilor, pe care i-au urmat in
peregrinrile lor rzboinice prin Europa, mai ales c acestea erau aductoare de
przi bogate. Alte grupuri au incercat s se refugieze din calea hunilor in Imperiul
roman. Cei rmai pe vechile lor teritorii ii menin o vreme autonomia.
Ostrogoii au participat in tabra hunic la lupta de la Campiile Catalaunice din
451, dar dup infrangerea de aici i mai ales dup moartea lui Attila i
destrmarea imperiului hunic, ostrogoii ii recapt totala libertate de micare.
Prefer s rman pentru o vreme federai in Pannonia, in special in zona dintre
Viena i Belgrad. Prin anii '80 ai secolului al V-lea, eful acestora era Teodoric. Fiu
al regelui ostrogot Thiudimir, in 559 tanrul Teodoric era lsat ostatic la
Constantinopol drept garanie pentru respectarea tratatului incheiat atunci cu
Imperiul. Acolo a rmas vreme de zece ani, timp in care a beneficiat de o
educaie de bun calitate, ceea ce i-a ingduit s se familiarizeze cu valorile
culturii greco-romane ca nici un alt ef barbar de dinaintea sa. Astfel, el a fost
capabil s se amestece cu mult pricepere in jocurile politice din Imperiu,
sprijinindu-l, de exemplu, pe Zenon impotriva rivalilor acestuia. Victoriile obinute
i-au permis s dobandeasc un statut mai favorabil pentru ostrogoii si, aezai
de aceast dat ca federai in Moesia. De aici erau foarte uor de organizat
expediii chiar impotriva Constantinopolului, cum s-a i intamplat in 486, dar i
impotriva bandelor rivale de ostrogoi care se mai gseau in Imperiu. Colaborarea
cu impratul Zenon ii adusese lui Teodoric titlul de consul i de magister militum
(ef militar suprem), ca i adoptarea de ctre familia imperial. De aici numele de
Flavius pe care il poart, i care ilustreaz faptul c era cetean roman i
membru al celei de-a doua dinastii flaviene, creia ii aparinuse i Constantin cel
Mare.
Cum goii lui Teodoric reprezentau cea mai important i mai amenintoare for
barbar existent in acel moment pe teritorul Imperiului de rsrit, ca s scape

de venicele lor deplasri i jafuri, impratul Zenon il trimite pe Teodoric in Italia.

Aceasta trebuia s fie eliberat de domnia ilegitim (tirania) lui Odoacru,
generalul barbar ce il detronase la 476 pe ultimul imprat al apusului.
Ostrogoii lui Teodoric au plecat din Balcani in 488 i, dup ce au urmat valea
Dunrii, au intrat in Italia prin nord-est. Odoacru rezist trei ani, dar apoi este silit
s impart puterea cu Teodoric. In 493, prin asasinarea lui Odoacru, regele
ostrogoilor ii vedea indeplinit visul de a fi singurul stpan al Italiei.
Vizigoii Vizigoii stabilii pe teritoriul actualei Romanii continuau s fie doar o
parte a amestecului de populaii gsit aici, intre care triburile dacilor liberi, getodacii romanizai i fotii provinciali romani aveau un loc destul de important.
Acestui amalgam de popoare, vizigoii ii aduceau ins o structur politic, in care
puterea era deinut de efi rzboinici in stare s il organizeze ca pe o
confederaie gotic.
In momentul in care a avut loc confruntarea cu hunii, in marea ei majoritate
aristocraia terving l-a abandonat pe regele Athanaric i a cutat scpare
dincolo de Dunre. Cei rmai au intrat in marea confederaie multietnic aflat
sub conducerea hunilor.
Funcionarii romani din Tracia, provincia in care fuseser aezai vizigoii, profit
de pe urma situaiei lor dificile, vanzandu-le alimentele la preuri exorbitante i
gsind diferite mijloace de a-i exploata. In aceste condiii, in 377 izbucnete o
formidabil revolt a vizigoilor, pentru potolirea creia se deplaseaz la faa
locului insui impratul Valens. In lupta care are loc la Adrianopol, in 378,
impratul este ins ucis, i din acest moment goii nu mai pot fi inui sub control,
deplasandu-se din provincie in provincie i jefuind. Pe la 395, cel mai de seam
conductor al goilor era Alaric, unul dintre cei aezai atunci in Moesia. Dup ce
i-a consolidat puterea in Balcani, inelegand probabil c din provinciile srcite
ale Imperiului de Rsrit nu mai are ce jefui, Alaric ii indreapt atenia spre
Italia. In 410, profitand de problemele interne ale statului roman, vizigoii lui
Alaric asediaz i cuceresc Roma, pe care o jefuiesc timp de cateva zile,
respectand ins, dup cum arat unele surse, lcaurile cretine i pe cei ce s-au
refugiat in ele. Probabil c pentru muli locuitori ai Imperiului, cucerirea vechii
capitale era semnul sfaritului unei lumi. Pentru goii lui Alaric pare s nu fi fost
altceva decat un episod in drumul lor spre inuturi mai sigure, unde s poat tri
in pace i bogie. Idealul era Africa de nord, provincie neafectat inc de jafurile
altor barbari, i care la vremea respectiv reprezenta granarul Imperiului. Vizigoii
ajunseser deja in sudul Italiei, stranseser corbii cu care s ajung in Sicilia i
de acolo in Africa, dar furtuna i moartea subit a lui Alaric i-au impiedicat.
In fruntea goilor a ajuns acum Athaulf, cumnatul lui Alaric. Dorina acestuia pare
s fi fost inelegerea cu romanii, de pe urma creia ii dduse seama c ar avea
doar de citigat. Ca semn probabil al incercrii de integrare in lumea roman,
acesta se cstorete in 414 cu Galla Placidia, sora impratului Honorius, care
fusese luat prizonier cu ocazia jafului Romei. In acest moment vizigoii se aflau
in sudul Galiei, i in 418, ei sunt aezai in Acvitania ca aliai ai romanilor
impotriva vandalilor din Spania. De acum incepe cucerirea Spaniei i organizarea
unui regat ce se intindea de ambele pri ale Pirineilor.
Vandalii Inrudii cu goii, cum pare s dovedeasc apropierea dintre limbile lor,
vandalii erau ca i acetia originari din Scandinavia. Din secolul al III-lea,
constatm divizarea lor in dou grupuri, silingii, de la care de altfel se pare c i-a
luat numele Silezia, i hasdingii, care erau situai intre cursurile superioare ale
Vistulei i Nistrului. In secolul al III-lea hasdingii sunt in Pannonia, iar silingii pe
cursul superior al Mainului. Acestea sunt zonele pe care vandalii le vor ocupa
pan in momentul apariiei hunilor.

Dup anul 400, datorit presiunii hunilor, vandalii hasdingi se pun in micare
ctre apus, i intilnindu-i pe silingi, se restabilete contactul intre cele dou
grupuri ale aceluiai neam. In 405 erau deja pe Rin, pe care, impreun cu alte
grupuri barbare il foreaz in 406, revrsandu-se in Imperiu. Impreun cu alanii i
suevii traverseaz Galia, jefuind totul in calea lor, apoi, temandu-se de reacia
trupelor romane, trec Pirineii. Dincolo de aceti muni ei socoteau, pe de o parte,
c se vor gsi la adpost, iar pe de alt parte tiau c vor afla bogii pe care nu
apucaser s le jefuiasc alii. Dup trecerea Pirineilor in 409, Spania, incapabil
de rezisten armat datorit rzboiului civil care o sfiia, le cade prad cu
uurin. Barbarii ii impart teritoriile astfel: hasdingii se aeaz in Galicia, silingii
in Baetica (Andalusia), suevii in colul de nord-vest (aproximativ in ceea ce este
azi Portugalia).
Vizigoii ins deveniser federai in slujba Imperiului, i in numele acestei aliane
incep s lupte in Spania impotriva acestora. Regele vizigot Wallia reuete s-l
prind i s-l expedieze la Ravenna pe regele siling i s-i distrug in aa fel
regatul, incat aceasta a disprut din istorie. Rmai fr conductor, silingii se
altur hasdingilor, i de acum inainte se poate vorbi de o singur ramur
vandal.
Longobarzii Originea longobarzilor, ca i a altor neamuri germanice, este
plasat in Scandinavia, din care, trecand pe continent, s-ar fi aezat pentru o
vreme pe rmul meridional al Balticii, pentru a inainta apoi pe Elba. Afirmarea lor
mai puternic pe planul relaiilor internaionale dateaz din secolul al VI-lea, cand
din Pannonia, unde se stabiliser intre timp, lanseaz raiduri care ajung pan in
Dalmaia. In aceast perioad unii dintre longobarzi s-au cretinat, sub influena
bizantin, in rit ortodox. Catigarea unei pri a elitei la arianism s-a fcut mai
tarziu, in vreme ce o parte important a populaiei pare s fi rmas pgan.
Pe la 566 avea loc lupta lor, aliai cu avarii, impotriva gepizilor. Coaliia avarolongobard i-a invins pe gepizi, care au prsit in numr mare Pannonia i s-au
aezat in Transilvania. In armata cu care generalul roman Narses pune capt
existenei statului ostrogot din Italia se gseau i cateva mii de longobarzi. Este
foarte probabil ca acest prim contact cu peninsula s le fi revelat acestora
posibilitile interesante de imbogire existente inc aici, in pofida rzboaielor
pustiitoare din ultimele decenii.
Hotrarea de a prsi Pannonia i a incepe riscanta aciune de recucerire a unei
Italii de-abia reintrat sub control bizantin a fost datorat ins foarte probabil
ameninrii reprezentate de avari, aliai din ce in ce mai nesiguri i periculoi.
Incepe o mare migraie spre apus, intrarea lor in Italia fiind plasat la anul 568.
Oraele italiene sunt cucerite unele dup altele, cu excepia Romei, Ravennei i a
altor Alboin, longobarzii ii aeaz centrul stpanirii lor la Pavia.
Anglo-saxonii Menionai pentru prima oar in secolul al II-lea al erei cretine,
saxonii incep s fie mai frecvent pomenii in surse la sfaritul secolului al III-lea,
cand particip la raiduri pe mare impreun cu francii. Spre sfaritul Imperiului
roman erau situai de-a lungul cursurilor inferioare ale Weserului i Elbei. Anglii,
inrudii cu ei, puteau fi gsii in aceeai perioad in sudul peninsulei Iutlanda, in
vreme ce iuii, alt neam din aceeai familie germanic ocupau partea nordic a
acestei peninsule, creia i-au dat probabil numele. Trebuie s-i menionm i pe
frizoni, pe rmurile de la vest de Weser, deoarece fac parte, alturi de angli,
saxoni i iui, dintre neamurile care au invadat fosta Britanie roman,
germanizand-o.
Situaia vechii provincii romane, prsit de legiuni in primul deceniu al secolului
al V-lea a uurat cucerirea. Rmsese pe loc o populaie romanizat puin
numeroas, i o populaie celtic slab romanizat. Lipsii de protecia legiunilor,

locuitorii Britaniei sunt o prad uoar pentru vecinii lor barbari: scoti - strmoii
irlandezilor de astzi- i picti-inaintaii scoienilor. De aceea, dup eecul
incercrilor de a se apra singuri, ii cheam in ajutor pe germanicii de pe
continent, care sosesc mai intai intr-un grup condus de doi frai: Hengist i Horsa.
Acetia ii inving pe barbarii din nord, dar apoi refuz s mai plece, chemandu-i
rudele de pe continent i aezandu-se in Britania.
Condiiile din Britania erau favorabile invadatorilor, cci elementele
administraiei romane rmase in insul dup plecarea legiunilor au deczut
treptat, i locul lor a fost luat de forme de organizare local mai primitive,
inspirate probabil i din tradiiile celtice. Legturile cu continentul, pstrate o
vreme i dup retragerea armatei, au fost total intrerupte atunci cand Imperiul a
pierdut in favoarea francilor litoralul Galiei de dincolo de Canalul Manecii. Rezist
o vreme mai indelungat organizarea municipal. Se presupune c nu a fost
vorba de o colonizare organizat, ci c familii mai mari sau mai mici s-au instalat
incepand din partea oriental a insulei. De-abia pe la 500 se pare c au inceput
s apar primii regi, care ii atribuie toi o origine divin. In pofida numelor
atribuite diferitelor regiuni, care ne-ar determina s credem c aezarea s-a fcut
in grupe etnice compacte (Wessex=saxonii de vest: Eastanglia=anglii de est,
.a;), se pare c populaia era de fapt amestecat. Grupurile tribale au stat
probabil la baza organizrii teritoriale condus de subreguli (regiori). In faa
avansului anglo-saxonilor i al celorlali germanici venii impreun cu ei, britonii
se retrag spre zonele mai greu accesibile din vest (Cornwaill, ara Galilor) sau se
refugiaz pe continent, in peninsula numit pan atunci Armorica i care de acum
inainte va purta numele de Bretania. Cum limba englez nu cuprinde decat 15-16
cuvinte de origine celtic i cum majoritatea oraelor romane au fost
abandonate, fr a fi locuite de invadatori, este probabil s nu fi existat o
convieuire semnificativ intre anglo-saxoni i celi. Nu putem ins accepta nici
masacrarea in totalitate a britonilor care nu s-au refugiat din calea nvlitorilor,
dei unele consemnri de asemenea masacre exist in sursele literare.
Francii La gurile Rinului, pe malul su drept, se gseau francii, o confederaie de
neamuri inrudite unele cu altele, individualizate in masa germanic relativ recent
sub acest nume comun. Din a doua jumtate a secolului al III-lea au incercat
mereu s invadeze Galia, fiind respini cu mare greutate de imprai. Cu toate
acestea ei inainteaz continuu, i din 358 ii gsim ca foederati in Toxandria, pe
malul sudic al riului Meuse (Brabantul de nord). Un mare numr dintre ei intr in
randurile armatei romane din Galia, i unii sunt aezai de Imperiu in regiunile
nordice ale acestei provincii, pentru a pune in valoare terenurile agricole
abandonate. Vedem deci cum intrarea francilor in Imperiu este lent i imbrac
diferite forme, combinand raidurile militare cu ptrunderea panic, dar nu mai
puin eficient. Spre deosebire de ali migratori, ei nu au intrerupt niciodat
contactul cu locurile de origine, ceea ce a contribuit la intrirea permanent a
elementului barbar aezat in Galia. De la mijlocul secolului al V-lea francii incep
cucerirea sistematic a Galiei, pe care o desviresc in secolul al VI-lea, in timpul
domniei lui Clovis i a succesorilor acestuia.
Vechii slavi i migraia lor in primele secole ale evului mediu
In istoria european, migraia slavilor in primele veacuri medievale a avut, in
general, aceeai insemntate i urmri pentru partea central rsritean i
balcanic a continentului european precum invaziile germanice in prile sale
apusene, ce fcuser mai inainte parte din statul roman. De altfel, au existat o
serie de asemnri sau similitudini in ceea ce privete cauzele i modalitatea de

desfurare a migraiilor unora i altora, precum i in ceea ce privete

inceputurile vieii lor statale in cadrul unor structuri in curs de feudalizare.
Inceputurile istoriei vechilor slavi Inceputurile istorice ale slavilor nu sunt
bine cunoscute pan astzi. O serie de elemente ale istoriei lor mai vechi sunt
inc viu disputate, emiandu-se tot felul de teorii. Este cert c limba slav veche
a fcut parte din ramura rsritean a limbilor ce alctuiau familia indoeuropean. In Antichitate, vechii slavi s-au aflat departe de marile state i arii de
civilizaie, astfel c tirile scrise despre ei au fost puine, incomplete i deci
controversate (de exemplu, Tacitus, Pliniu cel Btran etc.). Majoritatea
cercettorilor consider c patria primitiv a slavilor a cuprins un areal puin
intins intre Vistula (poate i Oder) la apus i bazinul mijlociu al Niprului inspre
rsrit (poate chiar spre cursul mijlociu al fluviului Volga). Ei erau la inceputul erei
noastre inconjurai de diverse alte populaii, precum neamuri baltice i finice,
goi, celi, scii i sarmai, la care s-au adugat diverse neamuri de origine
asiatic ce au strbtut mai lent sau mai rapid spaiile nord-pontice de la Urali
spre inima Europei, precum hunii, avarii, protobulgarii, khazarii. Ulterior, destui
dintre acetia au fost asimilai topindu-se in masa slav.
Realitatea istoric a existenei iniiale a unui nucleu slav nu foarte numeros i
nici prea intins teritorial este demonstrat i de existena unei limbi comune, a
vechii limbi slave, care a premers cronologic migraia lor i a stat la baza tuturor
limbilor slave din toate cele trei ramuri ce s-au cristalizat ulterior in plan
european. Astfel, de exemplu, sunt comune tuturor slavilor unele denumiri de
inventar agricol, de metal, unelte, indeletniciri etc. ca i destule elemente ale
caracteristicilor umane, traiului, mitologiei chiar. Cu timpul, evident c au aprut
dialecte care ulterior au dus la formarea diverselor limbi slave. Primele tiri scrise
demne de luat in seam despre slavi nu sunt mai vechi de secolul al VI-lea:
Procopius din Cezareea, Mauricius, Iordanes etc. tirile acestora coroborate cu
rezultatele spturilor arheologice permit reconstituirea unor aspecte ale
primelor veacuri din existena lor medieval. invaziile germanice in prile sale
apusene, ce fcuser mai inainte parte din statul roman. De altfel, au existat o
serie de asemnri sau similitudini in ceea ce privete cauzele i modalitatea de
desfurare a migraiilor unora i altora, precum i in ceea ce privete
inceputurile vieii lor statale in cadrul unor structuri in curs de feudalizare.
La fel de necunoscut i deci generatoare de tot felul de ipoteze, multe cu
coloratur politic, din epoca romantic pan astzi, sunt i problemele
spiritualitii, ale vieii religioase a vechilor state. Cu certitudine se tiu doar
imprejurrile in care diferitele segmente ale lor s-au cretinat in secolele VIII-X, de
regul prin decizii politice, nu o dat transpuse in practic prin mijloace violente
ale monarhilor lor din Moravia, Bulgaria, Polonia i Rusia. Anterior, veacuri de-a
randul vechii slavi au fost politeiti, termenul de bog adic de zeu fiind comun
in toate limbile slave. Adorau zeiti ce intruchipau fore i fenomene ale naturii,
petrecandu-se i un anume fenomen de acceptare a unei zeiti supreme
stpanitoare a lumii (precum Perun, devenit intr-un anume fel simbolic pentru
slavii rsriteni). S-au conturat diverse practici religioase pgane, inclusiv
fenomene ale magiei practicate in sanctuare de ctre slujitori specializai, multe
dintre practicile pgane meninandu-se destul vreme i dup cretinare i
strbtand veacurile mai ales prin creaia popular oral.
Migraia slavilor Migraia slavilor din nucleul lor primordial spre toate punctele
cardinale a fost un fenomen care aparine celui de al doilea val al migraiilor,
parial i asalt impotriva lumii cretine. Astzi, cauzele migraiilor slavilor, ca de
altfel i a altor populaii, sunt inc departe de a fi elucidate pe deplin, diversele
ipoteze sau argumentri starnind discuii, controverse etc. i fiind mai mult sau

mai puin acceptate. Oricum, se pare a fi contribuit la plecarea din locurile de

origine mai muli factori, neputand fi stabilit o anumit pondere, in timp sau ca
mrime a acestora. O dat cu plecarea neamurilor germanice, a goilor cu
precdere, de la sud de Marea Baltic, in spaiul de la Apus de slavi s-a creat un
anumit vid de populaie pe care acetia s-au grbit s-l umple. O situaie
asemntoare e posibil s fi aprut i in Rsrit, in bazinul mijlociu al fluviului
Volga mai puin populat de nomazii clrei in venic micare. Astfel de
imprejurri au avut, in orice caz, un rol secundar, neputand explica aciunile
expansioniste ale slavilor la sute i sute de kilometri de locul lor de origine. La fel
ca i in cazul germanilor sau al turanicilor din Asia Central, i in cel al slavilor a
fost invocat o explozie demografic in primele secole ale erei noastre, astfel
incat surplusul de populaie creat atat de creterea seam in spaiul sud-est
european au aprut aa numitele sklavinii, forme de organizare intermediare
intre sistemul tribal i cel statal. Deja la mijlocul secolului al IX-lea, acolo s-au pus
bazele a ceea ce avea s devin vechiul stat rus sau Rusia kievian, condus de
dinastia germanic a Riuricizilor.
Comparativ, expansiunea spre apus a slavilor e mult mai bine cunoscut in
desfurarea ei in raport cu cea din prile rsritene ale Europei. Ea a putut fi
reconstituit prin analiza surselor narative, a toponimiei, prin analizarea i
interpretarea documentelor aduse la iveal de spturile arheologice.
Expansiunea spre apus a fost favorizat neindoielnic pentru slavi i de
diminuarea pentru cateva secole a prezenei in zon a elementului germanic.
Astfel, dup veacul al IV-lea, a inceput un avans lent, dar continuu al slavilor spre
Occident. Ei au atins, de exemplu, pe o lung distan coastele Mrii Baltice,
apropiindu-se chiar de Hamburg, unde ulterior sunt consemnai cu ocazia
conflictelor cu Carol cel Mare. Au ajuns, de asemenea, inspre zonele centrale ale
Germaniei, ca de exemplu in Brandeburg, acolo unde peste secole avea s se
nasc Berlinul, capitala de mai tarziu. Au atins apoi inuturile Moraviei i Boemiei,
colinele Alpilor rsriteni. Nu puini au fost cei care atrai de condiiile naturale sau stabilit in Pannoia, in Campia Dunrii de Mijloc, unde au fost apoi gsii i
asimilai de ctre maghiarii lui Arpad. Detaamente avansate ale lor au ajuns
pan inspre Marea Adriatic, mai cu seam in zona Triest. Aceti slavi au ajuns
aadar departe in inima Apusului. Cercettorii sunt de acord c Berlin sau Leipzig
sunt nume slave, toponimia fiind de altfel confirmat i de arheologi. Ulterior
migraiei in teritoriile ocupate de ei, destinul slavilor apuseni a fost dublu. O parte
dintre ei au dat natere diverselor popoare ce alctuiesc segmentul occidental al
familiei slave, precum: polonezii, cehii, slovacii. Slavii din Pannonia au disprut
prin exterminare sau colonizare o dat cu constituirea coroanei Sfantului tefan.
O bun parte a slavilor dintre Alpi i Marea Baltic au disprut ca urmare a
aceleai duble realiti, exterminare i asimilare ca urmare a contraofensivei
germane sub steagul crucii, cand elementul germanic s-a instalat/reinstalat in
Rsrit pan in Prusia Oriental, unde s-au stabilit ulterior Cavalerii Teutoni. Au
disprut in felul acesta numeroase populaii germane atestate la hotarul
mileniilor I i II precum: polabii, lusacienii, prusienii etc. Mult mai bine cunoscut
este migraia slavilor in spaiul balcanic stpanit de Imperiul Bizantin, in care
exista o insemnat tradiie istoriografic, i in care numeroi istorici au
consemnat date de tot felul privind prezena slavilor. Secole de-a randul, lumea
bizantin a fost confruntat cu problema slav i o astfel de realitate i-a gsit
locul in paginile scrise de numeroi istorici, de la Procopiu din Cezareea pan la
impratul crturar din secolul X, Constantin Porfirogenetul. In unele izvoare,
conform terminologiei arhaizante specific bizantinilor, aceti slavi apar i cu
denumirea de gei
(Marcelinus Comes). Cei mai muli istorici, precum: Procopiu, Mauriciu,
Menandros Protector, Teofilact Simocatta, vorbesc despre o ramur rsritean a

slavilor, anii, i o alta apusean, respectiv sclavinii. In istoriografie, problema

acestora este extrem de disputat. S-au emis multe ipoteze, teorii privind
caracteristici, itinerarii urmate, destin istoric etc., inclusiv in legtur cu o
prezen a lor, acceptat mai mult sau mai puin, in spaiul Romaniei de mai
tarziu.
Dup cum s-a observat, nucleul iniial al slavilor s-a aflat departe de zona Dunrii
de Jos. Nu se tie cand i in ce imprejurri au aprut slavii in prile Nistrului
inferior i ale Prutului. In secolul XX o istoriografie interesat i manipulat politic
a lansat teza unei contribuii consistente a slavilor la crearea unui aa zis popor
moldovenesc, inrudit, chipurile, i tritor alturi de poporul roman. Falsitatea unui
asemenea aseriuni este prea evident pentru a mai fi combtut, ea gsindu-i
din cand in cand i astzi adepi, ca i o alt tez tot atat de absurd i
neconform cu adevrul precum este aceea a formrii poporului roman undeva in
Balcani, la Sud de Dunre i deci a unei iluzorii stpaniri slave timp de secole
asupra unei bune pri a Romaniei de mai tarziu.
Se pare c migraia slavilor spre sud i sud-vest a fost favorizat intr-o anumit
msur de vidul politic de putere creeat in urma destrmrii confederaiei hunice,
dup moartea lui Attila in 453. Oricum, bogiile de tot felul ale prilor rsritene
ale statului roman, precum i slbiciunea sa tot mai evident in condiiile crizei
generale a antichitii, au stimulat i potenat atacurile slavilor. In mod sigur
frontiera nordic a imperiului romano-bizantin a fost atacat pentru prima dat
de grupuri consistente de slavi in vremea impratului Anastasius (491-518).
Probabil c dup anul 500 au devenit tot mai dese atacurile slavilor atat la
Dunrea de Jos prin Moldova i Muntenia, cat i, pornind din Pannonia, la sud de
Sava, in prile central vestice ale Balcanilor, acolo unde mai tarziu s-au stabilit
croaii i sarbii.
In cursul secolului al VI-lea, slavii au ptruns in Imperiul Bizantin, de regul
impreun cu tot felul de alte populaii barbare precum : avarii, protobulgarii,
etc., i cel mai adesea sub conducerea acestora. Ei au dobandit repede priceperi
sporite in tehnica asedierii cetilor i mai cu seam a oraelor fortificate.
Slbiciunea militar, starea proast a fortificaiilor de la frontiera nordic,
neglijate de administraie, precum i numrul relativ mic al soldailor din cetile
interioare au permis slavilor s-i extind continuu raza de aciune a atacurilor
lor. Din zona Dunrii i Savei au ajuns i au pustiit Macedonia, Tesalia, Dalmaia i
Epirul. Au ajuns sub zidurile Constantinopolului i au trecut pe la Termopile in
Peloponez, iar monoxilele lor i-au transportat in insulele greceti ale Mrii Egee. O
vreme, impratul Iustinian (527-565) a reuit s asigure stoparea prezenei slave,
mai ales ca urmare a activitii generalului Chilbudios. Atunci au fost consolidate
puncte de sprijin ale Imperiului la nord de Dunre, precum Lederata,
Constantiniada Daphne, Sucidava, au fost intrite vechile ceti i ridicate altele.
Politica apusean de reconquista a avut drept rezultat golirea Peninsulei
Balcanice de fore militare, ca i sectuirea financiar a imperiului, ceea ce a
favorizat reluarea victorioas pe o scar mult mai larg a atacurilor slave. Timp
de decenii, incursiunile barbarilor in Imperiu au avut i o alt caracteristic. De
regul, atacurile se desfurau cu repeziciune, cat mai in adancime, dup care,
incrcai de prad in oameni i bunuri, invadatorii se retrgeau in bazele lor de
plecare aflate dincolo de frontierele imperiului. Spre sfaritul veacului ei au
inceput s renune la deplasarea spre nord, rmanand in prile periferice i chiar
in cele de interior. Astfel, spre sfaritul secolului VI s-au stabilit in pri ale
Dalmaiei, ale Croaiei i Serbiei de mai tarziu. Stabilirea slavilor la sud de Dunre
i Sava a fost vremelnic contracarat nu numai cu mijloace militare. Astfel,
diplomaia bizantin, conform unor procedee folosite nu o dat cu succes, a
stimulat disensiunile interne, luptele dintre diversele populaii aflate la hotare
impiedicand
in
acest
fel,
cateodat,
aciuni
concertate
impotriva

Constantinopolului. Apoi, continuandu-se de asemenea o tradiie mai veche,

numeroase sume de bani ca i bunuri de valoare de tot felul s-au indreptat de la
Bizan spre atacatori, reprezentand in fapt o form de tribut, deci de impiedicare
a expediiilor de jaf, de rscumprare a pcii. Astfel de mijloace au amanat, nu au
inlturat primejdia. Impratul bizantin Mauriciu (582-602), a incercat s schimbe
fundamental o situaie care era tot mai grav pentru destinele statului su.
Succesivele i neintreruptele atacuri ale slavilor i ale aliailor lor distruseser
masiv aezrile rurale i urbane, depopulate in mare msur, lsaser in
paragin intinse suprafee de pmant i chiar zone locuibile, dezorganizaser
intregul sistem de funcionare a statului, anunau insemnate modificri
etnodemografice. Impratul soldat Mauriciu a organizat mai multe expediii la
Dunre i inspre Pannonia pentru a sili pe slavi s se retrag din Peninsul i s
renune ulterior la atacuri. Cu ocazia acestor lupte, izvoarele bizantine
consemneaz i existena unor cneji, aadar conductori ai slavilor, precum:
Ardagast, Pirogast i Musokios. In anul 600, in faa forei dar i a unor consistente
subsidii anuale (120.000 nomisme), avarii i aliaii lor slavi se angajau s lase in
linite i pace grania nordic a imperiului. Doi ani mai tarziu, in anul 602,
nemulumite de a ierna la Dunre in ar ostil i nepltite, trupele de la Dunre
s-au rsculat indreptandu-se spre Constantinopol, unde, dup asasinarea lui
Mauriciu, au impus ca imprat pe fostul centurion Focas (602-610).
Dispariia armatei bizantine din prile nordice ale provinciilor orientale a avut
drept urmare stabilirea masiv a slavilor in Peninsula Balcanic. In cea mai mare
parte a acesteia, administraia bizantin a fost inlturat. In anul 626 avarii i
aliaii lor au intreprins un mare asediu al Constantinopolului, in timp ce impratul
Heraclius (610-641) lupta in rsrit cu persanii. Dup asediul din 626, factorul
avar s-a diminuat continuu, disprand ulterior in spaiul balcanic. In cea mai mare
parte a acestuia, pan in Grecia central i chiar in insule, se aezaser triburile
slave. Debuta in felul acesta istoria propriu-zis a slavilor de sud, a etnogenezelor
lor i a primelor lor formaiuni politico-statale. In acelai spaiu al Europei de sudest continuau s existe i realiti mai vechi, precum Imperiul constantinopolitan
devenit Imperiul grec medieval, precum i romanitatea oriental ce se transforma
treptat in romanism, cu cele dou pri componente ale sale: balcanic i norddunrean. Prin intreaga sa desfurare, prin amploarea in timp i spaiu, prin
consecinele sale ce au implicat aproape jumtate din spaiul continentului
european, migraia slavilor se inscrie ca unul dintre cele mai de seam procese
istorice de la inceputurile vremurilor medievale.
1.1.5. Consecinele marilor migraii
Marile migraii au adus cu ele distrugeri materiale i pierderi de viei omeneti,
dar evaluarea acestora trebuie fcut cu grij i fr exagerri. Societatea
european s-a ruralizat, centrul de greutate al vieii oamenilor incetand s mai fie
oraul, dar procesul incepuse inc din timpul crizei Imperiului roman. S-a
schimbat i infiarea etno-lingvistic a Europei, dand natere in Occident
popoarelor moderne, de origine romanic, pe de o parte, sau germanic, pe de
alta, iar in Orient popoarelor slave sau romanice, precum romanii. Transformarea
Imperiului roman de Apus s-a accentuat, i, in cele din urm, acesta a disprut,
lsand locul unor state succesoare, in care elementul germanic se suprapune
peste vechile structuri romane, dand natere unei sinteze originale ce a stat la
baza civilizaiei medievale. In est, Imperiul Bizantin perpetueaz motenirea
roman, in forme ins din ce in ce mai diferite de cele originare, pe de o parte, iar
pe de alt parte, transmite modelul bizantin formaiunilor politice ale slavilor.
Spiritualitatea s-a modificat i ea, atat pe baza aportului germanic sau slav, cat i
datorit cretinismului, acceptat in toate statele succesoare, i care vine cu

propriile sale valori i concepii. Intre oameni s-au instituit relaii personale, fie c
era vorba de proprietarul de pmant i ranii care il lucrau sau de seniorul i de
cei care ii datorau serviciul militar. Germenii relaiilor feudale care aveau s
caracterizeze Europa medieval apreau deja in statele succesoare.

I.2. Structuri politice

I.2.1.Statele succesoare ale Imperiului
Regatul hunic Conglomeratul de popoare pe care hunii, urmand principiul
bulgrelui de zpad le inglobaser in randurile lor pe msur ce le infringeau
in lupt a primit din partea unor istorici numele de Imperiu hunic. Este foarte
clar ins c nu putem vorbi de o organizare de stat propriu zis decat din secolul
al V-lea, mai precis din anii 425-434, cand ei ii consolideaz stpanirea in
Pannonia. Puterea Imperiului hunic rezida in mod esenial in fora militar,
bazat pe organizarea i armamentul din perioada nomad. Teritoriul stpanirii
hunilor este greu de delimitat cu precizie, cci, dei ei domin un spaiu la prima
vedere imens, care se intinde de la Oder la Irti, exist nenumrate discuii cu
privire la felul in care ii exercit ei aceast dominaie. Stpanirea efectiv a
hunilor cuprindea Pannonia i zone din Serbia, din actuala Romanie, poate chiar
din Silezia. Apogeul puterii hunilor se situeaz in perioada domniei lui Attila,
biciul lui Dumnezeu. In 451, regele hun pleac in fruntea armatelor sale de pe
malul Dunrii, trece Rinul in apropiere de Mainz, invadeaz Belgia. La sfaritul lui
mai, hunii erau in faa oraului Orleans, pe care il asediaz. Aetius, fost aliat al
hunilor, contientizase pericolul in care se afla lumea roman i cu ultimele fore
ale Imperiului organizeaz aprarea. De fapt nu e vorba atat de trupe romane
propriu-zise, cci armata imperial nu mai cuprindea de mult nativi romani in
numr semnificativ, ci de un conglomerat de mercenari i aliai barbari, intre care
se gseau franci, burgunzi i vizigoi. Infruntarea decisiv are loc la 20 iunie 451,
in Champagne, la Campus Mauriacus sau Campiile Catalaunice. Sursele
occidentale vorbesc despre o incletare gigantic, avand loc nu atat intre dou
armate, cat intre dou civilizaii, i fiind incheiat cu infrangerea hunilor.
In primvara lui 452, Attila pornea din nou impotriva Occidentului, vizand de
aceast dat Italia. Sunt devastate orae precum Aquileea, Padova, Mantua,
Verona, Brescia .a. Scopul lui Attila prea s fie cucerirea Romei, dar in urma
celebrei intilniri cu papa Leon cel Mare, regele se rzgandete i se indreapt
spre rsrit. Bineineles c ne putem intreba in ce msur la luarea unei
asemenea hotrari a contribuit puterea de convingere a papei sau aceasta s-a
suprapus ameninrii impratului Marcian care ataca atunci in mod oportun la
Dunre. In 453, moartea lui Attila anun sfaritul puterii hunice.
In urma luptelor dintre fii si, imperiul hunic se dezmembreaz. Neamurile
germanice sau de alt origine care fuseser supuse hunilor ii desfoar de
acum inainte o existen independent. Forele centrifuge acioneaz i in randul
hunilor, diferitele triburi urmand s aib destine diferite. Unele triburi intr in
slujba Imperiului de rsrit, fiind stabilite la sud de Dunre, altele rman tributare
Imperiului in Pannonia.
Regatul ostrogot In 493, prin moartea lui Odoacru, Teodoric, regele
ostrogoilor, rmanea singurul stpan al Italiei. De acum inainte el va domni cu
echitate peste goi i romani, pe care dorete s-i vad trind in pace,
imprindu-i sarcinile meninerii statului in bune condiii. Romanii pstrau
exercitarea funciilor civile, administrative, in vreme ce goii asigurau serviciul
militar. Regatul su cuprindea, in afar de Italia, coasta dalmat, Pannonia, o
parte din sudul Franei, iar dup infrangerea vizigoilor de ctre franci, in 507,

Teodoric a asigurat i guvernarea Spaniei, in numele nepotului su minor,

motenitorul tronului.
Cat vreme a domnit, pan in 526, in Italia a fost pace, i mai toi regii barbari
din Occident, cu care de altfel se i incuscrise, vedeau in el un arbitru. La
moartea sa, puterea a fost preluat de fiica sa Amalasuntha i de fiul ei minor.
Problemele au inceput in regatul ostrogot in momentul in care tanrul rege a
murit i Amalasuntha i-a dat seama c nu va putea conduce singur. De aceea
i-a luat imediat titlul de regin i l-a asociat la domnie pe vrul su Teodahad,
care destul de repede a suprimat-o, pentru a rmane singur la domnie.
Totul ar fi rmas o problem intern a regatului ostrogot, dac in acel moment la
conducerea Imperiului bizantin nu s-ar fi aflat Iustinian, care tocmai repurtase,
prin generalul su Belizarie, o victorie surprinztor de uoar impotriva regatului
vandal din Africa de nord, pe care il cucerise. Prea astfel deschis calea
recuceririi zonelor czute in mana barbarilor i a refacerii vechiului Imperiu
roman unitar.
Primele confruntri se soldeaz cu victorii gotice. Apoi, sub comanda lui Belizarie,
invingtorul vandalilor, bizantinii incep s preia iniiativa. Teodahad fiind asasinat
in urma unei revolte, conducerea a fost luat de Vitiges, membru al aristocraiei
gote i, sub conducerea lui, rzboiul continu cu incrancenare. Cu toat
rezistena, in 539 Ravenna, capitala regatului, este cucerit prin asediu i regele
got este luat prizonier i dus in Imperiul de Rsrit, unde ii triete ultimii ani in
condiii foarte onorabile.
Puterea este preluat in 541 de ctre Totila, care reuete s reinvie rezistena
gotic i s intarzie cu mai bine de un deceniu recucerirea total a peninsulei de
ctre bizantini. Sub conducerea lui, goii recuceresc parial terenul pierdut, dar
inferioritatea lor in faa armatelor bizantine era din ce in ce mai evident. Din
momentul in care conducerea armatelor imperiale este preluat de talentatul
general Narses, iniiativa trece de partea acestora. In 552, intr-o btlie extrem
de sangeroas, Totila este ucis. Luptele mai continu caiva ani, dar romanii erau
deja invingtori. Parte ucii, parte deportai, parte integrai in armata bizantin,
in 555 ostrogoii dispreau de pe scena istoriei.
Regatul vizigot In 418, vizigoii fuseser aezai in Acvitania ca aliai ai
romanilor impotriva vandalilor din Spania, impotriva crora desfoar o serie de
campanii. Vor rmane astfel intre Loara i Garonna intr-o relativ inactivitate
pan in 451, anul confruntrii cu hunii. Victoria de la Campiile Catalaunice
marcheaz apogeul puterii vizigoilor, care in momentul acela reprezentau cea
mai puternic for barbar din Europa. Din a doua jumtate a secolului al V-lea
incepe cucerirea Spaniei, care este supus in intregime vizigoilor, mai puin
colul ei de nord-vest unde se gseau suevi, pan in 484. Centrul de greutate al
regatului vizigot era ins inc in Galia, unde se gsea i capitala Toulouse. La
inceputul secolului al VI-lea aprea ins o nou for pe scena Galiei,
reprezentat de francii lui Clovis. Dornic s-i extind stpanirea spre sud, regele
franc il invinge in 507 la Vouille pe Alaric al II-lea, conductorul vizigoilor. Din
acest moment, vizigoii se repliaz in Spania, unde regatul cu capitala la Toledo
realizeaz o original sintez intre culturile roman i gotic. Dup abandonarea
arianismului, in 589, nimic nu mai prea s stea in calea sintezei romano-gotice,
afirmat cu putere in plan cultural la inceputul secolului al VII-lea in timpul aa
numitei renateri isidoriene, bazat pe eforturile primului erudit al Evului
mediu, care a fost episcopul Isidor din Sevilla.
Bizantinii recuceresc la mijlocul secolului al VI-lea o zon ingust, situat pe
coasta de sud-est a peninsulei, dar nu reuesc s-i menin mult vreme
controlul asupra acesteia. Populaia hispano-roman pare s fi rmas loial
regilor vizigoi, respingand stpanirea imperiului oriental.

Regatul vizigot din Spania era ins mcinat de boala fr leac a tendinelor
anarhice ale aristocraiei, care schimba regii dup plac. De o astfel de perioad
de criz, declanat de luptele pentru putere, aveau s profite arabii, care in 711
traverseaz Gibraltarul i cu o repeziciune incredibil pun capt existenei
statului vizigot. Rdcinile gotice nu aveau ins s fie uitate de spanioli, care pe
tot parcursul evului mediu, dar i in Renatere i la inceputurile Epocii moderne
continu s se identifice c aceti cuceritori ai Romei.
Regatul vandal Ctre 420, se realiza in Andalusia de azi un regat vandal care
semna mai mult cu incartiruirea unei armate pe pmant duman decat cu o
organizare politic propriu-zis, structura societii rmanand. Felul in care
vandalii ii tratau supuii romani a creat o falie intre ei i acetia, pe care
trecerea anilor nu a diminuat-o decat in mic msur. Mai ales atitudinea lor
religioas fcea ca tot mai frecvent impratul de la Constantinopol s fie
indemnat s-i elibereze pe dreptcredincioi de sub tirania ereticilor arieni. Fotii
proprietari africani izgonii de pe pmanturile lor sau urmaii acestora exercitau
de asemenea presiuni in direcia recuceririi pmantului roman. Cercurile
comerciale i militare de la Constantinopol, interesate in asigurarea securitii
Mediteranei acionau in acelai sens. In momentul in care pe tronul Imperiului se
gsea Iustinian, al crui vis era s restaureze unitatea lumii romane, toate aceste
interese convergente au condus la declanarea expediiei anti-vandale. A existat
i un pretext, reprezentat de inlturarea regelui legitim de un uzurpator, ceea ce
justifica in prim instan intervenia bizantin.
Expediia a fost condus de Belizarie, care in 533 reuea s cucereasc regatul
vandal cu o uurin surprinztoare. Succesele bizantine au fost uurate de
colaborarea populaiei africane i de lipsa de fortificaii a oraelor. Gelimer, regele
de atunci al vandalilor, a fost prins i dus la Constantinopol. Dup un secol de
existen puterea vandal se prbuea asemeni unui castel din cri de joc.
Vandalii rmai au fost fie dui in sclavie, fie deportai, fie incorporai cu fora in
armata bizantin.
Regatul longobard Spre deosebire de ali migratori, longobarzii nu reuesc s
realizeze o coeziune intern deosebit a statului lor, alturi de rege existand un
mare numr de duci aproape independeni. De altfel, dup moartea lui Alboin, cel
care condusese cucerirea Italiei, i dup dispariia urmaului su Cleph,
longobarzii rman un numr de ani fr rege, sub conducerea autonom a
ducilor. Profitand de tulburrile care au urmat, bizantinii incearc s-i prind pe
longobarzi la mijloc, intre ei i franci, la randul lor interesai de bogiile Italiei.
Francii au fost in cele din urm infrani i la conducerea longobarzilor a venit
Authari (584-590), fiul lui Cleph. Acesta ii consolideaz poziia printr-un
tratament mai bun fa de populaia italic i prin cstoria cu Teodolinda, fiica
regelui Garibald din Bavaria. O anume apropiere de Imperiul bizantin este de
presupus datorit faptului c preia cognomenul imperial de Flavius. Acesta il lega
in mod fictiv de a doua dinastie flavian, din care fcuse parte i Constantin cel
Mare, i exprima nevoia lui de a-i asigura o anumit legitimitate fa de
populaia romanic a Italiei. Politica lui este continuat de ducele din Torino,
Agilulf, pe care regina vduv il alege s-i fie al doilea so, in scopul de a evita
lupte de succesiune ruintoare. In perioada domniei lui Agilulf i a fiului su
Adaloald are loc convertirea longobarzilor la credina niceean, factor de consens
cu populaia romanic. Un rol foarte important l-a avut in aceast privin papa
Grigore cel Mare (590-604), care a colaborat in mod eficient cu regina Teodolinda,
ortodox i doritoare s asigure victoria dreptei credine.
La mijlocul secolului al VII-lea, in timpul domniei regelui Rotari (636-652), are loc
elaborarea unei legislaii scrise pe baza cutumelor germanice. Scris in limba

latin, chiar dac presrat pe alocuri cu termeni germanici greu sau imposibil de
tradus, Edictul lui Rotari prezint o societate longobard care evoluase intr-o
anumit msur in urma contactului cu populaia romanic, dei ii pstrase
multe dintre propriile tradiii.
La inceputul secolului al VIII-lea, raporturile dintre regatul longobard cu centrul
stabilit la Pavia i papalitate deveniser din ce in ce mai rele. Un impediment in
realizarea unificrii stpanirii longobarde l-a reprezentat incapacitatea lor de a
cuceri Roma, unde episcopul local rezista cu incpanare. Papii ii consolidau
poziia, i, ca supui ai impratului de la Constantinopol, reprezentau interesele
unei puteri strine in plin centrul Italiei. Regele Liutprand (712-744), in timpul
cruia puterea longobard atinge apogeul, incearc o apropiere de Roma,
sprijinind papalitatea care respingea iconoclasmul imprailor bizantini.
Raporturile cu regii longobarzi se inruttesc in perioada urmtoare deoarece
acetia doreau s cucereasc Roma i centrul Italiei, pentru a-i asigura
dominaia asupra celei mai mari pri a peninsulei fr ca teritoriile lor s mai fie
separate de o zon aflat sub control strin. In aceste condiii, papii incep s se
apropie de regatul francilor, unde majordomii din familia carolingian se artau
un factor de putere din ce in ce mai important. tefan al II-lea face pasul
hotritor, chemandu-l pe Pepin al II-lea in ajutor impotriva longobarzilor, i
sprijinindu-l in aciunea de inlocuire a dinastiei merovingiene cu propria sa
familie. Victorios impotriva longobarzilor regelui Aistulf (749-756), Pepin druiete
papei unele teritorii care fuseser inainte stpanite de Imperiul bizantin i care-i
confer acestuia puterea temporal ce avea s stea la baza statului papal. In
timpul regelui Dezideriu (756-774), relaiile dintre franci i longobarzi se
amelioreaz pentru o vreme, consolidate i prin aliane matrimoniale. Dar cand
Dezideriu invadeaz exarhatul de Ravenna, Carol intr in 773 in Italia i cucerete
una dup alta cetile longobarde.
Pavia cdea in 774, iar regele Dezideriu era luat prizonier i inchis intr-o
mnstire din Francia. Carol ii lua i titlul de rege al longobarzilor. Rmaneau
independente de franci ducatele longobarde din sud, Spoleto i Benevento, dar
acestea nu reuesc niciodat s iniieze vreo aciune de recucerire. Puterea
longobard ii gsise sfaritul sub loviturile viitorului imprat al Occidentului. In
sud, in secolele urmtoare, aveau s se instaleze arabii i apoi normanzii.
Regatele anglo-saxone Pe la jumtatea secolului al VI-lea, inceteaz sosirea in
Britania a noi grupuri germanice de pe continent, i anglo-saxonii se organizeaz
de o manier mai sistematic. Sunt consemnate mai multe regate, numai in mod
simbolic numrul lor este considerat a fi de apte, alctuind aa-numita
heptarhie. Dintre acestea, cele mai importante se arat a fi Wessex, Mercia i
Northumbria.
Inceputul legendar al Wessexului este fixat de tradiie la 495 i este legat de
regele Cerdic. In urma victoriilor obinute impotriva britonilor, saxonii ating
coasta de vest a insulei, tind astfel contactul dintre celii din Cornwailles i cei
din Welles.
Mercia, al crui nume indic faptul c la inceput era o marc - provincie de
grani cu rol militar - a inceput s se afirme din secolul al VII-lea. Direcia
principal de expansiune a fost spre nord-est, conducand la atingerea Mrii
Irlandei, separandu-i astfel pe celii din Welles de cei din Strathclyde, aflai mai la
nord. Se consolida astfel stpanirea anglo-saxonilor in partea central a Britaniei.
Northumbria (inutul de la nord de riul Humber) a aprut din contopirea regatelor
Deira i Bernicia la inceputul secolului al VII-lea. Mai puternic, noul regat a ocupat
rapid sud-estul Scoiei i zona muntoas de pan la marea Irlandei. Aici s-a putut
observa un caz special de fuziune intre elementele anglo-saxon i celtic,

deoarece vechii locuitori n-au fost ucii sau izgonii, i convieuirea pare s se fi
desfurat in condiii destul de bune pan la venirea vikingilor.
In afara regiunilor rmase celtice, i unde vechea limb supravieuiete pan in
epoca modern (Cornwailles) sau chiar pan azi (Welles), pe tot cuprinsul
stpanit de anglo-saxoni se dezvolt o cultur unitar, exprimat de o limb
unic, in pofida variaiilor regionale. Din punct de vedere religios, regatele erau
caracterizate de un pganism nu foarte organizat i nici foarte rezistent, dac
inem seama de relativa uurin cu care se produce cretinarea incepand din
597, data sosirii unei misiuni trimise de papa Grigore cel Mare. Trebuie s
precizm aici c exista cretinism in insule inainte de aceast dat, o parte din
britoni fiind cretinai, dar, ne spun sursele literare, acetia ii urau atat de mult pe
nvlitori, incat nu au dorit s le salveze sufletele i nici s se reintalneasc cu ei
pe lumea cealalt, astfel c nu au incercat s-i evanghelizeze. Instituiile politice
din regatele anglo-saxone prezint de asemenea o uniformitate remarcabil.
Invaziile vikingilor aveau s pun capt acestei faze a istoriei anglo-saxonilor.
Cucerii la randul lor de ali invadatori, care vin s intreasc elementul germanic
cu tradiii scandinave, ei vor lupta totui constant pentru a-i redobindi libertatea,
ceea ce se va intimpla in secolul al XI-lea.
Regatul franc La mijlocul secolului al V-lea, Galia roman era imprit in mai
multe regate, majoritatea conduse de regi franci sau vizigoi, ultima stpanire
roman fiind cea a lui Siagrius, fiul lui Egidius, general al Imperiului. Acesta este
invins ins in 486 de Clovis, unul dintre regii franci, care ii extinde treptat
stpanirea spre sud i vest. Clovis, al crui nume era de fapt Chlodovecus (de aici
Ludovic), a reuit astfel s-i aduc sub ascultarea sa pe britonii venii de peste
Canalul Manecii in Armorica (viitoarea Bretanie). Tot el i-a supus i pe turingieni,
alamani i burgunzi. Cand in 507 reuea s-i infring la Vouille i pe vizigoii ce
stpaneau inc sudul Galiei, obligandu-i s se replieze definitiv in Spania, se
poate spune c rmsese cel mai important rege barbar al Occidentului alturi de
Teodoric ostrogotul. O recunoatere a acestei poziii pare s-i fi venit din partea
impratului Anastasie, care ii confer titlul de consul onorific, integrandu-l astfel,
chiar dac fictiv, ierarhiei romane. Dup victoria impotriva vizigoilor, din 507,
intreaga Galie era unificat intr-un regat franc. Elementul cel mai important al
domniei lui Clovis pare s fi fost convertirea sa la forma de cretinism imprtit
in acel moment de populaia romanizat, i nu la forma arian, specific altor
germanici (anul 496 sau 506). Aceasta a pus bazele realizrii unei solidariti
intre romani i barbari care avea s dea for statului franc.
Un alt aspect specific statului franc este obiceiul de a se impri regatul intre toi
fii la moartea regelui. Aceasta se intimpl pentru prima dat in 511, la moartea
lui Clovis, cand regatul se imparte in patru, i aceste subdiviziuni se pstreaz
vreme destul de indelungat, fr a fi la randul lor imprite. Se meninea deci o
contiin a unitii regatului francilor, dincolo de existena mai multor regi.
Aceasta arat ins c statul era conceput de franci ca un patrimoniu al familiei
domnitoare, care il putea impri atunci cand existau mai muli succesori. Pe de
alt parte, ne putem intreba dac soluia impririi nu este mai degrab de
origine roman decat germanic. Imperiul roman cunoscuse asemenea impriri
ale puterii care trebuiau s conduc la o mai bun aprare i administrare.
Fiecare dintre cei patru fii ai lui Clovis erau confruntai la grani cu pericole
crora o astfel de imprire a competenelor ar fi permis s li se rspund mai
eficient. Frontierele intre cele patru subdiviziuni create in 511 urmau limitele
dintre civitates, unitile administrative romane. Fruntaii galo-romani ii asistau
pe regii franci, fiind deintorii tradiiilor de guvernare de sorginte imperial, pe
care francii continu s le respecte. Indiferent de raiunile acestei impriri, ea a
fost un fapt cu consecine foarte importante asupra viitorului statului franc,

deoarece a creat tradiia partajului intre succesori, ce se va intilni i in timpul

carolingienilor. Regatul este reunificat pentru scurt vreme sub Dagobert I (629639), in timpul cruia de altfel se poate vorbi i de apogeul dinastiei
merovingiene.
Ulterior se contureaz trei subdiviziuni cu existen proprie: Austrasia (la est),
Neustria (la vest) i Burgundia (sud-est), dintre care se impun primele dou.
Dinastia merovingian deczuse, regii lipsii de putere real cedand conducerea
efectiv majordomilor, efii palatului regal. Majordomii din Austrasia au reuit
chiar reunificarea regatului, prin cucerirea Neustriei de ctre Pepin de Herstal
(680-714). Din aceast familie majordomal s-a ridicat la 751 Pepin cel Scund,
care l-a detronat pe ultimul rege merovingian i s-a proclamat el insui rege,
instaurand o nou dinastie, cea a carolingienilor.

Aspecte instituionale in regatele succesoare

Instalarea barbarilor
Aezarea barbarilor in Imperiu s-a fcut in conformitate cu sistemul de incartiruire
a soldailor romani, numit al ospitalitii. Potrivit acestuia, proprietarii romani
erau obligai s pun la dispoziia barbarilor intre o treime i dou treimi din
pmant, locuin, sclavi. In unele cazuri se pare ins c n-a fost vorba de o
preluare a pmantului, ci doar de incasarea unei cote-pri din veniturile aferente
acelui pmant. Vandalii au confiscat pe scar larg pmantul proprietarilor
romani, iar anglo-saxonii i-au izgonit din inuturile lor pe celii romanizai. Astfel,
aezarea neamurilor germanice pe teritoriile romane a avut ca urmare un anumit
transfer de proprietate. In unele zone germanicii au adus cu ei organizarea de
marc (obte), precum longobarzii, dar in general au adoptat sistemul roman al
proprietii private asupra pmantului.
Regalitatea
In momentul in care se aeaz pe teritoriul Imperiului, neamurile germanice sunt
conduse de efi militari, care din punctul de vedere al poporului lor sunt regi, dar
care din punctul de vedere al Imperiului sunt considerai generali sau funcionari
romani. De exemplu, Teodoric ostrogotul este rex pentru otenii si, dar magister
militum i patriciu pentru impratul de la Constantinopol i pentru populaia
romanic din Italia. Clovis este rex Francorum, dar primete de la impratul
Anastasie titlul de consul onorific. Sigismund, regele burgunzilor, afirm intr-o
scrisoare c este supusul fidel al impratului. Aceasta demonstreaz c regii
barbari respectau in mod teoretic drepturile impratului din rsrit i se
proclamau drept reprezentani ai acestuia, in general in virtutea unui foedus,
tratat de alian militar. Pentru a avea o legitimitate sporit in ochii populaiei
romanice, unii dintre aceti regi barbari se afiliaz in mod fictiv familiei imperiale,
preLuand cognomenul imperial Flavius (Teodoric, Authari al longobarzilor).
Concepia despre autoritatea monarhic rmane in esen una de tip roman.
Suveranul tinde s aib o putere absolut, pe care vechile instituii tribale n-o
mai pot controla. Se contura i o anumit concepie despre stat vzut ca
patrimoniul unei familii, care poate fi imprit urmailor, ca in cazul francilor.
Trebuie precizat c acesta este totui singurul caz de imprire a regatului, care
nu se regsete i la alte neamuri germanice, i pe baza cruia nu se pot opera
generalizri. Pe de alt parte, chiar in cazul francilor, exist contiina distinciei
intre averea statului (fiscul) i cea personal a regelui, ceea ce demonstreaz c
nu dispruse inc in totalitate noiunea de treburi publice (res publica).
Regalitatea barbar incearc s pstreze aparena imperial, regii preLuand o
serie de prerogative ale impratului roman. Funciei lor prioritar militare, acetia

ii adaug i calitatea de legislatori, impritori de dreptate, efi ai administraiei

i aprtori ai Bisericii.
In statele barbare intemeiate pe continent a existat regimul personalitii legilor,
potrivit cruia un om era judecat dup legea neamului su: romanii dup dreptul
scris roman, iar barbarii dup cutumele lor. PreLuand modelul imperial, regii
barbari au dispus consemnarea in scris a cutumelor barbare in coduri de legi
dintre care cele mai cunoscute sunt legea salic la franci, legea lui Gundovald la
Burgunzi, edictul lui Rotari la longobarzi sau legile lui Aethelbert din Kent la
anglo-saxoni. Respectuos fa de prerogativele impratului, singurul care putea
emite coduri de legi, Teodoric i-a numit legile doar edicte. Regele vizigot Alaric al
II-lea a dispus sistematizarea dreptului roman, pentru supuii si de origine
romanic, intr-un compendiu numit Breviarul lui Alaric, folosit apoi vreme
indelungat i in afara Spaniei.
Regii reprezentau i instana suprem de judecat, fiind accesibili celor care
doreau s fac apel la ei. Eginhard, biograful lui Carol cel Mare, ii prezint in
deradere pe ultimii merovingieni mergand prin ar in care trase de boi, dar
aceasta era o modalitate de a fi la dispoziia acelora care doreau s le inmaneze
plangeri.
Ca efi ai administraiei, regii barbari pstreaz in mare parte aparatul de stat
roman, pe care nu aveau cu ce s-l inlocuiasc. In Italia, Teodoric se mulumete
s impun garnizoane gote in orae i s atribuie funciile militare numai goilor,
administraia civil rmanand in mainile romanilor. Dintre acetia s-au recrutat
colaboratori de seam ai si, precum Boethius sau Cassiodor. In Francia, in afar
de comiii recrutai din randul barbarilor, rman o serie de funcionari romani,
mai ales in cancelaria regal (referendarulresponsabilul cu politica extern) dar
i pe plan local. Funcionari romani au continuat s fie folosii i in Spania i in
Italia longobard. Chiar i vandalii, dei au distrus multe din structurile gsite in
Africa roman, au continuat s apeleze la rudimente de administraie imperial i
la notari publici. O situaie aparte se intilnete doar in Britania anglo-saxon,
unde structurile romane s-au prbuit total, i unde migratorii germanici nu au
mai gsit elemente de administraie pe care s le preia direct. Merit menionat
i cazul special al episcopilor, care foarte frecvent, in cazul in care disprea
administraia laic de sorginte roman, preluau unele din atribuiile vechilor
funcionari imperiali, mai ales la nivelul oraelor, crora le asigurau aprarea.
Regii barbari ii imit pe imprai i in ceea ce privete funcia de aprtori ai
Bisericii. Cei care sunt arieni privilegiaz, bineineles, aceast confesiune, dar cu
excepia vandalilor i uneori a vizigoilor, nu persecut ortodoxia. Un caz aparte il
constituie Clovis, regele francilor, care trece de la pganism direct la ortodoxie,
fr intermediul unei etape ariene, ca ali regi germanici. Convertirea lui la
cretinism a creat premisele sintezei rapide dintre franci i populaia galoroman, condiie a soliditii statului franc. In 589 se converteau i vizigoii de la
arianism la drepta credin i, pe la mijlocul secolului al VII-lea, arianismul
disprea i din statul longobard. In 597 incepea convertirea anglo-saxonilor, prin
botezul regelui Aethelbert din Kent. Pretutindeni se instaurau relaii foarte bune
de colaborare intre stat i Biseric, regalitatea oferind acesteia surse de venit
(mai ales danii de pmanturi) i protecie, iar Biserica punand la dispoziia regilor
mijloace de legitimare ideologic (ungerea apare pentru prima dat in Spania
vizigot) i cadre pregtite pentru indeplinirea funciilor administrative.
Colaborarea regilor cu episcopii i abaii este o caracteristic a regatelor
succesoare europene.
Grigore din Tours, Istoria francilor
- Clovis i potirul de la Soissons (486)

Dup moartea lui Childeric a domnit fiul su Clovis. n al cincilea an al stpnirii

sale, regele romanilor Siagrius, fiul lui Egidius i-a avut reedina n oraul
Soissons, care pe vremuri aparinuse pomenitului Egidius. Venind Clovis
mpotriva lui, mpreun cu ruda sa Regnaius, ntruct i acesta avea un regat, la somat s se pregteasc de lupt. Dar nici Siagrius nu s-a sustras i nu s-a
temut a rezista. Astfel, dndu-se lupta de o parte i de alta, Siagrius i-a vzut
oastea distrus, a ntors spatele i s-a refugiat n cea mai mare grab la curtea
regelui Alaric1, la Toulouse. Clovis a trimis ns solie la Alaric, cerndu-i
extrdarea, fcndu-i cunoscut c altminteri va porni rzboi din cauza reinerii
lui. Iar acela temndu-se ca nu cumva din pricina lui s-i atrag mnia francilor
- cci frica este n obiceiul goilor - l-a predat solilor legat. Clovis avndu-l n
mn, a poruncit s fie pus sub paz; ocupnd apoi regatul lui, a dat dispoziie
s fie ucis n tain.
n vremea aceea multe biserici au fost prdate de oastea lui Clovis, deoarece
acesta era ntunecat nc de erorile pgnismului. Astfel, ostaii luaser dintr-o
biseric, mpreun cu celelalte podoabe ale slujbei bisericeti, un potir de o
mrime i frumusee minunat. Episcopul acelei biserici trimise soli regelui
cerndu-i ca, dac n-ar reui s redobndeasc nimic din celelalte vase sfinte,
s se restituie bisericii sale mcar potirul. Auzind aceasta, regele a rspuns
solului: "Urmeaz-ne pn la Soissons, cci acolo trebuie s se mpart tot ce sa luat. i dac-mi va cdea prin sori acel vas, voi mplini cererea printelui".
Sosind apoi la Soissons, dup ce toate comorile przii au fost aezate n mijloc,
regele zise: "Prea viteji lupttori, v rog s nu refuzai a-mi da, n afar de
partea mea, mcar acest vas". La aceste cuvinte ale regelui, cei care erau mai
chibzuii, rspunser: "Slvite rege, tot ceea ce vedem aici snt ale tale, i
chiar noi nine sntem sub jugul stpnirii tale. Aadar f ceea ce-i pare a fi pe
plac, deoarece nimeni nu poate rezista puterii tale". Dup ce au vorbit ei
astfel, unul uor la minte, pizma i pornit, ridicndu-i securea cu dou tiuri,
lovi potirul, rstindu-se: "N-ai s primeti nimic de aici, dect ceea ce-i
hrzesc sorii drepi!" La acestea toi au rmas uimii, regele ns rbd cu
ngduitoare blndee jignirea ce i s-a adus i revenindu-i potirul, l restitui
solului bisericesc, pstrnd ascuns n suflet rana primit.
Dup trecerea unui an, el porunci s se adune pe cmpul din martie cu alai
ntreaga oaste n arme spre a vedea ct de curat erau acestea ngrijite. Dar
cum apucase s treac prin faa fiecruia, ajunse la cel ce lovise potirul,
spunndu-i: "Nici unul nu i-a adus armele att de nengrijite ca tine, cci nici
lancea, nici sabia i nici securea ta nu snt n bun stare". i smulgndu-i
securea, a trntit-o la pmnt. Iar cnd acela se nclin puin ca s-o culeag de
pe
jos,
regele,
ridicnd
cu
amndou
minile
securea
sa,
i-o mplnt n cap; "Astfel", spunea regele, "ai fcut tu cu acel potir la
Soissons". Murind acela, regele porunci ca ceilali s plece, inspirndu-le prin
aceast fapt o mare team fa de el.
Francisc Pall, coord.,
Crestomaie de istorie universal medie,
Bucureti, 1970, p. 64-65
Regii germanici incearc s-l imite pe imprat i in plan cultural. In imperiul
roman, impratului i se cerea i un nivel cultural destul de ridicat, chiar dac nu
toi monarhii se puteau conforma modelului de philosophus coronatus. Regii
barbari se manifest la randul lor ca protectori ai artei i ai artitilor, unii dintre ei
incercand s menin o efervescen cultural de tip roman. Chiar dac despre

1Alaric al II-lea, regele vizigoilor (484-507).

cultura lui Teodoric nu putem spune nimic cert, el s-a ingrijit s ofere copiilor si o
educaie roman de cea mai bun calitate, a incurajat iniiativele culturale ale lui
Cassiodor i ale altora, a susinut refacerea i impodobirea oraelor cu edificii
impuntoare (Ravenna). Chilperic, unul dintre nepoii lui Clovis, putea s scrie in
hexametri, s propun o reformare a alfabetului i s compun un tratat de
teologie, iar in acelai timp refcea amfiteatrele pentru a oferi populaiei
tradiionalele spectacole de circ. Regele Sisebut al Spaniei il indemna pe
episcopul Isidor din Sevilla s scrie tratate despre natur i istorii din dorina de a
se instrui, iar Paul Diaconul compunea opere istorice care s desvareasc
educaia prinesei longobarde Adalperga. Cultura supravieuiete deci in statele
succesoare in vechile forme romane, ea nefiind distrus de barbari ci
transformat treptat sub influena cretinismului.
Refacerea imperiului n Occident: Imperiul carolingian
Datorit unei succesiuni de regi slabi i datorit epuizrii pmanturilor pe care le
druiser pentru a-i asigura fidelitatea aristocraiei, dinastia merovingian a
pierdut treptat puterea real. Ultimii reprezentani ai ei, regii trandavi lsaser
conducerea regatului majordomilor, dintre care s-au impus cei din Austrasia.
Pippinizii aveau domenii importante in zona Belgiei actuale i reprezentau marea
aristocraie franc din nord, ceea ce explic i treptata consolidare a puterii lor.
Sub Pepin de Herstal (680-714) sunt supuse Neustria i Burgundia, astfel incat se
poate vorbi din nou de unitatea regatului franc. Succesorul su, Carol Martel
(719-741), consolideaz poziia familiei i ii sporete prestigiul prin infrangerea
arabilor, ce efectuau raiduri din ce in ce mai indrznee in Occident, la Poitiers
(732). Pepin cel Scund (majordom intre 741-751) hotrte s transforme puterea
efectiv pe care o deinea intr-o regalitate de drept.
Instaurarea dinastiei carolingiene
Pepin dorea s-i asigure legitimitatea, i sprijinul putea veni din partea papei de
la Roma, cel mai important episcop din Occident. Acesta era ameninat de
longobarzi, care doreau s cucereasc in sfarit Roma i s fac din ea centrul
unei regat italian unificat. Teoretic, papa era supusul impratului de la
Constantinopol, dar in contextul frmantat al secolului al VIII-lea (criza
iconoclast, atacurile arabe) devenise clar c de la Bizan nu poate veni nici un
ajutor. De aceea, episcopul de Roma s-a adresat celei mai mari puteri a apusului
din momentul respectiv, care era regatul francilor, carmuit de fapt de majordom.
In urma inelegerii dintre cele dou pri, oastea trimis de Pepin intervine in
Italia, ii invinge pe longobarzi i cedeaz papei o parte din teritoriile cucerite,
care vor constitui de acum incolo baza teritorial a statului pontifical. In schimb,
in 751, legatul papal il unge pe Pepin rege, consfinind astfel inlturarea ultimului
merovingian. Trei ani mai tarziu, papa in persoan il unge din nou ca rege pe
Pepin, impreun cu soia i cu cei doi copii, conferind astfel o i mai mare
legitimitate noii dinastii. Inscunarea lui Carol cel Mare (768-814)
Pipinizii aveau aceeai concepie patrimonial despre stat precum merovingienii,
astfel c la moartea lui Pepin cel Scund, in 768, regatul se imparte intre fii si
Carloman i Carol. Acesta din urm rmane ins foarte repede singurul rege i
continu opera tatlui su.
Cuceriri militare

In vremea lui Carol Martel fusese deja cucerit Frizia, zona din nordul Olandei
actuale, i acum stpanirea acesteia este consolidat. Carol cel Mare continu
expansiunea inceput de inaintaii si pe trei direcii pricipale: sud-est Italia;
sud-vest Spania i est Germania.
In Italia intervine impotriva longobarzilor pe care ii supune in 774, luandu-l
prizonier pe regele lor Dezideriu i intitulandu-se el insui rege al francilor i al
longobarzilor.
In Spania declaneaz un rzboi sfant impotriva musulmanilor, i reuete s
cucereasc teritorii pan in zona Barcelonei (778), care devine i capitala mrcii
Spaniei. Opoziia arab este foarte puternic i, in timpul unei retrageri,
ariergarda comandat de Hruotland, comitele Bretaniei, a fost surprins la
Roncevaux i masacrat de basci. Este episodul care a stat la baza Cantecului lui
Roland.
In est, s-au purtat lupte incrincenate cu saxonii (772-803), in care cucerirea s-a
combinat cu cretinarea forat, prin msuri draconice impotriva celor care,
refuzand credina lui Carol, respingeau de fapt autoritatea lui. In Germania
central au fost cucerite Bavaria i Carintia.
Tot in est, expansiunea a ajuns pan in Pannonia, unde avarii ii stabiliser un
important centru de putere. Prin distrugerea ringului avar (796) stpanirea lui
Carol ajungea pan la Dunrea mijlocie i Drava.
Statul franc devenise acum un conglomerat de popoare, de origini i limbi
diferite (germanici, romanici, slavi), care punea probleme de aprare i de
organizare. Pentru aprare, in regiunile limitrofe au fost organizate mrci de
grani: marca Spaniei, marca pannonic, marca de rsrit, marca danez.
Consolidarea stpanirii sale avea ins nevoie i de un suport ideologic gsit in
restaurarea imperiului in Occident.
Restaurarea Imperiului
Imperiul roman cretin fusese unul universal, a crui stpanire trebuia teoretic s
se extind asupra intregii lumi cunoscute. In momentul la care ne referim,
impratul era cel de la Constantinopol, monarh cretin situat in fruntea unei
ierarhii de conductori care ii recunosc mcar teoretic intaietatea. Spaiul
germanic ins cunotea i ideea imperiului ca sum de regate, astfel c
expansiunea teritorial putea duce la asumarea titlului imperial. Ideea universal
roman, conservat in Occident de papalitate, s-a intilnit cu aceast concepie
germanic, i rezultatul a fost proclamarea lui Carol ca imprat la Roma in
momentul semnificativ al Crciunului anului 800 de ctre papa Leon al III-lea.
Patru versiuni despre ncoronarea lui Carol cel Mare
Analele regatului francilor
Reunirea n bun parte, a teritoriului fostului Imperiu roman de apus, prin
cuceririle lui Carol cel Mare a atras dup sine, sub impulsul tradiiei romane i
sub influena bisericii, schimbarea titlului su regal n acela de mprat.
DCCCI. n preasfnta zi a naterii Domnului, cnd n timpul liturghiei s-a
ridicat dup rugciune n faa mormntului fericitului apostol Petru, papa Leon
i-a pus pe cap coroana i ntregul popor al romanilor l-a aclamat:Lui Carol
augustul, ncoronat de Dumnezeu, marelui i panicului mprat al romanilor,
via i biruin! Iar dupa aclamii, papa i s-a nclinat potrivit obiceiului <inut
n cazul> principilor antici i n locul numelui de patriciu, l-a chemat mprat i
august...

Analele de la Lorsch, anul 800

Cum n ara grecilor nu mai era mprat i puterea imperial era deinut de o
femeie, papei Leon i tuturor sfinilor Prini adunai atunci n sinod, ca i
ntregului popor cretin, le-a prut c era de cuviin s dea titlul de mprat
regelui Carol, care avea n puterea sa Roma, reedina obinuit a Cezarilor, i
celelalte orae din Italia, Galia i Germania. Deoarece atotputernicul
Dumnezeu consimise s i le pun pe toate sub stpnirea sa, le-a prut drept
ca, n conformitate cu cererea poporului cretin, s poarte el de asemenea
titlul de mprat. La aceast cerere, Carol n-a vrut s se mpotriveasc, ci
supunndu-se cu umilin lui Dumnezeu i n acelai timp dorinei exprimate
prin preoi i poporul cretin, a primit titlul de mprat cu consacrarea papei
Leon.
Eginhard, Viaa lui Carol cel Mare, cca. 830
Venind n Roma pentru a restabili situaia bisericii care era foarte compromis,
a petrecut acolo ntreaga iarn. n acel timp a primit numele de mprat i
august. La nceput era att de contrariat, nct a afirmat c dac ar fi tiut
intenia pontifului, dei era srbtoarea cea mare, n-ar fi intrat n biseric.
Ct privete invidia i indignarea mprailor romani, din cauza titlului primit,
le-a suportat cu mult rbdare i a nvins rea-voina lor prin magnanimitate,
ceea ce pune n eviden superioritatea sa, trimindu-le frecvent solii i
scrisori n care i numea frai.
Liber pontificalis, anul 800
Sosind ziua naterii domnului nostru Iisus Christos, s-au adunat toi din nou n
biserica fericitului apostol Petru. Atunci venerabilul i mritul pontif l-a
ncoronat cu o coroan foarte frumoas cu minile sale. Atunci, toi credincioii
romani, vznd ct protecie i aprare a manifestat fa de Sfnta biseric
roman i fa de vicarul ei, prin voina Domnului i a fericitului Petru,
purttorul cheii mpriei cereti, au strigatntr-un glas: Via lung i biruin
lui Carol, piosul August, ncoronat de Dumnezeu, marelui i panicului mprat.
i au fost zise acestea de trei ori n faa fericitului apostol Petru, invocndu-se
mai muli sfini i a fost fcut de ctre toi mprat al romanilor. Acelai prea
sfnt nainte mergtor i pontif l-a uns cu uleiul sfnt pe regele Carol, prea
distinsul su fiu, n aceeai zi a naterii Domnului nostru Iisus Christos.
Este foarte posibil ca noul imprat s fi vzut in cretinism un mijloc de a conferi
unitate stpanirii sale atat de eterogene. Este posibil ca papa s fi crezut c
reuete s realizeze astfel un imperiu cretin in care el s joace un rol
determinant. Cert este c suveranul franc nu a renunat niciodat la titlul su de
rege al francilor i longobarzilor, i nu i-a spus imprat al romanilor, ci imprat
guvernand imperiul roman, ceea ce indic ambiguitatea poziiei sale. De altfel,
impraii bizantini au refuzat in prim instan s-i recunoasc titlul imperial,
considerandu-se singurii motenitori legitimi ai vechiului imperiu roman.
Statul condus de Carol, chiar dac se voia o restaurare a imperiului roman, era in
multe privine diferit de acesta. Din punct de vedere teritorial, nu incorpora
teritorii altdat romane (Spania, Britania), iar pe de alt parte se extinsese in
zona german ce nu fusese niciodat stpanit de romani. Era un stat centrat pe
spaiul franc i orientat din punct de vedere economic spre nord, i nu spre
Mediterana, in acel moment controlat de arabi. Dei la suprafa prea inspirat
de modele romane, imperiul a rmas unul franc, in care se meninea concepia

patrimonial despre stat, vzut nu ca un domeniu public (res publica) ci drept o

proprietate personal a suveranului, care il las motenire i, mai ales, il poate
impri. Carol a dorit s impart imperiul intre fii si i doar intimplarea, care a
fcut s nu ii supravieuiasc decat unul, l-a impiedicat.
Urmaii lui Carol cel Mare
Fiul su, Ludovic cel Pios (814-840), a fost un imprat influenabil, care pe de o
parte a continuat opera tatlui su, de uniformizare, mai ales religioas, a
statului, dar pe de alta a fost incapabil s rezolve problemele de succesiune.
Dorind s fac parte la motenire tuturor fiilor si, inclusiv celui dintr-o a doua
cstorie, a imprit imperiul in trei. Bineineles c au izbucnit lupte intre el i fii
si, apoi intre frai. In 842, Carol cel Pleuv i Ludovic Germanicul se aliaz
impotriva fratelui lor mai mare, Lothar, care dorea s-i impun asupra lor
prerogativele imperiale. La Strassbourg cei doi schimb intre ei jurminte, rostite
de fiecare in limba vorbit de soldaii celuilalt, ceea ce constituie primele mrturii
ale limbilor francez i german veche. Conflictele s-au incheiat in 843 cu acordul
de la Verdun prin care reveneau: lui Carol cel Pleuv Francia Occidental (in mare
Farna actual), lui Ludovic Germanicul Francia Rsritean (actuala Germanie) i
lui Lothar Italia i zona intermediar intre cele dou stpaniri ale frailor si, intre
Frizia i Provena (viitoarea Lotaringie). Lothar pstra ins titlul de imprat i o
intaietate onorific intre fraii si. Dar pe de alt parte, teritoriile sale erau cele
mai lipsite de unitate, ceea ce a i condus la dezagregarea rapid a acestei
formaiuni teritoriale.
Tratatul de la Verdun a marcat imprirea definitiv a Imperiului carolingian, pe
ruinele cruia se defineau viitoarele entiti medievale ale Franei, Germaniei i
Italiei. In scurt vreme intervenea cderea in desuetudine a titlului imperial, care
este asumat de regii Italiei, fr a mai avea o semnificaie universal ca in
vremea lui Carol cel Mare. Readucerea sa in actualitate avea s survin de-abia in
962, ins sub o alt dinastie german, cea a ottonienilor.
Organizarea intern
i in acest domeniu exist elemente care fac din stpanirea lui Carol o creaie
original, diferit de fostul imperiu. Puterea central este asigurat de imprat i
de anturajul lui, palatul (cu meniunea c nu mai exist funcia de majordom,
pe care suveranul o exercit singur). Nu exist o capital propriu-zis,
necesitatea de a fi prezent personal in diferite puncte ale imperiului i de a
consuma la faa locului produsele ce se puteau transporta cu greu ducand la o
deplasare a curii intre mai multe reedine. Totui, cea preferat, mai ales in
ultimii ani ai vieii lui Carol, a fost la Aachen, unde i Ludovic cel Pios incearc s
stabileasc o adevrat reedin imperial. Impratul concentreaz in mana sa
toate puterile: judiciar, administrativ, religioas i militar. El legifereaz in
toate aceste domenii prin intermediul unor capitulare, redactate in form de
capitole i avand putere de lege pe intreg teritoriul Imperiului. Controlul asupra
aplicrii politicii imperiale este asigurat de trimiii suveranului, missi dominici,
care se deplaseaz regulat in teritoriu, cate doi - un laic i un cleric. Acetia
inspecteaz, primesc raporturi sau plangeri, transmit hotrarile impratului.
Puterea local este exercitat in circumscripiile administrative de comii, duci
(cu o funcie militar mai pronunat) sau marchizi (comiii din mrcile de
aprare). Acetia exercit pe plan local puterea administrativ, judiciar i
militar, fiind recompensai prin pstrarea unei cote pri din impozite sau
amenzi judiciare. Fac parte din aristocraie i sunt legai de suveran prin
jurmantul de fidelitate pe care Carol il impune tuturor oamenilor liberi in

incercarea de a da coeren stpanirii sale. Vasalitatea (sistem de obligaii

reciproce in care prestarea slujbei militare se face in schimbul unor avantaje
materiale i este garantat prin jurmant) este deci vzut ca un mijloc de
guvernare a imperiului.
Un alt mijloc de guvernare a imperiului a prut la un moment dat i imunitatea,
prin care unui mare proprietar, laic sau eclesiastic, i se acordau toate puterile
judiciare i fiscale pe domeniul su, unde agenii puterii imperiale nu puteau
intra. Iniial derogare a unor responsabiliti, imunitatea a devenit mai tarziu un
mijloc de subminare a puterii suveranului.
De asemenea, in guvernarea imperiului un mare rol i-a fost acordat Bisericii.
Episcopii sau abaii fceau parte dintre acei missi trimii in teritoriu, beneficiau
adesea de imunitate, clerul furniza tiutorii de carte necesari pentru administrare.
In teritoriile cucerite au fost intemeiate noi episcopate, care au contribuit in
acelai timp la cretinare i la intrirea puterii suveranului. Pentru a-i indeplini
sarcinile in omogenizarea imperiului, Biserica a fost ea insi reformat,
impunandu-se pretutindeni aceleai rituri - ale Romei, aceeai limb - o latin ce
se dorea clasic, purificat, aceeai organizare a mnstirilor sub regula Sfantului
Benedict.
Rezultatul aciunilor intreprinse de Carol cel Mare i urmaii si a fost renaterea
ideii de imperiu cretin in Europa apusean, idee care sub diferite forme va
supravieui pan in epoca modern, dand o anume identitate civilizaiei
europene. Mai mult decat atat, statul carolingian s-a definit ca o respublica
cristiana, al crui conductor era, cel puin teoretic, in fruntea intregii lumi
cretine. De fapt, cretintatea apusean devenea pentru prima oar contient
de unitatea ei profund, dincolo de realele diferene existente intre regiuni.
Lumea scandinav in evul mediu
Epoca viking adusese pentru popoarele nordice un aflux de bogii care au
modificat structurile economice i sociale ale regiunii. Adoptarea modelului
occidental i a cretinismului a condus i aceste regiuni spre o dezvoltare de tip
feudal, chiar dac diferit i cu decalaje fa de cea din Anglia sau Frana.
Caracteristic pentru spaiul scandinav este meninerea unei rnimi libere
(bondi, pl. bondr) mult mai putenic i mai stabil decat cea din Occident, ceea
ce a imprimat un alt tip de dezvoltare a agriculturii, cu un rol mai puin important
al marelui domeniu. Structura societii scandinave nu este atat tripartit, ca in
Occident, cat bipartit, deosebirea esenial fiind cea intre omul liber i sclav. De
altfel, sclavia domestic, cu o existen veche in spaiul scandinav, a fost
revigorat in urma raidurilor vikinge, intrand in declin i disprand de-abia prin
secolele XIII-XIV. Agricultura, creterea animalelor, pescuitul i comerul sunt
principalele surse de venituri ale lumii scandinave, situat la un nivel destul de
sczut al dezvoltrii economice pe toat intinderea perioadei medievale, intre
altele i datorit condiiilor de clim i de relief destul de vitrege.
Din punct de vedere politic, lipsa unor frontiere naturale ferme a constituit
adesea o tentaie pentru incercri de a realiza unitatea spaiului scandinav. De
altfel, pan in secolul X, in Peninsula scandinav se pare c se vorbea inc o
limb unitar, care de-abia un veac mai tarziu incepe s dea natere dialectelor,
norvegiana i islandeza evoLuand diferit de suedez i danez.
Statul apare in peninsul in perioada viking, fiind probabil in acelai timp i
cauz i efect al marilor expediii de peste mri. In Norvegia, intemeietorul
statului este considerat Harald Harfagr (Pr Frumos), care, la 872, intr-o btlie
impotriva vikingilor punea bazele unitii teritoriale norvegiene. Dup o perioad
de disoluie, in 995, un strnepot de-al su, Olav Tryggvason, reuete
reunificarea teritoriilor dispersate.

In Danemarca, primul rege cunoscut este Godfred, mort pe la 810, adversar al lui
Carol cel Mare. Cel ce a intemeiat ins regalitatea danez pare s fie Harald
Blatonu (Dinte Albastru), care a domnit intre 940-986 i este i autorul convertirii
la cretinism a poporului su.
Suedia se definete ca o individualitate in secolul al IX-lea, cu dinastia Ynglingar,
din care face parte Olaf Skottkonung (Cel care pune impozite), artizanul
cretinrii i al organizrii administrative in spirit occidental.
Islanda, descoperit i colonizat intre 874-930 de norvegieni amestecai i cu
danezi, suedezi, flamanzi i anglo-saxoni are o evoluie de un tip special. In
aceast insul nu exist regalitate, autoritatea suprem fiind adunarea oamenilor
liberi, Althing, cu rol judiciar i de arbitraj in problemele interne, din care unii
istorici au dorit s fac primul parlament din istorie. Fr conducere centralizat
i fr o for militar proprie, Islanda ii pstreaz totui independena pan in
secolul al XIII-lea, cand este cucerit de Norvegia, iar din 1389 este integrat
impreun cu aceasta Danemarcei (in componena creia rmane pan in 1944).
Cretinarea lumii nordice a fost un moment decisiv in integrarea acesteia
modelului occidental. Cazuri individuale de convertire a unor vikingi au existat
inc din secolul al IX-lea, dar de multe ori era vorba de decizii conjuncturale,
luate pentru a obine eliberarea din captivitate sau semnarea unui tratat
avantajos cu un monarh cretin. Adeseori, cel astfel convertit revenea apoi la
vechea sa religie, demonstrand c trecerea la cretinism nu este, aa cum
credeau misionarii, doritul remediu pentru problema viking. Primele misiuni pe
teritoriul viking aparin lui Willibrord, apostolul Friziei i lui Ansgar, clugr saxon,
care intemeiaz in 830, la Birka, in Danemarca, prima Biseric din spaiul
scandinav. Harald Dinte Albastru se convertete in 966 i impune i supuilor si
botezul, astfel c pe la 986 cretinismul prea stabilit in Danemarca. La mijlocul
secolului al IX-lea existau deja comuniti cretine i in Suedia, iar la sfaritul
secolului al X-lea, Olaf Tryggvason instaleaz in Norvegia un episcop adus din
Northumbria. Adevratul evenghelizator al Norvegiei este ins Olaf Haraldson,
intrat in istorie ca Sfantul Olaf (mort in 1030). Varegii suedezi, datorit
contactelor cu Rusia, sunt la inceputul secolului al XI-lea supui unei influene
bizantine. Cretinarea oficial a Suediei este ins opera regelui Olaf Skottkonung,
botezat in 1008 impreun cu curtea sa. In Islanda, decizia Althingului din 999
fcea din cretinism singura religie acceptat in insul. In concluzie, in secolele XXI cretinismul de expresie latin se instala in spaiul scandinav, creand condiiile
pentru aderarea la sistemul economico-social i politic i la valorile specifice
Occidentului catolic.
Evoluia politic a spaiului scandinav cunoate un prim moment de unificare la
inceputul secolului al XI-lea, in timpul lui Knut cel Mare (1014-1035). Tatl su,
danezul Sven Tveskaeg (Barb Infurcat) cucerise Anglia, iar Knut continu seria
cuceririlor, aducand sub stpanirea sa Danemarca (1018), Suedia (1026) i
Norvegia (1027). Imperiul nordic al lui Knut nu-i supravieuiete ins, din anii '40
ai secolului al XI-lea prile componente recptandu-i independena. Secolele
XII-XIV sunt marcate de tulburri interne in intreaga lume scandinav, rivalitile
intre pretendeni, decderea puterii regale in raport cu cea a aristocraiei i a
Bisericii determinand frecvente schimbri de dinastii.
O soluie la aceast situaie a prut s fie realizarea unei uniuni scandinave, a
crei prim etap a avut loc in 1319. Norvegia cunoscuse o anumit intrire a
puterii regale in a doua jumtate a secolului al XIII-lea, astfel c in 1319, Magnus
Erikson, un copil de trei ani, motenea fr probleme tronul. Prin mam, acesta
avea i drepturi la coroana Suediei i, in condiiile anarhiei interne ce a condus la
lichidarea dinastiei, era recunoscut ca rege i in aceast ar, sub regena mamei
sale Ingeborg. Vzut iniial ca o stare tranzitorie, uniunea suedo-norvegian se
consolideaz, iar in 1389 ii aduga i Danemarca. Dup o perioad de slbire

continu a puterii regale, Danemarca ajunsese sub controlul reginei Margareta,

care asigura regena i in Norvegia. Astfel, in 1389 se ajungea la Uniunea de la
Kalmar, care avea s menin cele trei regate scandinave i domeniul lor insular
sub acelai sceptru pan in primele decenii ale secolului al XVI-lea.
Frimiarea feudal
De la mijlocul secolului al IX-lea, autoritatea carolingian incepea s decad, in
condiiile luptelor pentru tron, ale inceputului noilor invazii i ale conturrii unor
factori de putere la nivel local. Funciile de comite, duce sau marchiz fuseser
gandite de Carol cel Mare ca avand un caracter public, menit s asigure
exercitarea autoritii centrale in teritoriu. Din funcii cu caracter public i
revocabil, ele s-au transformat in timpul urmailor si in patrimoniu de familie
transmis ereditar. Capitularul de la Quierzy (877) indic lupta dus de imprai
pentru a menine dreptul lor de a numi in funcii, in condiiile in care acestea erau
in mod tot mai frecvent motenite din tat in fiu.
In toate teritoriile care au fcut parte din fostul Imperiu Carolingian, in secolul al
X-lea puterea real nu mai aparine monarhului, care, sub titlul de imprat sau de
rege, nu mai reprezint decat un simbol al unitii de altdat, ci unor principi
teritoriali. Acetia au motenit prerogativele fotilor funcionari carolingieni i de
asemenea, in anumite zone, s-au afirmat pe baza unor solidariti etnice care
supravieuise in timpul Imperiului. Aceast situaie este foarte evident in
Germania, unde se creaz aa numitele ducate naionale (Suabia, Bavaria,
Saxonia, Franconia, Lorena) pe teritoriile unor foste uniuni de triburi preexistente
cuceririi carolingiene. In spaiul italian, un bun exemplu poate fi reprezentat de
ducatele longobarde de Spoleto i Benevent, sau de romanii, precum cea din
zona veneian. Chiar i in Frana, la baza unor mari principate teritoriale precum
Acvitania, Burgundia, Bretania sau Normandia au stat unele particularisme
etnice, manifestate din perioada merovingian sau aprute in urma migraiilor.
Generalizarea raporturilor feudo-vasalice a contribuit la randul ei la schimbarea
raportului de fore intre regalitate i reprezentanii marii aristocraii din teritoriu.
Dei toi deintorii de funcii (honores) erau in mod formal vasalii monarhului,
cruia ii jurau credin, in momentul in care ii creeaz proprii vasali i propria
for armat, ei nu se mai simt constrani de o putere central care uneori le este
inferioar din punctul de vedere al bogiei i al capacitii de lupt.
O alt posibil cauz a fragmentrii politice a Occidentului poate fi i dificultatea
controlului unui teritoriu prea vast in condiiile precaritii reelei de drumuri i a
greutilor de comunicare rapid pe distane mari. Principatele teritoriale sunt
alctuiri mai restrinse, care pot fi mai uor controlate in condiiile epocii decat
regatele.
Principatele acestea sunt conduse de comii, duci sau marchizi care exercit pe
intinsul lor atributele puterii suverane: asigur aprarea, mai ales in contextul
invaziilor normande sau maghiare, crora monarhii n-au reuit s li se opun in
mod eficient, impart dreptatea, pretind taxele care altdat aparineau regalitii,
protejeaz Biserica, bat moned.
La conducerea unor principate teritoriale pot ajunge uneori i reprezentani ai
Bisericii, episcopi sau arhiepiscopi, crora regii carolingieni le-au incredinat
funcii de comite i care au constituit la randul lor adevrate dinastii. In Frana,
principatele ecleziastice sunt mai fragile i nu se menin mult vreme, fiind in
general fracionate i imprite intre laici. In Germania ins, in condiiile
colaborrii dintre Ottonieni i episcopat, se constituie Biserica imperial, in care
episcopi i arhiepiscopi dein autoritatea la nivelul unor intinse formaiuni
teritoriale.

Procesul de fragmentare a autoritii i de delegare a acesteia la nivel local nu

se incheie cu conturarea in secolul al X-lea a principatelor teritoriale. Mai ales in
contextul ultimelor invazii, dar i al unui climat de violen datorat luptelor dintre
reprezentanii aristocraiei, in Occident incep s se rspandeasc punctele
fortificate de tipul turnurilor sau castelelor. Istoricii italieni au folosit termenul de
incastellamento pentru a desemna fenomenul de ridicare a unor fortificaii care in
caz de nevoie pot adposti populaia din zona rural inconjurtoare i care in
vreme de pace reprezint un mijloc de dominaie a aceleiai populaii de ctre cei
ce au in grij sau in proprietate castelul. Ridicate uneori din grija monarhilor i
incredinate spre aprare unor castelani, alteori rezultate din iniative locale,
aceste fortree devin la sfaritul secolului al X-lea i in cel de-al XI-lea centre de
putere pe plan local, care scap adesea autoritii principilor teritoriali.
Exercitarea justiiei, preluarea taxelor i vmilor, tot ceea ce era considerat a face
parte din drepturile regaliene sunt acum prerogativele acestor mici seniori
locali care reprezint in zona lor singura autoritate cunoscut i respectat.
Lipsa unei autoriti superioare capabil s impun ordinea permite desfurarea
continu a unor rzboaie private intre diferiii seniori, ceea ce s-a numit anarhia
feudal. Biserica i uneori principii teritoriali incearc s reacioneze, impunand
prin intermediul unor adunri cu caracter ecleziastic (concilii locale) limitarea
confruntrilor la anumite zile pe sptman (erau permise de luni pan miecuri)
i protejarea unor categorii de persoane (clerici, rani, negustori, in general a
necombatanilor). Pacea lui Dumnezeu sau armistiiul lui Dumnezeu, fr a
elimina total violenele, demonstreaz existena in randul societii a unei nevoi
profunde de reinstaurare a ordinii. Instituia monarhic profit de aceast nevoie
i trece la micarea invers, de concentrare a autoritii i de extindere a
prerogativelor regalitii pe intreg teritoriul regatului. Centralizarea politic,
vzut ca opusul fenomenului de framiare, a reuit in Frana, Anglia, Spania,
euand ins in zone precum Italia sau Germania.
Imperiul ottonian
Ducatele naionale
In condiiile decderii autoritii dinastiei carolingiene, ale problemelor puse de
noile invazii care necesit organizarea aprrii la nivel local, ale progresului
feudalizrii i ale renaterii particularismelor locale, in Germania se constituie
principate teritoriale care au la baz mai vechi uniuni de triburi. Ducatele
naionale germane - Saxonia, Bavaria, Franconia, Suabia - la care se adaug
Lorena, parte a vechii Lotaringii reunit cu Germania la inceputul secolului al Xlea, continu s fac parte in mod formal din regat, dar in realitate se manifest
ca fore independente. Ducii ignor autoritatea regelui i pretind s controleze
Biserica, ajuns o mare putere datorit privilegiilor acordate de Carolingieni.
Regalitatea
Dup destrmarea definitiv a unitii carolingiene prin depunerea in 887 i
moartea in 888 a lui Carol cel Gros, ultimul suveran care a controlat teritoriile
fostului imperiu al lui Carol cel Mare, rege al Germaniei devine Arnulf de Carintia
(887-899). Acesta preia titlul imperial (896) dar eueaz in impunerea autoritii
sale in teritoriu. In 911, la moartea succesorului su Ludovic al III-lea, dinastia
carolingian, lipsit de for real, se stingea in Germania. Tronul regal este
preluat de ducele Franconiei, Conrad (911-918), inrudit, dup mam, cu
Carolingienii. El incearc s restaureze autoritatea regal in faa ducilor, apeland
pentru aceasta i la sprijinul Bisericii. In 916, Conciliul reunit la Hohenaltenheim ii
amenina cu anatema pe cei ce conspirau impotriva regelui. Nu era ins de ajuns
pentru a sigura succesul regelui confruntat cu opoziia intern. La eecul

tentativei lui Conrad I contribuie i insuccesele din politica sa extern, cum ar fi

pierderea Lorenei (raliat Franei) sau incapacitatea de a opri incursiunile
ungurilor. Totui, inainte de a muri, reuete s-i desemneze succesorul, in
persoana celui mai puternic dintre duci, Henric de Saxonia (919-936). Ales de o
adunare a notabililor germani, Henric I, supranumit Psrarul, reuete s
restabileasc pacea intern i s-i atrag pe duci in opera de guvernare,
transformandu-i in reprezentani ai autoritii regale in teritoriu. Prestigiul su
crete i prin reuita unor aciuni de limitare a pericolului extern, reprezentat de
unguri, slavi, danezi. La moartea sa, mai marii regatului consimeau s-l aleag
rege pe fiul acestuia, Otto I (936-973).
Widukind, Rerum gestarum saxonicarum
- ncoronarea ca rege a lui Otto cel Mare Dup moartea printelui patriei i al regilor, prea marele i prea bunul Henric,,
tot poporul francilor i al saxonilor a ales ca principe pe fiul sau Otto, deja
desemnat mai nainte ca rege de ctre tatl su; i locul pentru alegerea
general au hotrt s fie palatul de la Aquisgrana. i este acest loc aproape
de Jlich, numit astfel dup ntemeietorul su Iulius Caesar. Dup ce el a ajuns,
ducii i mrimile reunii cu ceilalti conductori de oaste n deambulatoriul care
ine de biserica marelui Carol, au aezat pe noul principe pe tronul care fusese
construit acolo, i, dndu-i minile, promindu-i credin i asigurndu-l de
ajutorul lor impotriva tuturor dumanilor, l-au fcut rege dup obiceiul lor. In
vreme ce ducii i celelalte mrimi faptuiau aceasta, arhiepiscopul mpreun cu
toi preoii i cu to poporul ateptau mai jos, in biseric, alaiul noului rege.().
Pe atunci era arhiepiscop Hildebert, franc de neam, clugr, crescut i educat
in mnstirea Fulda.Urcnd atunci la altar i prinznd sabia(), ntors ctre
rege, a vorbit: "Primete", a spus el, "aceast sabie cu care vei respinge pe
dumanii lui Christos, pe barbari i pe rii cretini; puterea asupra ntregului
imperiu al francilor i este dat prin autoritatea divin, ntru cea mai mare
pace a tuturor cretinilor". Lund apoi sceptrul i inelul:" Prin aceste nsemne",
a zis, " vei impri supusilor ti o dreptate printeasc, i, cel dinti ntre
slujitorii lui Dumnezeu, vei ntinde mna ta milostiv ctre vduve i orfani;
nicicnd uleiul milosteniei nu va lipsi de pe capul tu, pentru ca acum i in
viitor s fii ncoronat cu coroana rsplii venice". i imediat a fost uns cu
uleiul sfinit i a fost ncoronat cu diadema de aur de ctre aceiai episcopi
Hildebert i Wicfrid.
Joseph Calmette,
Textes et documents dhistoire,
Paris, 1937, p. 50-51
Otto I reuete s continue opera de limitare a independenei ducatelor, in a
cror alctuire teritorial i intervine, trecand la amputri i comasri, care
conduc treptat la pierderea caracterului lor etnic. In condiiile in care funcia
ducal redevine revocabil i nu se pot constitui dinastii (cu excepia Saxei,
rmas centrul puterii Ottonienilor), ducatele evolueaz spre simple structuri
teritoriale. Otto I prefer s se alieze cu episcopii, crora le deleg puteri in
teritoriu, deoarece acetia nu puteau constitui dinastii care s concureze
regalitatea i pentru c aveau un prestigiu spiritual care putea fi pus in serviciul
autoritii centrale. In schimbul donaiilor i privilegiilor, episcopii presteaz
omagiu regelui, care le acord investitura pentru funcia lor ecleziastic. Biserica
german devenea una regal, i apoi, dup 962, imperial, cheie de bolt a
statului ottonian.

Imperiul
In afara succeselor pe plan intern, Otto are i remarcabile realizri externe. La
Lechfeld, in 955, regele german obine o victorie impotriva ungurilor care
marcheaz sfaritul incursiunilor acestora impotriva Europei occidentale. De
asemenea, Otto ii impune voina in Italia, prin dou incursiuni victorioase. In
951, chemat in ajutor de partidul care susinea pe Adelaida, vduva ultimului
rege al Italiei impotriva lui Berengar al II-lea, Otto se incoroneaz la Pavia rege al
longobarzilor, ca altdat Carol cel Mare. Cstoria cu Adelaida ii intrea
legitimitatea, dar papa Agapet refuz s-l primeasc in Roma i s-l incoroneze
imprat. Otto revine in Germania i dup zece ani organizeaz o alt expediie,
de data aceasta la chemarea papei Ioan al XII-lea. La 2 februarie 962 Otto era
incoronat imprat.
Ca i in vremea lui Carol, restaurarea imperial se baza pe expansiunea
teritorial i pe consolidarea puterii in interiorul unui stat germanic. Spre
deosebire de predecesorii si italieni care purtaser in ultimii ani titlul de imprat,
Otto adaug ideii imperiale conservate la Roma dimensiunea universal,
coninut in misunea de aprtor al Bisericii. Tradiia de la care se revendic este
clar carolingian, cci titlul pe care il poart este imperator augustus, iar imperiul
su se dorete o renovatio regni Francorum. Aceast precauie in asumarea
titlului de imprat roman contribuie la meninerea unor relaii relativ bune cu
Bizanul, consfinite de cstoria fiului su, viitorul Otto al II-lea, cu prinesa
Theophano.
In Italia, Otto I respect instituiile locale, fr s incerce o uniformizare intre
teritoriile de aici i cele germane, ceea ce asigur stabilitatea stpanirii sale in
zon, in absena unor revolte.
Colaborarea strans intre Otto i Biseric se manifest cu i mai mult putere
dup asumarea titlului imperial, cand continu opera de extindere a
cretinismului in teritoriile slave, ungureti sau daneze. La moartea sa, Imperiul
redevenise prima putere a lumii occidentale.
Otto al II-lea (973-996) continu politica tatlui su, dar trebuie s fac fa unor
probleme aprute in spaiul slav. Domnia sa este marcat de preocuparea pentru
problemele interne ale Germaniei, ceea ce las in umbr misiunea imperial.
Aceasta a fost reluat de fiul i succesorul su, Otto al III-lea (996-1002). Fiul unei
principese bizantine, profund influenat de aceasta i de anturajul ei, Otto
incearc s concretizeze o idee imperial marcat de componenta romanobizantin. Este singurul din dinastia sa care ii are reedina chiar la Roma, pe
Aventin, unde ii organizeaz o curte cu demnitari ce poart titluri asemntoare
celor antice sau bizantine. De altfel programul domniei sale poate fi rezumat in
formula renovatio imperii Romanorum.
Thietmar din Merseburg, Chronicon Ideea imperial la Otto al III-lea
Impratul, dornic s nnoiasc n timpurile sale obiceiurile vechi ale romanilor, n
cea mai mare parte disprute, fcea multe lucruri, nelese n chip diferit de unii
sau de alii. Sttea singur la o mas aproape semicircular, aezat mai sus dect
celelalte. Cum nu tia precis unde odihneau osemintele lui Carol cel Mare, a pus
s fie spart pe ascuns pardoseala bisericii unde acestea ar fi putut fi, apoi a pus
s se sape pn ce au fost gsite n pmnt, ntr-un sarcofag regesc. A luat crucea
de aur care atrna la gtul acestuia i partea din veminte care pn atunci nu
putrezise, iar pe celelalte le-a pus la loc cu adnc respect.
B. Murgescu, coord.,

Istoria lumii n texte, p. 125.

O alt component a ideii imperiale in timpul su este cea carolingian, intrucat
Otto ii consider imperiul tot ca pe o super-regalitate in lumea occidental,
bazat pe stpanirea sau manifestarea influenei sale in diferite regate. Tanrul
imprat revendic in mod deschis motenirea marelui su predecesor, al crui
portret il pune pe bulele sigilare i al crui mormant il deschide pentru a-i prelua
insemnele imperiale. A treia component a ideii imperiale a lui Otto al III-lea este
cea cretin, pe care el o afirm in diferite moduri. In primul rand, prin titlurile de
rob al lui Christos sau rob al apostolilor, care pot fi legate i de influena
bizantin. Apoi, prin stransa colaborare cu scaunul pontifical, pe care in 999 il
atribuie vechiului su profesor i prieten, Gerbert. Acesta ii ia numele de
Silvestru, dup papa contemporan cu Constantin cel Mare, ilustrand astfel
intenia perfectei colaborri intre Imperiu i Biseric, in mod tradiional atribuit
primului imprat cretin. Otto al III-lea incearc s realizeze un imperiu cretin in
care Biserica s fie subordonat puterii impratului. Papa este privit ca un auxiliar
in aciunea de reformare a Imperiului, i atribuirea unor donaii funciare se face
din devotamentul cretin al impratului, i nu din respectarea Donaiei
constantiniene, a crei autenticitate e respins de Otto. Dimensiunea cretin a
imperiului lui Otto al III-lea este demonstrat i de continuarea aciunii de
evanghelizare a pganilor (pruii sau ungurii) ca i prin crearea de noi
episcopate. Universalismul imperiului este dovedit de implicarea in consacrarea
unor regate subordonate, precum cel polonez, sau chiar crearea unora noi,
precum cel maghiar. Principele ungur Vayk, prin cretinare primete numele de
tefan i impratul ii trimite o coroan, ceea ce semnifica transformarea
stpanirii sale intr-un regat de tip occidental.
In interiorul Imperiului intervin ins probleme, i in 1001 Otto al III-lea este
obligat s plece din Roma. Moare in ianuarie 1002, cand se pregtea s-o
recucereasc.
Dispariia prematur a lui Otto al III-lea a pus capt aspiraiilor universale ale
Imperiului. Urmaii si se preocup de problemele interne, iar Imperiul ii
intrete din ce in ce mai mult caracterul german. Titlul pe care acesta il poart
de acum inainte, Sfantul Imperiu Roman de Naiune German, ilustreaz
meninerea unei ideologii universale grefat ins pe resurse i pe interese
germane.
Lumea Bizanului pan in secolul al XI-lea
Inceputurile Bizanului
In cadrul istoriei medievale, istoria Imperiului Bizantin reprezint din multe
puncte de vedere un caz cu totul deosebit. Bizanul s-a nscut ca motenitor,
deci continuator al lumii romane. A fost destul vreme un stat care s-a intins pe
trei continente, in Europa, Asia i Africa. i-a incetat existena la mijlocul veacului
al XV-lea, fiind inlocuit din punct de vedere politic cu Imperiul otoman
Inceputurile Bizanului ca realitate istoric sunt controversate. La 11 mai 330
impratul Constantin cel Mare, sanctificat ulterior de Biserica cretin, inaugura o
nou capital pe malurile Bosforului, un ora ce avea s-i poarte numele,
Constantinopol, care se afla pe locul unde mai inainte fusese colonia greceasc
Byzantion. Dup muli istorici, aceasta ar fi data de natere a noului stat, care, in
prima sa faz de existen nu ar fi altceva decat Imperiul roman cretin. La mai
multe decenii dup Constantin cel Mare, in anul 395, pe patul de moarte,
impratul Teodosie cel Mare imprea din punct de vedere administrativ Imperiul

su in dou uniti teritorial administrative pe care le incredina spre guvernare

celor doi fii, Arcadiu i Honoriu. Se ntea astfel o realitate, iniial formal, apoi
efectiv istoric, a Imperiului roman de Apus, respectiv a Imperiului de Rsrit,
devenit mai tarziu Imperiul bizantin. Deci aceasta este o alt dat considerat de
unii ca fiind cea a naterii Bizanului. Aa numitul Imperiu roman de Apus a
incetat s existe in anul 476, cand generalul german Odoacru l-a depus pe
Romulus Augustulus, un copil ce era considerat imprat, i a trimis insemnele
imperiale la Constantinopol. Atunci a incetat efectiv a mai exista imperiul roman
in prile apusene. Cateva decenii mai tarziu, impratul constantinopolitan
Justinian a intreprins timp de mai multe decenii un rzboi avand drept scop
reconstituirea Imperiului de odinioar, i, de aceea, in viziunea unora el a fost i
este ultimul imprat al Romei antice, cu moartea cruia s-ar fi incheiat existena
celei mai de seam creaii politice a antichitii.
Oricare ar fi data sa de inceput, Bizanul s-a nscut la hotarul dintre antichitate
i evul mediu i intr-un spaiu geografic tricontinental. Aceast realitate i-a dat i
o alt dimensiune meninut statornic, indiferent de dimensiunile sale teritoriale
mai mari sau mai mici. In cadrul Imperiului constantinopolitan, in mare msur
spre deosebire de Imperiul roman, a existat o mare diversitate din punct de
vedere etnic, respectiv populaii din cele mai diverse in Caucaz, Asia Mic,
Peninsula Balcanic etc. Avand o singur limb oficial, latin i apoi greac,
impunand o singur religie, cea cretin, ortodox, Imperiul ca atare s-a dovedit
de o toleran extrem in raport cu popoarele extrem de diverse care alctuiau
substana sa demografic i care i-au putut astfel pstra trsturile lor specifice
de la etnogenez pan inspre vremurile moderne. Inceputurile Bizanului ca
realitate istoric sunt controversate. La 11 mai 330 impratul Constantin cel
Mare, sanctificat ulterior de Biserica cretin, inaugura o nou capital pe
malurile Bosforului, un ora ce avea s-i poarte numele, Constantinopol, care se
afla pe locul unde mai inainte fusese colonia greceasc Byzantion. Dup muli
istorici, aceasta ar fi data de natere a noului stat, care, in prima sa faz de
existen nu ar fi altceva decat Imperiul roman cretin. La mai multe decenii
dup Constantin cel Mare, in anul 395, pe patul de moarte, impratul Teodosie cel
Mare imprea din punct de vedere administrativ Imperiul su in dou uniti
teritorial administrative pe care le incredina spre guvernare celor doi fii, Arcadiu
i Honoriu. Se ntea astfel o realitate, iniial formal, apoi efectiv istoric, a
Imperiului roman de Apus, respectiv a Imperiului de Rsrit, devenit mai tarziu
Imperiul bizantin. Deci aceasta este o alt dat considerat de unii ca fiind cea a
naterii Bizanului. Aa numitul Imperiu roman de Apus a incetat s existe in anul
476, cand generalul german Odoacru l-a depus pe Romulus Augustulus, un copil
ce era considerat imprat, i a trimis insemnele imperiale la Constantinopol.
Atunci a incetat efectiv a mai exista imperiul roman in prile apusene. Cateva
decenii mai tarziu, impratul constantinopolitan Justinian a intreprins timp de mai
multe decenii un rzboi avand drept scop reconstituirea Imperiului de odinioar,
i, de aceea, in viziunea unora el a fost i este ultimul imprat al Romei antice, cu
moartea cruia s-ar fi incheiat existena celei mai de seam creaii politice a
antichitii.
Criza secolului al V-lea i Bizanul Trecand peste perioada lui Constantin cel
Mare i a urmailor si direci, e incontestabil c istoria propriu-zis a lumii
bizantine de inceput aparine veacului al V-lea. Atunci, Imperiul Roman de Rsrit
ce devenea bizantin a fost confruntat cu variate probleme interne i externe. In
interiorul granielor se manifestau i se combinau realiti din cele mai diverse.
Se manifesta in diverse forme criza structurilor sociale i economice,
caracteristic dispariiei sclavagismului de tip roman i genezei realitilor
feudale de mai tarziu. Se manifestau in diverse forme efectele reformelor lui

Diocleian i Constantin cel Mare ce-i propuseser s franeze declinul lumii

antice. E incontestabil c, in plan intern, o realitate major a secolului al V-lea o
constituia problema religioas. Dac in secolul anterior avusese loc infruntarea
dintre pganism i cretinism, incheiat cu victoria oficializat a invturii lui
Christos, in secolul V a avut loc infruntarea dintre adepii dreptei credine
(ortodoxie) i cei care intr-un fel sau altfel imbriaser ereziile, interpretri
diferite ale cretinismului. Atunci au aprut nestorianismul i monofizismul crora
le-au fost consacrate dou concilii ecumenice i care au dat natere unor Biserici
meninute mai apoi in afara autoritii patriarhiei constantinopolitane. Ereziile
cristologice ale veacului V au reprezentat i o form de opoziie a populaiilor din
inuturile orientale in raport cu guvernarea central, ceea ce a uurat mai tarziu
arabizarea i islamizarea multora de acolo.
O problem insemnat a veacului V in istoria Bizanului a constituit-o aprarea
frontierelor. In rsrit a continuat rivalitatea cu persanii, pstrandu-se in general
un statu quo care a durat pan la cucerirea arab. La fel ca i prile apusene ale
Imperiului, graniele europene ale Bizanului au fost nevoite si suporte presiunea
crescand a migratorilor. Deja in 376 impratul Valens acceptase stabilirea in
Imperiu a unui important contingent de vizigoi. Acetia au dominat practic peste
dou decenii viaa intern a Bizanului dup victoria lor de la Adrianopole, din
anul 378. Dup 402, vizigoii sub conducerea lui Alaric s-au indreptat spre Apus,
ceea ce a creat vremelnic o relativ linite pentru bizantini. Incepand din anul
424 Bizanul a pltit tribut hunilor cu centrul de putere in Pannonia. In anii
urmtori, hunii au combinat stoarcerea unor sume tot mai exorbitante cu atacuri
devastatoare in spaiul balcanic, iar incercrile bizantine de rezolvare pe cale
diplomatic a problemelor au fost sortite practic eecului (cum se poate vedea i
din relatrile lui Priscos, diplomat bizantin). Infrangerea hunilor in Occident in
anul 451 a adus iari o relativ linite. O vreme au fost acceptai ostrogoii, in
prile nord-vestice, ca federai. In anul 488 impratul Zenon l-a expediat spre
Apus pe Teodoric impreun cu ostrogoii si, cedandu-i acestuia Italia, teritoriu
asupra cruia impraii de la Constantinopol ridicau pretenii fr a mai avea
vreo autoritate. Acolo Teodoric a devenit practic independent i stpan absolut. O
dat cu impratul Anastasius (491-518), intre diferiii migratori, precum neamuri
turanice, germanice ce asaltau grania de nord a Imperiului, au aprut i primele
detaamente mai consistente ale slavilor. Bucurandu-se de avantajele unei fore
militare mai puternice, ale unei stri materiale mai bune, ale unei guvernri mai
eficiente, Bizanul a reuit in veacul al V-lea s evite stabilirea masiv a barbarilor
in interiorul frontierelor sale, respectiv s supravieuiasc, ceea ce nu s-a
intamplat cu Imperiul roman de Apus.
Epoca lui Iustinian Veacul al VI-lea a fost dominat de activitatea impratului
Iustinian (527-565), una dintre cele mai remarcabile figuri ale primelor secole ale
Evului Mediu. In plan intern, impratul Iustinian i-a legat numele de opera sa
legislativ. Sub directa sa supraveghere s-a fcut o sistematizare a creaiei
juridice a romanilor, alctuindu-se Corpus juris civilis cu patru pri
componente: codul (codex), digestele sau pandectele, institutele i novellele.
Aceast sistematizare a dreptului roman, folosit apoi in intreaga istorie
medieval a Bizanului i a Europei rsritene, preluat de Napoleon, se afl la
baza sistemului juridic al tuturor statelor moderne. Justinian s-a preocupat i de
alte probleme ale situaiei interne. In vremea sa au fost ridicate numeroase
construcii intre care i catedrala Sfanta Sofia, devenit simbol al artei bizantine.
N-au lipsit in interior nici frmantrile interne, nu o dat in form violent precum
celebra rscoal Nika din anul 532. Autoritile centrale subordonate impratului
au promovat atunci o politic fiscal opresiv, o intoleran religioas, un sistem

bazat pe birocraie i corupie ce au generat profunde nemulumiri, consecine

grave pentru autoritatea Constantinopolului in deceniile urmtoare.
Impratul Justinian a rmas in istorie prin aa numita reconquista bizantin,
tentativ de refacere a Imperiului Roman in fostele sale granie. Timp de
aproximativ de dou decenii, incepand din anul 533, sub conducerea generalilor
Belizarie i Narses, armatele bizantine au desfurat ofensive in Apus. Au fost
recucerite, cu eforturi mari i insemnate pierderi, partea apusean a Africii de
Nord, Italia i o mic parte a Peninsulei Iberice. Cuceririle au fost infptuite in
numele unui program social politic curpins in esen in Pragmatica sanciune
din anul 554, act legislativ care propunea o restaurare integral a realitilor
sclavagiste ale defunctului Imperiu Roman. Pe rand, toate cuceririle sale au fosat
pierdute. De altfel, ele fuseser scump pltite. Pentru restaurarea vremelnic i
parial a imperiului universal in viziune roman, impratul Justinian sacrificase
interese vitale. Astfel, in rsrit a fost nevoit s achite Imperiului Persan
importante sume de bani, aducand Bizanul practic intr-o stare de vasalitate in
raport cu vecinul su constantinopolitan. La grania dunrean, a ridicat iniial o
serie de fortificaii i a sprijinit aciunile unor generali capabili precum Chilbudios.
Atunci au fost create unele capete de pod in stanga Dunrii la Constantiniana
Daphne, Lederata, Sucidava. Abandonarea fortificaiilor, lipsa de militari, etc., au
fcut ca grania nordic s fie trecut tot mai des de migratori, mai cu seam
avari i slavi. Acetia au ptruns, jefuind i distrugand tot mai profund pan in
Peloponez i sub zidurile Constantinopolului. Timp de mai multe decenii, in timpul
lui Justinian i sub urmaii si, pan in vremea impratului Mauriciu (582-602),
invadatorii slavi. avari, protobulgari etc., ptrundeau de regul in Imperiu
atacand orae i sate i incrcai de prad in bunuri i oameni se reintorceau la
bazele lor de plecare dincolo de frontierele Imperiului.
Criza secolului al VII-lea.Situaia aprrii imperiului s-a modificat fundamental
in anul 602, o dat cu rscoala armatei bizantine condus de centurionul Focas,
care a abandonat frontiera indreptandu-se spre Constantinopol, unde a i devenit
imprat intre anii 602-610. Atunci s-a petrecut revrsarea masiv a migratorilor,
in primul rand a slavilor in intregul spaiu balcanic, fenomen istoric asemntor
cu cel al invaziei i stabilirii neamurilor germanice in Europa occiedental. In
acelai veac, cateva decenii mai tarziu, in provinciile africane i in cele asiatice,
au avut loc masivele atacuri ale arabilor soldate cu incorporarea unora dintre
teritoriile foste bizantine intre graniele Califatului arab. In acest fel, acel secol s-a
constituit in epoc de criz i de cotitur.
O dat cu aezarea slavilor, in Peninsula Balcanic s-au produs schimbri
demografice eseniale. Rmanand in noua lor patrie, printr-o evoluie fireasc,
slavii au dat natere printr-o sintez cu o parte a romanitii orientale i chiar a
grecitii, la noi popoare. S-a creat astfel o mai mare diversitate etnic in spaiul
balcanic. Aportul uman al slavilor a dus la repopularea unor zone mai ales in
locurile favorabile agriculturii, ele fiind redate din nou circuitului agricol. In spaiul
bizantin s-a accentuat procesul de ruralizare, fr a disprea intru totul economia
artizanal i schimburile comerciale de tot felul. Din punct de vedere politic, pe
durate de timp mai lungi sau mai scurte, administraia bizantin in special,
diversele instituii bizantine in general au fost inlturate, disprand vremelnic
viaa statal ca atare. Doar puine spaii sud-est europene i asiatice se mai aflau
sub stpanirea imprailor din dinastia heraclizilor (610-717). Acetia au inceput
promovarea unor reforme politice, continuate mai apoi i de dinastia urmtoare a
isaurienilor (717-802). Astfel a inceput edificarea unui nou sistem teritorial
administrativ, cel al themelor. Au aprut primele elemente ale stratioiei,
instituie militar dar i social specific bizanului de mijloc, care i-a asigurat
mult vreme securitate i putere. Tot din punct de vedere politic ar fi de semnalat

apariia unor forme incipiente de organizare statal la noii venii, aa numitele

sclavinii i mai cu seam creearea spre sfaritul veacului a unei noi realiti
politice in zona munilor Balcani. In fruntea unor protobulgari nu prea numeroi,
Asparuh a ptruns in anul 680 la sud de Dunre unde a ajuns la un acord cu
uniunea celor apte triburi slave existente acolo. Astfel, in anul 681, ii incepea
existena statul bulgar care mai mult de trei veacuri a fost un rival, o permanent
problem pentru succesivele guvernri bizantine. Tot in veacul al VII-lea o serie
de factori interni, precum i aezarea slavilor au dus la prbuirea deplin a
randuielilor sclavagiste motenite din perioada clasic a Romei. De-a lungul
Imperiului, in mediul rural s-a generalizat sistemul obtilor, al comunitilor rurale
libere care s-au constituit pentru mai multe veacuri in forma fundamental de
organizare a societii (asemntoare parial cu comunitile germanice, mrcile
din Occident).
Epoca isaurian Sistemul obtilor steti a asigurat Bizanului mijloace
financiare, economice, militare, pentru ca o dat cu veacul al VIII-lea s fie
stopat complet erodarea teritorial a statului i s inceap contraofensiva
victorioas atat spre Orient, cat i spre Nord, in Balcani. Aceasta a debutat o dat
cu Leon al III-lea (717-741), cu care se inaugura i epoca clasic din evoluia
Bizanului, cea a imperiului grec medieval care a durat pan la urcarea pe tron a
dinastiei Comnenilor in anul 1081. Principala problem intern cu care s-a
confruntat Bizanul peste un secol a fost aceea a iconoclasmului. Inspirandu-se i
din situaia existent in apropiere, in cazul religiilor mahomedan sau mozaic, o
serie de imprai au considerat c tot mai rspanditul cult al icoanelor din lumea
bizantin era idolatrie i se indeprta de ceea ce considerau a fi adevrata
tradiie cretin. Aciunea lor nu s-a limitat ins la indeprtarea i/sau distrugerea
icoanelor ca atare ci a avut ca obiectiv instituia Bisericii dar i alte domenii ale
societii. In acele vremuri, un numr tot mai insemnat de oameni, brbai i
femei, au ales viaa monahal, crescand sensibil numrul de clugri i clugrie
cu consecine negative pentru stat din diverse puncte de vedere: demografic,
economic, militar, etc. Pe de alt parte, in posesiunea aezmintelor bisericeti
au ajuns, transmiandu-se de la o generaie la alta, importante bunuri materiale,
mobile i imobile, o parte insemnat a avuiei statului, de care autoritile sau
societatea laic nu puteau dispune. Astfel, in fapt, aciunea imprailor
iconoclati s-a constituit intr-o secularizare i laicizare. Practic comunitile
monahale au fost desfiinate, componenii lor fiind silii s aleag intre o via
activ sau pedepse consistente, inclusiv moartea. Bunurile imobile, precum:
cldiri de tot felul, au devenit aezminte publice: cazrmi, orfelinate, cmine de
btrani etc. Suprafeele agricole confiscate de la Biseric au fost parcelate i au
devenit in cea mai mare parte loturi stratiotice. Dup victoria cretinismului, in
Bizan instituia Bisericii a tins tot mai mult s ias de sub autoritatea statal i
s devin independent chiar primordial in stat. Aciunea iconoclast s-a soldat
cu deplina subordonare a Bisericii de ctre autoritatea imperial, situaie care s-a
pstrat pan la sfritul Bizanului i a constituit una dintre specificitile
acestuia.
In funcie de confruntrile care au avut loc ca i de modalitile practice de
realizare, se pot distinge mai multe etape distincte: Prima micare iconoclast
(725-780) in perioada imprailor Leon III, Constantin V, i Leon IV cand in fapt a
fosat realizat cea mai mare parte, esenial a programului imprailor
reformatori; Prima reacie impotriva iconoclasmului (780-802) in vremea
imprtesei Irina i a fiului ei Constantin al VI-lea, cand evenimentul cel mai
important a fost al aptelea (i ultimul) conciliu ecumenic care a restabilit cultul
icoanelor in form simpl, fr a modifica substanial alte realizri ale imprailor
isaurieni in perioada urmtoare; A doua micare iconoclast, s-a desfurat in

vremea imprailor Nicefor I i Leon al V-lea i de asemenea a primilor doi

imprai, Mihail II i Teofil din noua dinastie, amorian, ce a urcat pe tronul
Bizanului; A doua reacie contra iconoclasmului (dup 842) in prima parte a
domniei lui Mihai III, cand conducerea Imperiului s-a aflat efectiv in mainile
Teodorei, in calitate de regent.
Aceiai imprai iconoclati au luat o serie de msuri benefice in planul
organizrii fiscale al legislaiei (au elaborat un nou cod de legi, ekloga, aflat in
circulaie alturi de norme cutumiare privind regimul obtilor agricole, aa numita
lege rural sau nomos georgikos).
Soluionarea autoritar i eficient a problemelor interne de ctre impraii
isaurieni a avut ca rezultat o intrire a statului, ceea ce a permis o activ politic
extern caracterizat prin consolidarea defensiv a granielor imperiului i un
inceput de expansiune, respectiv de recuperare a unora din teritoriile pierdute. La
inceput dou probleme de politic extern au preocupat statul bizantin, respectiv
raporturile cu califatul arab i haganatul bulgar. In anii 717-718, arabii asediaser
Constantinopolul, iar bizantinii stopaser ptrunderea lor in Europa, impiedicand
astfel o islamizare a acestei pri a continentului. A urmat apoi, pe mare i pe
uscat, o contraofensiv care a atins Siria de Nord, Caucazul i nordul
Mesopotamiei. In urma a nu mai puin de nou campanii victorioase, impratul
Constantin al V-lea a reuit vremelnic s aduc statul pgan bulgaro-slav intr-o
stare de semi-vasalitate. Spre sfaritul secolului VIII au fost restaurate autoritile
bizantine in noi spaii balcanice, Imperiul inregistrand ins o serioas infrangere
in raport cu cretintatea occidental. Conflictul latent, religios dar i politic,
existent de mai mult vreme intre episcopul de Roma devenit pap i patriarhul
ecumenic de Constantinopol, respectiv impratul bizantin, a cptat noi
dimensiuni in contextul consolidrii statului franc al Carolingienilor. Acetia au
creat statul papal, iar mai apoi la 25 decembrie 800, Carol cel Mare s-a proclamat
la Roma imperator francorum ac romanorum, contestand universalitatea
Imperiului cretin al Constantinopolului. A inceput atunci un capitol complex al
raporturilor cu lumea occidental care treptat va duce la schisma Bisericii
catolice de cea ortodox, consumat in anul 1054 (mai fusese o alta, lichidat,
intre anii 867-869). S-a ajuns treptat, de asemenea, la o confruntare politic,
precum i in plan militar pan la cruciade, respectiv la cucerirea
Constantinopolului de ctre occidentali in anul 1204.
Prima jumtate a secolului al IX-lea, aducea noi eecuri pentru suveranii
constantinopolitani in spaiu balcanic. Pe rand, doi hagani bulgari, Krum (803814) i Omurtag (814-831), au reuit, dup o serie de succese ale impratului
Nikefor I, mort in lupt in una din trectorile Balcanilor, s ocupe o bun parte a
spaiului balcanic desfurandu-se astfel o lupt pentru heghemonie in Peninsul,
care a continuat apoi decenii in ir. A existat i o vremelnic contraofensiv
arab, incununat de succes, infptuit de ctre califatul arab in vremea lui
Harun-al-Raid i a urmaului su Al-Mamun, care a reuit s cucereasc, intre
altele, posesiunile din sudul Italiei.
Epoca macedonean .In urma unei lovituri de stat, in anul 867 s-a instaurat pe
tronul Bizanului o nou dinastie, a macedonenilor (867-1028). Atunci au domnit
o serie de imprai importani, respectiv: Vasile I (867-886), Leon VI filosoful (886912), ConstantinVII Porfirogenetul (912-959), in timpul cruia destinele Imperiului
au fost conduse de Roman I Lekapenos intre anii 920-944, Nikefor II Phokas (963969) i Ioan Tzymiskes (969-976), ultimii doi domnind in perioada minoritii lui
Vasile al II-lea, care a exercitat apoi intre anii 976-1025 o lung domnie
personal. Pe linie masculin, dinastia macedonean s-a stins o dat cu scurta
domnie a lui Constantin al VIII-lea (1025-1028), succedandu-se apoi la tron peste
un sfert de veac succesivii soi ai fiicelor sale Zoe i Theodora. Teritorial, bilanul

final al activitii dinastiei macedonene a fost extrem de pozitiv. S-a rezolvat

astfel, in final, cu mari eforturi, complexul capitol al relaiilor cu statul bulgar. La
jumtatea secolului al IX-lea, cu un rol deosebit al apostolilor slavi Constantin
(Chiril) i Metodiu, populaia slavo-bulgar din Balcani a fost obligat de
conductorii ei s imbrieze cretinismul, intrand astfel intru-totul in sfera de
influen cultural-religioas a Constantinopolului, respectiv a ortodoxiei. La
inceputul secolului al X-lea, noul conductor bulgar Simion (893-927), educat la
Constantinopol, cunosctor al civilizaiei i doctrinei politice bizantine, i-a propus
drept scop intemeierea unui nou imperiu al bulgarilor i romeilor (bizantinilor) i
in acest scop a dezlnuit un lung rzboi impotriva Bizanului. El i-a insuit titlul
imperial i a asediat fr succes Constantinopolul. Dup moartea sa, hegemonia
statului bulgar in Balcani a intrat in declin, iar noul conductor bulgar, arul Petru,
a ajuns repede intr-o stare de vasalitate in raport cu Bizanul. Impratul Nikefor
Phokas a inceput in anul 967 un rzboi, care i-a propus readucerea frontierelor
bizantine pe linia Dunrii prin desfinarea statului bulgar. El, conform unor reguli
obinuite ale diplomaiei bizantine a fcut apel la barbarii din nord, respectiv la
Rusia kievian condus atunci de marele kneaz Sviatoslav. Astfel, ruii au aprut
pentru prima dat masiv in regiunea Dunrii de Jos, avand un rol esenial in
distrugerea statului bulgar, atat de dorit de ctre bizantini. A urmat apoi o nou
faz a operaiunilor militare purtate de bizantini. Victorios alturi de bizantini
impotriva bulgarilor, Sviatoslav i-a propus s transfere centrul puterii sale in
acest zon, incepand astfel un greu rzboi purtat mai mult vreme intre Balcani
i Dunrea de Jos i care s-a incheiat cu victoria noului imprat Ioan Tzymiskes i
alungarea lui Sviatoslav, respectiv lichidarea prezenei ruseti in aceast zon.
Vasile al II-lea Macedoneanul a trebuit s fac fa unei ample rezistene a
populaiilor balcanice grupate in ceea ce s-a numit Imperiul arului Samuel,
avand o compoziie eterogen din punct de vedere etnic. Cu tenacitate i nu o
dat cu cruzime, (de unde i numele su de Bulgaroctonul, adic omoratorul
de bulgari) Vasile al II-lea a desfurat aproape patru decenii operaiuni militare
in spaiul central nordic al Peninsulei Balcanice, asupra creia autoritatea
bizantin a fost restabilit in totalitate in anul 1018. Ulterior, in spaiile din nou
integrate Imperiului au fost create trei uniti teritorial administrative, respectiv
themele Bulgariei (de fapt, in Macedonia, cu capitala la Ohrida), Serbiei (cu
capitala la Belgrad) i Paristrion (Paradunovon), intre munii Balcani i Dunre, cu
capitala Dristra (Silistra). In contextul luptelor purtate in Balcani in vremea
impratului Vasile al II-lea, pentru prima dat in mai multe randuri, izvoare
oficiale sau lucrri ale istoricilor bizantini menioneaz, dup anul 976, prezena
vlahilor, adic a romanilor tritori in spaiul balcanic. Acetia erau autohtoni
acolo, erau supravieuitori i continuatori ai romanitii orientale sud-dunrene,
aparineau din punct de vedere etnic i lingvistic aceluiai popor ca i fraii lor
nscui i tritori in stanga Dunrii. Unii dintre aceti romani erau atunci, ca i
mai tarziu, cresctori de animale, ocupandu-se cu pstoritul transhumant. Alii se
indeletniceau cu lucrarea pmantului i cu meteugurile casnice la fel ca i alte
populaii stabile din Balcani. Nu lipseau nici cei care se indeledniceau cu
transportul, caravanele lor asigurand transportul diverselor produse in spaiul
balcanic in care nu o dat ocupaiile lor comerciale erau dublate de cele militare.
Tot in vremea dinastiei macedonene s-au obinut importante succese i in
rzboiul impotriva arabilor. Aciunea intreprins in rsrit a avut caracter de
cruciad i s-a soldat cu importante recuperri teritoriale inspre Siria,
Mesopotamia i Caucaz precum i cu restaurarea thalassocraiei bizantine in
bazinul rsritean al Mrii Mediterane. O evoluie sinuoas au avut relaiile cu
Occidentul mai ales dup proclamarea Imperiului Romano-German. Bizantinii nu
au recunoscut noua realitate imperial creat in Apus, fcandu-se in acelai timp
noi pai in indeprtarea celor dou Biserici a cror schism definitiv s-a

consumat in anul 1054. Un important succes diplomatic a fost obinut de bizantini

in spaiile Europei rsritene. Dup ce avuseser loc o serie de ciocniri ale
Imperiului cu Rusia kievian, in anul 988, sub cneazul Vladimir, s-a infptuit
cretinarea ruilor in cadrul ortodoxiei, ceea ce a insemnat i crearea unor
condiii prielnice pentru extinderea culturii i a influenei spirituale ale Bizanului,
departe, dincolo de frontierele statale.
Perioada de maxim extindere teritorial a Bizanului de mijloc coincide i cu cea
a unei prosperiti economice, a unei diversiti a vieii materiale, puin obinuite
in lumea Europei medievale din jurul anului 1000. Continuand i tradiii mai
vechi, in economie existau dou sectoare deosebite prin nivel i intensitate de
dezvoltare, respectiv oraul ca principal centru al meteugurilor i al comerului,
precum i satul dominat de ocupaiile legate de pmant, respectiv agricultur i
creterea animalelor. Se cultivau cereale de tot felul, via de vie, floarea soarelui,
pomi fructiferi, etc. S-a pstrat un fel de enciclopedie agricol intocmit in secolul
X, Geoponica, un fel de sistematizare a cunotinelor agricole din cele mai
diverse, cu referiri i asupra rentabilitii diferitelor ramuri ale produciei agricole
etc. Existau deja in secolul X unele mari proprieti rurale ale statului, ale familiei
imperiale, ale unor mari proprietari in curs de feudalizare (dinaii), ins
majoritatea covaritoare a celor care triau in sate i fructificau pmantul erau
ranii liberi. Ca urmare a modificrilor sociale importante petrecute la hotarul
dintre perioada timpurie i cea clasic a Bizanului, in sate s-au generalizat
comunitile rurale, obtile de rani liberi, situaie de altfel comun o vreme
intregii Europe. In cadrul obtilor de rani liberi coexistau atat proprietatea
individual, familial, cat i proprietatea comun devlma. Din punct de vedere
al dinamicii istoric, a fost un proces continuu de restrangere a proprietii
devlmae in favoarea celei individuale i apoi de diminuare a numrului micilor
proprieti ale ranilor liberi i de cretere ca numr i intindere a marilor
proprieti de tip feudal, valorificate atat cu rani dependeni (pareci) cat i cu
argai, arendai, etc.
Realitile interne ale obtilor au fost reglementate veacuri de-a randul, atat in
Bizan cat i in aria ortodox influenat de el de ctre legea agricol(nomos
georgikos). Obtea rneasc a fost mijlocul principal prin care statul a asigurat
perceperea regulat a impozitelor. ranii membri ai obtii in calitate de
proprietari i productori erau in bun msur i contribuabili (demosiarioi),
asigurand o insemnat parte a milioanelor de nomisme ce alctuiau bugetul
anual al statului. Membrii obtilor pltitori de impozite erau inscrii in registre
intocmite periodic, funcionand i principiul responsabilitii fiscale. In lumea
rural a Bizanului, o categorie specific o alctuiau stratioii. Acetia erau
stpani ai unor loturi de pmant pe care le lucrau, asigurandu-i astfel veniturile
necesare pentru a se putea achita de obligaiile militare, de regul ereditare fa
de statul bizantin. Stratioii se pregteau i se prezentau la oaste pe propria lor
cheltuial, fiind intrutotul scutii de obligaii fiscale sau de alt natur fa de
stat. Unitile lor alctuiau aproximativ jumtate din efectivele globale ale
armatei bizantine ce au ajuns pan la 150.000 de oteni. In veacul al X-lea, i in
Bizan ca i in alte pri ale Europei, mai devreme sau mai tarziu, s-au fcut
simite fenomene de deposedare a ranilor de pmant i de trecere a lor in stare
de dependen de ctre o aristrocraie feudal in plin proces de genez. Un
asemenea fenomen se petrecea in lumea bizantin in condiiile existenei unei
consistente i ramificate organizri de stat avand in frunte pe impraii
constantinopolitani. Formarea clasei feudale a dinailor lovea interesele statului
sub dou planuri, respectiv diminuarea resurselor financiare prin scderea
numrului de pltitori de impozite i restrangerea efectivelor militare ca urmare a
incapacitii unui numr crescand de stratioi de a-i asigura necesarele mijloace
de existen. Constatm aadar, caz singular in Europa medieval, efortul

consistent, susinut aproape un veac, al imprailor macedoneni de aprare a

rnimii libere, a contribuabililor i stratioilor in faa atacurilor noii aristrocraii
funciare, provinciale, in curs de formare. Repetatele legiuiri (novele) dintre anii
922-996 stau mrturie atat a programului imperial, cat i a dificultilor
intampinate in realizarea lor practic. Dup moartea lui Vasile al II-lea
Macedoneanul, in anul 1025, legislaia agrar a imprailor macedoneni a fost
ignorat i s-a accelerat procesul de erodare a condiiei juridice i materiale a
ranilor liberi, marea majoritate a acestora devenind dependeni de elementele
feudale laice sau ecleziastice. S-au instaurat astfel i in Bizan, cu anumite
particulariti, forme specifice, realiti de tip feudal asemenea celor din alte
zone ale continentului.
Lumea rural bizantin se afla in strans legtur de interdependen cu lumea
urban, a produciei artizanale, a activitilor comerciale etc. In perioada
medieval timpurie, in spaiul bizantin au continuat s se menin, chiar dac
uneori diminuate, o serie de centre urbane. Continuitatea vieii urbane a fost
aadar o alt caracteristic a lumii bizantine. Un anumit declin i decdere la
sfaritul antichitii au fost urmate de un consistent avant al activitilor urbane
de tot felul, atingandu-se un apogeu tot in perioada dinastiei macedonene.
Continuandu-se inovaii i tradiii ale antichitii, s-au adus innoiri i perfecionri
in producerea de bunuri din cele mai diverse, precum obiecte de consum de tot
felul, hran, imbrcminte, pan la bunuri de lux pentru interior dar i pentru
export, de la producerea de bunuri necesare aprrii i rzboiului la construcii de
tot felul etc. Existau mici ateliere alturi de altele mult mai mari aparinand
statului, familiei imperiale, Bisericii, etc. Meteugurile in Bizanul clasic erau
legate de existena breslelor, aprute in Europa occidental cu secole mai tarziu.
Spre deosebire de Apus, statul s-a implicat de la inceput i permanent in
activitile economice i in reglementarea acestora. Breslele in Apus au aprut ca
asociaii liber consimite ale productorilor. In Bizan breslele au fost infiinate de
ctre stat care desemna funcionari speciali pentru a le conduce i care le-a creat
i un cadru propriu printr-o celebr lege cunoscut sub denumirea de Cartea
prefectului. Aceasta reglementa organizarea produciei, sistemul de desfacere,
inclusiv mecanismul fixrii preurilor la o serie de produse, precum i cuantumul
i modalitile de plat a salariilor. Spre deosebire de Occident, in Bizan breslele
nu au jucat nici un rol politic. Dezvoltarea civilizaiei oreneti confer lumii
bizantine un aspect particular ce s-a meninut pan spre sfaritul existenei sale.
Reeaua oraelor acoperea practic intreaga intindere a imperiului pe litoraluri i in
interior. Oraele erau nu numai centre de producie meteugreasc ci i de
activitate comercial, controlat i aceasta, de asemenea, riguros, de ctre
funcionarii imperiali. Aristrocraia negustoreasc bizantin era dublat de
numeroi comerciani strini, aezai in colonii in capital i in alte centre. Statul
i-a rezervat monopolul comercial asupra unor produse, mai ales a celor de lux
sau a celor importante pentru aprare cum a fost celebrul foc grecesc, lichid
inflamabil cu compoziie necunoscut, ce s-a folosit eficient in rzboaiele navale.
In afara unor intense i variate schimburi dintre centrele urbane i lumea rural
din jurul acestora, Bizanul a promovat un amplu comer internaional i, din
acest punct de vedere, capitala sa a fost veacuri de-a randul o punte de legtur
dintre Apus i Rsrit. La Constantinopol puteau fi intalnii negustori din lumea
intreag, fie oriental: arabi, sirieni, evrei, fie din regiunile nordice ale Europei:
varegi, rui, fie occidentali: veneieni, amalfitani etc. Mrturiile scrise ca i
descoperirile arheologice atest ampla rspandire a mrfurilor bizantine din
zonele atlantice i scandinave pan in indeprtata Chin.
Intensa activitate economic din Bizan, varietatea i rentabilitatea acesteia, se
legau i de ampla circulaie a banilor, a fenomenelor economiei de schimb
existente alturi de economia natural de subzisten. Moneda bizantin, mult

vreme singura de fapt care a circulat in Europa a continuat s fie, pan in veacul
al XII-lea, etalonul in aur al lumii (i s-a spus sugestiv dolarul Evului Mediu).
Nomisma bizantin (moned de aur pur, de 24 karate, in greutate de 4,5 grame)
era recunoscut in plan internaional, avand un curs fix, o valoare stabil i ca
atare circulaie prestigioas peste tot. Importante cantiti de aur au fost
concentrate la Constantinopol, constituindu-se i ca un factor al puterii i mreiei
Bizanului. In planul organizrii de stat, Bizanul clasic prezint atat continuitate
cat i innoiri in raport cu perioada anterioar. Avea o structur administrativ
extrem de bine inchegat, articulat dup modelul sistemului roman ale crui
principii i metode le continua in mare msur. Era inainte de toate un stat de
drept. In fruntea sa se afla impratul care se considera monarhul romanilor
(basileus ton romaion) i se afla in fruntea statului impriei romanilor (krateia,
basileia ton romaion). Puterea imperial era conferit in numele divinitii prin
actul incoronrii i al ungerii. S-a impus principiul legitimitii dinastice, al
succesiunii ereditare in sistemul primogeniturii, monarhilor erditari adugandu-lise i o serie de imprai asociai, precum celebrii comandani militari din veacul
X. Teoretic, puterea imperial era absolutist i neingrdit. Existau ins i
anumite llimite. Astfel : impratul nu este deasupra legii, ci el este insi legea
, respectiv impratul fcea legea pe care nu o putea ins inclca atat timp cat
era in vigoare. Impratul bizantin se considera un reprezentant i lociitor al
divinitii pe pmant i ca atare el se considera in fruntea unei ierarhii
piramidale, care grupa ca intr-o familie pe ceilali monarhi ai Europei ca frai, fii,
etc. Impratul bizantin se considera unic, fr egal i ceilali monarhi trebuiau s i
se subordoneze. Intruchipand legea, el trebuia s acioneze pentru binele tuturor,
fiind dator cu filantropie i cu omenie. Era singurul care legifera i, de asemenea,
cel cruia ii revenea mai presus de orice obligaia de apra cretinismul in forma
ortodoxiei.
Caracterul sacru al funciei imperiale s-a materializat i intr-un intreg ceremonial
ce avea intre altele drept scop evidenierea persoanei imperiale ca fiind deasupra
tuturor celorlali oameni din imperiu i din afara acestuia. Unul dintre imprai,
ConstantinVII Porfirogenetul, a alctuit o lucrare special despre atat de
complexul dar i de riguros fixatul ceremonial atotprezent in viaa familiei
imperiale.
Basileului constantinopolitan ii era subordonat un complex aparat de stat. La
nivel central existau trei categorii de funcii: onorifice (demniti), de stat (oficiile)
i palatine (ce ineau de persoana impratului la marele palat) . Funciile erau
acordate de ctre imprat. Cele onorifice erau ale unei elite ce nu avea rol practic
in conducerea treburilor statului, fiind in schimb larg rspltite prin donaii de tot
felul, sume de bani etc. Demnitile puteau sau s nu fie dublate de funcii de
stat, cu alte cuvinte de incadrarea efectiv in administraia central sau local.
Aparatul ierarhic al administraiei la nivelul centrului i al provinciilor a fost o
permanen in Bizan, creandu-se in Occident, tarziu i parial, in timpul
centralizrilor statale. Administraia central cuprindea funcii civile i militare cu
o serie de atribute asemntoare cu cele ale guvernelor de mai tarziu. Avea in
frunte un mare logothet, apoi chestorul ce se ocupa de problemele justiiei,
eparhul (prefectul Constantinopolului). Trei inali demnitari se ocupau cu
problema finanelor, respecitv venituri, cheltuieli, averea personal a impratului.
Exista o cancelarie imperial cu birouri specializate, dup cum exista o intreag
structur a tribunalelor deservit de oameni specializai cu pregtire juridic.
Existau i judectori itinerani i chiar inspectori juridici. Alturi de acetia,
funcionau la nivel central i local cei care asigurau incasarea regulat i
complet a impozitelor, aadar aparatul fiscal cruia i se aduga reeaua
alctuit din cei care asigurau diplomaia bizantin, complexele relaii ale
imperiului cu lumea din afar. Pentru unele funcii se cereau anumite studii,

precum cele juridice, de exemplu. De regul, impratul decidea numirea,

existand ins i destule cazuri de cumprare sau chiar de motenire.
Reorganizrile succesive ale universitii din Constantinopol in secolele IX-XI au
avut intre scopuri i pe acela de asigura o mai bun instruire a viitorilor deintori
ai funciilor de stat. Funciile palatine asigurau servicii in cadrul ceremonialului
imperial i sau rspandit mai apoi in spaiul bizantino-ortodox dincolo de hotare:
paharnic, stolnic, clucer, sptar, comis etc. Pentru funcionarea aparatului de
stat, i in general pentru existena imperiului ca stat de drept, impraii au
alctuit o serie de coduri de legi. Legislaia lui Justinian a fost preluat i adaptat
continuu de ctre deintorii puterii imperiale. Astfel, Leon III i Constantin V au
intocmit Ekloga, lui Vasile I Macedoneanul i-au aparinut Procheiron i
Epanagoghe iar fiului su Leon al VI-lea Basilicalele, o selecie i o purificare a
legislaiei anterioare ce a avut apoi o larg circulaie in intreaga lume bizantinortodox.
Candva in secolele VII-VIII (cronologia este inc controversat, fie in vremea
heraclizilor, fie in vremea isaurienilor), a aprut regimul themelor, de fapt o
reform atat in plan militar cat i al administraiei teritoriale. Themele erau
unitile teritorial administrative in care era divizat imperiul i al cror numr a
crescut continuu ajungand la 29 in prima jumtate a secolului X i la 38 un veac
mai tarziu. Themele erau conduse de funcionari speciali numii de imprat, aa
numiii strategi (duci, katepani) care concentrau in mainile lor atat administraia
civil cat i cea militar i crora le erau subordonai funcionarii locali. Una
dintre atribuiile lor eseniale era furnizarea unitilor militare provinciale, aa
numitele themata formate din stratioi, rani - soldai. Alturi de armata
provincial erau i cele cinci corpuri, tagmata, ale armatei centrale alctuit din
mercenari, fie elemente autohtone, fie elemente strine. In timp, debutand cu
secolul X, s-a diminuat continuu rolul militarilor provenii dintre rani, a crescut
rolul mercenarilor i s-a produs o mai accentuat profesionalizare a armatei.
Totodat a inceput s creasc rolul cetelor nobiliare de tip feudal. Paradoxal,
astfel de realiti noi nu au contribuit la consolidarea capacitii de aprare a
statului bizantin intrat odat cu secolul XI pe drumul unei evoluii ireversibile,
pan la definitiva sa prbuire.
Ultimele invazii
Cu incepere din secolul al VIII-lea, dar atingand apogeul in secolele urmtoare,
noi invazii tulbur stabilitatea recatigat de Occident. In faa acestora, puterile
cretine sunt la inceput incapabile s reacioneze, i existena locuitorilor este
dezorganizat pentru perioade indelungate. La sfaritul celui de-al doilea val al
invaziilor, fizionomia Occidentului se gsea profund transformat.
Arabii
Dup apariia Islamului in urma predicii lui Mahomed, arabii incep o politic de
expansiune teritorial care le permite s cucereasc extrem de rapid teritorii
intinse din Imperiul persan i cel bizantin. Din Africa de Nord trec la inceputul
secolului al VIII-lea in Spania, care se prbuete cu o vitez dezarmant (711714) in urma interveniei conduse de Tarik ibn Ziyad (de la al crui nume
stramtoarea cunoscut altdat drept Coloanele lui Hercule avea s se numeasc
Djabal Tarik, adic Gibraltar). Uurina cu care au realizat aceast cucerire ii
determin s incerce s se instpaneasc i in sudul Franciei, in teritoriile care
fcuser candva parte din fostul regat vizigot. Carol Martel, majordomul regatului
franc, reuete s-i infring la Poitiers in 732, intr-o btlie important nu pentru
c ar fi pus capt cu desvarire raidurilor arabe in regiune, ci pentru c era

prima victorie impotriva arabilor i c i-a impiedicat s se extind dincolo de

Pirinei.
In secolul al IX-lea, tendinele expansioniste sunt reluate din zonele marginale,
care scpaser controlului efectiv al califatului. Astfel, dinastia Aglabizilor, din
Africa de Nord, organizeaz expediii in urma crora, pan la sfaritul secolului al
IX-lea, Sicilia este cucerit, permiandu-le controlul Mediteranei centrale. Chiar
inainte de desvarirea cuceririi insulei, arabii atac orae din Apulia, Campania,
Calabria, i in 846, urcand pe Tibru, jefuiesc San Pietro din Roma. Atacuri arabe
vizeaz i coasta italian a Adriaticii, ajungand chiar la nord de Ravenna.
Cucerirea Maltei in 870 permitea emirilor aghlabizi s controleze traficul intre
cele dou bazine ale Mediteranei. De asemenea, ocuparea insulelor Baleare,
controlul asupra Corsicii i Sardiniei aveau acelai rol.
Expediiile arabe din secolul al IX-lea au un foarte pronunat caracter pirateresc.
Interesul major este ocuparea unor puncte cu valoare strategic, de unde s
poat fi organizate raiduri de prad, pe mare sau pe uscat. Asemenea baze ale
pirailor sarazini, dup cum incep s fie numii in sursele occidentale, se gsesc
pe coasta sud-estic a Spaniei, in sudul Italiei (Tarent, Bari, Liri, Agropoli), in sudul
Galiei (Fraxinentum - Frejus, pe coasta mediteraneean, intre Marsilia i Lerins).
Din aceste baze pornesc expediii terestre, care jefuiesc i depopuleaz coastele,
dar ptrund i in adancimea teritoriului italian sau francez. Nici munii nu
reprezint obstacole eficiente in faa sarazinilor, care din Liri (coasta apusean a
Italiei, la sud de Roma) trec cu uurin Apeninii, iar pornind din Fraxinetum
traverseaz Alpii, ajungand pe malurile lacului Constana sau in Piemont.
Mnstirile, reputate pentru bogiile lor, sunt intele privilegiate ale arabilor,
multe dintre ele fiind distruse ori dezorganizate pentru zeci de ani.
Eliminarea pericolului arab se face treptat, incepand cu ultimele decenii ale
secolului al IX-lea i continuind in veacul urmtor, cand in Italia intervin eficient
impraii bizantini (Vasile I, Nikephor Phokas). Regii carolingieni, principii
longobarzi, impraii germani, papalitatea acioneaz la randul lor pentru
distrugerea bazelor piratereti.
Normanzii
Dup incheierea invaziilor germanice, Scandinavia intrase intr-un relativ con de
umbr, sursele occidentale neconsemnand aproape nimic despre acest spaiu.
Societatea scandinav evolua ins, diferenierile sociale apreau din ce in ce mai
marcate i in cadrul ei, iar reluarea contactelor cu Occidentul avea s aduc
transformri reciproce foarte importante. Sub numele de normanzi, iniial
nortmanni, oamenii nordului, trebuie s-i vedem pe cei ce erau din punct de
vedere etnic danezi, suedezi, norvegieni. Numele de vikingi (probabil insemnand
oameni ai porturilor, marinari) ii desemneaz mai ales pe danezi i norvegieni,
suedezii intrand in istorie ca varegi (ceea ce ar putea insemna negustor).
Cauzele care au dus la declanarea invaziilor normande sunt multiple, i greu de
explicat in toate cazurile la fel. Cu unele diferene regionale, locuitorii din
actualele state Danemarca, Norvegia, Suedia erau agricultori i pstori. O
suprapopulare relativ, care ar fi condus la o foame de pmant este posibil s
se fi produs in perioada premergtoare invaziilor. O rcire a climei, presupus de
unii istorici, i care i-ar fi determinat s caute noi teritorii este greu de acceptat,
mai ales c in aceast perioad Groenlanda oferea condiii pentru existena
coloniilor norvegiene. Iar primele expediii au caracter de jaf, i apoi urmeaz
cele vizand colonizarea.
Exist i o serie de factori favorizani ai expansiunii, care trebuie luai in
considerare. Ceea ce-i individualiza fa de ali europeni era stpanirea artei
navigaiei, factor esenial in expansiunea normand. Vasele lor (snekja, kogge,
drakkar) spaioase, permiand transportul a zeci de oameni i cai, erau uor de

manevrat prin intermediul vaslelor i al velelor. Puin adanci, puteau ptrunde cu

uurin pe gurile fluviilor pan adanc in interiorul uscatului. Cunotinele
astronomice le permiteau normanzilor s se orienteze dup stele in mare
deschis, ceea ce le-a permis s ajung in America mult inainte de descoperirea
busolei.
Conturarea unei aristocraii militare a fost un alt factor care a favorizat
expansiunea normand. efi rzboinici se inconjurau de tineri lupttori dornici de
a catiga bogie i faim i organizau expediii navale. Tactica de lupt, bazat
pe rapiditate i demoralizarea adversarului prin cruzimea manifestat, le-a
conferit superioritatea in faa occidentalilor. Afirmarea puterii centrale a fost, mai
ales in Norvegia, un alt factor care a stimulat expediiile cu scop de descoperire a
noi teritorii i de colonizare, intrucat acestea permiteau aristocraiei s scape de
rigorile impuse de statul ce inclca vechile privilegii. Pentru suedezi, interesele
comerciale au fost cele ce i-au indemnat s caute drumuri care s-i aduc in
contact cu Marea Neagr sau cu Caspica. Religia nordic, favorizand lupttorii
czui pe campul de lupt, crora le face loc in Walhalla, a putut eventual oferi o
susinere ideologic expediiilor rzboinice.
Explicaiilor ce in de structura intern a societii scandinave trebuie s li se
adauge cele referitoare la situaia celor atacai. Ei lovesc in societi europene
neobinuite cu navigaia i dezorganizate interior. Carol cel Mare reuete s fac
fa raidurilor vikinge, dar urmaii si sunt incapabili s organizeze aprarea.
Occidentul, in care puterea central decdea continuu, nu a fost in stare s
reacioneze eficient la atacuri desfurate de fore puin numeroase, dar bine
antrenate i care foloseau o tactic superioar.
Dei expediiile au in general o componen etnic amestecat, putem vorbi
totui de direcii de expansiune specifice fiecruia dintre cele trei neamuri
nordice. Norvegienii au dou scopuri, in parte diferite: jaful, desfurat mai ales
in zonele sudice ale expansiunii, i descoperirea de noi teritorii apte de
colonizare. Drumurile urmate de ei porneau spre vest, din regiunea Bergen,
ajungand in insulele Shetland. De aici existau dou opiuni: spre nord-vest, ctre
Feroe, Islanda (830), Groenlanda (981, descoperit de Eric cel Rou) i America
(circa anul 1000, descoperit, probabil, de Leif Erikson). Spre sud vest, prin
Orcade i Hebride, au ajuns in Irlanda (830), creia i-au atacat atat coastele
vestice cat i pe cele estice, dinspre Marea Irlandei. Aici au cucerit insula Man,
care le permitea controlul i organizarea de expediii spre coastele vestice ale
Angliei. Mai departe, ajungeau in vestul Galiei, in Spania i chiar la Gibraltar. Din
Orcade, ei puteau porni i spre sud, ctre coastele orientale ale Scoiei i Angliei.
Danezii au fost preocupai in primul rand de jaf i doar in etapa final de
colonizare. Drumul lor pornea din vestul Peninsulei Iutlanda i urma rmul Mrii
Nordului pan in dreptul Canalului Manecii, de unde se bifurca, fie spre rsritul
Angliei (deja in 793 atacau mnstirea St. Cuthberth, in insula Lindisfarne), fie
spre coasta dinspre Atlantic a Galiei (820, mnstirea St. Philibert din insula
Noirmoutier).
Suedezii n-au fost preocupai de colonizare, ci de obinerea metalelor preioase,
fie prin comer, fie angajandu-se ca mercenari, fie prin jaf, chiar dac in msur
mai mic decat vikingii. De pe malurile orientale ale Balticii, ei porneau pe Dvina
sau prin Golful Finlandei i pe raul Volkov, ajungeau pe Volga sau pe Nipru i
atingeau in final Marea Neagr sau Caspica. inta lor predilect, atat pentru
comer cat i pentru jaf era Constantinopolul, de aceea cea mai cunoscut rut
era cea spre Marea Neagr, reprezentand drumul de la varegi la greci.
In general, acolo unde inta principal a expediiilor era jaful, expansiunea
normand s-a realizat in mai multe etape. Mai intai a existat faza expediiilor
propriu-zise de prad, care constau in raiduri de jaf i in masacre cu rol
demonstrativ, dup care urma intoarcerea in ar. In faa incapacitii de reacie

a autoritilor occidentale, urma uneori aezarea temporar, mai ales pe insulele

unor fluvii, care constituiau baze pentru atacuri ulterioare. Ultima faz putea
consta in cuceriri de teritorii unde normanzii se stabileau definitiv, sfarind prin a
se contopi cu populaia local i a fi asimilai.
Astfel, danezii au jefuit la inceputul secolului al VIII-lea coastele nordice ale
regatului franc, cu precdere dup 835. Dorestad i Quentovic, importantele
porturi france, sunt grav afectate in urma raidurilor i cuceririi daneze. In Anglia,
ei urc pe Tamisa, in Galia, pe Sena i pe Loara. Dup 850 ii stabilesc baze de
atac pe insule precum Thanet sau Noirmoutier, ceea ce le permite intensificarea
atacurilor.
Rezolvarea problemelor create de atacurile vikinge nu se poate face doar prin
apelul la for, de aceea foarte frecvent in faa ameninrii cu un raid, autoritile
locale prefer s plteasc o tax, danegeld, care nu ofer decat o amanare i
pune la dispoziia atacatorilor un foarte bun mijloc de antaj. In Anglia, regele
Alfred cel Mare al Wessexului le cedeaz coasta rsritean, unde ei se
organizeaz autonom intr-un teritoriu al legii daneze, reuind astfel s
stvileasc ptrunderile lor in interiorul rii. Mai tarziu ins, in secolul al XI-lea,
sub Sven i Cnut cel Mare au reuit chiar s cucereasc intreaga Anglie,
intemeind un imperiu efemer (1014-1042) care grupa laolalt Anglia, Danemarca
i pri din Norvegia. In Frana, de-abia la inceputul secolului al X-lea se poate
realiza o concertare de fore care s ingduie infrangerea normandului Rollon. Cu
toate acestea, se ajunge la o inelegere intre acesta i regele Franei, Carol cel
Simplu, in urma creia, prin tratatul de la Sainte Claire sur Epte (911), Rollon
devenea vasalul regelui i se cretina, primind un teritoriu de la vrsarea Senei,
nucleul viitorului ducat al Normandiei, i angajandu-se s lupte impotriva
raidurilor altor normanzi. In cateva generaii, normanzii de pe Sena erau total
asimilai, vorbind limba francez i exportand in Anglia, prin Wilhelm
Cuceritorul, elemente de organizare i de civilizaie francez.
Tot din Frana, normanzii ptrund in Mediterana, unde in secolului al XI-lea, sub
Robert Guiscard, cuceresc teritorii din sudul Italiei de la bizantini i Sicilia de la
arabi.
Ungurii
De origine fino-ugric, ungurii provin probabil dintr-o zon situat intre Volga,
Kama i Urali. Aici intr in contact cu diferite neamuri iraniene (alanii) sau turcice
(onoguri, ciuvai), de la care imprumut elemente lingvistice. Prin secolele VII-VIII
se deplaseaz in Ucraina rsritean, intre Volga i Done (Lebedia), unde adopt
un mod de via seminomad, caracterizat de existena slaelor stabile pe timpul
iernii. Atacai de pecenegi, la sfaritul secolului al IX-lea se pun in micare spre
Atelkuz, o regiune de la nordul Mrii Negre. Imperiul bizantin aflat in rzboi cu
bulgarii ii cheam pe unguri in ajutor, iar acetia obin foarte rapid rezultate care
il ingrijoreaz pe Leon al VI-lea, fcandu-l s-i abandoneze. Prini intre bulgari i
pecenegi, care le devasteaz slaele din Atelkuz, ungurii condui de Arpad se
deplaseaz ctre Pannonia. Principalul drum urmat pare s fi fost prin trectorile
Carpailor nordici. Distrugerea avarilor de ctre franci le oferea in Pannonia un
cadru propice de manifestare. In rsrit, incep cucerirea Transilvaniei, care va fi
ins desvarit de-abia in secolele urmtoare. Din Pannonia, interesul ungurilor
este repede atras de Occidentul in care se desfurau numeroase conflicte.
Chemai in ajutor de diferii factori de putere occidentali care doreau s-i
foloseasc impotriva adversarilor lor, ungurii vor prelua curand iniiativa unor
atacuri cu scop de jaf dar i de expansiune teritorial. Pe la 900 reueau deja
cucerirea statului morav, mult uurat de tactica lor de a folosi o cavalerie uoar
foarte mobil. Urmeaz campanii in Italia, Saxonia sau Bavaria, in 911 traversand
chiar Rinul i prdand in Lotaringia, Elveia i Frana actuale. Intre 917-919 ajung

aproape de Marea Nordului, iar in 924 asediaz Pavia i, ptrunzand apoi in

Frana, ajung s prade pan la Pirinei. Ca i normanzii, cer i obin tribut pentru a
inceta raidurile.
Sfaritul invaziilor maghiare este legat de intrirea Germaniei in vremea dinastiei
saxone. In 933 Henric Psrarul trecea la ofensiv i anuna prin victoriile
obinute inceputul declinului invaziilor. Pierderea tributului pltit pan atunci de
germani ii oblig pe unguri s caute alte surse de venituri, indreptandu-i atenia
spre sud-est i Bizan. Supunerea Bavariei de ctre Otto I le inchide calea spre
Germania, dei in 942 mai reueau s avanseze spre vest, trecand chiar Pirineii in
Califatul de Cordoba, unde sunt ins capturai de arabi. Stpanirea lui Otto (din
951) asupra Italiei le inchide i aceast cale de acces spre Occident. Doar in urma
unor probleme interne germane reuesc ungurii, chemai de unii rzvrtii, s
ptrund din nou in Germania. La Lechfeld, in 955, Otto I obinea impotriva lor o
rsuntoare victorie, care punea definitiv capt expediiilor lor de jaf impotriva
Occidentului. Dup aceast dat ei se vedeau obligai s treac in intregime la
sedentarism i s-i schimbe modul de via, ceea ce le permitea, spre sfaritul
secolului al X-lea, s se integreze in societatea occidental prin cretinare i
adoptarea relaiilor feudo-vasalice.
Urmrile celui de-al doilea val al invaziilor
Invaziile arabilor, ungurilor, normanzilor au in primul rand caracterul conferit de
distrugerile de bunuri i de pierderea de viei omeneti. Toi invadatorii, dar mai
ales arabii, iau in robie un numr foarte mare de oameni din zonele atacate.
Mnstirile i oraele, inte predilecte ale invadatorilor, sunt atacate si jefuite
sistematic, ceea ce conduce la dezorganizarea activitii economice i culturale
desfurat in acestea. Monahismul irlandez, foarte activ pan atunci, este lovit
puternic de cuceririle vikinge, i nu-i mai recatig niciodat rolul pe care il
avuse in promovarea cretinismului i a culturii.
Imposibilitatea puterii centrale de a organiza aprarea impotriva invadatorilor
contribuie la preluarea iniiativei pe plan local. In secolele IX-X Occidentul
cunoate fenomenul ridicrii de castele, care iniial sunt justificate de necesitile
aprrii impotriva atacurilor externe, dar care ulterior vor deveni centre de
putere ale autoritilor locale. Framiarea autoritii, fr a avea drept cauz
exclusiv atacurile din exterior, este in mare msur facilitat de acestea.
Exist ins i consecine mai puin negative. Dac intr-o prim instan vikingii
foloseau tezaurele jefuite doar ca instrumente de prestigiu, tezaurizand la randul
lor metalele preioase, ulterior aceste bogii au fost transformate in moned,
regsindu-i rolul economic. Varegii au contribuit la desfurarea unor schimburi
economice mai susinute intre Orient i Ocident. Pe plan politic, normanzii
contribuie la evoluia unor state precum Anglia, Irlanda (unde creeaz primele
orae in adevratul sens al cuvantului), Frana. In zona oriental, aportul suedez
pare s fi fost decisiv in intemeierea statului rus de Kiev, a crei prim dinastie, a
lui Rurik, este de origine vareg. Contactul cu civilizaia occidental a avut o
considerabil influen asupra societilor invadatoare, mai puin cea islamic,
ireductibil din punct de vedere religios i superioar cultural. Treptat-treptat,
atat normanzii cat i ungurii se cretineaz i adopt modul de via i de
organizare specific occidental.
Slavii de sud
In prima jumtate a secolului al VII-lea, slavii s-au stabilit masiv in intregul spaiu
balcanic, de la Dunre pan in Peloponez. In prile muntoase ale Balcanilor, in
anii 679-681, alturi de slavi s-au stabilit bulgarii turanici (protobulgarii), condui

de ctre Asparuh. Noii venii s-au stabilit i au rmas in inuturile pe care le-au
ocupat, dand natere unor noi popoare i formand o serie de state cu propria lor
istorie medieval alturi de cea a Bizanului. Urmrile aezrii slavilor au fost
multiple. Invaziile barbare neintrerupte, ca i o serie de imprejurri interne au
provocat importante pierderi demografice, depopularea unor zone balcanice.
Aportul uman al slavilor a dus la o cretere a populaiei, la repopularea sau
creterea numrului de oameni in diverse regiuni. Alturi de acest aport uman, o
consecin durabil a fost schimbarea etnic. Alturi de populaia autohton,
roman sau greac, slavii erau un element etnic nou. In cursul secolelor ce au
urmat stabilirii lor in Peninsula Balcanic a avut loc cristalizarea unor noi popoare:
bulgar, sarb, croat, sloven, macedonean. Toate acestea au trit apoi in prile
central-nordice ale Peninsulei Balcanice. Iniial slavii au fost prezeni i in prile
meridionale ale Peninsulei unde, o dat cu revenirea prezenei politice bizantine,
a avut loc un proces de elenizare sau re-elenizare. Romanitatea oriental suddunrean a avut un dublu destin. O bun parte a acesteia, supus de slavi i
ieit mai mult vreme din spaiul imperial a fost asimilat, contribuind astfel, ca
parte component, la etnogeneza diferitelor popoare ce alctuiesc grupul slavilor
de sud. Alturi de cele dou elemente etnice grec i slav, in spaiul balcanic au
continuat s existe i alte realiti etnice. In prile vestice ale balcanilor au
continuat s existe urmaii vechilor iliri transformai treptat in albanezi
menionai in izvoarele scrise, aproape concomitent cu romanii balcanici. Nu
intreaga romanitate sud-dunrean a disprut. De-a lungul litoralului adriatic, in
Dalmaia, in Istria dar mai ales in regiunile muntoase din Macedonia, Thessalia,
Pind i in alte regiuni, o parte a populaiei romanice s-a refugiat din calea
cuceritorilor. Acei locuitori i-au meninut obiceiurile i modul lor de via,
indeletnicindu-se, in egal msur, cu creterea animalelor, meteuguri casnice,
lucrarea pmantului. Limba lor latin a evoluat la fel ca i in spaiul norddunrean. Astfel, de-a lungul mai multor secole, atat la nord cat i la sud de
Dunre, a avut loc procesul etnogenezei romanilor, cristalizandu-se i in limba lor
cu cele patru dialecte componente : daco-roman, aroman (macedo-roman),
megleno-roman, istro-roman. In spaiul sud-dunrean, in jurul anului 1000, aceti
romani balcanici au inceput a fi tot mai prezeni, in general cu denumirea de
vlahi, termen sinonim cu cel de roman. Ulterior, romanii desemnai cu acelai
termen au inceput a fi amintii i in spaiul nord-dunrean, care era cel in care se
formase un popor autohton, aa cum fraii lor, romanii balcanici, erau btinai in
cea mai mare parte a teritoriului dintre Marea Neagr i Marea Adriatic.
In plan social, factorul slav a finalizat criza regimului sclavagist. In spaiul
balcanic, acesta a disprut la fel ca i in alte zone ce fcuser parte mai inainte
din Imperiul Roman. In intregul spaiu sud-est european s-a generalizat realitatea
comunitilor rurale, a obtilor steti care au constituit mai multe veacuri forma
fundamental de organizare ale societilor slavilor i bizantinilor, in cadrul
crora s-a petrecut apoi procesul de apariie a relaiilor feudale.
Statul bulgar Din punct de vedere politic, important a fost existena statului
bulgar. Acesta a aprut la sfaritul secolului al VII-lea, fiind recunoscut ca o
realitate politic balcanic de ctre bizantini dup anul 681. Pan la jumtatea
secolului al IX-lea noua realitate statal a fost condus de hagani, pgani, intre
care s-au remarcat Krum (802-814) i Omurtag (815-831). In cursul veacului al
VIII-lea, impraii bizantini din dinastia Isaurienilor au obinut o serie de succese
aducand chiar pentru o vreme statul bulgar intr-o stare de vasalitate i
influenandu-l pe mai multe planuri. La inceputul secolului IX, conductorii bulgari
au infptuit o serie de cuceriri in o bun parte a Peninsulei Balcanice. A avut loc o
organizare intern a statului in domeniul legislativ, administrativ, militar. La
mijlocul secolului al IX-lea, incepea o nou etap a istoriei statului bulgar, o dat

cu urcarea pe tron a hanului Boris-Mihail (852-889). In anul 864, el s-a cretinat i

i-a luat titlul de cneaz, adic principe. El a impus tuturor supuilor si religia
cretin. Adoptarea cretinismului a avut importante consecine in desvarirea
etnogenezei, consolidarea organizrii de stat, viaa spiritual purtand o tot mai
pronunat pecete bizantino-ortodox. In Biseric, cu contribuia sfinilor ChirilConstantin i Metodiu i a discipolilor acestora, s-a generalizat vechea limb
slavon (numit uneori, impropriu, bulgar veche) care a avut ulterior intr-o bun
parte a Europei, in lumea ortodox, acelai rol precum limba latin in lumea
catolic occidental. Apogeul primului stat bulgar a fost in vremea lui Simeon I.
Atunci conductorul bulgar a intreprins o serie de cuceriri, incercand chiar s
stabileasc capitala la Constantinopol pe care l-a asediat fr succes. El a purtat
mai multe rzboaie cu Bizanul, iar in anul 917 s-a proclamat ar (imprat ) al
bulgarilor i romeilor, deci continuator al tradiiilor de monarhie universal a
basileilor bizantini. Totodat, Biserica bulgar dependent pan atunci de
patriarhul de Constantinopol s-a proclamat independent in cadrul unei noi
patriarhii avand centrul la Ohrida.
In anul 924 s-a incheiat o pace intre bulgari i bizantini. In timpul domniei arului
Petru (927-970), evoluia statului bulgar a fost contradictorie. La inceput s-a
meninut puterea politic i militar i chiar hegemonia bulgar in spaiul sud-est
european, pentru ca mai apoi s inceap un declin provocat intre altele de
micarea eretic a bogomililor, de creterea influenei bizantine in toate sferele,
de presiunea extern venit dinspre nord a pecenegilor precum i a bizantinilor
dinspre sud, care in final au i reuit s pun capt existenei politice a primului
arat bulgar.
Bogomilismul era o erezie dualist, asemntoare pavlicianismului i
masalianismului. Aceste erezii dualiste s-au rspandit incepand din secolul VIII i
in Peninsula Balcanic, ptrunzand in randul maselor. Prin natura sa,
bogomilismul era o doctrin ce se pronuna impotriva Bisericii oficiale. Bogomilii
au contestat principalele dogme cretine, respingand cea mai mare parte a
scrierilor considerate sfinte. Ei afirmau c in lume exist dou principii
fundamentale: binele i rul. Conform concepiilor lor, in lume domnea principiul
rului, ai crui reprezentani erau Biserica ortodox i statul. S-au declarat
impotriva clerului i au cerut revenirea Bisericii la starea de srcie. Ascuiul
principal al criticii bogomile era indreptat impotriva celor bogai, a stpanilor. Sau ridicat impotriva bogiilor, pentru srcie i egalitate. In concepia
bogomililor erau condamnate omorul, calomnia, furtul, minciuna. Se opuneau
rzboiului. In faa societii feudale ostile, bogomilii s-au organizat. Ei aveau o
ierarhie in care existau 3 categorii: bogomilii perfeci, simplii credincioi,
invceii. Ei erau organizai in comuniti, conduse de efi numii dedei. In
timpul domniei lui Petru, bogomilismul a catigat numeroi adepi. In mai multe
randuri, Petru a apelat la sprijinul patriarhiei de la Constantinopol impotriva lor.
Alturi de pedepse canonice, a inceput persecuia impotriva bogomililor, ce erau
arestai i aruncai in inchisoare. Alturi de aceasta, a inceput i o combatere pe
plan ideologic. Criza i apoi dispariia statului bulgar independent au favorizat
meninerea bogomilismului.
Sub dominaie bizantin, bogomilismul nu a putut fi starpit. Inc din secolul X el
se rspandise i in Macedonia. In secolul XII, in Bosnia apruse o erezie inrudit.
Bogomilismul a existat timp de cateva veacuri in Peninsula Balcanic, exercitand
o influen i asupra apariiei in Europa apusean a ereziilor patarinilor,
albigenzilor etc. Dei a avut unele elemente utopice sau reacionare (intoarcerea
la vechile comuniti cretine, ascetism, renunarea la lume, caracteristice de
altfel i altor erezii), prin ideologia sa, bogomilismul a exercitat o influen
pozitiv asupra maselor populare.

Aceast situaie a creat premise favorabile pentru cucerirea Bulgariei. Imperiul

Bizantin s-a consolidat incepand cu domnia lui Roman Lecapenos (920-944),
atingand apogeul puterii sale in vremea ultimilor reprezentani ai dinastiei
macedonene: Nicephor Focas (963-969), Ioan Tzimiskes (969-976) i Vasile al IIlea (976-1025).
Impratul Nicephor Focas a iniiat politica de cucerire efectiv a Bulgariei. In 967
el a refuzat s mai dea darurile anuale i a inceput primele incursiuni impotriva
bulgarilor in regiunea Stara-Planina. Nicephor Focas s-a hotrat s fac apel la
Rusia kievian, propunandu-i marelui cneaz Sviatoslav s atace Bulgaria, i
trimiandu-i 1500 libre de aur i alte daruri.
Nicephor Focas spera astfel c va putea s supun Bulgaria fr mari eforturi i
c armatele lui Sviatoslav se vor retrage apoi. Trupele lui Sviatoslav, cca. 60.000
oameni, in vara anului 968 au trecut Dunrea, lovind armata bulgar, hruit i
de bizantini. Sviatoslav a cucerit o serie intreag de orae, i a ptruns spre
capitala bulgar Preslav.
Aprand evidente semnele hotrarii lui Sviatoslav de a se stabili in aceste
regiuni, Nicephor s-a hotrat s incheie rzboiul cu bulgarii i s se alieze cu
acetia. In acelai timp, ca urmare a unei aliane cu bizantinii, pecenegii au
atacat Rusia kievian. Astfel, Sviatoslav, in primvara anului 969, a fost nevoit s
se intoarc la Kiev, spre a-i apra statul. Cneazul rus a ptruns din nou in
Bulgaria, a ocupat capitala, luand prizonier familia imperial. In 970, Sviatoslav
a trecut la sud de Balcani i a cucerit oraul Philipopolis. Lupta principal a avut
loc la Arkadiopolis. Trupele lui Sviatoslav au fost decimate i nevoite s se retrag
la nord de munii Balcani. A inceput astfel rzboiul lui Tzimiskes de cucerire a
Bulgariei dunrene. In 971 trupele bizantine trec munii Balcani. Dup cucerirea
capitalei, Preslav, Ioan Tzimiskes i-a indreptat trupele spre Dristra, unde se afla
Sviatoslav. O parte a aristrocraiei bulgare a trecut de partea Bizanului,
preferand autoritatea acesteia in locul celei a Rusiei Kieviene. In acele condiii,
Sviatoslav a fost nevoit s se predea i s prseasc zona Dunrii de jos,
incheindu-se astfel cu un eec prima tentativ ruseasc de instpanire in spaiul
romanesc i balcanic. In felul acesta, administraia bizantin a fost restabilit in
cea mai mare parte a Peninsulei Balcanice.
Primul stat bulgar in formele succesive ale haganatului, cnezatului i aratului a
fost, in fapt, neunitar din punct de vedere al compoziiei etnice, cuprinzand
alturi de bulgari i numeroase alte populaii precum: macedoneni, sarbi, romani
balcanici, greci etc. De altfel, o vreme, importante teritorii ce-l alctuiau nu
aparineau spaiului etnic bulgar, iar denumirea de bulgar ca i cea de bizantin,
de altfel, desemna o apartenen statal (asemenea ceteniei moderne) i nu o
component etnic bine definit. Intr-un asemenea context trebuie interpretat i
aa numita epopee bulgar dintre anii 971-1018. De fapt, atunci nemulumirea
populaiilor balcanice fa de nou instaurata prezen bizantin s-a materializat
intr-o rscoal care s-a extins in cea mai mare parte a Peninsulei, avandu-i
centrul in zonele macedonene, unde s-au stabilit o vreme descendeni ai fostei
dinastii bulgare, respectiv Samuel (976-1014) i urmaii acestuia. Samuel s-a
aflat in fruntea unei formaiuni politice de tip imperial, pestri din punct de
vedere etnic (in nici un caz numai bulgar) care se intindea de la Marea Neagr i
Gurile Dunrii, pan la Marea Adriatic i avea centrul in Macedonia (capitala era
la Ohrida). Impratul bizantin Vasile al II-lea (976-1025), a purtat un rzboi
indelungat de peste patru decenii pentru a restabili autoritatea Bizanului in
intregul spaiu balcanic, ceea ce a i reuit, uneori cu mijloace din cele mai
violente, s realizeze, la 1018, cand intregul spaiu de la sud de Dunre i Sava
era acoperit de reeaua themelor bizantine.

Slovenii Situaia politic a slavilor din prile central vestice ale Peninsulei
Balcanice, in primele veacuri ale existenei lor acolo, a fost extrem de divers.
Aflai la interferena cu lumea occidental, slovenii, in curs de formare, au avut o
serie de contacte politice, religioase sau culturale cu lumea occidental. Au fost
cretinai de misionari germani, subordonai episcopului de Roma i au avut o
vreme cnezi in calitate de conductori locali. S-au aflat, dup 788, in cadrul
statului condus de regele i apoi de impratul Carol cel Mare, ceea ce a i
determinat o evoluie a relaiilor feudale dup modelul occidental. Dup
destrmarea imperiului carolingian din car e fcuser parte, istoria slovenilor s-a
incadrat din ce in ce mai mult in destinul lumii germanice, inclusiv al imperiului
romano-german din care au fcut parte ulterior pan in vremea habsburgilor.
Croaii La sud de sloveni, s-au afirmat in plan politic croaii. Exist astzi mai
multe teorii privind numele i originile poporului croat. Anumite surse sugereaz
o origine iranian a croailor originari ce au intrat apoi intr-o sintez cu
elementele romanice i slave, dand natere actualului popor croat.
In condiiile istorice de dup marea migraie a slavilor, s-a petrecut procesul
etnogenezei croailor i, in paralel, al primelor manifestri de via statal avand
la baz obtile agrare i uniunile acestora. La inceputul secolului IX, teritoriul
croailor a fost disputat de Imperiul Bizantin i de cel al lui Carol cel Mare, ceea ce
a favorizat i afirmarea unor elemente locale. Cateva decenii mai tarziu in fruntea
croailor apare Trpimir care, intr-un document din 852, e menionat ca duce al
croailor (dux croatorum). In vremea sa i a urmailor si, Croaia s-a extins in
Dalmaia, instaurandu-i autoritatea i asupra unora dintre oraele care existau
acolo. La inceputul deceniului X, Tomislav I (cca. 910-cca. 930) a obinut
recunoaterea atat de papalitate, cat i de impratul bizantin a titlului de rege,
rege al Croaiei incepand cu anul 925. Ulterior, statul croat s-a confruntat in
prile vestice cu republica vene ian care i-a stabilit treptat autoritatea asupra
zonei dalmatine. Totodat, invecinarea cu factorul maghiar a creat probleme tot
mai consistente pentru suveranii croai. In acest context, tendinele
expansioniste spre Marea Adriatic ale statului maghiar s-au finalizat, dup mai
multe lupte i evoluii sinuoase intr-o inelegere (pacta conventa) din anul 1102,
prin care regele maghiar Coloman devenea i suveran al Croaiei. In secolele
urmtoare regiunile croate, organizate distinct, i-au meninut autonomia in
cadrul coroanei St. tefan pan la dispariia acesteia.
Sarbii Intre Dunrea mijlocie, Morava, Marea Adriatic, inspre inima peninsulei
s-a constituit i poporul sarb, ce a trit ulterior in teritoriile denumite Serbia,
BosniaHeregovina i Muntenegru (mult mai tarziu s-a emis ideea, puin
acceptat, neintemeiat in opinia noastr, a existenei unui popor muntenegrean
distinct i diferit de poporul sarb).
La fel ca i pentru alte populaii balcanice, mediul geografic i condiiile istorice
au fcut ca mult vreme ocupaiile principale s fie creterea vitelor i
agricultura, in condiii primitive, ale comunitilor rurale in curs de lent
feudalizare. Incepand cu veacul al VII-lea, la nivel popular, treptat, sarbii in curs
de formare ca popor s-au cretinat. In paralel au aprut mai multe uniuni de obti
i triburi ce au dat natere unor forme de organizare prestatal. S-au constituit
astfel dou nuclee politice, Raca i Zeta (Diocleea), ce au evoluat ulterior in cele
dou realiti politice tradiionale, respectiv Serbia i Muntenegru. In paralel s-au
conturat i unele forme incipiente de via politic proprii macedonenilor de
origine slav. Viaa politic a sarbilor i macedonenilor a fost legat secole de-a
randul de existena in vecintate a imperiilor bulgar i bizantin, ultimul
generalizandu-i stpanirea in intregul spaiu iugoslav o dat cu campaniile
victorioase ale impratului Vasile al II-lea Macedoneanul (976-1025).

Rusia kievian
In evoluia istoric a slavilor rsriteni au existat dou etape distincte, respectiv
cea a vechiului stat rus, cunoscut cel mai adesea sub denumirea de Rusia
kievian, i apoi a statului centralizat treptat in jurul Moscovei.
Dup terminarea migraiei triburilor slave spre vest i sud au continuat s existe,
in prile rsritene ale Europei, un numr insemnat de slavi. Ei se aflau de-a
lungul unor ape, precum: Niprul Mijlociu, Oka, Dvina, Volga Superioar. Spre nord
ajungeau pan la lacul Ladoga, iar spre sud pan in apropiere de pragurile
Niprului, unde se invecinau cu tot felul de populaii nomade migratoare Alctuiau
mai multe triburi precum: polianii, drevlenii, severenii, viaticii, etc. Cu timpul,
slavii rsriteni i-au extins pe toate direciile aria lor de existen, continuand s
alctuiasc o mas unitar prin caracteristicile etnice, lingvistice etc. Abia mai
tarziu, in secolele XIV-XV, a inceput evoluia distinct a unor comuniti slave,
desfurandu-se astfel, tardiv, procese de etnogenez ce au dat natere celor trei
popoare ce triesc i astzi in rsritul Europei, respectiv: ruii, ucrainienii i
bieloruii.
Bazele vechiului stat rus au fost puse in secolul IX, dup ce in veacurile
precedente apruser o serie de premise ale constituirii acestuia. La fel ca i la
alte populaii europene, a avut loc fenomenul destrmrii randuielilor patriarhale
i al apariiei unor forme noi de organizare. Aceast situaie pare a fi fost grbit
i de diversele presiuni externe venite din partea vecinilor, precum: normanzi,
khazari etc. Tradiia spune c in a doua jumtate a secolului al IX-lea, datorit
strii de anarhie i lipsei de organizare, slavii au fcut apel la varegi, adic la
normanzi, care au venit i le-au furnizat primii conductori. Astfel, Riurik s-a
stabilit la Novgorod i a intemeiat o dinastie ce i-a condus pe rui pan la sfaritul
secolului XVI. Unul dintre insoitorii lui Riurik, Oleg, a cucerit Kievul, probabil in
anul 882.
Este incontestabil faptul c primii conductori ai vechiului stat rus au purtat
nume normande, fiind dup toate probabilitile varegi. Aceast realitate a
generat in ultimele secole o intreag discuie istoriografic. A aprut astfel teoria
normandist, conform creia creearea vechiului stat rus s-a datorat in principal
aciunii germanicilor venii din Scandinavia. O teorie contrar, a autohtonitilor, a
negat rolul factorului strin in constituirea vieii statale ce a aprut in mod firesc
ca urmare a evoluiei societii slave. Cercetrile recente arat c influena
scandinav in vechiul stat rus a fost o realitate istoric, ins nu a avut un rol
determinant in constituirea Rusiei kieviene, aa cum s-a intamplat de exemplu in
Normandia sau Sicilia.
Rusia kievian a avut o istorie politic cuprinzand trei perioade. In prima dintre
acestea, ce a debutat cu semilegendara cucerire de ctre Oleg a oraului Kiev, in
anul 882, i a durat aproximativ un veac, pan la moartea lui Sviatoslav,
conductorii de la Kiev i-au desfurat aciunea pe mai multe planuri. Ei au
promovat o politic de supunere, respectiv de unificare a diferitelor triburi ale
slavilor rsriteni. Unele triburi s-au supus fr prea mult opoziie, asumandu-i
plata tributului ca form principal a dependenei fa de Kiev. Vechea cronic
rus menioneaz ins i rezistena altor triburi i lupte inverunate impotriva
acestora. Au fost desfurate aciuni i impotriva unor vecini ce nu erau slavi.
Astfel, Sviatoslav a desfurat rzboaie victorioase impotriva bulgarilor i a
khazarilor de pe Volga, ajungand cu trupele sale, in expediii de jaf, pan la
Marea Caspic i poalele munilor Caucaz.
O a doua direcie de aciune a primilor cneji rui a vizat Imperiul Bizantin. Vechile
cronici ruse menioneaz o mare victorie a lui Oleg in expediia sa din anul 907
sub zidurile Constantinopolului. Sursele bizantine nu menioneaz acest

expediie, dar consemneaz un tratat comercial dintre Bizan i Kiev cu condiii

extrem de avantajoase pentru negustorii slavi in lumea Bizanului. Igor (913-945),
o personalitate istoric complex, a desfurat o mare expediie impotriva
capitalei bizantine in anul 941, dup care a urmat un nou tratat comercial din
anul 944. Bunele relaii cu Bizanul au caracterizat politica cneaghinei Olga, care
a condus destinele statului intre anii 945-962. Ea a fcut o cltorie la
Constantinopol, intalnindu-se cu impratul crturar Constantin Porfirogenetul. A
renunat la pganism, cretindu-se i fiind ulterior canonizat. Sviatoslav a
condus destinele statului kievian aproximativ un deceniu (962 ?-972). Acesta a
purtat rzboaie spre rsrit i in spaiul balcanic. El a fost solicitat de ctre
impratul bizantin Nicefor II Phocas, in anul 967, de a participa la aciunea
acestuia vizand desfiinarea primului arat bulgar. Intervenia rus a jucat un rol
esenial in obinerea unei victorii comune bizantino-ruse. Ulterior ins, Sviatoslav
nu a mai vrut s prseasc zona Dunrii de Jos, exprimandu-i clar intenia de a
transfera aici centrul puterii sale. A urmat apoi un rzboi bizantino-rus. Cu mari
eforturi noul imprat bizantin Ioan I Tzimiskes a reuit s-l infrang pe Sviatoslav,
alungandu-l de la Silistra. Pe drumul de intoarcere, cneazul a fost omorat intr-o
ambuscad a pecenegilor pe malurile Niprului. Moartea sa a provocat o scurt
perioad de anarhie, lupte pentru tron intre fii si in condiiile in care organizarea
statal i succesiunea dinastic nu erau consolidate pe deplin. Dup caiva ani,
Vladimir (cca 980-1015) a concentrat intreaga putere in mainile sale. Sub domnia
sa i sub cea a fiului su Iaroslav cel Inelept (1019-1054), Rusia kievian a ajuns
la apogeu. A purtat lupte cu polonezii la grania apusean, precum i cu
pecenegii aflai in prile sudice. Cel mai important act politic al su a fost legat
de relaiile cu Bizanul. El a devenit cumnat al impratului bizantin Vasile al II
Macedoneanul, cruia i-a dat un consistent ajutor militar. Sub autoritatea
Patriarhiei Bizanului, Vladimir a decis convertirea tuturor supuilor si in anul
988. Era perioada in care deciseser cretinarea supuilor lor i monarhii altor
state, precum: Polonia, Ungaria, Danemarca, Norvegia. Cretinarea populaiei
slave, pgane pan atunci, din rsritul Europei a dat ulterior istoriei ruseti o
coloratur specific, caracterizat intre altele prin o puternic influen bizantin
manifestat in toate domeniile vieii politice, sociale, culturale, artistice. Rusia a
rmas atunci i mai tarziu in afara Bisericii romano-catolice i intr-o stare de
relativ izolare fa de civilizaia latin a spaiului european. Pentru actele sale,
Vladimir a fost canonizat. Ca de obicei, la moartea sa a urmat un nou rzboi civil
intre cei ase fii ai si. Victoria a fost obinut de ctre fiul su intrat in istorie cu
numele de Iaroslav cel Inelept, care a condus destinele statului intre anii 10191054. In plan intern, Iaroslav a purtat mai multe lupte pentru tron, a zdrobit
rebeliuni locale, precum tentative de restaurare a pganismului. A purtat
rzboaie cu triburile vecine ale finlandezilor, lituanienilor i polonezilor. A avut
vaste relaii diplomatice cu statele europene din Bizan pan in Frana, Anglia i
Norvegia. Iaroslav cel Inelept s-a preocupat de intrirea autoritii centrale. A dat
o structur organizatoric ierarhic Bisericii ortodoxe ruse, incepandu-se astfel
treptata emancipare a acesteia in raport cu Patriarhia Constantinopolitan. In
vremea sa a fost alctuit primul cod de legi, Pravila rus, care cuprindea atat
norme ale obiceiului pmantului, cat i reglementri de drept penal preluate din
legiuirile bizantine. In vremea lui Iaroslav cel Inelept s-a acordat o atenie
deosebit culturii in general, arhitecturii i picturii in special.
Economie i societate
Economie i societate in secolele III-VII

Clima i peisajul Inceputul perioadei care ne intereseaz (sec. III-VII) este

caracterizat de o rcire a climei i un avans al ghearilor ctre sud, ceea ce a
condus la modificri ale vegetaiei. In regiunile nordice, cultura graului se retrage
in faa pdurilor, a ierburilor i a mlatinilor. Vechiul raport intre terenul cultivat
(ager) i spaiul natural (saltus) se modific in defavoarea primului. Peisajul
perioadei de trecere de la antichitate la evul mediu este marcat de prezena
dominatoare a pdurilor, care ocup o mare parte a suprafeei Europei. Nu este
vorba ins de pduri impenetrabile, ci strpunse de drumuri, de luminiuri in care
s-au instalat sate, i traversate de cei ce le folosesc la maximum (pentru lemn,
vanat, ingrarea porcilor cu ghind, etc.). Dac in unele regiuni vechile aezri
romane au fost abandonate i invadate de pdure sau de spaiul necultivat, in
altele au fost reocupate zone de locuire mai veche, oferind posibiliti mai bune
de adpost.
Echilibrul agro-demografic In orice societate exist un raport intre numrul de
oameni i resursele de hran care le stau la dispoziie, i modificarea unuia din
termeni aduce dup sine schimbarea celuilalt. In funcie de nivelul tehnologic pe
care l-a atins societatea, o anumit regiune poate hrni un anumit numr de
oameni. Dac numrul acestora crete fr s se modifice i tehnologiile care s
permit sporirea produciei, apare pericolul ruperii acestui echilibru agrodemografic.
Societatea medieval era caracterizat de un regim demografic prin care, in
anumite perioade, se putea ajunge la o cretere a populaiei mai rapid decat
cea a resurselor. Natalitatea era foarte ridicat, ajungand uneori la 40 de nounscui la mia de locuitori, datorit cstoriei timpurii a fetelor (uneori chiar de la
virsta de 12 ani), care conduce la o perioad indelungat de fertilitate feminin,
i a absenei practicilor contraceptive (necunoscute sau interzise de Biseric). Cei drept, exista i o mortalitate infantil foarte ridicat, uneori un copil din trei, i
de asemenea o mortalitate general cu cote destul de mari. Femeile mureau
deseori la natere, epidemiile, foametea, rzboaiele loveau de asemenea pe
scar larg, astfel c sperana de via era foarte sczut, oamenii de peste 40
de ani fiind considerai deja btrini. Totui, exista posibilitatea unei creteri a
populaiei creia resursele s nu-i mai fie suficiente, astfel c atunci puteau
interveni factori de corecie negativ: foamete, epidemii, rzboaie, care limitau
din nou numrul oamenilor. Se cutau ins i soluii, ca de exemplu deplasarea
populaiei dintr-o zon relativ suprapopulat in alta care oferea condiii mai bune
de via, ceea ce se intimpl in evul mediu prin colonizarea rural.
Aspecte demografice in perioada trecerii de la Antichitate la evul mediu Europa
intrase din secolului al III-lea intr-o lung perioad de regres demografic, sfarit
se pare in linii mari prin secolului al VII-lea. Nu se pot avansa cifre exacte, dar
pare probabil ca de la circa 50 de milioane de locuitori care existau in Europa (in
principal, in Imperiul roman) prin secolului al II-lea, pe la anul 500, s se ajung
de-abia la vreo 30 de milioane. Rzboaiele, violenele i insecuritatea care au
intovrit mai intai criza secolului al III-lea i apoi migraiile, foametea i
epidemiile, dintre care trebuie s amintim ciuma aprut in Europa la mijlocul
secolului al VI-lea i rmas mult vreme endemic, alturi de noile
comportamente morale i sociale inspirate de cretinism (celibatul i refuzul
procreerii) au contribuit la scderea populaiei.
In Imperiu se constat, pe scar larg, prsirea ogoarelor de ctre populaia
roman, astfel c aezarea barbarilor a putut s par o soluie. Dar cele mai
optimiste aprecieri nu ingduie s se estimeze la mai mult de un milion, adic
circa 3-4% din populaia Imperiului numrul acestora. i oricum, la scara Europei
nu era vorba de o cretere a populaiei ci de redistribuirea ei spaial.
Aceste realiti demografice, definite prin greutatea gsirii echilibrului intre
oameni i resurse se constat pan tarziu, in unele regiuni chiar pan in epoca

modern. Europa rmane mult vreme un continent al omului rar, ceea ce face
ca msura bogiei unei regiuni s fie dat nu de resursele ei naturale ci de
numrul de locuitori care le puteau pune in valoare.
Transporturile Dup dispariia Imperiului roman, reeaua de drumuri romane a
incetat treptat s mai fie intreinut, ceea ce a ingreunat destul de mult
transporturile. Trebuie ins s nuanm, amintindu-ne c aceste drumuri aveau in
primul rand un scop militar, de a permite deplasarea trupelor, i prin ingustimea
lor nu erau foarte potrivite transportului de marf de volum mare. De aceea, in
asemenea scopuri, chiar in perioada roman erau folosite i vechile drumuri
preistorice, i acestea sunt utilizate i acum. Pe de alt parte, inainte de
descoperirea sistemului actual de injugare a animalelor, cu traciune pe piept,
caii nu se puteau folosi decat pentru arete cu dou roi, iar boii puteau trage
care mari, cu patru roi (carruca), dar cu o vitez ce nu depea 3 km/or. Se
constat deci o preferin din ce in ce mai mare artat cilor de ap, care
permiteau transportul mai rapid i in condiii mai bune a mrfurilor de volum
mare (cereale, lemn, vin, ulei, sare etc.) .
Se naviga pe Mediterana, rmas inc in prima parte a perioadei, pan la
venirea arabilor, principala intretiere de drumuri comerciale. Incepe ins s se
navigheze din ce in ce mai mult i in Marea Nordului sau a Manecii, in expediii
uneori cu scop de jaf sau de colonizare (cazul anglo-saxonilor), dar care pot avea
i aspect comercial. Exist de asemenea o navigaie fluvial susinut, care
asigur legturi intre zonele unei Europe care nu au fost reduse la o total
autarhie, aa cum s-a crezut uneori.
Economia rural Dispariia politic a Imperiului roman nu a dus i la cea a
structurilor de exploatare agricol caracteristice acestuia. Se menin marile
latifundii, numite in documente villa, i de asemenea supravieuiete proprietatea
mic i mijlocie, in ferme izolate sau in aglomerri rurale de tip vici.
Ca urmare a tulburrilor aduse de marile migraii, unele villae au fost
abandonate, mai ales in zone nordice, precum Britania, Belgia sau Picardia. In
alte cazuri ins, ele puteau oferi protecie i locuitorilor din imprejurimi, datorit
fortificrii lor cu ziduri sau valuri de pmant, i astfel, la captul unei evoluii
destul de indelungate, se puteau transforma in mici ctune, la originea unora
dintre satele medievale.
La geneza satelor medievale au contribuit i barbarii, care in locurile lor de
origine triau in aglomerri rurale, i care transplanteaz aceste structuri i in
zonele in care se aaz. Un alt element care a contribuit la fixarea populaiei
rurale a fost parohia, unitate administrativ religioas, avand in centru Biserica i
cimitirul comunitii.
Indiferent de originea lor, in aceste sate locuinele erau in general de lemn, in
partea nordic reunind sub acelei acoperi oameni i animale. Foarte adesea
erau alctuite dintr-o singur incpere destinat tuturor membrilor familiei,
concepia actual despre intimitate fiind total strin oamenilor acelor secole.
In ceea ce privete exploatarea pmantului, exist mai multe situaii. Marele
latifundium antic, cultivat de sclavi supravegheai de vtafi supravieuiete in
Occident pan prin secolul al VII-lea. Numrul de sclavi de pe un astfel de
domeniu este ins in continu scdere, pe de o parte datorit diminurii surselor
de aprovizionare cu acest tip de for de munc, i pe de alta unei treptate
interpretri a eliberrii sclavilor ca o fapt pioas, chiar dac Biserica nu renun
pan tarziu la deinerea de sclavi pe domeniile proprii. Un alt fenomen care a
contribuit la renunarea la sclavia clasic a fost inzestrarea fotilor sclavi cu o
gospodrie proprie, cu obligaia de a plti o serie de redevene proprietarului.

Situaia acestor servi casati se confund in timp cu cea a colonilor, folosii i ei pe

scar mare in exploatarea pmantului.
Baza alimentaiei continua s fie asigurat de cereale, la care se adaug
legumele (ceap, usturoi, varz, napi, mazre), mult mai puine decat cele cu
care suntem obinuii astzi, care in mare parte au fost aduse mult mai tarziu din
America. Arborii fructiferi sunt de asemenea puini, muli intalnii inc in stare
natural, i de-abia din secolului al VIII-lea in documente apar mai frecvent
menionai merii, perii, prunii. In zona mediteraneean continu s existe
bineineles citricele i mslinii, aa cum i castanul comestibil ofer un supliment
alimentar de luat in considerare. Dintre animale, importante sunt cornutele mari,
folosite i la traciune, pentru lucrul campului, dar i in alimentaie. Se cresc de
asemenea ovine, caprine, mai ales in zona meridional, unde este bine
documentat transhumana. Porcii, atat de apreciai de germanici, se rspandesc
pretutindeni, contribuind la schimbarea unor obiceiuri alimentare, ca de exemplu
folosirea pentru gtit a grsimilor animale intr-o proporie mult mai mare decat in
lumea greco-roman care folosea in principal uleiul de msline. Se extinde spre
nord i cultura viei de vie, poate i in legtur cu cretinismul care d o utilizare
ritual vinului. Continu ins s se foloseasc i buturile specifice lumii
germanice, berea i hidromelul, ca i diferite tipuri de cidru din fructe.
Cultura cerealelor se fcea la inceput in sistemul rotaiei bienale: dup ce era
cultivat un an, pmantul era lsat in anul urmtor parloag, ingrat astfel in
mod natural de animalele lsate s pasc acolo. Cu toate acestea, in lipsa unei
folosiri sistematice a ingrmintelor, pmantul mai srac se putea epuiza in
caiva ani, astfel c uneori era nevoie de punerea in cultur a altor parcele,
eventual prin defriare, ceea ce explic de ce uneori aezrile din prima parte a
perioadei la care ne referim par uneori lipsite de stabilitate.
Randamentele sunt foarte slabe: se recolteaz de trei-patru ori mai mult decat
smana folosit, iar in anii mai slabi i mai puin, ceea ce explic de ce putem
vorbi de o lume aflat in permanen sub ameninarea foametei, mai ales c am
vzut c nu se poate apela in compensaie la prea multe legume sau fructe.
Produciile mici sunt datorate in mare parte i tehnicii rudimentare: pmanturile
uoare, mediteraneene, sunt lucrate cu plugul de lemn de tip roman, aratrum,
care putea avea uneori brzdarul de fier i care nu fcea altceva decat s zgarie
destul de superficial solul. Incepand din regiunile nordice, cu pmanturi mai dificil
de lucrat, se difuzeaz plugul greu, probabil de origine germanic (Pflug). Acesta
avea brzdar de fier i putea s i intoarc brazda, permiand o mai bun aerisire
a pmantului. Pentru a fi tras era ins nevoie de pan la trei perechi de boi, i
intrucat se intorcea cu greutate, se preferau brazdele foarte lungi. De aceea,
forma parcelelor exploatate era rectangular, cu lungimea mult mai mare decat
limea.
Pentru mcinarea cerealelor se folosesc ranie de man i inc rar morile de
ap, cunoscute din epoca roman, dar rspandite mult mai tarziu, pentru c
presupun investiii care nu sunt la indemana oricui.
Fr s fie vorba de o intoarcere total la economia natural, schimburile
comerciale diminueaz treptat. Se mai menin inc legturile cu Imperiul de
rsrit, intreinute mai ales de negustori orientali (sirieni, evrei). Se mai bate inc
moned de aur, ca in regatul franc, dar treptat-traptat circulaia monetar se
reduce. De pe la mijlocul secolului al VII-lea apar in Occident monede noi, de
argint, precum acele sceattas din lumea frizon i din insulele britanice. La
ruralizarea societii contribuie i decderea oraelor, care inceteaz s mai fie
centre de producie i schimb, i ii conserv doar rolul politic i religios.
Constatm deci, in regatele succesoare imperiului, o treptat transformare a
structurilor economice i sociale motenite de la romani, care in timp capt o
fizionomie medieval din ce in ce mai clar.

Aspecte sociale Se constat o intreptrundere intre vechea aristocraie roman i

cea de origine germanic, prin inrudiri i prin preluarea reciproc a unor
elemente de cultur. La inceputul perioadei, familiile senatoriale romane prefer
carierele ecleziastice, in vreme ce nobilii germanici ofer regatelor cadrele
militare, dar apoi nivelarea social este din ce in ce mai clar. Onomastica ofer
dovezi ale simbiozei, intrucat i unii i alii poart ori nume germanice, ori
romane i cretine, indiferent de originea lor etnic.
O aceeai intreptrundere intre categorii sociale cu origini diferite se constat la
nivelul pturilor de jos ale populaiei. Exist o ptur intermediar de oameni
liberi, de origine germanic sau roman, cu tendina ins de reducere numeric,
datorit insecuritii care ii face pe tot mai muli s caute protecia celor
puternici, renunand astfel treptat la libertatea personal iniial.
Se constituie o rnime dependent, din ce in ce mai numeroas, in care
distingem, alturi de cei care pe diferite ci i-au pierdut libertatea, pe
descendenii sclavilor inzestrai cu o bucat de pmant, ai colonilor, ai liberilor
rmai pe lang vechiul lor stpan sau ai liilor, categorie semi-liber intalnit in
lumea germanic.
Clerul apare ca o stare deosebit a societii, dei in aceast perioad,
recrutarea sa este mai degrab aristocratic.
Economie i societate in perioada carolingian
Aspecte demografice i tehnologice
De la sfaritul secolului al VII-lea i inceputul secolului al VIII-lea, ca urmare a
diminurii efectelor ciumei, a imbuntirii climei i a stabilizrii situaiei politice,
in Occident se constat o ameliorare a situaiei economice.
In primul rand, exist o cretere demografic, lent dar sigur, care stimuleaz
cutrile pentru imbuntirea inzestrrii tehnice. Mai multe unelte de fier, de
calitate mai bun, contribuie la inmulirea defririlor, care dau natere unor
aezri noi sau le lrgesc pe cele existente. Prin secolul al VIII-lea incepe s se
rspandeasc sistemul de injugare a animalelor cu traciune pe piept, care nu le
mai sufoc precum cel vechi, cu traciune pe gat, i le permite s-i utilizeze mai
bine fora. De asemenea, se trece la potcovirea cailor i, mai tarziu, la folosirea
scrii de a, cu efecte i in plan militar. Muncile agricole se pot face acum mai
uor, se pot lucra mai repede suprafee mai mari de teren, produciile pot crete.
Se rspandete acum i folosirea asolamentului trienal. Pmantul intregii
comuniti rurale era imprit in trei, dintre care o parte era semnat cu cereale
de toamn (grau, secar), o parte cu cereale de primvar, folosite mai ales
pentru hrana animalelor (orz, ovz, mei), iar o alt parte era lsat in parloag.
Avantajul sistemului era c se puteau obine dou recolte, ceea ce ddea o
securitate mai mare oamenilor impotriva capriciilor climatice, i c se asigura
astfel i hrana animalelor, mai ales a cailor, care pot fi folosii pe scar mai larg
in muncile agricole.
Structura domeniului se contureaz deja in aceast perioad: pe de o parte
pmantul exploatat spre profitul integral al marelui proprietar (rezerva
seniorial), iar pe de alt parte gospodriile ranilor aflai in diferite grade de
dependen. Rezerva cuprinde reedina stpanului, o parte a terenului arabil, a
punilor, viile, pdurea, heleteie sau lacuri. Loturile lucrate de rani cuprind
casa, grdina de legume, parcele de teren arabil amplasate sau nu de o manier
compact. Unitatea de exploatare agricol poart in documente numele mansa,
i poate avea, in funcie de zon i de calitatea solului, intre 5 i 30 de ha. In
funcie de condiiile specifice fiecrui domeniu, ranii pot avea anumite drepturi

la exploatarea pdurii i punilor (eventual in schimbul unor redevene), aa

cum pot la randul lor s aib vie sau arbori fructiferi.
In aceast perioad, obligaiile ranilor fa de stpanii de domenii sunt in
principal in munc (robot, corvezi) sau in produse, datorit unei relative lipse de
moned i faptului c mana de lucru este mai important decat banii pentru
punerea in valoare a pmantului. Exist ins i obligaii in bani, ceea ce arat c
economia acestei perioade nu era de loc autarhic, existand posibilitatea
comercializrii unei pri a produselor.
Circulaia monetar i comerul Acum apare i o nou moned occidental,
dinarul de argint emis de carolingieni, care inlocuiete vechea moned de aur
bizantin sau imitat dup aceasta, devenit din ce in ce mai rar i prea puin
adecvat unor schimburi de mai mic valoare, desfurate mai ales pe plan local.
Pan spre sfaritul secolului al VII-lea Mediterana ii mai pstra calitatea de ax
esenial al comerului european la mare distan. O dat ins cu invazia arab i
cucerirea bazinului oriental al acesteia, ca i prin instalarea arabilor in Africa de
nord i in Spania, comerul european in Mediterana se diminueaz pan la
dispariie. Se adaug probabil i consecinele ciumei aprut in secolul al VI-lea,
care a afectat puternic regiunile meridionale, cruandu-le se pare ins pe cele
nordice. De aceea, in perioada carolingian, constatm deplasarea centrului de
greutate al comerului european spre nord (Galia, spaiul german) unde apar noi
porturi, precum Quentovic (pe rmul raului Canche), Durstede (in delta Rinului),
Haithabu (la Baltica).
Reinsufleirea comerului poate fi pus in legtur i cu primele semne de
renatere economic a oraelor, care inc timid, incep s desfoare activiti
meteugreti pe scar mai larg decat inainte. Totui, in ceea ce privete
meteugurile, idealul pare s fie cel ilustrat de celebrul capitular carolingian De
villis, prin care se cerea ca pe domeniile regale s se realizeze tot ceea ce era
necesar, inclusiv produse meteugreti.
Structura social Marele domeniu aparine aristocraiei laice sau ecleziastice,
beneficiar din ce in ce mai frecvent de privilegiul imunitii (interdicia pentru
agenii suveranului de a ptrunde pe domeniu pentru a exercita justiia, a
pretinde taxe sau a face recrutri). Mai exist inc o mic proprietate rneasc
liber, dar aceasta este in continu scdere, i ca atare numrul ranilor liberi
scade treptat. ranii dependeni provin din surse diferite: descendeni ai
sclavilor inzestrai cu gospodrie, ai colonilor, foti proprietari liberi care i-au
cedat pmantul unui mare proprietar in schimbul proteciei. In secolul al IX-lea,
documentele care vorbesc despre organizarea marelui domeniu, polipticele, arat
c existau inc numeroase diferene intre diferitele categorii de rani, reflectate
in nivelul obligaiilor lor. Tendina era ins de uniformizare a situaiei lor in
categoria ranilor dependeni. Servus, termenul care in antichitate il desemna
pe sclav, incepe acum s insemne erb, ran aservit.
Sistemul organizrii domeniale de acest tip se pare c a aprut pentru prima
oar in zonele nordice ale Franei, de unde, datorit extinderii Imperiului
carolingian, s-a rspandit in aproape intreg Occidentul. Intrarea in dependen a
ranilor a contribuit la fixarea populaiei pe vetre mai stabile, dand astfel
natere satelor medievale. Generalizarea ridicrii de Biserici i in mediul stesc a
contribuit i ea la inrdcinarea satelor, care de acum inainte se organizeaz in
jurul Bisericii i al cimitirului, care nu mai e exterior aezrii ci inclus in aceasta,
ilustrand un alt fel de legtur intre cei vii i inaintaii lor. Din secolul al X-lea
putem vorbi de aceast inrdcinare a satelor occidentale, care din acest
moment incep s aib infiarea lor medieval.

Un nou declin Progresele lente pe care le-am constatat anunau transformrile

economice i sociale care, in secolele urmtoare, aveau s confere originalitate
Occidentului. Ins o dat cu decderea autoritii carolingiene, din a doua
jumtate a secolului al IX-lea, stabilitatea dintr-o mare parte a Europei
occidentale dispare. Se adaug noile invazii, ale vikingilor, arabilor i ungurilor,
care dezorganizeaz prin jafurile i distrugerile care le intovresc structurile
economice din anumite zone. Expediiile vikinge, in afar de distrugerile aduse,
au contribuit ins intr-o oarcare msur la detezaurizarea metalelor preioase
pstrate pan atunci sub form de obiecte preioase in Biserici i transformarea
lor in timp in moned, ceea ce va conduce la intensificare schimburilor
comerciale. Ultimele invazii au dus i la inmulirea castelelor intrite, cu rol de
aprare iniial, dar care devin instrumente ale puterii seniorilor locali. In Italia se
constat fenomenul numit incastellamento, adunarea locuinelor rneti in
interiorul unor fortificaii, ceea ce d o alt infiare peisajului rural meridional.
Declinul economic este ins relativ, i nu se poate vorbi de al doilea val al
invaziilor ca de o perioad de ruptur. Lentele progrese incepute din secolul al
VII-lea continu, i vor da natere avantului inceput in secolele X-XI.
Condiia femeii in evul mediu
Istoria femeilor in perioada medieval este guvernat de o cronologie diferit de
cea a istoriei brbailor, in sensul c evoluiile sociale, economice, politice sau
culturale le afecteaz in maniere diferite de cele care ii marcheaz pe acetia.
Spre deosebire de brbai, care atunci cand aparin elitelor beneficiaz de o
serie de privilegii, femeile, indiferent de statutul lor social, sunt considerate drept
fiine inferioare i adesea tratate ca atare. In raport cu restul societii, femeile
din elit se pot bucura de o situaie mai bun decat unii brbai din clasele
inferioare, dar in cadrul familiei, poziia lor este intotdeauna subaltern,
considerandu-se c au nevoie de un protector i de un ef masculin.
Concepia despre femeie Pentru perioada medieval este relevant definirea
condiiei femeii care a fost opera Prinilor Bisericii, in primele secole ale
cretinismului, pe baza tradiiei biblice dar i a celei greco-romane. Aceast
definire a rmas in linii mari neschimbat pan in perioada modern, cu unele
nuane care in de anumite evoluii ale mentalitilor sau ale altor paliere ale
societii.
Poziia inferioar a femeii in societate i in familie este o caracteristic a
societilor mediteraneene, operele medicilor i filosofilor oferind justificri
ideologice in acest sens. In concepia greco-roman despre femeie, aceasta este
vzut ca o fiin incomplet, mai puin perfect decat brbatul. Medicii
crezuser c au observat c alctuirea corpului femeii e similar celei a
brbatului, cu deosebirea c aceasta e mai slab din punct de vedere fizic, ceea
ce se traduce i intr-o inferioritate intelectual. Intrucat se considera c organele
sexuale ale femeii sunt identice cu ale brbatului, dar aezate in interiorul
corpului, femeia nu e decat un brbat ratat, care inc din timpul gestaiei nu a
reuit s dobindeasc o complexitate satisfctoare. De aceea, naterea unei
fete era considerat o eroare a naturii, iar abandonarea nou-nscuilor de sex
feminin era mult mai frecvent decat cea a bieilor. Aceast prere despre
femeie ca fiin nedesvirit a fost popularizat inclusiv de Aristotel, a crui
oper a avut o influen covaritoare asupra Occidentului medieval incepand cu
redescoperirea filosofiei sale in secolul al XII-lea.
In ceea ce privete civilizaia iudeo-cretin, poziia inferioar a femeii este
justificat teologic, i deci imuabil. Dei in Genez exist dou povestiri diferite
despre crearea oamenilor, aparinand unor momente i medii diferite, dintre care

Cartea intai spune c brbatul i femeia au fost creai in acelai timp, dup chipul
i asemnarea lui Dumnezeu, tradiia medieval a preferat s rein doar
varianta din Cartea a doua. Aceasta vorbete despre crearea femeii din coasta
brbatului, cu singurul rost de a reprezenta un ajutor pentru acesta, ca o fiin
fcut nu dup imaginea lui Dumnezeu, ci doar dup chipul i asemnarea
brbatului. Acestei inferioriti naturale i se adaug responsabilitatea pentru
pcatul originar, intrucat, urmand afirmaiile Prinilor Bisericii, clericii evului
mediu afirm c femeia poart intreaga rspundere pentru violarea interdiciei de
a manca din Pomul cunotinei binelui i rului. Ambrozie al Milanului arat clar
c Eva l-a fcut pe Adam s cad in pcat, i nu Adam pe Eva. Aceasta justific
privarea femeii de drepturi, punerea sub tutel masculin i limitarea ei la sfera
privat, cu excluderea oricror roluri publice.
Cretinismul aduce o oarecare imbuntire a situaiei femeii in raport cu
perioada roman sau cu tradiia iudaic, fr a prelua intreaga incrctur
revoluionar a mesajului lui Christos, care nu mai accepta diferene sociale,
etnice sau de gen. Sfantul Pavel demonstreaz ambiguitatea poziiei Bisericii intrun mediu fundamental misogin, care poate s accepte egalitatea femeii i
brbatului doar in faa lui Dumnezeu, dar nu i in familie sau in societate. Nu
mai este nici iudeu, nici grec, nici rob, nici slobod, nici parte brbteasc nici
parte femeiasc, fiindc toi suntei una in Iisus Christos, spunea el in Epistola
ctre Galateni, 3, 28, dar tot el arta c brbatul este capul femeii (1 Corinteni
11, 3), iar in epistola ctre Efeseni, scris probabil nu de el ci de ctre un discipol,
dar atribuit pe tot parcursul evului mediu tot lui Pavel, se cerea femeilor s fie
supuse brbailor lor ca lui Dumnezeu (Efeseni, 5, 22). Lucru mai grav, cu
consecine durabile in excluderea femeilor de la funciile sacerdotale, Pavel sau
cineva care scrie sub numele lui interzice femeilor s ia cuvantul in adunrile
bisericeti (1 Corinteni, 14, 34)
Prinii Bisericii, atat cei din Orient cat i cei din Occident, motenesc acest filon
al misoginiei de origine greac i iudaic, i, in contextul desconsiderrii pentru
tot ce e trupesc, gsesc noi argumente vizand plasarea femeii pe o poziie de
inferioritate, aceasta fiind asociat cu pcatul originar, interpretat de ei ca unul
sexual (Augustin). Contrar realitilor fiziologice, libido-ul femeii este considerat
mult mai accentuat decat al brbatului, intrucat acesta ar fi dominat de raiune,
in vreme ce ea e stpanit doar de simuri. Condamnarea sexualitii i implicit a
femeii se face in numele unui ideal ascetic, caracteristic cretinismului din
primele secole. Vasile din Cezareea, Grigore din Nazianz i Grigore din Nyssa,
care scriu spre sfaritul secolului al IV-lea, consider c lumea e deja prea
populat, i c nu mai e necesar aducerea pe lume a prea multor copii. Fr a
condamna total cstoria, pe care de altfel Iisus o binecuvantase prin primul lui
miracol fptuit la nunta de la Cana Galileii, ei o consider inferioar virginitii.
Incepand din acest moment, in vreme ce condiia masculin continu s fie
definit pe baza unor criterii socio-profesionale, condiia femeii e definit doar
printr-un criteriu sexual, cci ea nu poate fi vzut altfel decat in calitate de
fecioar consacrat, femeie cstorit i vduv. In ierarhia celor trei stri,
virginitatea i vduvia sunt considerate net superioare statutului de femeie
mritat. E adevrat c aceste trei stri pot fi aplicabile i brbailor, dar in cazul
lor ele nu sunt singurele elemente de identificare, in vreme ce femeia nu poate fi
conceput decat ca fiic, soie sau vduv a unui brbat.
Ca fecioar consacrat, ea trebuie s duc o existen de post, rugciuni i
mortificri, la inceputuri in locuina prinilor ei, mai apoi in aezmintele
speciale, mnstiri, mai puin numeroase decat cele de brbai, i mai puin
inzestrate, intrucat mantuirea sufletului femeilor nu pare o prioritate pentru
clericii medievali, in pofida vocaiei religioase foarte puternice pe care o
dovedesc femeile acestei epoci.

Ca soie, rolul ei se rezum la grija fa de gospodrie i naterea de copii.

Plcerea in timpul actului sexual ii e refuzat de teologi, ca i brbatului de altfel,
conform tradiiei stabilite de Ieronim, care spunea c nu e nimic mai infam decat
s-i iubeti soia ca pe o amant. Naterea de copii nu e vzut ca o implinire
suprem, ci ca o pedeaps, consecina cderii in pcat ( cu durere vei nate
copii , Geneza, 3, 16). Practicile contraceptive fiind aspru reprimate de Biseric
i de autoritile publice, sarcinile sunt frecvente, adesea problematice, i un
numr important de femei ii pierd viaa in urma naterii, in condiiile lipsei de
cunotine medicale eficiente. De altfel, pericolele asimilate sarcinii, sitaia de
servitute in care se plaseaz fa de so sunt argumente puternice folosite de
Prinii Bisericii pentru a le convinge pe tinerele fete s nu se cstoreasc.
Dac a ajuns vduv, Biserica susine c e de preferat ca femeia s nu se
recstoreasc, in pofida greutilor pe care le intimpin o femeie singur in
societatea medieval, in care de altfel nimeni nu poate supravieui izolat. Biserica
preia pe seama ei inc din primele secole grija fa de vduve (i orfani), iar pe
de alt parte, sftuind vduvele, mai ales pe cele bogate, s nu se
recstoreasc, reuete s atrag o cantitate important de bunuri materiale,
sub forma donaiilor i a testamentelor fcute de acestea.
Slab din punct de vedere fizic, incapabil din punct de vedere intelectual,
femeia este vzut de ctre clericii medievali ca un receptacol al tuturor viciilor.
Pe de o parte, agresivitatea acestor luri de poziie vine din necunoatere,
intrucat cei care scriu despre femeie sunt celibatari, care teoretic triesc in medii
masculine ce nu au prea multe cunotine reale despre jumtatea feminin a
societii. Pe de alt parte, constatm o amplificare a diatribelor impotriva
femeilor in perioada in care in Occident Biserica incearc s impun celibatul
clerical, i ca atare realizeaz o diabolizare a femeii pentru a-i convinge pe preoi
i clugri s se in departe de ispit. Frumuseea femeii, cel mai adesea
nenatural, ci intreinut prin fardurile i podoabele impotriva crora au tunat i
fulgerat Prinii Bisericii i toi reprezentanii tradiiei misogine, nu e decat o
capcan prin care brbatul este atras in pcatul destrblrii. De altfel, aceast
frumusee nu e decat de suprafa, dup cum afirm abatele Odon de Cluny
(+942), care lansa cuvinte extrem de brutale la adresa adevratei naturi a femeii,
care nu e altceva decat un sac de scarn. Pe urmele lui mergea i Bernard de
Clairvaux (1090-1153), care, pe de o parte, scria pagini inspirate de laud la
adresa Fecioarei Maria, iar pe de alt parte, considera femeile obinuite saci de
gunoi . In secolul al XII-lea, Marbode de Rennes (+1123) realiza una din cele mai
crunte diatribe la adresa femeii, pe care o considera cea mai rea dintre
capcanele intinse de diavol , vlstar al tuturor viciilor .
Pentru Toma din Aquino, cel care stabilete in secolul al XIII-lea drumul pe care
teologia occidental avea s mearg pan in secolul al XX-lea, femeia este nu
doar o fiin ratat din punct de vedere fizic, perfeciunea fiind reprezentat de
brbat, dar i calitatea sufletului ei este inferioar celei a sufletului masculin. E
adevrat c in evul mediu nu se ajunge chiar pan la a pune sub semnul indoielii
faptul c femeia are un suflet. Ce-i drept, Grigore din Tours, autorul unei Istorii a
francilor, art c la conciliul din Macon, din 585, un episcop a spus c femeia
(mulier) nu poate fi numit om (homo). Problema venea din faptul c in latin, ca
i in multe din limbile europene actuale, termenul homo desemneaz atat
brbatul (lat. vir), cat i fiina uman in general.
Chiar dac inzestrat cu suflet, femeia nu rmane mai puin, pentru preoii i
clugrii din evul mediu, o fiin iraional, care nu-i poate controla limbuia (de
altfel, de aceea a i czut in pcat, deoarece a stat la discuii cu arpele).
Dincolo de aspectele religioase ale concepiei clericale despre femeie, un alt
motiv al inferioritii feminine afirmat in epoc este impuritatea legat de natere
i de menstruaie. Iudaismul stabilise interdicii rituale privind femeia luz sau

aflat in timpul menstruaiei, iar cretinismul le menine, uneori agravand

consecinele acestora. Aducerea pe lume a copiilor, dei vzut de unii teologi
medievali ca singura posibilitate a femeii de rscumprare a pcatului originar
comis de Eva, nu este prea valorizat de vreme ce femeia luz este inut
departe de Biseric vreme de patruzeci de zile. Intrucat Leviticul cerea ca femeia
s nu se apropie de cele sacre vreme de 60 de zile, dac pruncul nscut e fat,
unii teologi medievali au tras concluzia c embrionul feminin se insufleete mai
tarziu decat cel masculin. Menstruaia este un alt motiv de neinelegere i de
dispre fa de femeie. In secolul al XII-lea, juristul Gratian, care de altfel are
meritul incontestabil de a readuce dreptul roman in atenia Occidentului, pe baza
scurgerilor periodice de sange ale femeilor trage concluzia c ele nu au fost
fcute dup chipul i asemnarea lui Dumnezeu, intrucat acesta nu poate fi
imaginat ca avand asemenea probleme. Este un nou motiv ca femeilor s li se
interzic intrarea in Biseric in aceast perioad. Papa Grigore cel Mare s-a
impotrivit acestor practici, i pan la urm ele au fost excluse din Biserica
occidental, dar au rmas pan astzi profund inrdcinate in tradiia Bisericii
ortodoxe, ca i ideea de impuritate a luzei.
Situaia femeii in evul mediu Consecinele unei astfel de concepii teologice
asupra femeii, vzut ca pctoas prin insi natura ei, au marcat viaa
cotidian a femeilor pe tot parcursul evului mediu, i din unele puncte de vedere,
i mult mai tarziu.
Din slbiciunea ei fizic i intelectual decurge incapacitatea juridic a femeii.
Imperiul roman cretinat justific interdicia ca o femeie s-i apere interesele in
justiie sau s realizeze acte cu valoare juridic (vanzri, cumprri, donaii,
testamente) prin nepriceperea acesteia i prin nevoia de a fi intotdeauna
protejat de ctre un brbat. Aspectul pozitiv al unor astfel de msuri legislative,
care rman valabile, teoretic cel puin, pe tot parcursul evului mediu, este c
femeia, obligat s stea departe de sfera public i inut in ignorana acestor
aspecte, poate fi intr-adevr protejat dac este reprezentat de un brbat. Pe de
alt parte, in acest fel ea este considerat o perpetu minor, care in foarte rare
cazuri ii poate lua destinul in propriile miini (mai ales vduvele au o autonomie
mai larg). In practic ins, exist cazuri de femei care iau parte la procese sau
care semneaz in nume propriu sau al copiilor lor diferite tranzacii. De altfel,
inc din primele secole Biserica a aprat dreptul femeii de a face donaii sau a
lsa bunuri motenire prin testament, pe de o parte datorit mesajului egalitar al
cretinismului, dar pe de alta i deoarece in felul acesta femeile, intotdeauna
apropiate de Biseric, ii puteau lsa motenire o serie de bunuri care altfel ar fi
revenit in mod automat familiei.
O alt urmare este indeprtarea femeii de sfera public i meninerea ei in
cadrele stricte ale domeniului privat. Justificarea este bazat pe o repartiie
sexual a competenelor, care nu merge ins in sensul unei complementariti, ci
in cel al ierarhiei. Funciile brbatului (agricultura, procurarea hranei) sunt
considerate superioare celor ale femeii (intreinerea gospodriei, prelucrarea
hranei, fabricarea vemintelor), ceea ce justific, dincolo de explicaiile
ideologice, inferioritatea femeii in cadrul familiei.
In familie, femeia este o perpetu minor, cu excepia situaiei in care rmane
vduv i refuz recstorirea. Ea este supus autoritii tatlui su, care ii
decide cstoria, uneori la virste foarte fragede, chiar sub 10 ani, dei virsta
legal, acceptat i de Biseric, era de 12 ani pentru fete. Consimmantul ei,
dei pretins de dreptul civil i canonic, nu are nici un rol in incheierea cstoriei.
Mai grav, tatl ei poate, conform legislaiei romane i bizantine, s-i oblige fiica
s divoreze. In cadrul cuplului, egalitatea nu este prevzut decat de canoanele
Bisericii, i doar in ceea ce privete drepturile conjugale, in sensul c nici brbatul
nici femeia nu pot refuza raportul conjugal pretins de partener. In celelalte

privine, femeia trebuie s fie supus barbatului, care are dreptul legal de a o
bate i chiar de a o ucide dac o surprinde in flagrant delict de adulter, cu
condiia totui de a-l ucide in acelai timp i pe amant. De altfel, adulterul este
definit doar ca o lezare a drepturilor soului, nu i ale soiei. Prinii Bisericii, chiar
dac teoretic afirm c i brbatul care ii inal soia comite adulter (Ioan
Chrysostomul), in practic accept concepiile societii, interzicand femeilor s
divoreze in cazul in care soul le ineal. Desigur, Biserica a incercat, i in
Occident a i reuit s fac divorul cvasi-imposibil pentru ambii parteneri, iar in
Orient s-l reduc la situaii foarte rare. Dar in primele secole ale imperiului
cretinat, in vreme ce legislaia imperial accept cateva motive legitime i
pentru divorul femeii, Biserica il refuz cu desvirire, pe motiv c ea trebuie s
suporte totul din partea soului, infidelitile, risipirea averii, maltratarea. Dac a
fost abandonat de so, chiar nevinovat fiind, ea nu are dreptul s se
recstoreasc (Vasile din Cezareea).
I n raport cu copii si, femeia nu are dreptul s ia decizii, ci doar s dea unele
sfaturi, in timpul vieii soului su. Acesta poate s o consulte sau nu cu privire la
viitorul copiilor, la cstoria acestora, dar nu este obligat s in seama de
prerea ei. Doar in cazul in care a rmas vduv, ea are un anumit control asupra
averii i a copiilor, cu condiia de a nu se recstori. In timpul vieii soului, ea nu
se poate ocupa decat de educaia fiicelor, bieii fiind sustrai influenei materne
foarte devreme, pe la 7-8 ani, cand in Occident incep pregtirea pentru a deveni
cavaleri, iar in Bizan, cel puin in primele secole, pot fi trimii la o coal, pentru
a se pregti pentru o carier public.
Asimilarea domeniului femeilor cu sfera privat impune limite ale apariiilor in
public i ale deplasrilor acesteia. In clasele superioare ale societii femeile duc
o existen retras, in camere separate de restul casei (gineceul bizantin sau
odile femeilor din castelul occidental). Ele nu pot prsi casa neinsoite, i
deplasrile lor ar trebui, in viziunea clericilor, s se reduc la mersul la Biseric i
la unele vizite fcute altor femei, eventual sracilor, in scopuri filantropice.
Aceast idee de recluziune a femeilor se aplic i celor ce duc o existen
inchinat lui Dumnezeu. Ideea inconjurrii mnstirii cu ziduri a aprut in Orient
inc din secolul al IV-lea in ceea ce privete aezmintele feminine, i s-a afirmat
cu putere din secolul al VI-lea, in vreme ce mnstirile de brbai au avut un
regim mai puin strict pan mai tarziu. In Occident, claustrarea clugrielor
devine regul absolut din vremea papei Benedict al VIII-lea (sfaritul secolului al
XIII-lea), ceea ce le ine pentru mult vreme departe de activitile de asisten
social crora multe dintre ele doreau s se consacre.
Excluderea femeii din spaiul public are consecine i in raporturile pe care
aceasta le poate avea cu domeniul profesional. In Bizan, ca i in Occident, o
femeie onorabil nu poate desfura o activitate economic prin care s se
intrein singur, ca atare, singurele cariere care ii sunt accesibile sunt cea de
soie sau de clugri. Orice femeie care lucreaz poate fi suspectat de
prostituie, fie c e actri, servitoare in vreun han sau precupea. In realitate
ins, mai ales in mediul urban, exist o serie de femei care desfoar singure
diferite activiti economice, fie c e vorba de ateliere meteugreti sau de
comer. In Occident, ptrunderea mai activ a femeilor in sfera activitilor
economice are loc mai ales incepand din secolul al XII-lea, datorit revigorrii
constatate la nivelul economiei i a unei relative promovri sociale a femeii in
urma cruciadelor. Femeile pot deine ateliere, pot face parte din bresle, pot exista
i unele bresle feminine, mai ales in domeniul textil. Din secolul al XV-lea ins,
datorit crizei care se constat in domeniul meteugurilor medievale, care
limiteaz i pentru brbai accesul la statutul de patron, i inrutete situaia
calfelor i ucenicilor, brbaii reuesc s lupte impotriva concurenei reprezentat
de munca feminin (mai prost pltit, deci mai atractiv pentru patroni), i

femeia e din nou eliminat pentru cateva secole de pe piaa muncii. Domeniile
activitilor intelectuale sunt de asemenea relativ greu accesibile femeilor.
Interdicia neo-testamentar privind incapacitatea femeilor de a-i inva pe alii
le-a exclus treptat i de la dreptul de a se instrui ele insele. Dup dispariia
colilor publice romane, care oricum erau deschise in principiu brbailor, singura
posibilitate de instrucie pentru o femeie o reprezint intrarea in mnstire.
colile episcopale, care din vremea lui Ludovic cel Pios nu mai accept decat
viitori clerici, exclud prin definiie femeile, i tradiia este pstrat de universiti.
Desigur, exist cateva cazuri de femei foarte instruite, care provin fie din elita
imperial, precum Anna Comnena in secolul XI la Bizan, fie din mediul
clugresc, i aici merit amintit in primul rand Hildegard de Bingen, in secolul
al XII-lea, prima femeie autoare de opere teologice. Cazurile de femei invate,
autoare ale unor creaii remarcabile se multiplic in perioada urmtoare, unele
din exemplele cele mai interesante fiind cele ale femeilor trubadur sau truver,
care s-au afirmat in lirica de curte ce-i afl apogeul in secolele XII-XIII (Contesa
de Die sau Marie de France). Istoria Heloisei, soia lui Abelard, prezint evoluia
concepiilor care in secolul al XIII-lea acceptau ca i femeile s primeasc o
educaie intelectual. In secolul al XIV-lea intalnim chiar cazul primei femei
scriitor care se intreine pe baza creaiilor ei literare, Christine de Pisan, care prin
lucrrile ei apr capacitatea creatoare a femeilor confruntate cu misoginia
general, i mai ales clerical a epocii.
Aceste cateva exemple, care pot fi multiplicate, nu sunt decat excepii care
ilustreaz situaia de inferioritate pe care au avut-o femeile medievale. Statutul
lor ins, cel puin in ultimele secole ale evului mediu occidental, pare s fi fost
mai bun decat cel adus de Renaterea i Reforma din secolul al XVI-lea, care,
preconizand, fiecare in felul su, intoarcerea la valorile i normele antichitii
(pgane sau cretine), a repus femeile la locul lor , care nu poate fi altul decat
cel din gospodrie, de soie i de mam, cu excluderea activitilor economice
independente, dar cu o anumit ingduin pentru participarea lor la creaia
literar i artistic.
Relaiile feudo-vasalice
Beneficiul Datorit ruralizrii care a urmat dezagregrii Imperiului roman i
instalrii barbarilor in Occident, precum i decderii oraelor i a sistemului lor
economic, datorit reducerii circulaiei monetare, pmantul incepe s reprezinte
cea mai sigur bogie i un mijloc frecvent folosit pentru a recompensa servicile
aduse. In schimbul slujbelor care le-au fost prestate, regii merovingieni fac danii
in pmanturi apropiailor lor, pentru a-i asigura credina acestora i a-i spori
autoritatea asupra lor. Dar cum aceste danii sunt cel mai adesea necondiionate,
i fcute pentru slujbe trecute, credina celui ce le-a primit exist atata vreme cat
se mai gsete la dispoziia regelui pmant din care s fac noi daruri. In
momentul in care fondul funciar este epuizat, regii ii pierd autoritatea, aa cum
s-a intamplat cu ultimii merovingieni, care din pricina neputinei de a se impune
au fost denumii regi trandavi. Numele sub care este cunoscut aceast danie
necondiionat este beneficiu, de la cuvantul latin beneficium, care insemna chiar
binefacere.
Vasalitatea Inc din antichitate, efii militari germanici sau puternicii proprietari
romani erau inconjurai de rzboinici i de alte persoane, care, in schimbul
proteciei i intreinerii, le prestau diferite slujbe. In epoca franc, aceast
practic prin care un om liber intra in serviciul unui personaj important se
rspandete pe scar tot mai larg i este cunoscut sub numele de vasalitate.
Cel ce intr in slujba cuiva, oferindu-i serviciile sale i supunerea sa desvarit,

incepe din secolul al IX-lea s fie numit vasal. Cel care il ia sub protecia sa,
asigurandu-i i mijloacele de subzisten poart numele de senior. Legtura intre
cei doi este una personal, intrit prin jurmant, astfel incat s se garanteze c
vasalul ii va indeplini obligaiile, in general militare, i c seniorul ii va asigura
existena. Aceasta se realizeaz prin intreinerea vasalului la curtea seniorului,
sau prin oferirea de hran, haine, arme i alte daruri.
In secolul al VIII-lea, pentru intreinerea vasalului incepe tot mai frecvent s fie
cedat o bucat de pmant, numit in acte beneficiu, apoi fief sau feud. Se
constat deci fuzionarea celor dou instituii, pan atunci separate, beneficiul i
vasalitatea. Vasalii incep astfel s fie casati, adic inzestrai cu gospodrie
proprie i nu intreinui la curtea seniorului lor.
Ca s fac fa unor probleme noi, precum pericolul reprezentat de invaziile
arabe, majordomul Carol Martel recurge la acordarea de beneficii pe scar larg
lupttorilor si, de aceast dat condiionandu-le de prestarea slujbei militare. Ca
s acopere aceast nevoie de beneficii a recurs la folosirea de pmanturi ale
Bisericii, pe care le acorda unor ostai care ii indeplineau obligaiile militare fa
de rege, dar menineau legturi i cu mnstirea sau Biserica de la care
primiser terenul. Acest tip de beneficiu poart numele de precaria verbo regis.
In timpul lui Carol cel Mare, intrarea in vasalitate este asociat aproape automat
cu acordarea unui beneficiu funciar.
Omagiul vasalic Stabilirea relaiilor vasalice, intr-o societate care cunoate
prea puin scrisul, este exprimat printr-o ceremonie public, alctuit din acte
riguros codificate, care presupun un ansamblu de comportamente simbolice
(gesturi i cuvinte) ale celor doi participani. La inceput, ceremonia poart
numele de recomandare (commendatio), intrucat viitorul vasal se recomand
proteciei seniorului. Din secolul al XI-lea se folosete numele de omagiu vasalic.
In momentul in care etapele acesteia au fost fixate, ceremonia intrrii in
vasalitate incepe cu omagiul, act prin care vasalul ingenuncheaz in faa
seniorului, i punandu-i mainile impreunate in mainile acestuia (immixtio
manuum), in semn de supunere, declar c vrea s devin omul lui. Seniorul
trebuie s-i strang mainile, in semn de acceptare i de asigurare a proteciei,
apoi cei doi se srut pe buze, pentru a marca inelegerea i a arta c ea s-a
fcut intre oameni egali. Apoi, vasalul trebuie s depun un jurmant de credin
fa de seniorul su, pe Evanghelii sau pe sfinte moate, obiecte sfinite menite
s intreasc fora cuvintelor rostite. In final, seniorul d vasalului investitura
fiefului, care const din inmanarea unui obiect simbolic (sceptru, steag, nuia,
sabie, bucat de pmant etc.) care desemneaz feudul ce va intra astfel in
posesia vasalului. In sistemul relaiilor feudo-vasalice, feudul reprezint
elementul real care st la baza relaiei personale. Trebuie precizat c, dei in
general feudul reprezint un teren, vasalul poate primi i altfel de venituri, cum
ar fi dreptul de a percepe anumite vmi sau taxe, sau chiar i se poate da regulat
o anumit sum de bani, important fiind doar ca seniorul s-i pun la dispoziie
mijloace prin care acesta s se intrein i s-i procure armamentul, din ce in ce
mai costisitor (cal, zale, armur, spad, lance etc.), care-i era necesar pentru a-i
indeplini funcia militar.
Drepturi i obligaii reciproce Legtura stabilit intre cei doi printr-un astfel
de contract vasalic este personal, i trebuie reinnoit la moartea uneia dintre
pri. Aceasta inseamn i c feudul rmane de drept in proprietatea seniorului,
vasalul avand asupra lui doar drepturi de posesie i de folosin. In fapt ins,
feudul incepe s se transmit ereditar in familia vasalului, cu condiia ca urmaii
acestuia s presteze, la randul lor, omagiu i jurmant de credin seniorului.

Contractul vasalic creeaz drepturi i obligaii reciproce. Vasalul are fa de

seniorul su indatoriri negative: de a nu-i prejudicia in vreun fel bunurile,
persoana, familia i onoarea, i indatoriri pozitive, rezumate in formula sfat i
ajutor.
Sfatul presupunea obligaia vasalului de a-l asista pe seniorul su cand acesta
imparte dreptatea in tribunalul seniorial, de a-l ajuta s gseasc soluii in situaii
dificile, ca de exemplu in timpul luptelor, de a fi prezent la castel in ocazii
solemne, cum ar fi depunerea omagiului de ctre ali vasali. Prezena vasalului
alturi de senior, fie i cand e vorba doar de o mas oferit de acesta, are
menirea de a sublinia puterea i importana seniorului, care sunt strans legate de
numrul de persoane pe care le poate aduna in jurul su.
Ajutorul este in principal de dou feluri: bnesc (rscumprarea seniorului czut
prizonier, armarea drept cavaler a primului fiu, cstoria primei fiice, plecarea
seniorului in cruciad) i militar. Aspectul militar fiind componenta cea mai
important a acestui tip de relaii, la inceput vasalul era obligat s dea sprijin
armat seniorului su ori de cate ori acesta avea nevoie, dar cu trecerea timpului,
beneficiind i de incercrile Bisericii de a limita rzboaiele, acest sprijin a fost
restrins la participarea timp de 40 de zile pe an la o campanie. Dup aceea, el
putea s plece sau s rman in schimbul unei compensaii bneti pltit de
seniorul su. Posibilitatea vasalului de a prsi lupta in momentul cand considera
c i-a indeplinit obligaia militar fcea ca trupele recrutate pe acest principiu
feudal s fie lipsite de disciplin i de coeziune.
La randul su, seniorul are obligaii fa de vasal, intre care s-i pun la
dispoziie mijloace de intreinere i s nu-l lipseasc in mod nejustificat de ele,
s-i ofere protecie, sprijin armat i bnesc la nevoie. In cazul in care vasalul ii
incalc obligaiile asumate, este considerat trdtor (felon), iar feudul poate fi
reluat de senior. Dac acesta din urm ii nedreptete grav vasalul, atentand la
viaa sa ori a familiei sale, la onoarea soiei sau refuzand s-l ajute la nevoie,
acesta poate rupe jurmantul de fidelitate, pstrand feudul i depunand jurmant
seniorului seniorului su. Dac nu exist un senior suprem, atunci el poate pstra
feudul ca alodiu, adic liber de obligaii vasalice.
Sistemul a fost privit de ctre carolingieni i ca un mijloc de guvernare a
imperiului, deoarece cuprindea pe toi supuii intr-o reea de legturi feudovasalice, toi deintorii unei funcii importante fiind obligai s depun jurmant
de credin in faa impratului, i devenind astfel vasalii si. Pe de alt parte,
retribuirea funcionarilor imperiali se fcea prin atribuirea unui domeniu, care
purta numele de honor. Tendina a fost ca in timp aceste honores, care
reprezentau de fapt un fel de salariu, pentru perioada in care se exercita funcia,
s fie transmise ereditar. Capitularul de la Quierzy, din 877, ilustreaz felul in
care funcia de comite tindea s devin ereditar, ceea ce presupunea i c
pmantul atribuit o dat cu aceasta scpa controlului impratului. Funcionarea
sistemului a mai fost complicat printr-o serie de fenomene. In momentul
decderii autoritii Carolingienilor se constat noi invazii, ale vikingilor sau
ungurilor, fa de care aprarea trebuie organizat la nivel local. Astfel, i un
vasal al impratului putea s-i creeze proprii vasali pentru a avea la dispoziie
oameni inarmai. Acetia, datorit relaiei personale stabilite, ii datorau credin
lui, dar nu i seniorului lui. Pe de alt parte, o persoan putea avea mai muli
seniori, crora le jura credin (omagiu multiplu), astfel c era posibil s apar
dificulti dac seniorii intrau in lupt unii impotriva altora. Pentru a se rezolva
astfel de situaii, s-a inventat omagiul ligiu (principal), mai important decat
omagiile plane (secundare). Astfel, numai seniorului cruia i se prestase omagiul
ligiu i se datora credin impotriva tuturor, inclusiv a unor seniori crora li se
prestase omagiul plan. Nici aceasta nu reprezenta o soluie, deoarece de prin

secolul al XIII-lea, se constat c omagiul ligiu a devenit multiplu, fiind prestat

mai multor seniori, ceea ce ii neutraliza efectul.
Problema cea mai mare a sistemului realizat prin relaiile feudo-vasalice este
ins aceea c, prin caracterul lor personal, creeaz o ruptur intre monarh i
masa supuilor si, care ii vor asculta proprii seniori in detrimentul regelui,
suveran pentru toi, dar suzeran (senior) doar pentru vasalii si direci. Aceasta a
condus la fenomene de fragmentare a autoritii politice in regat, crearea
principatelor teritoriale care marcheaz o parte important a istoriei medievale
europene.
Modul de via cavaleresc In viziunea oamenilor medievali, societatea era
imprit in trei stri, cu funcii diferite, a cror colaborare asigura echilibrul i
binele tuturor: cei ce se roag, cei ce se lupt, cei ce muncesc. Dac ranii
trebuiau prin munca lor s-i intrein pe toi, dac prin rugciunile lor clericii
aduceau tuturor o protecie spiritual, aprarea societii cretine era in seama
lupttorilor, a celor instruii in meteugul armelor. Inc din perioada regatelor
barbare i a imperiului carolingian aristocraia avea in principal funcii militare,
ceea ce a condus in timp la o suprapunere total intre calitatea de membru al
elitei i cea de osta, miles. Progresele tehnicii militare, care presupun folosirea
unor lupttori clare i greu inarmai, dotai cu zale i armuri, au impus ca fiecare
lupttor s dein un feud, care s-i permit intreinerea unui cal i achiziionarea
unor arme destul de costisitoare. Aceti lupttori, din secolul al XI-lea deja
individualizai in cadrul societii, sunt cavalerii.
Atribuiile lor fiind cele rzboinice, in formarea acestora accentul era pus pe
pregtirea fizic i pe asumarea elementelor unui cod de comportament nescris,
dar care fcea apel la virtui considerate eseniale pentru funcionarea sistemului
feudal, precum vitejia, onoarea, fidelitatea fa de senior. Locul unde tanrul
aspirant la calitatea de cavaler deprindea aceste reguli era de obicei castelul
seniorului su, unde, la inceput, de pe la varsta de 10-12 ani slujea ca paj, mai
tarziu devenea scutier, deprinzand in acelai timp ceea ce se considera pe atunci
a fi bunele maniere, dar i felul de a lupta al elitelor. Cand clria, lupta cu spada,
manuirea lncii, a topoarelor de lupt i a buzduganelor nu mai aveau secrete
pentru tanr, i cand avea mijloacele materiale care-i permiteau s dein un cal
i o armur, acesta era armat cavaler, de regul in jurul varstei de 18-20 de ani.
Intrarea in randul cavalerilor, categorie ce se dorea distinct de celelalte prin
ocupaii i mod de via, nu se fcea deci automat, ci printr-o ceremonie
elaborat, cea a armrii. La inceput laic, ea avea drept scop s demonstreze
maturizarea tanrului i capacitatea acestuia de a face fa obligaiilor ce-i
reveneau in cadrul societii. Ea punea in eviden relaia vasalic, intrucat
naul, cel care consacra intrarea tanrului in randul cavalerilor, era de obicei
seniorul acestuia. O persoan de rang inalt, de multe ori o doamn, fiica sau soia
seniorului, il ajuta pe tanr s imbrace armura i ii prindea pintenii, insemne
distinctive ale rzboinicului. Naul ii ddea apoi o lovitur simbolic pe umr,
care la inceput avea rolul de a incerca rezistena fizic a aspirantului, dar care
apoi marca intrarea in randul altei categorii, cea a cavalerilor i il indemna s fie
curajos i loial. Urma apoi o demonstraie de miestrie rzboinic, prin care noul
cavaler trebuia s conving asistena de talentele sale de om de arme.
In faa pericolelor reprezentate de o societate ale crei valori sunt predominant
rzboinice i in care autoritatea central slbit nu poate instaura ordinea,
Biserica a reacionat, incercand s-i disciplineze pe cavaleri i s fac din ei
lupttori pentru religie. Are loc deci o cretinare a idealului cavaleresc, iniial laic
i orientat spre consolidarea sistemului de relaii feudo-vasalice. Energia
rzboinic a cavalerilor este dirijat de Biseric in afara societii cretine prin
cruciade; mai mult, printr-o interesat ignorare a interdiciei pentru clerici de a

vrsa sange, iau natere ordinele de cavaleri-clugri (ioanii, templieri, teutoni).

Prin impunerea unor aa numite pci sau armistiii ale domnului, cavalerilor
li se interzice s lupte intre anumite perioade sau impotriva celor care nu le sunt
egali: clerici, rani, negustori, meteugari. Mai mult, discursul inspirat de
Biseric spune c elul oricrui cavaler este s lupte pentru dreptate i pentru
aprarea celor oprimai, neinstare s se apere singuri, incusiv a femeilor,
considerate in epoc elementul cel mai slab din societate. Aceast amprent
religioas este evident i din aspectul pe care il capt din secolul al XIII-lea
ceremonia armrii, care trebuia precedat de o noapte de veghe i rugciune a
viitorului cavaler in Biseric i care presupunea binecuvantarea dat armelor
acestuia de o fa bisericeasc.
Modul de via cavaleresc a inspirat i o literatur de un anumit tip, ilustrat in
planul liricii de poezia trubadurilor, truverilor i minnesangerilor, iar in cel epic de
poemele eroice i de romanele de curte. Comun tuturor acestor opere este
modelul de om pe care il propun, caracterizat prin vitejie, respectarea cuvantului
dat, respectul pentru neamul din care face parte i pentru senior, supunerea fa
de doamne.
Evoluia tehnicii militare, care defavorizeaz lupta clare sau corp la corp in faa
folosirii arcului, arbaletei i mai apoi a armelor de foc avea s conduc la
dispariia cavalerilor ca tip esenial de rzboinic. Pe campul de lupt, locul lor
avea s fie luat de soldai profesioniti pltii, lupttori pedetri pricepui in
manuirea armelor de foc. In societate, idealul de rzboinic oricand gata s scoat
sabia pentru a rzbuna o jignire avea s fie inlocuit cu cel al nobilului instruit,
care tie s se dueleze la nevoie, dar care se pricepe s foloseasc i arma intrigii
i a jocului de culise.
Aspecte culturale in secolele V-XI
Evoluia cultural in Antichitatea tarzie Cultura greco-roman, specific
Antichitii clasice, incepuse s evolueze in urma transformrilor de ansamblu
petrecute in Imperiul roman, intre altele i datorit influenei din ce in ce mai
puternice a cretinismului. Dac la inceput existau unii cretini intransigeni care
susineau c toate achiziiile culturale pgane sunt lipsite de valoare, pe msur
ce cretinismul atingea elitele s-a conturat concepia care permitea valorificarea
celor mai de seam elemente ale culturii clasice. In secolele al II-lea i al III-lea,
intelectualii cretini, care beneficiaser de o educaie de tip greco-roman,
trebuiau s dea replica in scrieri polemice unor adversari educai, de aceea, chiar
atunci cand fondul scrierilor lor este unul profund cretin, expresia formal este
una clasic. Din secolul al IV-lea, o dat cu oficializarea cretinismului,
convertirile ating cele mai diferite straturi ale societii, i lucrrile cu caracter
cretin se adreseaz unor diferite categorii de public. In vreme ce Augustin
compune opere teologice i filosofice intr-un stil de o elegan clasic, Ieronim
alege in mod deliberat o latin simpl i uor de ineles pentru a traduce Biblia
(Vulgata) care trebuia s fie accesibil tuturor.
Cretinarea nu a insemnat dispariia total i definitiv a culturii pgane.
Intelectuali pgani i cretini coexist o vreme de o manier panic, intreinand
unii cu alii relaii de prietenie bazate pe respect reciproc, aa cum ne
demonstreaz corespondena Sfantului Vasile din Caesareea cu retorul pgan
Libanios. Cretinii ins au inceput in mod deliberat s selecteze acele elemente
ale culturii clasice care nu intrau in contradicie cu credina lor sau care le puteau
fi de folos. Ieronim arta intr-o scrisoare c aa cum in Vechiul Testament era
permis evreilor s se cstoreasc cu femei strine dac le rdeau prul i le
tiau unghiile, tot aa i cretinii pot prelua elementele culturii pgane purificate
de tot ce e idolatru sau imoral.

Istoria primelor secole cretine este marcat deci de efortul de a pstra

elementele judecate valoroase, dar i de a distruge sau pur i simplu de a ignora
ceea ce intra in contradicie cu noua credin. In paralel, se produc unele
transformri care pot fi puse numai parial pe seama cretinismului, dei acesta
infuzeaz i influeneaz toate palierele vieii sociale.
coala Istoria colii de tip greco-roman este strans legat de cea a oraului i a
elitelor urbane. Civilizaia roman clasic fusese caracterizat de existena unui
invmant public, prin intermediul colii, dublat de unul particular, prin
pedagogi. Declinul oraului conduce la dispariia treptat a colilor publice, pe la
sfaritul secolului al VI-lea in Galia, probabil ceva mai tarziu in Hispania sau Italia.
In compensaie, se infiineaz coli pe lang centrele episcopale sau pe lang
mnstiri, destinate ins in primul rand educrii clerului. Aceasta conduce la
dispariia tipului laic de cultur, i la instalarea treptat a monopolului cultural al
Bisericii. Semnul cel mai evident al restrangerii tiinei de carte la cler este
recrutarea funcionarilor tiutori de carte doar dintre oamenii Bisericii in epoca lui
Carol cel Mare, comparativ cu perioada merovingian in care majoritatea lor erau
laici. Diminuarea numrului tiutorilor de carte este ins relativ, cci i in lumea
greco-roman acetia reprezentau o ptur subire a populaiei.
In secolul al V-lea, Martianus Capella, in lucrarea sa De nuptiis Mercurii et
Philologie (Despre nunta lui Mercur i a Filologiei) stabilea, pe baza unei tradiii
deja seculare, care sunt domeniile de interes demne de un om liber, numite de
aceea arte liberale. Educaia trebuia, in viziunea lui, devenit apoi a intregului ev
mediu, s cuprind mai intai gramatica (regulile de baz ale latinei), retorica
(arta de a compune discursuri, de a vorbi) i dialectica (arta de a raiona, logica).
Dup aceste ci ale cunoaterii, numite mai tarziu trivium, se puteau studia alte
patru, quadrivium: aritmetica, geometria, astrologia i muzica. Trivium i
quadrivium stau la baza sistemului de invmant medieval, inclusiv in cel din
universiti. Ele reprezentau ci prin care omul educat putea s accead apoi la
studiul filosofiei i al teologiei.
Cartea Cretinismul este o religie revelat, care presupune existena unei cri
sfinte, ce trebuie s fie la indemana credincioilor care s poat gsi oricand
pasajele dorite. De aceea, forma cea mai potrivit nu era cea a anticului rulou de
papirus, mai greu de manevrat, ci a codexului de pergament, uor de rsfoit. Mai
maniabil i mai rezistent, codexul este i mai scump, ilustrand i pe aceast cale
caracterul elitist al accesului la cultur.
Crile sunt copiate in ateliere mnstireti (scriptorii) i imbogesc mai intai
biblioteca propriului aezmant monahal, apoi pot fi oferite altor mnstiri,
Biserici sau chiar laici pioi. Cum in marea lor majoritate sunt cri sfinte,
glorificarea divinitii se face i prin impodobirea lor cu miniaturi sau iniiale
foarte elaborate, prin scrierea cu aur sau argint i prin ferecturi preioase.
`Expresia lingvistic Antichitatea tarzie este caracterizat in Occidentul Europei
prin meninerea latinei ca limb de comunicare general. Avand ca orice limb
vorbit paliere diferite, in funcie de nivelul cultural al celui care o folosete,
latina permite inc locuitorilor fostului Imperiu roman s se ineleag unii pe alii
indiferent de locul de provenien. De prin secolul al VI-lea se pare ins c nu mai
era atat de folosit in provinciile orientale ale Imperiului, unde greaca se afirm
viguros. Pe de alt parte, greaca, limba cunoscut de orice intelectual de marc
din Occident, inceteaz tot cam din acea perioad s mai fie ineleas in partea
apusean.
Meninerea latinei ca limb de comunicare se datoreaz prelurii de ctre regii
barbari a sistemului administrativ roman, inelegerii pe care cei mai muli dintre

acetia au artat-o culturii latine, i cretinismului, care a impus-o alturi de

greac drept limb a Bisericii.
Sunt ins i zone in care latina nu este o limb matern, ca in spaiul german
sau in insulele britanice, dar este totui o limb vorbit (de exemplu in mnstiri).
Fiind destinat atat comunicrii scrise, cat i celei orale, de zi cu zi, latina
evolueaz indeprtandu-se de standardele clasice (de altfel acestea nu se aplic
decat creaiei culturale a epociii lui Augustus). Pe de alt parte, clericii, chiar
dac au deprins in mod livresc o latin de bun calitate, pentru a fi inelei de
enoriaii cu un nivel mai sczut de instrucie, folosesc in predicile lor o limb mai
simpl, sermo humilis. Astfel, intre nivelul popular i cel savant al limbii continu
s existe comunicare i influen reciproc.
Creaia literar Dup oficializarea cretinismului i mai ales dup
transformarea sa in religie unic, creaia literar care conteaz nu mai poate fi
decat cretin. Inc din secolul al II-lea apruse o literatur cretin, care in mod
convenional este denumit patristic, adic aparinand prinilor Bisericii.
Primele lucrri cretine aveau un caracter apologetic, deoarece urmreau s
conving pe imprai i pe intelectualii pgani de valoarea cretinismului, de
compatibilitatea sa cu valorile romane i chiar de superioritatea sa in raport cu
religia i filosofia pganismului. Dintre aceti scriitori, s-au remarcat i prin arta
lor literar Tertullian (160-222), manifestat mai ales in Apologeticum, sau
Lactantius (250-cca.320), cu De mortibus persecutorum (Despre moartea
persecutorilor).
Din secolul al IV-lea, literatura cretin ii cristalizeaz i mai mult specificul
propriu intr-un imperiu in care operele literare pgane erau inc posibile i
gustate de public. Sfantul Hilarius din Poitiers (+368) contribuie semnificativ la
crearea poeziei cretine latine, prin compunerea unor imnuri religioase inspirate
de cele greceti. Sfantul Ambrozie al Milanului (333-397) consacr definitiv
imnologia cretin latin, creand o poezie liturgic simpl, adecvat cantrii in
Biseric. Poezia cretin mai este reprezentat la aceste inceputuri ale ei de
Prudentius (cca. 350-410), autor de imnuri, polemici (Contra Symmachum) i
creatorul epopeei cretine Psychomachia (Lupta sufletului) care ilustreaz
conflictul dintre vicii i virtui. Paulinus din Nola i Nicetas din Remesiana sunt de
asemenea autori care au ilustrat poezia cretin.
Sfintul Ieronim (cca. 340-420), adevrat director de contiin al aristocraiei
cretine romane, s-a impus mai ales prin activitatea sa de traductor in latin al
unor lucrri fundamentale. In afar de Biblie, a mai tradus i a completat Cronica
lui Eusebius din Caesareea, oferind astfel Occidentului modelul de istorie
universal ce avea s domine evul mediu. De asemenea, prin Viaa lui Paulus, el
introduce in literatura latin noul gen al Vieilor sfinilor (vitae), ilustrat deja in
grecete de Atanasie al Alexandriei, care scrisese Viaa Sfantului Antonie. Se
ntea astfel hagiografia, gen specific literaturii cretine, pentru care modelul
este reprezentat totui de opera unui istoric, Sulpicius Severus, (sfaritul secolului
al IV-lea), care a scris Viaa Sfantului Martin, considerat apostolul Galiei.
Cel mai talentat scriitor cretin i, fr indoial, unul dintre cei mai valoroi
autori latini din toate timpurile este Aurelius Augustinus (354-430), cunoscut ca
Sfantul Augustin pentru catolici i Fericitul Augustin la ortodoci. Orator
desvarit, profesor de gramatic, el d msura talentului su literar intr-o vast
oper teologic, didactic, filosofic, istoric, epistolar. Confesiunile, Solilocviile,
i mai ales Cetatea lui Dumnezeu, reprezint opere monumentale care au
influenat profund civilizaia medieval. In aceast din urm oper, Augustin
analizeaz sensul istoriei umane, susinand ideea c mai presus de statul roman
(cetatea oamenilor) se gsete comunitatea credincioilor (cetatea lui

Dumnezeu), i c devenirea uman nu este ciclic, ci orientat spre un sfarit

stabilit i cunoscut doar de divinitate.
Ctitorii evului mediu Cultura de la sfaritul antichitii i inceputul evului
mediu se caracterizeaz prin existena unor figuri marcante, care au abordat
diferite genuri, fiind astfel dificil de incadrat intr-o categorie anume, i au
contribuit la transmiterea motenirii antice.
Boethius (cca. 480-524), considerat ultimul intelectual de tip antic, a realizat
traduceri i comentarii ale operelor lui Aristotel, facilitand cunoaterea filosofului
grec in Evul Mediu, ca i lucrri de matematic, muzic, astronomie. Opera care
avea s influeneze profund Evul Mediu a fost Despre consolarea filosofiei,
meditaie asupra libertii i a responabilitii, scris in temnia in care ii atepta
execuia, acuzat de conspiraie impotriva regelui ostrogot Teodoric.
Cassiodor (cca. 490-583), consilier al lui Teodoric i al urmailor si direci,
incearc s adapteze invmantul cretin noilor condiii, prin proiectul (nereuit)
de a realiza o universitate cretin, i apoi prin crearea la Vivarium a unei
mnstiri care i-a adpostit pe cei dedicai studiului. A scris o Istorie a goilor,
ajuns la noi doar in forma prescurtat de Iordanes i numit Getica, o cronic
universal i o serie de scrisori cu caracter administrativ, Variae. De asemenea, a
realizat lucrri teologice i didactice, in care susinea necesitatea apelului la
artele liberale in vederea studierii Scripturilor.
Grigore cel Mare (540-604), considerat de unii autori primul pap medieval, a
scris intr-o latin elegant i in acelai timp comprehensibil lucrri pastorale
(Regula pastoralis), teologice (Moralia in Job). Dialogurile, ansamblu de povestiri
edificatoare despre sfini i miracole, reprezint lucrarea sa cea mai cunoscut,
rspandit in tot Occidentul i tradus i in grecete. Dovedind o mentalitate
monastic, el se pronun in acelai timp impotriva studierii autorilor pgani dac
acesta se face in pofida studierii Scripturilor (scrisoarea ctre episcopul
Desiderius din Vienne).
Grigore din Tours (538-594), episcop provenit dintr-o familie aristocratic galoroman, s-a afirmat prin scrierile sale religioase (cri despre miracolele Sfantului
Martin, lucrri despre martiri i mrturisitori). Cea mai cunoscut lucrare a sa
este cronica universal, Zece cri de istorie, cunoscut i sub numele de Istoria
francilor, in care nareaz cu talent de povestitor, dar i cu un scop moral evident
evenimentele din spaiul Galiei.
Isidor din Sevilla (570-736), asemntor lui Grigore prin funcii i origine,
realizeaz lucrri de istorie (Istoria goilor, vandalilor i suevilor, Cronica major),
tratate despre matematic sau despre natur. Opera sa fundamental este
reprezentat de Etimologii, adevrat enciclopedie a tuturor cunotinelor
considerate folositoare cretinilor, prin intermediul creia Evului Mediu i s-a
transmis esenialul culturii antice.
Beda Venerabilul (cca. 672-735), clugr anglo-saxon, desfoar o susinut
activitate didactic in mnstirea sa, realizand pentru discipolii si tratate
tiinifice, lucrri de gramatic, hagiografii, opere dedicate msurrii timpului.
Lucrarea sa cea mai cunoscut este Istoria eclesiastic a neamului anglilor, foarte
citit in Evul Mediu, i care contribuie decisiv la rspandirea in Occident a
modului de a data evenimentele nu dup domnia imprailor sau a regilor, ci de
la naterea lui Christos (sistemul erei cretine). Unul dintre discipolii si a fost
dasclul lui Alcuin, principalul artizan al Renaterii carolingiene.
Renaterea carolingian Dispariia unitii romane, fragmentarea administraiei,
regionalizarea dreptului, decderea oraelor, diminuarea procentului celor
alfabetizai, clericalizarea culturii caracterizau civilizaia occidental incepand din
secolul al V-lea. Readucerea la via a Imperiului in vremea lui Carol cel Mare
impunea msuri de consolidare a unitii printr-un aparat administrativ bine pus

la punct i prin rspandirea unei ideologii comune tuturor, care nu putea fi

reprezentat decat de cretinism. Carol a ineles c administrarea eficient a
unui teritoriu atat de vast presupune apelul la actul scris, ceea ce fcea necesar
dezvoltarea colilor. De asemenea, cretinarea zonelor rmase pgane i
consolidarea unui cretinism oficial in celelalte erau considerate mijloace de
omogenizare a populaiilor atat de diferite ale Imperiului i necesitau un cler
educat, in stare s se ridice la nivelul misiunii sale. La indemana funcionarilor,
care acum incep s se recruteze masiv din randul clericilor, i oamenilor Bisericii
trebuia s fie puse o serie de instrumente.
Mai intai limba, care trebuia s fie ineleas de ctre toi, indiferent de locul de
origine. Aceast limb universal nu putea fi decat latina, dar ea evoluase deja
intr-o anumit msur ctre limbile romanice. Dei existau diferene intre latina
simplificat vorbit de clerici i graiurile populare ce aveau s dea natere
limbilor romanice de mai tarziu, cele dou niveluri ale limbii inc mai comunicau.
Astfel, un simplu ran din Francia putea inc s ineleag predica pe care i-o
inea un preot in latin. Carol a considerat ins c este nevoie de o revenire la
normele clasice ale latinei, care s fie respectate in intregul su Imperiu. De
aceea el a fcut apel la cei mai de seam oameni de cultur ai timpului, pe care
i-a invitat s vin in Galia din regiuni in care tradiia antic se pstrase mai bine.
Alcuin din York, clugr anglo-saxon, a fost cel mai apropiat colaborator al su,
care a direcionat i impulsionat reforma cultural. Tocmai pentru c in insulele
britanice latina nu mai era o limb vie, nemaiexistand vorbitori nativi, ea se
pstrase mai bine, fiind invat doar pe baza crilor. Din Hispania vine la curtea
sa vizigotul Theodulf, aducand cu sine cunotine despre cultura antic fcute
posibile de renaterea cultural promovat in secolul al VII-lea de ctre Isidor din
Sevilla. Din Italia il invit pe Petru din Pisa, grmtic vestit, care ii inva pe cei
din anturajul impratului latina de bun calitate ce se mai vorbea in oraele din
spaiul care fusese leagnul acestei limbi. Tot din Italia poposete o vreme la
curte i istoricul Paul Diaconul.
Rezultatul aciunii desfurate in domeniul lingvistic este intoarcerea la normele
clasice ale latinei, purificat de alterrile din ultima vreme. Rezultatul este o
limb unic, pe care o ineleg toi intelectualii de pe cuprinsul imperiului, dar
numai ei. Vorbitorii nativi nu mai ineleg aceast limb savant in care li se
predic in Biseric i in care sunt redactate actele oficiale. De acum inainte latina
cult i vorbirea popular evolueaz separat, aceasta din urm conducand la
conturarea deplin a noilor limbi romanice. Acestea sunt de altfel consemnate in
scris in secolele IX-X (Jurmintele de la Strassbourg pentru limba francez etc.).
O alt direcie in care se manifest atenia lui Carol cel Mare este coala. Prin
capitularele sale incearc s impun infiinarea pe intregul imperiu a unor coli
care s-i instruiasc pe tineri in studiul latinei i al altor domenii care s le fie
folositoare mai ales pentru o carier preoeasc. Aceste coli, destinate mai ales
viitorilor clerici, erau infiinate pe lang Biserici i mnstiri, ceea ce arat c
dispruse deja concepia despre un invmant laic. Mnstiri precum Fulda,
Saint-Gall, Reichenau i altele devin astfel importante centre culturale. i la
curtea sa funcioneaz o coal palatin, destinat copiilor din familia imperial
i din familiile apropiailor si, unde s-au format intelectuali de sorginte local,
din Francia, precum Ludovic cel Pios, urmaul su la tron, Eginhard, biograful su,
Hrabanus Maurus, Lupus din Ferrieres i alii, care au constituit o a doua
generaie a efervescenei culturale. Tot aici exista o Academie Palatin, care nu
era de fapt decat un fel de cenaclu, in care Carol i apropiaii si purtau discuii
pe diferite teme sau ascultau lecturi din lucrri antice sau contemporane.
Reinnoirea interesului pentru studiul latinei, ca i necesitile unei administraii
care face apel la actul scris au impus i o reform a scrierii. Se rspandete acum
o scriere clar, uor de citit, aa numita minuscul carolingian, in care sunt

redactate documentele oficiale sau sunt copiate manuscrisele antice. Foarte

aspectuoas, era ins o scriere inceat, care arat c totui scrisul nu era o
indeletnicire la indemana prea multora. (Spre comparaie, cursiva merovingian
era o scriere mai greu lizibil, asemntoare scrisului nostru de man, dar care
arat c in acea societate inc se scria foarte mult).
Unificarea imensului teritoriu intrat in componena imperiului carolingian
presupunea i o uniformizare a ritualului bisericesc, intrucat existau diferene de
la o regiune la alta. Luand ca model practica de la Roma, Carol impune
pretutindeni acelai mod de desfurare a slujbei religioase i apelul la aceleai
cri sfinte. Aceasta presupunea ins copierea manuscriselor coninand lucrrile
considerate de referin. Ia astfel avant activitatea de copiere a manuscriselor
vechi, in primul rand a celor religioase, dar i a unora laice. Interesul pentru latina
clasic presupunea i copierea autorilor pgani considerai modele din acest
punct de vedere, ca i a unor opere practice (lucrri de gramatic, istorii, tratate
tiinifice). Perioada carolingian este deci momentul decisiv in transmiterea
ctre noi a motenirii clasice greco-romane. Majoritatea operelor pgane care ni
s-au pstrat au supravieuit in manuscrise din perioada carolingian. Este valabil
ins i reversul: cele care nu ni s-au pstrat fie c dispruser mai demult, fie c
nu au fost considerate interesante de ctre cei ce stabileau ce s se copieze, i
ca atare nu au mai fost salvate.
Importana renaterii carolingiene nu const deci in opere originale, care au fost
destul de puine i de o valoare discutabil, ci in imensul efort de sistematizare i
de salvare a motenirii antice. Momentul acesta este decisiv i in meninerea
instituiei colii, care ins se clericalizeaz din ce in ce mai mult (fiul lui Carol,
Ludovic cel Pios, interzice chiar primirea in colile episcopale i mnstireti a
celor ce nu doreau s devin clerici) contribuind astfel la finalizarea procesului de
clericalizare a culturii.
Cultura in secolele X-XI. In cel mult dou generaii de la dispariia lui Carol cel
Mare, in contextul frmantat al luptelor interne i al invaziilor externe,
efervescena cultural amorsat de el se stinge. Rmaneau ins colile
bisericeti, in care se continua studiul triviumului i quadriviumului, rmaneau
mnstirile echipate cu scriptorii (ateliere de copiat manuscrise) in care
multiplicarea crilor oferea instrumente, chiar dac modeste, supravieuirii
culturii. Incep chiar s se contureze genuri noi, aflate la confluena dintre cultura
popular i tradiia cult. Astfel, teatrul liturgic se nate pe baza cantecelor
dialogate ce insoeau slujba bisericeasc, la care se adaug joc de scen i
costume. Primele astfel de reprezentaii erau inspirate de miracolele ce
intovreau viaa sfinilor sau a profeilor. Ludus Danielis, o dram despre istoria
proorocului Daniil, ilustreaz foarte bine imbinarea dintre vers, muzic i micare
caracteristic acestui teatru religios incipient. In secolul al X-lea, clugria
saxon Hroswitha scrie piese cu subiect religios (Gallicanus, Dulcitius,
Callimachus) construite ins dup modelul comediilor lui Tereniu.
Filosofia este reprezentat de Ioannes Scottus Eurigena, clugr irlandez,
cunosctor al limbii greceti, ceea ce i-a facilitat contactul cu operele din acest
spaiu cultural, devenit din ce in ce mai strin occidentalilor. Poziiile sale
teoretice se indeprteaz intr-o anumit msur de cele ale Bisericii oficiale,
susinand o predestinare universal ctre mantuire i insistand asupra rolului
raiunii omeneti in care slluiete Cuvantul lui Dumnezeu.
Vieile de sfini reprezint un domeniu al creaiei foarte bine reprezentat. In afar
de tradiionalele creaii in proz, incep s apar i Viei scrise in proz rimat,
ceea ce ilustreaz existena unei cutri in domeniul expresivitii care anun
realizrile artistice de mai tarziu.

Literatura laic este reprezentat de creaii epice in latin sau in limbile vorbite.
Alturi de mai vechiul Beowulf anglo-saxon, se remarc poemul epic latin
Waltharius, in care se reamintesc vremurile lui Attila, prin intermediul prizonierilor
si care reuesc s fug: Walter, fiul regelui Acvitaniei, Hildegunda, logodnica sa,
i Hagen, regele francilor. Poemul este interesant prin topirea in expresie latin a
fondului legendar germanic.
Artele plastice i arhitectura In ultima perioad a Imperiului de Apus se
realizase ptrunderea cretinismului i in domeniul artelor vizuale. Bisericile din
secolul al V-lea preluau planul i numele basilicii imperiale, cel mai de seam
monument public din perioada anterioar. Basilica cretin este o constructie
rectangular, imprit prin coloane in mai multe nave, i avand o absid in
partea unde se gsea altarul. Acoperiul era realizat din arpant, ceea ce
limiteaz dimensiunile edificiilor, in funcie de lungimea lemnului disponibil
pentru grinzi. Sub Constantin i urmaii si, construcia de basilici se rspandete
pe intreg cuprinsul imperiului. Din secolele IV-V se cristalizeaz i planul in cruce,
semnificativ pentru destinaia religioas a acestor edificii. Multe din construciile
secolelor V-VI i chiar de mai tarziu utilizeaz elemente constructive preluate de
la monumente mai vechi, adesea pgane (situaie evideniat cu claritate la
Roma, la basilici precum Santa Sabina pe Aventin, San Giovanni de la Lateran sau
chiar forma arhaic a lui San Pietro). Basilicile epocii imperiale sau cele din
vremea regatelor succesoare nu sunt de foarte mari dimensiuni, deoarece
cunotinele tehnice nu permiteau realizarea unor acoperiuri de lemn prea
ample. Decorul lor este ins somptuos, realizat prin intermediul sculpturilor sau al
mozaicurilor. La Ravenna s-au pstrat astfel de construcii decorate cu mozaicuri
din vremea lui Teodoric i mai ales din timpul restauraiei bizantine (San
Apollinare Nuovo, Baptisteriul arienilor, Baptisteriul catolicilor, etc).
S-au pstrat din aceast epoc i unele, foarte puine, construcii cu caracter
laic, precum mausoleul Gallei Placidia sau Mausoleul lui Teodoric, tot la Ravenna.
In secolul al VI-lea apare ca element constructiv deosebit de insemnat cupola
zidit din piatr, care permite sporirea dimensiunilor edificiului. Sfanta Sofia,
ridicat de Iustinian la Constantinopol, reprezint modelul pentru multe
construcii realizate ulterior in Orient, dar i in Occident. De exemplu, capela
palatin de la Aachen preia modelul octogonal al unor construcii italiene de
epoc bizantin, pe care arhitecii epocii carolingiene le considerau antice.
Artele decorative sunt reprezentate in primele secole cretine mai ales de arta
funerar, din catacombe sau de pe sarcofage. Dup momentul de tranziie
reprezentat de secolele III-IV, in care decorul acestor opere este frecvent neutru,
putand s convin in egal msur i cretinilor dar i pganilor (de exemplu,
motivul Bunului Pstor sau motivul viei de vie), se constat o cretinare
complet a motivelor din artele plastice. Artele decorative sunt puse in serviciul
aproape exclusiv al impodobirii Bisericilor.
Intr-un anumit sens face excepie orfevrria de tradiie barbar, care realizeaz
unele podoabe de o deosebit realizare artistic, i care aveau o funcie laic
(dei puteau fi oferite i ca ofrande in Biseric). Podoabele barbare sunt
caracterizate prin folosirea masiv a metalelor preioase, prelucrate cu o
deosebit miestrie i prin prezena pietrelor semipreioase multicolore. De
asemenea, barbarii introduc in spaiul european stilul animalier, caracterizat prin
decorul zoomorf i stilizarea geometric, ca i printr-o deosebit animaie a
compoziiei.
In perioada carolingian, cele mai remarcabile realizri artistice ajunse pan la
noi sunt cele din domeniul miniaturii. Manuscrisele carolingiene sunt impodobite
cu splendide miniaturi, reprezentand de regul scene biblice, dar i suverani
franci i apropiai ai acestora. Influena irlandez s-a manifestat prin decorul

floral extrem de exuberant care reprezint chenarul acestor miniaturi sau chiar al
paginilor scrise.
Epoca ottonian se individualizeaz in plan artistic mai ales prin constituirea
unui nou stil arhitectural, i anume romanicul. Revenirea ideologiei ottoniene la
sursele romane i carolingiene a influenat crearea unei arte care, afirmand
revenirea la tradiie, era de fapt prima cu adevrat original a evului mediu.
Arhitectura se caracterizeaz prin simplitatea i monumentalitatea construciilor,
care pstreaz planul basilical i acoperiul in arpant, la inceput, pentru a folosi
apoi din ce in ce mai frecvent bolta de piatr. Aceasta permite creterea
dimensiunilor edificiilor, ins acestea rman intunecate datorit dificultilor de a
asigura iluminarea (ferestrele sunt mici strpungeri in zidurile masive). Decorul
romanic este sobru, pictura in fresc inlocuiete treptat mozaicul, iar sculptura
monumental, care dispruse din vremea lui Iustinian, reincepe s decoreze
construciile. Construciile romanice pstrate sunt in principal cu caracter religios,
de aceea i sculptura trateaz o iconografie cretin, cu teme i motive strict
controlate de ctre clerici, doritori s foloseasc imaginile in piatr pentru
instruirea i impresionarea credincioilor. Un rol important in difuzarea artei
romanice l-a avut ordinul de la Cluny, care prin rspandirea sa in intreaga Europ
a contribuit la impunerea noului program artistic in secolele XI-XII.
Cultura bizantin pan in secolul al XI-lea Inscriindu-se in timp intre
prbuirea antichitii clasice i Renaterea ce anuna zorile modernitii, in plan
cultural Bizanul a fost, fr indoial, cel mai de seam exponent al culturii
medievale in plan european, inclusiv in secole in care in restul continentului
domnea, mai mult sau mai puin, intunericul cultural. In Imperiul Bizantin a
existat permanent o cultur ce s-a manifestat plenar in forme din cele mai
diverse. Fiind un motenitor i deci un rezultat al unei complexe sinteze, Bizanul,
a preluat, dezvoltat i transmis, de la antichitate spre modernitate, elemente din
cele mai diverse ce au fost mai intai create i mai apoi transmise in lumea
greceasc, in cea elenistic, in cea a Romei antice, ca i in cea a Orientului.
Imperiul Bizantin, de-a lungul existenei sale, a avut o extensie teritorial pe trei
i apoi pe dou continente, ingloband populaii cu civilizaii din cele mai diferite
care au devenit, apoi, pri componente i au dat unele dintre trsturile
originale ale culturii i civilizaiei bizantine. Nu poate fi ignorat nici realitatea c,
i din punct de vedere cultural, Bizanul a fost o punte de legtur nu numai intre
lumea veche i cea modern ci i intre Occident i Orient.
Apare aadar o dubl caracteristic a culturii bizantine, respectiv cea de
transmitoare prin veacuri a valorilor culturale ale antichitii, precum i cea de
creatoare a propriilor opere i valori in cele mai diverse domenii ale creaiei
culturale. Bizanul s-a aflat din punct de vedere politic, mult vreme, in prim
planul realitilor europene. In acelai timp el s-a aflat, uneori in mod singular, i
in fruntea manifestrilor istorice culturale pe acelai continent. El n-a cunoscut
efectele dezastruase rezultate in planul general al culturii din invaziile barbare in
provinciile occidentale ale Imperiului Roman. Continuitatea statal, chiar
restrans teritorial o vreme, a permis o supravieuire i o cultivare permanent a
culturii scrise sau artistice in toate ipostazele ei.
Cultura bizantin, continuand antichitatea, a fost deschis i sensibil
influenelor din afar, adaptandu-se imprejurrilor, strin de imobilism i
stagnare. i in domeniul culturii s-au manifestat componentele generale ale
sintezei bizantine.Bizanul s-a caracterizat printr-o unitate manifestat in domenii
din cele mai diverse, precum limba, religia, structurile statale.
Imperiul Bizantin a avut o compoziie plurietnic, pestri din punct de vedere
lingvistic, dar in domeniul culturii a fost atotprezent dup secolul al VI-lea limba
greac in care au fost alctuite toate creaile, practic, toate creaiile culturale cat

de cat semnificative. De fapt, in spaiul bizantin, limba greac, in cele dou

ipostaze ale sale, popular i clasic, a avut acelai rol de vehicul al gandirii pe
care l-au avut in alte pri limbile latin i slavon. In Imperiul Bizantin a dominat
permanent religia cretin in forma care s-a impus mai tarziu ca fiind ortodoxia i,
fr aceasta, nu poate fi ineleas milenara cultur ce i-a avut centrul pe
malurile Bosforului. Nu poate fi ignorat continuitatea vieii urbane bizantine. In
timp ce in puine locuri veacuri de-a randul in Occident creeatorii de cultur
triau in obscure i nesigure lcauri monahale, in Bizan creatorii culturii se aflau
de obicei in mari orae, cadrul urban asigurand, in egal msur, existena i
inflorirea atat a vieii materiale, economice, cat i a vieii culturale i artistice.
Existena cadrului statal imperial, ca i a vieii urbane a determinat i o alt
deosebire esenial intre Bizan i restul lumii europene.
Impraii de la Constantinopol s-au preucupat continuu de sistemul educaional,
fcand din aceasta o politic de stat. Exista astfel o intreag reea a sistemului
de invmant pe toate nivelurile continandu-se tradiia antichitii la toate
nivelurile, inclusiv la cel al universitii constantinopolitane intemeiate de
impratul Teodosie cel Mare, la inceputul secolului V, i ce a continuat s existe
apoi cu intermitene nesemnificative pan la sfaritul Bizanului. Aceasta a
permis crearea i existena in Bizan a unei categorii speciale a intelectualilor
dintre care s-au recrutat in general inalii demnitari ai statului, fruntai ai ierarhiei
bisericeti (patriarhi, episcopi i mitropolii) i, nu in ultimul rand, membrii ai
familiilor imperiale. Incontestabil c reeaua permanent de invmant din
Bizan a asigurat o pregtire intelectual a laicilor i a fost veacuri de-a randul o
politic de stat, ceea ce nu a fost cazul Occidentului inaintea vremurilor
renascentiste. Sistemul de invmant era public i privat. Evident c el era
controlat de Biseric nemaiinvandu-se dup operele pgane ale antichitii ci
dup textele biblice. Se incepea cu insuirea cititului, scrisului i aritmeticii,
continuandu-se apoi cu matematica, tiinele naturii, teologia, dar i cu noiuni de
etic, politic i jurispruden nelipsind i alte materii precum logica, retorica,
astronomia sau muzica. colile erau finanate de particulari, de Biseric sau de
stat. Ele erau deschise, fr restricii, tuturor categoriilor sociale. Au fost urmate
de muli la nivel mediu i superior, intrucat, de regul, ocuparea unor funcii era
condiionat de studii corespunztoare. Cu timpul, iari caz singular pentru
Bizan, in invmant au cptat acces i fetele. In invmantul mediu i
superior ce pregteau mai cu seam cadre necesare statului i Bisericii, se
studiau cu precdere teologia strans combinat cu filosofia, dreptul dar i o serie
de tiine exacte, mai cu seam medicina practicat in spitale, orfelinate, cmine
de btrani etc. Invmantul la toate nivelurile, cu precdere cel superior, a
cunoscut o serie de modificri. In secolul al VI-lea, de exemplu, a fost suprimat
universitatea din Atena, unde se pare c se manifestau o serie de dascli eretici,
cu tendine pgane. In secolul al IX-lea, s-au infiinat la universitatea din
Constantinopol nu mai puin de ase noi catedre. In secolul al XI-lea s-a introdus
gratuitatea cursurilor pentru studenii facultailor de Drept i de Filosofie.
Caracteristic e i faptul c veacuri de-a randul in colile bizantine a existat un
mare aflux de studeni de peste hotare, din lumea slav i chiar din lumea
occidental.
O dat cu biruina cretinismului, teologia cretin a ocupat un loc de seam in
sistemul cunotinelor. In Bizan ins nu a fost intrerupt preocuparea pentru
filosofia antic; bogia de idei i sistemele filosofice ale anticilor au fost bine
cunoscute in mod permanent de teologi, istorici etc. Astfel, inc de la inceput,
scriitorii cretini au realizat o sintez intre ideile antice i teologia cretin
primitiv. Drumul a fost deschis de Eusebiu din Cezareea, urmat apoi de ctre cei
trei mari prini din Capadocia, respectiv Grigore din Nazianz, Vasile cel Mare i
Grigorie din Nyssa, la care s-a adugat mai tarziu i Ioan Hrisostomul (Ioan de

Gur de Aur). Vasile cel Mare a lsat o serie de scrieri, fiind intre altele cel ce a
statuat regulile vieii monahale in Rsrit. In ceea ce privete ideile sale,
semnificativ este insui titlul uneia dintre scrierile ce ne-au rmas de la el.
Despre modul in care se poate trage folos de pe urma culturii elene. A incercat
s construiasc un fel de sistem cosmic bazat pe unitatea lumii: oameni, animale,
natur. Aceast tentativ a lui a devenit modelul unui gen de literatur
reprezentat de scrieri denumite physiologos, ce s-au rspandit apoi in intreaga
societate medieval european. Caracteristic Bizanului a fost combinarea pan
la confundare a filosofiei cu teologia.Abia mai tarziu, de exemplu in secolul al XIlea, s-au manifestat anumite tendine de separare a celor dou domenii de
preocupri intelectuale.
Aceeai predominan a cretinismului, aflat la inceputurile sale in confruntarea
cu pganismul i cu diversele erezii, i-a pus pecetea i asupra inceputurilor
literaturii bizantine. In secolul al V-lea s-au manifestat ultimii reprezentani de
seam ai retoricii pgane: Temistios i Libanios. Puin mai tarziu a trit Roman
Melodul, poet i muzician considerat a fi fondatorul poeziei bizantine. Imnurile
sale inchinate lui Dumnezeu, Mantuitorului i Sfintei Fecioare, cantate i astzi,
sunt remarcabile din punct de vedere al formei, constituind o sintez intre
spiritualitatea oriental i cea bizantin. O inflorire deosebit a cunoscut-o
hagiografia bizantin, care are in egal msur i valoare de izvor istoric pe lang
calitile literare sau cele care in de credin. Mai tarziu s-au remarcat i ali
creatori de poezie, precum poetesa Cassia in secolul IX sau poetul Ioan
Geometrul, autor al unor epopei laudative despre impraii macedoneni. Tot
atunci a fost alctuit i poemul Digenis Akritas asemntor epopelor medievale
occidentale, care evoc, in spirit cruciat, ciocnirile de la grania bizantino-arab,
deci ortodoxo-musulman.
Toate aceste creaii scrise reflect sincretismul, trstur definitorie a culturii
bizantine ce s-a manifestat veacuri de-a randul.
Literatura istorico-politic bizantin reprezint domeniul cel mai important al
culturii scrise in imperiul constantinopolitan i de la care ne-a rmas cea mai
important motenire atat cantitativ cat mai cu seam calitativ. Ca o motenire a
antichitii, scrierea istoriei a fost o preocupare statornic a bizantinilor in tot
cursul existenei statului lor. Are importan atat pentru cunoaterea
evenimentelor istorice petrecute pe teritoriul Bizanului sau in imediata sa
apropiere, cat i pentru cea a ideilor societii bizantine, De fapt au fost dou
literaturi care s-au manifestat impreun i care s-au interptruns, respectiv o
literatur de naraie expunand fapte, evenimente etc. i o literatur politic
aparinand istoriei ideiilor.
Eusebiu de Cezareea, care a trit in secolul IV, are meritul de a fi fondat cele trei
tipuri fundamentale de scrieri istorice pe care le intalnim in evoluia milenar a
istoriografiei bizantine, respectiv biografiile imperiale, istoriile bisericeti i
cronicile de istorie universal.
Practic, peste zece secole s-au succedat serii de cronici, de istorii politice, de
biografii, de memorii, adeseori pstrate in numeroase manuscrise care dau tiri
de valoare inestimabil pentru intreaga lume a Bizanului i a spaiului
inconjurtor acestuia.
Eusebiu a creeat cadrul pentru cronicile de istorie universal. Acest gen a fost
continuat in secolele urmtoare de ctre scriitori precum: Ioan Malalas,
Gheorghios Sinchelos, Patriarhul Nichefor, Teofanes Confesorul i pan la Ioanes
Skylitzes i Zonaras in secolele XI-XII.
Un prim istoric de seam in Bizanul timpuriu a fost Procopius din Cesareea.
Acesta a fost consilier principal al generalului Belizarie, apropiatul colaborator al
impratului Iustinian I, in opera acestuia de restaurare a Imperiului Roman.
Autorul a alctuit scrierile sale cu net orientare politic i polemic prin

participare i observaie direct aa cum au facut-o i muli dintre urmaii si, ale
cror lucrri au astfel i un pronunat caracter memorialistic i implicit de
angajare politic. O prim lucrare a lui Procopius, Istoriile, in opt cri, este
consacrat relatrii rzboaielor purtate in vremea impratului Iustinian cu goii,
vandalii, persanii precum i cu migratorii de la grania dunrean. A alctuit apoi
o lucrare cu caracter panegiric, Despre contrucii in care enumer lucrrile
edilitare ridicate la toate graniele. A urmat apoi alctuit i poemul Digenis
Akritas asemntor epopelor medievale occidentale, care evoc, in spirit cruciat,
ciocnirile de la grania bizantino-arab, deci ortodoxo-musulman.
Toate aceste creaii scrise reflect sincretismul, trstur definitorie a culturii
bizantine ce s-a manifestat veacuri de-a randul.
Pentru cunoaterea realitilor interne ale Imperiului, precum i a raporturilor cu
vecinii sunt importante i lucrrile privind tehnica i arta militar, alctuind o
serie de Taktikonuri intre care unele au fost atribuite unor imprai precum
Mauriciu sau Leon al VI-lea filosoful. Epoca iconoclast a fost i una in care in
spaiul bizantin s-a creat probabil mai puin sau oricum, adversarii iconoclasmului
fiind victorioi, au reuit s distrug practic in totalitate creaiile istoriografice ca
de altfel i cele teologice ale adversarilor lor iconoduli. S-au pstrat totui trei
cronici alctuite de Teofanes Mrturisitorul, de Patriarhul Nicefor i de Gheorghios
Monahul, toi adepi ai icoanelor, precum i de scriitori teologi din aceeai
perioad, Ioan Damaschinul i Teodor Studitul.
Istoricii veacului IX au fost continuai apoi, in deceniile urmtoare, cu nu mai
puin de apte biografii imperiale, de la Leon V Armeanul, la Roman II, cunoscute
sub titlul colectiv i anonim de Teophanes Continuatus. Mijlocul secolului IX
reprezint in Bizan inceputul unei noi activiti culturale de mari proporii,
denumit Primul umanism Bizantin. Inceputurile acestuia se leag de
activitatea de scriitor i organizator cultural a patriarhului filosof Fotios, autorul
unei extrem de importante lucrri cu caracter enciclopedic: Biblioteca
(Myriobiblion). Exponentul cel mai de seam al acestei prime faze a umanismului
bizantin (ce nu a incetat practic pan la sfaritul Bizanului) a fost marele imprat
crturar Constantin VII Porfirogenetul, de activitatea cruia se leag momentul
culminant al culturii bizantine in veacul X. Atunci a existat o ampl micare
intelectual de erudiie savant, in cadrul creia se pot distinge: a) lucrri proprii
ale basileului; b) lucrri colective enciclopedice intocmite sub conducerea sa; c)
lucrri individuale ale unor crturari sub patronajul lui Constantin VII.
In ce privete lucrrile proprii, de la Constantin VII au rmas scrieri aparinand
toate literaturii istorico-politice. Un exemplu de istorie panegiric este biografia
bunicului su Vasile I, interesant din punct de vedere literar i mai puin din
punct de vedere istoric. Se pare c Constantin VII nu a fcut decat s termine
lucrarea tatlui su Leon VI. Mult mai important este lucrarea De administrando
imperii, o colecie de sfaturi de bun guvernare a imperiului, adresate urmaului
su, cum se vede de la inceput, unde se arat c a fi imprat e o meserie grea i
c impratul trebuie s fie tot timpul prezent fie pe campul de lupt, fie la masa
de lucru. Datoria de imprat cerea ca: i acum ascult-m fiule, i invand
aceasta vei fi inelept printre cei cu scaun la cap i te va binecuvanta poporul i
te va ferici mulimea neamurilor. Inva tot ce trebuie, i s tii c inainte de
toate s-i insueti toate cele ce sunt in firea guvernrii imperiale. Aceast
lucrare este de fapt un manual de art diplomatic ocupandu-se exclusiv de
problemele politicii externe. Cuprinde ample cunotine despre popoarele din jur,
inclusiv despre inceputurile lor istorice i modul de via, de unde importana
deosebit a acestei scrieri pentru istoria spaiului balcanic i rsritean al
Europei. In lucrarea sa devenit i ea faimoas Despre ceremonii, este descris
viaa de la curtea imperial, acolo unde era atat reedina conductorului, cat i
centrul puterii de stat i unde totul era strict ierarhizat i reglementat. Spaiului

provincial al Imperiului Bizantin i-a fost consacrat cea de a patra lucrare

intitulat Despre theme, in care e prezentat imprirea administrativ-teritorial.
Sub patronajul lui Constantin VII au fost alctuite, prin selectare i ordonare a
celor aflate in bibliotecile contantinopolitane i in arhivele imperiale, o serie de
lucrri cu caracter enciclopedic, cuprinzand cunotine despre agricultur
(geoponica), cunotine medicale (yatrika), cunotinele despre arta diplomaiei
(despre ambasade). Tot atunci au fost alctuite Antologia palatin, Lexiconul lui
Suidas, au fost stranse laolalt vieile sfinilor (baz a Mineelor, atat de
rspandite mai tarziu in lumea slav ortodox). In timpul lui Constantin VII au
trit i o serie de istorici, precum: Ioan Genesios sau continuatorii anonimi a lui
Teofanes, continuai la randul lor de istoricul Leon Diaconul.
In veacul al XI-lea, confruntrile politice ale unei perioade de criz i-au gsit o
ampl reflectare i in scrierile istorice i politice. Acelei perioade i-a aparinut
Mihail Psellos, om politic, jurist, filosof i, nu in ultimul rand, istoric (a lsat chiar
i scrieri de astronomie i matematic, de chiromanie i de monologie). In plan
filosofic, in Bizan, Mihail Psellos a militat pentru readucerea in actualitate a lui
Platon i pentru desprinderea filosofiei de teologie. In activitatea multilateral a
lui Pselloss fost o vreme ef al partidului senatorial -istoriografia (in fapt, in mare
msur memorialistica) ocup cel mai important loc. El a redactat Cronografia, o
istorie a secolului ce incepea cu domnia lui Vasile al II-lea (976-1025) i se incheia
cu cea a lui Mihail VII (1071-1078). Lucrarea este in mare msur rodul unor
observaii directe, al implicrii nemijlocite a autorului in evenimente, precum i o
justificare a eecului su final in plan politic. Dac Mihail Psellos reprezint pe
toate planurile aristrocraia senatorial, purttorul de cuvant al aristrocraiei
provinciale militare a fost Kekaumenos. De la acesta a rmas o scriere unic in
felul ei in literatura bizantin, denumit in mod obinuit Strategikom. Este de fapt
o culegere de sfaturi i povestiri ale unui aristocrat bizantin care tria in
provincie, relativ departe de curtea imperial. Lucrarea cuprinde importante tiri
de istorie economic, social i politic, permiand reconstituirea mentalitii
oamenilor ce triau in secolul XI in provinciile bizantine. Lucrarea sa conine
numeroase tiri cu privire la vlahi (romani balcanici) i la micrile social-politice
ale acestora.
Au mai alctuit in secolul al XI-lea lucrri cu caracter istoric importante pentru
vremea lor Ioan Skylitzes (lucrarea sa Sinopsis istorion, trateaz istoria bizantin
din perioada 811-1057 i a circulat mult vreme prin intermediul copierii sale de
ctre contemporanul su Gheorghios Kedrenos) i Mihail Attaleiates (Istoria sa
trateaz evenimentele petrecute intre anii 1034-1079), ambii cu importante tiri
despre evenimentele politice, inclusiv cele de la Dunrea de Jos.
Cretinismul i Biserica (secolele IV-XI)
Cretinismul - religie de stat Cea mai mare i mai durabil transformare
adus Imperiului roman de domnia lui Constantin a avut loc in plan spiritual.
Schimbarea statutului cretinismului din religie persecutat in religie oficial,
egal in demnitate cu celelalte, apoi din ce in ce mai favorizat in raport cu
acestea, a marcat o adevrat revoluie ideologic. Momentul transformrii este
in mod tradiional legat de aa numitul Edict de la Milano, din 313. Este vorba de
fapt de asigurarea general a libertii cultelor, intre care cretinismul este privit
cu bunvoin, dar nu este favorizat in raport cu pganismul.
Cat privete atitudinea personal a lui Constantin fa de cretinism, este de
presupus c istoricii nu vor putea niciodat s se pun de acord dac a fost vorba
de o convertire sincer sau doar de calcul politic. Nu e ins mai puin adevrat c
in cretinism el gsete acel factor spiritual care s asigure unitatea imperiului,
pe care il cutaser i inaintaii si in vechile culte romane. Astfel se explic i

intervenia sa in disputele interne din interiorul cretinismului, la conciliul de la

Niceea, unde particip in vechea sa calitate de Pontifex Maximus, ef al religiei
oficiale a Imperiului. Condamnarea arianismului, erezie aprut pe la 320, a avut
evident un scop politic. Marele ideal al vieii lui Constantin a fost asigurarea
unitii in toate domeniile, i cel religios nu trebuia s fac excepie. O alt
remarc: atitudinea lui Constantin este definitorie pentru felul in care se vor
raporta monarhii la religie in toat perioada care va urma. Vechea religie roman
era una de stat, susinut i controlat de acesta, i Constantin nu vede de ce
cretinismul ar face excepie de la regula acceptat de toi. Intra in logica
sistemului roman ca autoritatea laic s se implice in problemele religioase,
intrucat religia avea rolul ei comunitar foarte clar, de a asigura succesul statului
in toate domeniile. Astfel incat impratul care construiete Biserici i le le
inzestreaz mai mult decat generos pe cele existente, care limiteaz privilegiile
pganismului mergand chiar pan la demolarea unor temple care puneau in
umbr Bisericile, consider natural s-i impun voina in ceea ce privete
organizarea intern a acestei religii pe care o sprijin. De acum inainte, monarhii
vor fi cei care decid ceea ce e corect i ceea ce e incorect in materie de dogm, i
chiar dac oamenii Bisericii s-au opus uneori, ideile lor nu au avut succes decat
atunci cand au citigat de partea lor autoritatea laic.
Ortodoxie i erezie: conciliile ecumenice Trebuie s precizm c pan la mijlocul
secolului al XI-lea, termenul ortodoxie poate fi folosit doar in accepiunea sa
etimologic, de dreapt credin. In aceast perioad, termenii ortodoxie i
catolicism, cel din urm insemnand credin universal, desemneaz una i
aceeai realitate a Bisericii din apusul i din rsritul Europei.
Apariia ereziilor mai ales in partea rsritean a Imperiului roman este o
caracteristic a secolelor de sfarit al antichitii i de inceput al evului mediu.
Problema discutat cu fervoare in mediile orientale a fost cea a naturii lui
Christos i a relaiei sale cu Dumnezeu Tatl, de aceea aceste dispute s-au numit
lupte cristologice. De fapt, dincolo de subtilitile teologice, oameni din cele mai
diferite categorii sociale erau angrenai in lupt deoarece se punea in discuie
posibilitatea mantuirii. Mantuirea umanitii nu era posibil decat dac Christos
era cu adevrat Dumnezeu Fiul care putea intermedia intre oamenii pctoi i
Tatl din ceruri. Dar Christos nu putea inelege suferina uman i nu putea
mijloci iertarea de pcate decat dac fusese cu adevrat i om, suferind pe
drumul Golgotei i pe cruce. De aici s-au ivit variatele interpretri care accentuau
mai mult pe latura divin sau pe cea uman a naturii lui Iisus, pctuind deci i
unele i celelalte prin reducionism.
Prima erezie cristologic aprut in imperiu este arianismul. Preotul
constantinopolitan Arius afirma la inceputul secolului al IV-lea c doar Tatl este
nenscut i de o adevrat natur divin, in vreme ce Fiul a fost creat de acesta
i in consecin ii este inferior. Erezia prea s ofere o explicaie mai raional
misterului intruprii, fcand din Iisus o fiin de natur deosebit, dar
subordonat lui Dumnezeu Tatl. Conciliul de la Niceea, convocat de Constantin
in 325, datorit agitaiilor provocate de noua concepie, reuete s condamne
doctrina lui Arius, stabilind c Tatl i Fiul sunt consubstaniali, adic sunt de
aceeai natur. Soluia ins nu s-a impus de la sine, i la scurt timp Constantin a
fost convins de adepii arianismului s renune la hotrarile de la Niceea i s-i
recheme din exil pe Arius i pe partizanii acestuia. Chiar dac imprtea de mult
convingeri cretine, impratul primete formal botezul de-abia pe patul de
moarte, practic de altfel rspandit in epoc, din mainile unui episcop arian,
Eusebiu din Nicomedia. Sub urmaii si imediai, arianismul citig i mai mult
teren in defavoarea variantei acceptate la Niceea. Constaniu al II-lea merge chiar
pan la a impune prin anii 359-360 credina arian tuturor episcopilor din
imperiu, sub o form moderat ins, care spunea c Tal i Fiul sunt

asemntori. Ortodoxia i erezia se arat in acest moment foarte dependente

de voina imperial, una putand cu uurin s ia locul celeilalte. Impratul Iulian
Apostatul, in dorina sa de a slbi poziiile cretinismului, recheam din exil pe
reprezentanii tuturor curentelor, lsandu-i s se certe intre ei. Dup moartea sa,
in 363 tronul este ocupat de Valens, care ii susine pe arienii moderai, dar in
acelai timp, avand nevoie de sprijinul nepotului su Gratian, partizan al formulei
niceene, ii rechem din exil pe ortodoci. Erau pregtite condiiile pentru
restabilirea credinei definite la Niceea, fapt petrecut in timpul impratului
Teodosius I, un occidental puin interesat de subtilitile dogmatice orientale.
Gsirea unei formule unice era necesar datorit impunerii cretinismului ca
religie de stat, ceea ce presupunea o alegere ferm dintre variantele aflate in
conflict. In 381, Sinodul reunit la Constantinopol, considerat de istoricii Bisericii
drept al doilea ecumenic, dei in realitate n-au fost prezeni decat episcopi
orientali, confirm credina niceean ca fiind singura ortodox, reafirm
consubstanialitatea dintre Tat i Fiu, i adaug ideea c i Sfantul Duh este
consubstanial celor doi. Din alt punct de vedere, Conciliul de la Constantinopol
este important i prin cel de-al treilea canon care conferea episcopului noii
capitale imperiale al doilea loc de onoare dup episcopul de Roma. Nu era vorba
de o intaietate de putere sau de jurisdicie, ci de una onorific, justificat prin
importana politic a Noii Rome. In acel moment nimeni nu a considerat c ar fi
vorba de o atingere adus intaietii onorifice a Romei, ci de o promovare a
Constantinopolului in faa sediilor episcopale mai vechi i cu o important tradiie
din Orient, precum Ierusalim, Alexandria sau Antiohia. Mai ales episcopul
Alexandriei a fost afectat de aceast hotritre, intrucat la Niceea se stabilise c el
era superior tuturor episcopilor din Egipt i Libia, fiind deci singurul episcop a
crui jurisdicie depea limitele provinciei sale civile.
Disputa dintre Alexandria i Antiohia, in care Constantinopolul intervine de obicei
cu argumentul puterii imperiale, avea de altfel s marcheze istoria ulterioar a
cretinismului. coala antiohian se caracterizeaz in problemele teologice printro atitudine pe care am putea s-o numim raionalist, in vreme ce coala
alexandrin are o mai mare inclinare spre misticism. La sfaritul secolului al IVlea, teologii antiohieni susineau c naturile lui Christos sunt separate, cea divin
coborandu-se in omul perfect care a fost Iisus, dar fr s se amestece cu cea
uman. Susintorul cel mai influent al acestui punct de vedere a fost preotul
antiohian Nestorius, devenit patriarh al Constantinopolului. Ajungand la ultimele
consecine logice ale doctrinei sale, Nestorius afirm c Maria nu poate fi numit
Theotokos, adic Nsctoare de Dumnezeu, ci doar mam a lui Christos. Or,
in acel moment, cultul Fecioarei dobandise deja o foarte mare rspandire, astfel
incat ideile lui Nestorius au intrat in conflict cu pietatea popular. In acest timp,
coala teologic din Alexandria, in frunte cu patriarhul Chiril, afirm uniunea
indisolubil a celor dou naturi ale lui Christos i declaneaz o susinut
campanie impotriva ideilor lui Nestorius. Pentru a pune capt disputelor,
impratul convoac un conciliu , desfurat la Efes in 431.
Considerat cel de-al treilea conciliu ecumenic, sinodul de la Efes incepe fr
reprezentanii Antiohiei i Chiril poate impune condamnarea lui Nestorius i
numele de Nsctoare de Dumnezeu pentru Maria. Problemele nu erau ins
rezolvate, i chiar conciliul se terminase cu excomunicarea reciproc a
patriarhilor de Alexandria i de Antiohia. Nestorianismul persecutat a disprut din
Imperiul bizantin, dar adepi ai si i-au gsit adpost in Persia, unde Biserica
cretin, minoritar, a rmas de tendin nestorian. De aici ideile lui Nestorius
au fost propagate in Asia Central, India i China, unde in secolul al XIII-lea Marco
Polo gsete cu uimire cretini nestorieni.
Pe de alt parte, victoria Alexandriei la conciliul de la Efes conduce la intrirea
deosebit a puterii patriarhului egiptean. Dioscor, urmaul lui Chiril, dorete s

inlture intaietatea onorific a patriarhului de Constantinopol i s impun

teologia alexandrin in intreg Orientul. Euthyches, un clugr, adversar de-al lui
Nestorius, impingand pan la ultimele consecine ideile lui Chiril, ajunge s
afirme c in Christos exist o singur natur, divin i uman, dar mai mult
dumnezeiasc decat omeneasc. Doctrina sa, care in cele din urm susinea
absorbirea naturii umane a lui Iisus de ctre natura sa divin, s-a numit
monofizism (de la monos=unic; physis=natur). Condamnarea in 438 de ctre un
conciliu local de la Constantinopol a ideilor lui Euthyches conduce la apariia de
tensiuni intre episcopii marilor scaune patriarhale, iar Dioscor obine sprijinul
impratului Teodosie al II-lea pentru convocarea unui nou conciliu.
Astfel, in 449 are loc ceea ce s-a numit brigandajul de la Efes, deoarece
Dioscor i partizanii lui Euthyches, cu ajutorul presiunii exercitat de manifestaii
de strad, ii impiedic s se manifeste pe episcopii care aveau vederi diferite.
Ideile monofizite sunt declarate ortodoxe, iar patriarhul constantinopolitan, care
se opusese, este depus i moare la puin vreme.
In 451 ins, noul imprat, Marcian, convoac un nou conciliu, care are loc la
Chalcedon i, datorit sprijinului imperial pentru credina definit la Niceea i
Constantinopol, monofizismul este condamnat, iar Dioscor depus. Cel de-al
patrulea conciliu ecumenic gsea o formul de mijloc intre nestorianism i
monofizism, afirmand c in Christos naturile uman i divin sunt unite, fr a se
confunda una cu alta i fr a fi separate.
Dincolo de aceast definiie a ortodoxiei rmas i astzi in vigoare, conciliul de
la Chalcedon stabilete i o serie de canoane referitoare la principalele sedii
episcopale. Cu aceast ocazie se hotrsc limitele celor patru patriarhate din
Orient, considerandu-se implicit c Occidentul reprezint un singur patriarhat, in
fruntea cruia se afl episcopul de Roma. Canonul 28 stabilete egalitatea dintre
scaunele episcopale de la Roma i Constantinopol, datorit calitii de capital pe
care o aveau ambele orae. Nu era vizat intaietatea onorific a Romei, ci
consolidarea poziiei scaunului de la Constantinopol in raport cu celelalte
patriarhate din Orient. Papa Leon I nu accept ins canonul 28 care venea in
contradicie cu ideologia papal ce incepuse s revendice primatul pe baza
intemeierii Bisericii din fosta capital a imperiului de ctre Petru.
In pofida condamnrii oficiale, monofizismul nu dispare, ci devine chiar tendina
religioas dominant in Siria i Egipt, unde se constituie un cler monofizit recrutat
din randul populaiilor vorbitoare a limbilor copt i siriac. Ideile monofizite par a
exprima astfel i o serie de particulariti locale in opoziie cu centrul care susine
doctrina calcedonian. Chiar dac n-a fost generat de tendinele separatiste ale
acestor regiuni cu vechi particularisme culturale, doctrina monofizit a accentuat
aceste particularisme. In momentul declanrii ofensivei arabe asupra acestor
regiuni, cretinii monofizii indelung persecutai de puterea imperial nu s-au
opus cu prea mare for invadatorilor, preferand Islamul tolerant al acestora
ortodoxiei rigide a curii de la Constantinopol.
Iconoclasmul Cultul imaginilor reprezentandu-i pe Christos, Fecioara Maria i pe
diferiii sfini se rspandise in Imperiul roman de pe la sfaritul secolului al IV-lea,
dobandind o extindere din ce in ce mai mare din a doua jumtate a secolului al
VI-lea. Succesul cultului icoanelor se datora probabil caracterului miraculos,
aproape magic, atribuit acestora, datorit faptului c reprezentau modelul divin i
acionau pe pmant in locul acestuia. Cele mai prestigioase erau aa numitele
icoane achiropiite, nefcute de man omeneasc i aprute prin imprimarea
chipului lui Christos pe buci de panz, precum imaginea de la Kamoulia din
Cappadocia sau mandylionul de la Edessa. Dezvoltarea deosebit a cultului
icoanelor in secolul al VII-lea este probabil legat i de catastrofele ce loveau
imperiul de rsrit, precum invaziile slavilor, avarilor, perilor, in faa crora

singura aprare prea s fie reprezentat de imaginile sfinte. Nu exista ins o

atitudine oficial foarte ferm relativ la venerarea icoanelor, unii episcopi fiind
pentru, iar alii impotriv, datorit suspiciunilor de idolatrie pe care un astfel de
cult le putea genera.
Totui, aciunea impratului Leon al III-lea (717-741) de a declana in 726 o mare
campanie impotriva cultului icoanelor este greu de explicat. Argumentul adus in
discuie de imprat i partizanii si, ca i de impraii ce i-au continuat politica, a
fost c atitudinea iconodulilor (adoratorii icoanelor) este de fapt idolatrie i
trebuie condamnat in conformitate cu prescripiile biblice. Pe de alt parte, ei
susineau c reprezentarea lui Christos este o erezie, intrucat a-l picta sub form
uman inseamn a-i separa cele dou naturi inseparabile. Iconodulii au replicat
c venerarea icoanei nu e idolatrie, intrucat nu se adreseaz obiectului material,
ci modelului divin al acestuia, icoana avand doar o funcie mediatoare.
Dincolo de argumentele teologice, disputa iconoclast a avut i alte tipuri de
cauze. Istoricii au vorbit de o influen a Islamului, cci tot in anii 20 ai secolului
al VIII-lea, califul Yazid declanase o campanie iconoclast in teritoriile
musulmane. Astfel, in condiiile pericolului expansiunii islamice, impratul
bizantin ar fi dorit s recurg la acelai tip de arme ideologice. Ins campania lui
Yazid viza ansamblul artei figurative, nu doar imaginile religioase, iar teritoriile
islamice au putut constitui loc de refugiu pentru iconodulii persecutai. Ali istorici
au vorbit despre declanarea micrii impotriva icoanelor pentru a asigura
fidelitatea populaiilor din Asia Mic, eseniale in epoc pentru supravieuirea
imperiului atacat din nord i din sud. Nu se poate afirma cu siguran ins c in
aceast zon tendina iconoclast ar fi fost majoritar, mai ales c mrturiile
privind cultul icoanelor sunt mai numeroase pentru aceste teritorii decat pentru
Balcani. S-a luat in discuie i posibilitatea ca iconoclasmul s fi fost un pretext
pentru a lovi in puterea clugrilor, extrem de bogai i cu o mare influen in
societatea bizantin, unde reprezentau astfel o veritabil concuren pentru
imprat. Politica imprailor iconoclati a i vizat de altfel afirmarea puterii
imperiale in materie religioas. Legat de problema poziiei clugrilor este i cea
a influenei de care se bucurau anumii oameni considerai sfini inc din timpul
vieii, recrutai de regul tot din randurile monahilor, care datorit virtuilor lor
erau recunoscui de ctre cei din jur drept intercesori intre pmant i cer, jucand
o funcie asemntoare icoanelor. Lovind in icoane, clugri i sfini, impraii
inlturau orice posibil concuren la calitatea pe care i-o arogau de a fi singurii
reprezentani ai divinitii.
Impraii ofer ei inii explicaii aciunilor declanate i insist pe caracterul
idolatru al adorrii icoanelor. In 726, erupia vulcanic din insulele Ciclade este
interpretat ca o manifestare a maniei divine i este pus de imprat pe seama
idolatriei contemporanilor si. Pe de alt parte, dumanii imperiului, slavii, avarii,
arabii obineau victorii, iar icoanele nu reueau s-i ajute pe bizantini in lupt.
Concluzia pe care au dorit s o trag impraii iconoclati a fost c icoanele sunt
lipsite de orice putere, iar adorarea lor l-a fcut pe Dumnezeu s-i retrag
sprijinul acordat pan atunci bizantinilor.
Impratul Leon al III-lea incepe cu o campanie de distrugere a imaginilor
religioase i cere tuturor funcionarilor imperiali s semneze o declaraie de
credin iconoclast. Episcopii accept in majoritate iconoclasmul, iar patriarhul
Germanos, care refuz, este depus.
Constantin al V-lea (741-775) convoac i un conciliu iconoclast in 754, inut in
Hiereia, palatul imperial de pe malul microasiatic, urmat de intensificarea
distrugerii icoanelor i de persecutarea iconodulilor, in special a clugrilor.
Acetia sunt obligai s prseasc mnstirile i s se cstoreasc, impratul
afirmand astfel nevoia statului de ceteni activi, pltitori de impozite i in stare
s participe la lupta pentru aprarea imperiului.

Leon al IV-lea (774-780) abandoneaz politica de persecuii a tatlui su, dar

rmane fidel iconoclasmului. Vduva sa, imprteasa Irina, decide s revin la
venerarea icoanelor, dar intreprinderea se dovedete foarte dificil, deoarece
Biserica oficial acceptase condamnarea icoanelor i o mare parte a notabililor,
precum i armata, erau iconoclati. In aceste condiii se convoac in 787 un
conciliu ecumenic la Niceea, unde se hotrte restabilirea cultului icoanelor,
care trebuie venerate, in vreme ce adorarea i se poate adresa doar lui
Dumnezeu.
Dup domnia dezastruoas a Irinei i a impratului ce i-a urmat, Leon al V-lea
(813-820) restabilete fr dificulti iconoclasmul, care rmane in vigoare pan
in 843, cand Teodora, vduva impratului Teofil, proclam intoarcerea la cultul
icoanelor. Disputa iconoclast, pe care Occidentul nu a ineles-o i in care nu s-a
implicat, dovad c in Biserica apusean nu exist o venerare a imaginilor
pictate, a fost ultima dezbatere doctrinar important din imperiul bizantin.
Conciliul al doilea de la Niceea este de altfel recunoscut i drept ultimul ecumenic
de ctre Biserica rsritului, semn c iconoclasmul a mrit distana dintre
Bisericile din cele dou pri ale fostului imperiu roman, ce aveau s se separe
apoi la 1054, i definitiv dup cea de-a patra cruciad.
Alte erezii orientale In Peninsula Balcanic i in Asia Mic se dezvolt in evul
mediu o serie de erezii dualiste, care susin crearea lumii de ctre dou principii
opuse, binele i rul.
Doctrina pavlician pare s fi aprut in secolul al VII-lea in Asia Mic, de unde se
rspandete in secolele VIII-IX in Peninsula Balcanic. Adepii ei credeau c lumea
celest i sufletul omenesc sunt create de un Dumnezeu bun, in vreme ce lumea
material i corpul uman sunt opera unui spirit ru. Ei negau ierarhia ecleziastic
i puterea secular, pe care le consider expresii ale demonului.
Massalienii apar in Asia Mic in secolul al IX-lea, mai ales in randul clugrilor. Ei
credeau c lumea e populat de demoni, care intr inclusiv in sufletul omenesc.
Pentru a-i alunga sunt necesare rugciuni continue i un mod de via ascetic.
Sub influena pavlicienilor i a massalienilor se rspandesc in Balcani concepiile
dualiste care conduc la conturarea, in secolul al X-lea, a bogomilismului.
Iniiatorul doctrinei ar fi fost un preot, Bogomil, care ar fi predicat in timpul
domniei regelui bulgar Petru (927-969). El considera c la inceput ar fi existat un
Dumnezeu bun, care guverna intregul univers cu ajutorul fiului su, Satanael i al
mai multor ingeri. Satanael se revolt impotriva tatului su, impreun cu o serie
de ingeri, i sunt alungai pe pmant. Pstrandu-i fora creatoare, acesta d la
iveal mrile i oceanele, plantele i animalele, corpurile celeste. Satanael
creeaz i omul, dup chipul i asemnarea sa, pentru a i-l face slujitor, dar
nereuind s-l insufleeasc, face apel la tatl su. Astfel, Adam i Eva au trupuri
create de demon, dar sufletul lor este opera Dumnezeului celui bun. Satanael
domnete de atunci asupra pmantului, dar stpanirea sa se va sfiri cu a doua
venire a lui Christos, cand toi pctoii se vor prbui cu el in infern, in vreme ce
drepii, adic adepii bogomilismului, vor merge in rai.
Bogomilismul predica principii morale ferme, in lumina mesajului lui Christos, i o
via de ascez foarte riguroas, in care alimentele de origine animal, inclusiv
oule i lactatele, erau prohibite. De asemenea, bogomilii erau impotriva
cstoriei i a procreaiei, care nu fceau decat s perpetueze domeniul rului.
Aceste principii riguroase nu erau totui respectate decat de o elit, cea a
perfecilor, care prin existena lor ascetic puteau asigura i mantuirea celorlali.
O alt categorie era reprezentat de simplii credincioi, care erau admii in
comunitatea bogomil i aveau dreptul s participe la riturile comune, i care
trebuiau s respecte unele prescripii morale, s posteasc in anumite zile, s
duc o existen sobr. A treia categorie era cea a neofiilor, care se pregteau

s intre in comunitate, dar nu erau inc admii la rituri, i nici nu li se pretindea

un mod de via deosebit.
Bogomilismul a dobindit accente naionaliste in vremea recuceririi de ctre
impraii macedoneni a teritoriilor bulgare. In perioada stpanirii bizantine, pe de
o parte doctrina servete revoltelor antibizantine, iar pe de alta se rspandete i
la alte neamuri, precum sirbii, croaii, macedonenii. E posibil ca ideile bogomile
s fi ajuns departe in Occident, unde se constat apariia unei erezii dualiste
foarte asemntoare, catharismul.
Bogomilii pierd din influen i dispar treptat dup cucerirea de ctre otomani a
Peninsulei Balcanice, in secolele XIV-XV.
Cadrul teritorial-administrativ al Bisericii medievale Pe plan local, in
Imperiul Roman cretinat, Bisericile sunt centre de putere din ce in ce mai
importante. O dat cu dezorganizarea sistemului administraiei civile, care
urmeaz in mod natural dispariiei Imperiului din Occident, cele mai interesante
cariere care rmaneau la indemana reprezentanilor aristocraiei senatoriale erau
cele ecleziastice. Biserica se organizase solid la sfaritul perioadei persecuiilor, i
o fcuse inserandu-se in cadrele administrative romane i luand ca model
instituiile statului. La nivelul structurii de baz, civitas, episcopul este ales de
comunitatea local, de cler i popor, consacrat de un alt episcop, i instalat pe
via in fruntea turmei sale. Doar in caz de dezordini grave poate fi demis, prin
hotrirea unui sinod de episcopi. Puterile sale sunt foarte mari, i in zonele in
care autoritatea civil se dezintegreaz mai repede i mai profund, el preia o
parte tot mai important a atribuiilor administrative i judiciare ale vechilor
funcionari. Astfel, devine el insui defensor civitatis, aprtor al orenilor in faa
abuzurilor puterii politice i a pericolelor externe. Recrutarea inaltului cler este
una aristocratic mai ales in regiunile in care structurile civile se dezintegreaz
mai repede, ca in Galia. In Italia i Spania episcopii rman mai mult timp alei din
familii importante, dar nu de nivelul celor din Galia, ceea ce ar putea sugera
meninerea vreme mai indelungat a unui cursus honorum civil, deci a unei
administraii inc in bun stare de funcionare, care s ofere variante interesante
membrilor inaltei aristocraii. Pe de alt parte, s-a observat c in Galia, personaje
de rang inalt prsesc o carier civil pentru una ecleziastic atunci cand
posibilitatea lor de a mai avansa in ierarhia administrativ laic le este blocat. O
alt precizare este c in Orient episcopii nu vor citiga niciodat o asemenea
putere asupra comunitii urbane, care nu ajunge la autonomia celei occidentale
tocmai datorit conservrii aici a unei autoriti imperiale puternice. Pe de alt
parte, dei teoretic puterea episcopilor se extinde i asupra zonei rurale din jurul
oraului, la ar autoritatea acestora nu este prea mare. Motivul este simplu:
cretinarea spaiilor rurale se face cu mare incetineal in Occident, unde
termenul de pgan vine de la paganus, locuitor al satului, i pan prin secolul
zece spaiul esenial al aciunii episcopului este cel urban. Creterea autoritii
episcopilor s-a fcut evident prin favorurile de care acetia s-au bucurat din
partea lui Constantin i a urmailor acestuia, prin care li se acord scutiri i
subvenii, ca i puterile magistrailor romani, in mod tradiional rezervate
guvernatorilor de provincii. Bogia lor a crescut i in urma daniilor fcute de laici
pioi, care vd in inzestrarea Bisericii o cale sigur spre mantuirea sufletului lor.
Intre acetia, o meniune special merit femeile, care gsesc in religie
modalitatea de a iei din sfera privat in care erau inute oarecum prizoniere in
ultima parte a Antichitii, pentru a intra intr-un spaiu public unde se pot bucura
de prestigiu i de un statut altfel greu de atins intr-o lume rezervat brbailor.
In secolul al V-lea, alegerea episcopilor se fcea nu atat dintre clerici, ci dintre
laicii care ii dovediser deja calitile administrative, dovada cea mai bun a
semnificaiei politice i practice pe care o avea aceast funcie. Formaia lor era

deci identic cu cea a laicilor din randul crora ieeau de altfel relativ tarziu,
(cam dup 40 de ani) iar sistemul lor de valori nu diferea prin nimic de al
acestora. Ieii din sistemul de educaie al Antichitii tarzii, care in Occident este
esenialmente unul laic, aceti episcopi, spre deosebire de colegii lor orientali, nu
se pricep sau nu sunt interesai de probleme teologice. Aici am putea eventual
gsi una din motivaiile lipsei de ecou in Occident pe care o au luptele
cristologice de care este insangerat Bizanul in aceast perioad i in cea care va
urma. Singura problem teologic mai important pe care o percep aceti
episcopi este cea a arianismului, dar trebuie s ne intrebm care este partea
ereziei in ingrijorarea lor i care a faptului c este vorba de o religie a barbarilor,
care, atunci cand acetia sunt i stpanii in plan politic, le poate aduce anumite
atingeri poziiei i influenei proprii. Repetm deci c funcia esenial a
episcopilor occidentali este una de tip public, izvorat din pierderea de putere i
de prestigiu a vechilor intercesori intre conducerea central i comunitate, care
erau curialii, i din dezagregarea celorlalte rotie ale mecanismului administrativ
roman. Spre deosebire de Orientul unde intercesor este omul lui Dumnezeu,
pustnicul retras din lume, care in virtutea neutralitii sale ii poate asuma rolul
de arbitru, in Occident acest rol le este conferit celor profund implicai in treburile
lumeti. Episcopii, mai ales in Galia, vegheaz chiar cu mare atenie ca prestigiul
i puterea asceilor s nu creasc nemsurat in defavoarea propriei lor poziii. De
aceea, sunt preferai sfinii mori, devenii mai ales din secolul al V-lea obiectul
unui cult extrem de rspandit in Occident, i care pot fi astfel folosii pentru a
intri hegemonia social i religioas a episcopilor vii. Evident, puterea de
intercesori a acestor episcopi este demonstrat de miracolele pe care le
infptuiesc, diferite in funcie de epoca in care ne plasm. De exemplu, in
perioada invaziilor, miracolul cotidian care i se poate pretinde episcopului este
salvarea oraului de invazia barbar, chiar dac mijloacele prin care realizeaz
acest lucru nou nu ni se mai par de loc de domeniul miraculosului. De exemplu,
marele titlu de glorie al episcopului Anianus e de a fi salvat Orleansul de hoardele
lui Attila, obinand prin rugciunile sale apariia la momentul oportun a armatei
lui Aetius. Totui, incetul cu incetul, i acest episcopat aristocratic este ptruns de
valorile monahismului rspandit i in Occident in msur din ce in ce mai mare.
Redefinind episcopatul, cu care se identificase, aristocraia senatorial, cel puin
in Galia, dar i in Hispania sau chiar Italia, ii redefinete propria romanitate,
romanitas, in termenii valorilor cretine. De acum incolo, roman devine sinonim
cu cretin.
Clerul secular In regatele succesoare Imperiului roman, episcopatele ii
pstreaz, in mare, pe tot parcursul evului mediu graniele i structura
administrativ roman.
Episcopul rspunde de sectorul caritativ, ocupandu-se de sraci, vduve, orfani,
intemniai. De asemenea, ii asum funcii de administrator la nivel local. El este
responsabil de cretinarea teritoriului, ordonarea preoilor i consacrarea locurilor
de cult.
Preoii deservesc Bisericile, care din secolul al V-lea incep s fie construite in
numr mare pretutindeni in Occident. Dac iniial circumscripia religioas era
reprezentat de diocez, din secolul al VII-lea se definete parohia, teritoriu
determinat de existena unei singure Biserici, i care se suprapunea de regul
peste limitele marelui domeniu funciar. Biserica parohial este responsabil, din
secolul al VIII-lea, de colectarea obligatorie a dijmei (a zecea parte din toate
resursele locale). Cum cel care se ocup de strangerea dijmei este seniorul local,
cu timpul aceasta este pstrat in cea mai mare parte la dispoziia acestuia. Cu
accentuarea procesului de feudalizare i cu framiarea feudal, Bisericile sunt
intemeiate de stpanii de domenii, care le trateaz ca pe proprietile lor. De

asemenea, acetia numesc i preoii, care pot fi erbi de-ai lor, i care sunt
obligai s-i slujeasc in continuare.
Datorit creterii demografice, mai ales urbane (incepand din secolului al X-lea),
un singur preot nu mai este suficient intr-o parohie. De aceea, se creeaz
comuniti de preoi, numii canonici, care triesc in capitluri, pe lang Bisericile
catedrale (bisericile episcopale).
Clerul regular Exist i clerici care ii doresc un mod de via mai apropiat de
modelul ascetic, i care aleg s triasc intr-o comunitate monastic, urmand o
regul i fiind condui de un abate (stare). Acetia constituie clerul regular, sau
clugrii. Ei depun jurmant de castitate, srcie (s nu posede nimic in nume
personal, ceea ce nu impiedic mnstirea s aib mari proprieti), i supunere
fa de abate. Nu toi sunt preoi, i deci nu au in mod automat dreptul de a
svari Tainele. Clugrii medievali consider c servesc societatea oferindu-i un
model i rugandu-se pentru mantuirea intregii lumi. Dac la inceputul perioadei
de care ne ocupm existau mai multe reguli monastice, in funcie de care se
organizau comunitile clugreti, din secolul al VI-lea s-a impus treptat in tot
Occidentul regula sfantului Benedict din Nursia. Aceasta presupunea ca monahii
s-i impart timpul intre rugciune, meditaie religioas i munc manual (care
putea s constea i din copierea manuscriselor). Mnstirile se autoconduc, prin
alegerea abatelui, dar episcopul are drept de control in caz de nereguli.
Aspecte ale evanghelizrii In Imperiul roman cretinat, impratul se considera
responsabil de situaia Bisericii, pe care o trateaz ca pe o instituie a statului, i
de asemenea se simea investit cu misiunea de a rspandi pretutindeni
cretinismul. Succesorii lui Constantin impun treptat tuturor supuilor lor
cretinismul, devenit sub Teodosie I, in 380, religie oficial. Din 391-392,
pganismul este interzis, iar templele sunt fie distruse, fie transformate in
Biserici.
In regatele succesoare ale imperiului, monarhii se comport in acelai fel fa de
Biseric, pe care o protejeaz, i se consider responsabili de religia supuilor lor.
Cand regatul depete graniele cretintii romane, ca in cazul celui al
francilor, regii organizeaz episcopate in teritoriile nou cucerite i supervizeaz
cretinarea acestora. Garania intrrii pganului in societatea cretin era
botezul, care era interpretat i ca o dovad de conformism politic. De aceea, el
poate fi impus cu fora, i clericii trebuie uneori s argumenteze indelung in faa
lui Carol cel Mare c este necesar de fapt convingerea celor ce urmeaz s fie
convertii.
Convertirea unor pgni de ctre Sfntul Bonifaciu2 (sec. al VIII-lea)
Muli oameni din Hessa au fost convertii de Bonifaciu la credina catolic, fiind
ntrii prin harul Sfntului Duh. Dar mai erau unii slabi de suflet care refuzau
s primeasc n ntregime nvturile adevratei credine. Unii aduceau jertfe
n secret, alii pe fa, copacilor i izvoarelor. Unii practicau n secret divinaia,
proorocitul i incantaiile, alii pe fa. Dar alii, care erau mai sntoi la
minte, respingeau toate profanrile pgne i nu fceau nici unele din aceste
lucruri. i cu sfatul i consimmntul acestor oameni, Bonifaciu s-a gndit s
doboare un anume copac foarte mare, la Geismar, numit n limba veche a
locului stejarul lui Jupiter3.

2Episcop, apostol al germanilor, martirizat ntr-una din misiunile sale de convertire

3Thor

Omul lui Dumnezeu era nconjurat de slujitorii lui Dumnezeu. Cnd a vrut s
doboare copacul, a vzut o mare mulime de pgni care l blestemau amarnic
pentru c era dumanul zeilor lor. i cnd el a tiat doar puin din trunchi, o
adiere trimis de Dumnezeu s-a strnit pe sus i de ndat vrful copacului a
fost rupt i ntreg copacul, n uriaa lui mrime, a czut la pmnt. i s-a rupt
n patru buci ca prin voina lui Dumnezeu, astfel nct trunchiul a fost
mprit n patru pri uriae fr vreun efort al frailor care stteau acolo.
Cnd pgnii care blestemaser au vzut aceasta au ncetat s mai blesteme,
i, creznd, l-au binecuvntat pe Dumnezeu. Apoi prea sfntul preot s-a sftuit
cu fraii i a construit din lemnul copacului o capel i a nchinat-o Sfntului
Apostol Petru.
(J.H.Robinson (ed), Readings in European History,
vol. I, Boston, 1904, p. 106-107)
Convertirea pganilor la cretinism se poate face in mai multe feluri: printr-un
gest semnificativ al misionarului (distrugerea nepedepsit a idolilor, vindecri
miraculoase etc.), prin predic i persuasiune, prin for. Se mai adaug la
acestea cretinarea treptat a vechilor zei i obiceiuri, transformarea vechilor
lcae de cult in Biserici.
Treptat, cretinismul se rspandete i in zone care nu fcuser parte din
Imperiul roman, precum Irlanda (in secolului al V-lea acioneaz Sf. Patricius Patrick), Germania (incepand din secolului al VIII-lea, Sf. Bonifaciu - misionar
anglo-saxon, plecat din regatul franc), lumea slav i scandinav. Europa
occidental se definete ca o respublica christiana, o comunitate a tuturor
cretinilor, indiferent de apartenena lor etnic.
Biserica in perioada carolingian Carol Martel, majordom al regatului
francilor, (714-740), confruntat cu problema asigurrii capacitii militare a
statului pe care il guverneaz, efectueaz secularizri ale pmanturilor Bisericii
pentru a putea oferi beneficii soldailor si (sistemul numit precaria verbo regis).
Aceast politic, prin care se trgeau ultimele consecine ale considerrii Bisericii
drept o instituie a statului, a fost dus, in alt fel, de monarhii carolingieni. Carol
cel Mare a numit frecvent in fruntea mnstirilor laici care aveau mai degrab
rolul de a gestiona resursele acestora, i care reuesc frecvent s le restaureze
bogia i chiar s fac noi achiziii de pmanturi. Pe de alt parte, inc de la
instaurarea dinastiei carolingiene, in 751, se inaugureaz colaborarea cu
papalitatea. In schimbul recunoaterii sale ca rege, Pepin cel Scund druiete
episcopului de la Roma o serie de pmanturi care vor constitui nucleul statului
papal. Primind in anul 800 coroana din mainile papei, Carol cel Mare ii asum i
funcia imperial de aprtor al Bisericii i responsabil de expansiunea
cretinismului pe tot teritoriul statului su. El folosete cretinismul ca un mijloc
de guvernare a imperiului, care fiind atat de eterogen din punct de vedere etnic
i cultural, avea nevoie de un element de unitate. De aceea monarhii carolingieni
incearc s impun o organizare unitar Bisericii din statul lor. Carol face s se
adopte pretutindeni ritualul Bisericii de la Roma, cere ca in Biserici s fie folosite
aceleai cri sfinte, scrise in aceeai latin clasic. Fiul su, Ludovic cel Pios,
impune ca in toate mnstirile de pe cuprinsul imperiului s fie urmat doar
regula benedictin, iar clerul secular s se organizeze in capitluri de canonici,
unde s duc o via comunitar asemntoare cu cea a clugrilor. Aceste
msuri, luate in anii 816-817, au avut o eficacitate limitat de destrmarea in
843 a unitii carolingiene.

Biserica in Imperiul ottonian Vechile structuri carolingiene sunt meninute

intr-o oarecare msur in Imperiul ottonian, care susine colaborarea dintre stat i
Biseric. Renaterea imperiului presupune i reluarea misiunii cretine a acestuia,
concretizat in convertirea unor principi pgani, din spaiul ceh (in 973 se
intemeiaz un episcopat la Praga), polonez (966 - cretinarea regelui Mieszko),
maghiar (985 - botezul lui Geyza, impreun cu fiul su Vayk, viitorul sfant tefan).
Colaborarea cu Biserica ii afl expresia desvarit in timpul lui Otto al III-lea i
al papei Silvestru al II-lea, fostul magistru al tanrului imprat. Programul lui Otto
de a realiza un imperiu cretin universal se dovedea ins nerealist, i era
abandonat de urmaii si. Biserica german rmanea ins caracterizat de
existena unui episcopat aflat in stranse relaii de colaborare cu impratul
(Biserica imperial).
Biserica in principatele teritoriale Principii, ducii, comiii care dein de la
sfaritul secolului al IX-lea puterea la nivel local nu beneficiaz de ungerea de
ctre clerici, asemenea monarhilor. In acest fel, ei nu au indreptirea religioas
de a interveni in treburile Bisericii, i clerul prefer s sprijine impotriva lor
autoritatea monarhic. In acelai timp ins, aceti principi teritoriali ii asum
rolul de aprtori ai Bisericii, fac ctitorii pe care le asimileaz cu proprietile lor,
astfel incat ajung s pretind controlul asupra Bisericii. Membri ai familiilor lor
sunt impui in inalte funcii eclesiastice, ceea ce conduce, pe de o parte, la
confuzia intre patrimoniul bisericesc i cel privat, iar pe de alt parte la
solidaritatea de interese dintre episcopi i abai i familiile aristocratice. Aceste
intervenii ale principilor laici in treburile Bisericii sunt chiar mai semnificative
decat ale suveranilor i conduc la creterea amestecului intre puterea temporal
i cea spiritual, ceea ce a antrenat micarea de reform religioas din secolele
X-XI.
Reforma gregorian Un rol deosebit de important in schimbarea raportului
intre domeniul secular i cel spiritual l-a avut micarea declanat in secolului al
X-lea la mnstirea Cluny, din Burgundia. In anul 909, ducele Guillaume de
Acvitania ctitorete o mnstire benedictin, pe care o scoate de sub orice
autoritate laic, punand-o sub directul patronaj al Romei, in scopul ca acolo s se
in in permanen slujbe pentru sufletele celor din familia donatorului. In acest
fel, clugrii, care ii alegeau singuri abatele, erau la adpost de ingerinele
oricror principi locali, dar i ale episcopilor, aflai adesea in stranse relaii cu
acetia. Papalitatea era suficient de departe pentru ca dependena de ea s nu
devin suprtoare, dar i suficient de prestigioas pentru ca drepturile asupra
mnstirii s-i fie respectate. Foarte curand, clugri plecai de la Cluny
reformeaz dup acelai model i alte mnstiri, care intr in relaii de
dependen cu mnstirea mam. Occidentul este repede impanzit de zeci de
aezminte clunisiene, in care clugrii inal zi i noapte rugciuni pentru
sufletul morilor, duc o via in mai mare acord cu exigenele cretine. Credincioi
papei, aceti clugri promoveaz in toat cretintatea occidental drepturile
scaunului de la Roma.
Ideea de a marca separarea intre domeniul laic i cel eclesiastic, devenit
aproape imperceptibil in condiiile feudalizrii societii, incepea astfel s capete
teren. Clgrii promotori ai unui ideal ascetic i papalitatea dornic s se
impun asupra unui cler care s nu mai fie in asemenea msur dependent de
laici acioneaz pentru reformarea Bisericii. Secolul al XI-lea este deci cel al
declanrii reformei de sus. Episcopul de Roma se bucurase la inceputurile
cretinismului de un prestigiu superior celorlali episcopi in calitatea sa de urma
al sfantului Petru i pentru c rezida in prima capital a Imperiului roman. Pe baza
acestei autoriti s-a impus ideea c el este un arbitru in probleme de credin i

apoi la el a inceput s se fac apel in cazul neinelegerilor din randul Bisericii. Din
momentul in care el ii incoroneaz pe imprai se poate afirma c deine
autoritatea suprem in societatea cretin, dei, in realitate, el rmane un supus
al imprailor cu adevrat puternici. In secolul al XI-lea, puterea imperial
deczuse intr-o msur suficient, iar cea regal era de asemenea puin
semnificativ pentru ca Biserica s incerce emanciparea sa de sub autoritatea
laicilor.
Prima condiie era o papalitate independent de amestecul laicilor i, in anul
1059, papa Nicolae al II-lea decreteaz c alegerea papei se realizeaz de ctre
colegiul cardinalilor, impiedicandu-i astfel, cel puin teoretic, pe imprai s-i
impun proprii candidai. O alt condiie era realizarea unei purificri morale a
clerului, care s se conformeze idealului cretin primitiv. De aceea se duce o
lupt indelungat i dificil pentru a combate simonia, vanzarea i cumprarea
funciilor bisericeti. Papalitatea impune etichetarea acesteia drept erezie,
intrucat presupunea c laicii sunt cei care dispun de funciile bisericeti, care de
fapt ar fi aparinut doar domeniului spiritual. O alt direcie a fost lupta impotriva
nicolaismului, adic a cstoriei preoilor. Celibatul preoesc se lega tot de ideea
de model pe care clerul trebuia s il ofere celorlai cretini, dar avea i rostul de a
nu permite transmiterea ereditar a bunurilor bisericeti. Toate aceste revendicri
de natur moral duc la impunerea unui climat reformator, care a culminat in
timpul pontificatului lui Grigore al VII-lea.
EVUL MEDIU DEZVOLTAT
Economie i societate in secolele X-XV
Demografie i via material
Aspecte demografice Perioada secolelor X-XIII a fost una de optimum climatic
in Europa medieval, intrucat temperatura pare s fi crescut cu 1-2 grade i s se
fi redus umiditatea, ceea ce asigura culturilor cerealiere condiii mai bune de
vegetaie i maturizare. Incetarea ultimelor invazii i instaurarea noii ordini de tip
feudal, ca i absena unor mari epidemii generalizate au fost factori care au
contribuit la creterea populaiei. Alimentaia pare s se fi imbogit intr-o
anumit msur, prin aportul in aminoacizi adus de consumul de linte sau
mazre. Important pare s fi fost i rolul Bisericii, care prin evanghelizarea in
profunzime, a contribuit la diminuarea folosirii practicilor contraceptive i a
infanticidului.
Creterea demografic avea ins s se incetineasc de pe la inceputul secolului
al XIV-lea, pentru a se constata apoi, la mijlocul aceluiai secol, o cdere
dramatic datorit Marii Ciume.
Aspecte tehnologice Creterea populaiei este in strans legtur cu
imbuntirea tehnicilor, in special cele legate de cultivarea pmantului. Plugul
greu, care permite lucrri de mai bun calitate, se rspandete pe arii tot mai
mari, contribuind la creterea randamentelor. Rspandirea noilor sisteme de
atelare a animalelor, ca i a folosirii potcoavelor, contribuie de asemenea la
creterea productivitii. Generalizarea pe scar larg a asolamentului trienal,
care permite obinerea a dou recolte pe an ofer o mai bun garanie impotriva
foametei, iar, pe de alt parte, poate conduce in unele zone la rspandirea cailor,
inclusiv ca animale de munc, i nu doar de lupt. In zonele mediteraneene, unde
clima prea cald i uscat nu permite cultivarea cerealelor de primvar, se
recurge la culturi de graminee sau leguminoase, care s ofere de asemenea o
diversificare a hranei. Tot in randul perfecionrilor tehnice trebuie amintit

recursul mai frecvent la morile de ap, care, inlocuind raniele de man,

elibereaz o parte o forei de munc, mai ales feminin, pentru alte activiti.
Inmulirea morilor de ap, instalaii tehnice necesitand mari investiii, trebuie
legat ins i de fenomene sociale i politice, precum rspandirea senioriilor,
unde seniorul ii silete pe rani la respectarea unor monopoluri, precum folosirea
morii, cuptorului sau teascului su pentru vin sau ulei. Fora apei mai este folosit
pentru prelucrarea fierului, mai ales incepand din secolului al XII-lea, ca i pentru
punerea in micare a fierstraielor (din secolul al XIII-lea). Din secolele XII-XIII
incep s se rspandeasc i morile de vant, mai ales in zonele de coast, unde
captarea energiei eoliene era mai uoar.
In pofida acestor perfecionri tehnice, randamentele rman in general slabe,
nedepind 4-5 la 1 decat in cazuri excepionale. O anumit cretere a produciei
de cereale se constat totui, deoarece aceasta era cerut de creterea
numrului de oameni, i deci resorturile acestei creteri trebuie cutate nu in
dezvoltarea intensiv, ci in cea extensiv.
Polipticul4 abatelui Irminon (sec. al IX-lea)
Se afl la Neuillay un mans domnesc 5 i alte cldiri n mare numr. Se afl acolo
10 cmpuri, avnd 40 bunuari 6 ce pot fi semnai cu 200 banie 7, 9 arpeni8 fnae,
din care se pot strnge 10 care cu fn. Mai e acolo o pdure, avnd dup evaluare
3 leghe9 lungime, 1 leghe lime, din care pot fi hrnii cu ghind 8oo de porci.
1. Electeus serv i soia sa colon, cu numele Landina, oameni ai Sfntului
Germanus, stau n Neuillay. ine o jumtate de mans 10, avnd 6 bunuari pmnt
arabil, 1 jumtate de arpen fna. Ar cu gru de toamn 1 pertice 11, cu cel de
primvar 13 pertice. Car blegar pe ogorul domnesc, i altceva nu face, nici nu
d, avnd slujba de supraveghere.
2. Abrahil serv i soia sa lit 12, cu numele Berthildis, oameni ai Sfntului
Germanus. Acetia snt copiii lor: Abram, Auremarus, Bertrada. i Ceslinus lit i
soia sa lit, cu numele Leutberga. Acetia snt copiii lor: Gedelcaus, Celsovidis,
Bladovildis. Acetia trei stau la Neuillay. in un mans, avnd 15 bunuari de pmnt
arabil, 4 arpeni fna. Fac angarii la Angers i n luna mai la Paris. Pltesc pentru
oaste de dou ori, 9 pui, 30 ou, 100 indrile i tot attea ie, 12 doage, 6
cercuri, 12 fclii i duc 2 care de lemne la Sutray. mprejmuiesc n curtea

4 Polipticul este o descriere a bunurilor imobiliare ale unui senior laic sau ecleziastic de la nceputul evului mediu.
Acesta cuprinde date privitoare la organizarea i administrarea domeniului, despre prile constitutive ale acestuia,
locuitori, cldiri, vite, suprafaa pmnturilor cultivate, dri, etc. Cel alctuit de abatele Irminon, dup 829, se refer la
abaia Saint Germain des Prs, situat pe atunci lng Paris, azi chiar n interiorul Parisului.

5mansus indominicatus, rezerva seniorial.

6 1 bunuar=1,28 ha.
7 1 bani= cca. 52 l.
8 1 arpen = 12,64 ari.
9 1 leghe = 2,22 km.
10 Mans = unitate de exploatare agricol n cadrul domeniului (lotul i obligaiile aferente), avnd, dup regiuni, ntre
5 i 30 ha.

111 pertic = 3,46 ari.

12lit = semiliber, om cu statut intermediar ntre ranul liber i erb.

domneasc 4 pertice cu gard i cu gard viu, 4 pertice fnae, iar la cosit att ct
trebuie. Ar cu gru de toamn 8 pertice, cu gru de primvar 26 pertice. n
afar de corvezi i spatul de anuri, car blegar pe ogorul domnesc. Fiecare
pltete 4 dinari capitaie.
7. Gautmarus serv i soia sa lit, cu numele de Sigalsis. Acetia snt copiii lor:
Siclevodus, Sicloardus. Acesta st la Neuillay. Deine a patra parte dintr-un mans,
avnd 1 bunuar i jumtate pmnt arabil, 1 arpen fna. Pltete a patra parte
dintr-un mans ntreg.
10. Snt la Neuillay 6 manse lucrate i o jumtate, iar cealalt jumtate nu e
lucrat. Snt 16 fumuri. Pltesc pentru oaste 12 oi i 5 solizi i 4 dinari capitaie,
49 pui, 140 ou, 600 indrile i tot attea ie, 53 doage i tot attea cercuri, 72
fclii. Transport dou care la culesul viilor i 2 care i jumtate alt crtur i
dau o jumtate de bou. ()
F. Pall, Crestomaie de istorie universal medie,
Bucureti, 1970, p. 91
Colonizarea rural Creterea demografic nesusinut de inovaii tehnologice
prin care s fie posibil o agricultur intensiv, creterea obligaiilor impuse
ranilor, cucerirea de noi teritorii de ctre unele state cretine au antrenat o
vast micare de populaie in Europa. Este vorba de aa numita colonizare rural,
care incepe in unele zone din a doua jumtate a secolului al X-lea i continu
pan ctre sfaritul secolului al XIII-lea, cu un maximum in secolele XI-XII.
Aceasta are mai multe aspecte: poate fi vorba de lrgirea, mai ales prin defriare
sau desecare a unor zone de locuire mai vechi, sau poate consta in intemeierea
unor localiti noi. De asemenea, se poate vorbi de iniiativ individual,
rneasc, prin care buci de pdure sunt defriate cu tirea seniorului sau nu,
i poate fi vorba de iniiative senioriale sau ale autoritii politice. Astfel de
iniative, pe care le putem cataloga drept politice, se constat in Peninsula
Iberic, in condiiile Reconquistei, unde in urma retragerii arabilor i pentru
consolidarea propriei stpaniri, regii cretini din Aragon, Castilia, Portugalia atrag
rani din zonele invecinate, mai ales din Frana. Regii englezi incep din secolele
XI-XII colonizri in ara Galilor, Scoia sau Irlanda, cu elemente anglo-saxone,
normande sau flamande, avand drept scop intrirea puterii lor asupra acestor
zone cu populaie celtic nu in intregime supus. De asemenea, o anumit
colonizare rural, chiar dac pe scar mai mic, se constat i in regatele
cretine intemeiate in Palestina in urma cruciadelor.
Dar cel mai cunoscut exemplu de colonizare rural in care motivaiile politice i
cele economice sunt strans impletite este cel al elementelor germanice ctre est,
in limea slav, maghiar i romaneasc, aa numita Ostsiedlung. S-a putut
estima c in urma acestor micri de populaie, circa 200 000 de persoane i-au
prsit in aceast perioad locurile de batin din spaiul german, indreptandu-se
spre rsritul Europei.
In general, atunci cand era vorba de o iniativ seniorial care viza atragerea de
coloniti care s pun in valoare pmanturile necultivate sau insuficient folosite,
se apela la intermediari, numii in documente locatores, care in schimbul aducerii
de rani care s contribuie la amenajarea solului primeau o serie de privilegii. Ei
beneficiau de cantiti mai mari de pmant, i in general deveneau conductorii
noilor comuniti, primarii satelor astfel intemeiate. In ceea ce-i privete pe
rani, acetia primeau o bucat de pmant pe care erau obligai s o pun in
valoare intr-un anumit numr de ani, beneficiind la inceput de o scutire de
obligaii a crei perioad varia, in funcie de zon, de la unu la zece ani. Cel mai
important lucru era ins libertatea personal care li se oferea in zonele de

colonizare i care putea fi un magnet suficient de puternic pentru a-i determina

s-i prseasc familiile sau gospodriile i s se avante intr-o intreprindere nu
lipsit de riscuri.
Aspecte sociale
Structurile senioriale In anumite cazuri, creterea produciei a putut fi
determinat de o cretere a cererii din partea marilor proprietari de pmanturi, in
condiiile stabilirii structurilor senioriei. Aceasta poate fi definit ca o reea de
puteri i de drepturi asupra oamenilor i bunurilor, deci ca un raport de dominaie
social. Marile domenii aveau acum reedine intrite ale stpanilor (castra,
castella), cu rol in protecia impotriva nvlitorilor dar i in supunerea locuitorilor
fa de autoritatea seniorului. In condiiile declinului autoritii politice a
monarhilor, stpanii de domenii preiau pe seama lor puterile judiciare i
financiare ale acestora. Dreptul de ban - a porunci, a constrange i a pedepsi pe
cei ce triesc pe domeniile lor - ii caracterizeaz pe muli dintre seniori. In
virtutea acestuia, obligaiile ranilor cresc i se diversific. De asemenea,
creterea preteniilor seniorilor este legat de definirea unui mod de via
aristocratic, presupunand un consum de prestigiu (daruri i contra daruri,
banchete, achiziionarea unor obiecte de lux etc.) alturi de cheltuielile necesare
ducerii rzboaielor private. Deoarece se constat o anumit diminuare a rezervei
senioriale in favoarea loturilor date in folosin ranilor, in condiiile creterii
presiunii demografice, obligaiile in munc sunt in aceast perioad mai puin
importante decat cele in produse sau bani. ranii sunt supui monopolurilor
senioriale de care am vorbit, fiind obligai s foloseasc instalaiile tehnice ale
stpanului domeniului contra unei pli (in bani sau produse). De asemenea, cei
lipsii de libertate personal nu pot prsi domeniul fr aprobarea seniorului, nui pot lsa motenire bunurile (dreptul de man moart) i nici nu se pot cstori
in afara acestuia fr voia stpanului (dreptul de foris mariagium).
Toate aceste obligaii sporite fa de perioadele anterioare presupun creterea
eforturilor ranilor pentru a mri o producie din care o parte din ce in ce mai
important trebuie destinat pieei, pentru a se obine banii cerui de seniori.
Instituiile feudo-vasalice
n lumea medieval, redevenit n mare msur rural, i n care circulaia
monetar s-a redus foarte mult, pmntul reprezint cea mai sigur bogie i
constituie cel mai frecvent folosit mijloc pentru a recompensa servicile aduse. n
schimbul slujbelor care le-au fost prestate, regii merovingieni fac danii n
pmnturi apropiailor lor, pentru a-i asigura credina acestora i a-i spori
autoritatea asupra lor. Dar cum aceste danii sunt cel mai adesea necondiionate,
i fcute pentru slujbe trecute, credina celui ce le-a primit exist atta vreme ct
se mai gsete la dispoziia regelui pmnt din care s fac noi daruri. n
momentul n care fondul funciar este epuizat, regii i pierd autoritatea, aa cum
s-a ntmplat cu ultimii merovingieni, care din pricina neputinei de a se impune
au fost denumii "regi trndavi". Numele sub care este cunoscut aceast danie
necondiionat este beneficiu, de la cuvntul latin beneficium, care nsemna
"binefacere".
n epoca franc, practica prin care un om liber intra n serviciul unui personaj
important este cunoscut sub numele de vasalitate. Cel ce intr n slujba cuiva,
oferindu-i serviciile sale i supunerea sa desvrit, ncepe s fie numit vasal. Cel
care l ia sub protecia sa, asigurndu-i i mijloacele de subzisten poart numele
de senior. Legtura ntre cei doi este una personal, ntrit prin jurmnt, astfel
nct s garanteze c vasalul i va ndeplini obligaiile, n general militare, iar

seniorul i va asigura existena, ntreinndu-l la curtea sa, oferindu-i hran,

haine, arme i alte daruri.
n secolul al VIII-lea, pentru ntreinerea vasalului ncepe s fie cedat o bucat de
pmnt, numit n acte beneficiu, apoi fief sau feud. Se constat deci fuzionarea
celor dou instituii, pn atunci separate, beneficiul i vasalitatea. Vasalii ncep
astfel s fie casati, adic nzestrai cu gospodrie proprie i nu ntreinui la
curtea seniorului lor.
Ca s fac fa unor probleme noi, precum pericolul reprezentat de invaziile
arabe, majordomul Carol Martel recurge la acordarea de beneficii pe scar larg
lupttorilor si, de aceast dat condiionndu-le de prestarea slujbei militare.
Stabilirea relaiilor vasalice, ntr-o societate care folosete prea puin scrisul, este
exprimat printr-o ceremonie public, menit s rmn n memoria celor care
au asistat. Aceasta este alctuit din acte riguros codificate, care presupun un
ansamblu de comportamente simbolice (gesturi i cuvinte) ale celor doi
participani. Ceremonia intrrii n vasalitate cuprinde omagiul, act prin care
vasalul ngenuncheaz n faa seniorulu, i, punndu-i minile mpreunate n
minile acestuia, n semn de supunere, declar c vrea s devin "omul" lui.
Seniorul trebuie s-i strng minile, n semn de acceptare i de asigurare a
proteciei, apoi cei doi se srut pe buze, pentru a marca nelegerea i a arta c
ea s-a fcut ntre oameni egali. Apoi, vasalul trebuie s depun un jurmnt de
credin fa de seniorul su, pe Evanghelii sau pe sfinte moate, obiecte sfinite
menite s ntreasc fora cuvintelor rostite. n final, seniorul d vasalului
investitura fiefului, care const din nmnarea unui obiect simbolic (sceptru,
steag, nuia, sabie, bulgre de pmnt etc.) care desemneaz feudul ce va intra
astfel n posesia vasalului. Vasalul poate primi nu doar pmnt, ci i alt fel de
venituri, cum ar fi dreptul de a percepe anumite vmi sau taxe, important fiind
doar ca seniorul s-i pun la dispoziie mijloace prin care acesta s se ntrein i
s-i procure armamentul, din ce n ce mai costisitor (cal, zale, armur, spad,
lance etc.), care-i era necesar pentru a-i ndeplini funcia militar.

Omagiu vasalic la 1127 - Galbert de Bruges, Histoire du meurtre de Charles le

Bon
n 7 ale idelor lui Aprilie13, joi, omagiile au fost aduse contelui14; i aceasta s-a
ndeplinit dup formele determinate pentru a jura credin i fidelitate n ordinea
urmtoare. n primul rnd, au fcut omagiul astfel:
Contele l-a ntrebat pe fiecare dac vrea s devin omul lui ntru-totul i acela a
rspuns "vreau", apoi si-a pus minile lui mpreunate n cele ale contelui, care i le
strnge; apoi s-au unit printr-un srut.
n al doilea rnd, cel ce fcuse omagiu a jurat credin cu aceste cuvinte:
"fgduiesc pe credina mea s fiu credincios din aceast clip contelui Wilhelm
i s-i pstrez pe deplin i mpotriva tuturor omagiul meu, cu bun credin i
fr nelciune".
n al treilea rnd, a jurat aceasta pe moatele sfinilor.
Apoi, cu nuiaua pe care o inea n mn, contele le-a dat investiturile tuturor
celor care i prestaser omagiu, i promiseser credin i de asemenea i
fcuser jurmnt.

1319 aprilie 1127

14Comitele Wilhelm de Flandra

(B. Murgescu, coord., Istoria lumii n texte, Bucureti, 1999, p. 97)

Drepturi i obligaii reciproce
Legtura stabilit ntre cei doi printr-un astfel de contract vasalic este personal,
i trebuie rennoit la moartea uneia dintre pri. Aceasta nseamn i c feudul
rmne de drept n proprietatea seniorului, vasalul avnd asupra lui doar drepturi
de posesie i de folosin. n fapt ns, feudul se va transmite ereditar n familia
vasalului, cu condiia ca urmaii acestuia s presteze la rndul lor omagiu i
jurmnt de credin seniorului.
Contractul vasalic creeaz drepturi i obligaii reciproce. Vasalul are fa de
seniorul su ndatoriri negative: de a nu-i prejudicia n vreun fel bunurile,
persoana, familia i onoarea, i ndatoriri pozitive, rezumate n formula sfat i
ajutor.
Sfatul presupunea o serie de obligaii ale vasalului, precum:
de a-l asista pe seniorul su cnd acesta mprea dreptatea n tribunalul
seniorial
de a-l ajuta s gseasc soluii n situaii dificile, ca de exemplu n timpul luptelor
de a fi prezent la castel n ocazii solemne, cum ar fi depunerea omagiului de ctre
ali vasali.
Ajutorul este n principal de dou feluri:
bnesc
rscumprarea seniorului czut prizonier;
armarea drept cavaler a primului fiu;
cstoria primei fiice;
plecarea seniorului n cruciad.
militar.
Ajutorul militar const n sprijinul armat dat de vasal seniorului su ori de cte ori
acesta avea nevoie, dar cu trecerea timpului, beneficiind i de ncercrile bisericii
de a limita rzboaiele, acest sprijin a fost restrns la participarea timp de 40 de
zile pe an la o campanie. Posibilitatea vasalului de a prsi lupta n momentul
cnd considera c i-a ndeplinit obligaia militar fcea ca trupele recrutate pe
acest principiu feudal s fie lipsite de disciplin i de coeziune.
La rndul su, seniorul are obligaii fa de vasal:
s-i pun la dispoziie mijloace de ntreinere i s nu-l lipseasc n mod
nejustificat de ele;
s-i ofere protecie, sprijin armat i bnesc la nevoie.
n cazul n care vasalul i ncalc obligaiile asumate, este considerat trdtor
(felon), iar feudul poate fi reluat de senior. Dac acesta din urm i
nedreptete grav vasalul, atentnd la viaa sa ori a familiei sale, la onoarea
soiei, sau refuznd s-l ajute la nevoie, acesta poate rupe jurmntul de
fidelitate, pstrnd feudul i depunnd jurmnt seniorului seniorului su. Dac
nu exist un senior suprem, atunci el poate pstra feudul ca alodiu, adic liber de
obligaii vasalice.
Datorit necesitilor de a organiza aprarea la nivel local i un vasal al
mpratului putea s-i creeze proprii vasali pentru a avea la dispoziie oameni
narmai. Acetia, datorit relaiei personale stabilite, i datorau credin lui, dar
nu i seniorului lui. Pe de alt parte, o persoan putea avea mai muli seniori,
crora le jura credin (omagiu multiplu), astfel c era posibil s apar dificulti
dac seniorii intrau n lupt unii mpotriva altora. Pentru a se rezolva astfel de
situaii, s-a inventat omagiul ligiu (principal), mai important dect omagiile plane
(secundare). Astfel, numai seniorului cruia i se prestase omagiul ligiu i se datora

credin mpotriva tuturor, inclusiv a unor seniori crora li se prestase omagiul

plan.
Problema cea mai mare a sistemului creat de relaiile feudo-vasalice este ns
aceea c prin caracterul lor personal, creeaz o ruptur ntre monarh i masa
supuilor si, care i vor asculta proprii seniori n detrimentul regelui, suveran
pentru toi, dar suzeran (senior) doar pentru vasalii si direci. Aceasta a condus
la fenomene de fragmentare a autoritii politice n regat, crearea principatelor
teritoriale care marcheaz o parte important a istoriei medievale europene.
Structurile senioriale
n anumite cazuri, creterea produciei a putut fi determinat de o cretere a
cererii din partea marilor proprietari de pmnturi, n condiiile stabilirii
structurilor senioriei. Aceasta poate fi definit ca o reea de puteri i de drepturi
asupra oamenilor i bunurilor, deci ca un raport de dominaie social. Marile
domenii aveau acum reedine ntrite ale stpnilor (castra, castella), cu rol n
protecia mpotriva nvlitorilor dar i n supunerea locuitorilor fa de
autoritatea seniorului. n condiiile declinului autoritii politice a monarhilor,
stpnii de domenii preiau pe seama lor puterile judiciare i financiare ale
acestora. Dreptul de ban - a porunci, a constrnge i a pedepsi pe cei ce triesc
pe domeniile lor - i caracterizeaz pe muli dintre seniori. n virtutea acestuia,
obligaiile ranilor cresc i se diversific. De asemenea, creterea preteniilor
seniorilor este legat de definirea unui mod de via aristocratic, presupunnd un
consum de prestigiu (daruri i contra daruri, banchete, achiziionarea unor
obiecte de lux etc.) alturi de cheltuielile necesare ducerii rzboaielor private.
Deoarece se constat o anumit diminuare a rezervei senioriale n favoarea
loturilor date n folosin ranilor, n condiiile creterii presiunii demografice,
obligaiile n munc sunt n aceast perioad mai puin importante dect cele n
produse sau bani. ranii sunt supui monopolurilor senioriale de care am vorbit,
fiind obligai s foloseasc instalaiile tehnice ale stpnului domeniului contra
unei pli (n bani sau produse). De asemenea, cei lipsii de libertate personal nu
pot prsi domeniul fr aprobarea seniorului, nu-i pot lsa motenire bunurile
(dreptul de mn moart) i nici nu se pot cstori n afara acestuia fr voia
stpnului (dreptul de foris mariagium).
Reglementarea cstoriei erbilor i mprirea descendenilor acestora,
1196
Gautier, prin mila lui Dumnezeu abate al bisericii Saint-Lucien din Beauvais, i tot
capitlul15 sus-zisului loc, ctre toi aceia la care vor ajunge aceste scrisori,
salutare ntru Domnul . Noi v facem cunoscut c o nenelegere ne-a opus mult
vreme bisericii de la Saint-Denis pentru anumii oameni, adic Dreu le Vinier din
Haudivillers i fraii i surorile lui, Guiard, primar din Haudivillers i surorile lui,
doi frai din Laversines, care i spuneau toi oameni ai Sfntului Denis. n cele din
urm, () ne-am neles n felul urmtor. Lsm cu totul bisericii de la Saint
Denis pe zisul Dreu i toi motenitorii cobori din el. Ct despre fraii lui Dreu,
surorile i toi ceilali pe care i-am pomenit mai sus, i lsm de asemenea pentru
vecie bisericii de la Saint Denis, dar vom avea n schimb pe unul sau pe una
dintre motenitorii descendeni din ei, cel sau cea pe care vom dori s primim. i
dac n rest, femeile noastre se castoresc cu brbaii de la Saint Denis sau dac

15 Comunitate de canonici.

invers, brbatii de la Saint Denis cu femeile noastre, noi dorim i stabilim de

comun acord c toi motenitorii provenii dintr-o asemenea uniune vor urma
neaprat condiia mamei lor, mai puin unul sau una, la dorina i la voina
bisericii de care aparine tatl, care va rmne cu totul sub condiia tatlui, drept
compensaie pentru pierderea tatlui.
Pentru ca aceast nelegere s rmn sigur i de nezdruncinat, am trimis la
biserica de la Saint Denis scrisorile noastre cu pecetea capitlului nostru. Dat n
anul ntruprii Domnului 1196.
B. Murgescu, coord., Istoria lumii n texte, p. 93.
Toate aceste obligaii sporite fa de perioadele anterioare presupun creterea
eforturilor ranilor pentru a mri o producie din care o parte din ce n ce mai
important trebuie destinat pieei, pentru a se obine banii cerui de seniori.
Estout du Bois -Obligatiile ranilor din Verson
( sec. al XIII -lea)
Lui Dumnezeu m plng, i sfntului Mihai,trimisul regelui din ceruri, n numele
ranilor din Verson.
Prima sarcin din an16 o datoreaz la Sfntul Ion 17.Trebuie s coseasc fnul, s-l
adune i s-l strng, i s-l aeze n mijlocul cmpurilor. Dup ce l-au
strns,trebuie s-l duc la conac. Dup ce li s-a spus aceasta, () l depoziteaz.
Ei fac un timp acest serviciu, dup care trebuie s curee anul. Fiecare merge
aici cu furca pe umr sa cure balegarul ().
Dac pmnturile lor sunt supuse dijmei, nu vor duce deja snopii; se vor duce s
cheme pe zeciuitor,pe care l aduc cu mare durere. Dac ranul greete
socoteala, zeciuitorul l face de ruine i i ia o mare amend (). Dup aceea,
partea seniorului se ncarc n cru, (), iar aceasta merge la hambarul
zeciuielii. Grul su rmne de cealalt parte, n voia vntului i-a ploii. Pe ran l
ngrijoreaz foarte ru grul su care zace pe cmp, unde paguba e aa de mare.
Ct se poate de repede merge la hambar, unde i se ia o mare amend dac are
vreun snop pierdut, czut pe cmp sau pe uli. Dup aceea vine () Sunt
Mria din septembrie18, care prilejuiete darea din porci. Dac ranul are 8
purcei, el i va pstra pe cei doi mai frumoi; cel care i urmeaz este al
seniorului, care nu l va lua pe cel mai ru, i de asemenea, pentru cei n plus,
trebuie sa plteasc un dinar 19. i pe urma vine Sfntul Dionisie 20, de care ranii
sunt nspimntai, pentru c i face s plteasc censul, care i ngrijoreaz.
Dup care datoreaz darea pentru mprejmuirea ogorului propriu, fiindc fac
mari ngrdituri cnd treier orzul i cellalt gru. () . Dup aceasta datoreaz
robota. Cnd pmntul va fi mprit n ari 21, vor cra grul n hambar. Trebuie s

16

este vorba de anul bisericesc, nceput la 1 martie

17 24 iunie
18 8 septembrie.
19 moned de argint, a 12-a parte dintr-un sou.
20 9 octombrie.
21pentru a atribui fiecruia suprafaa care trebuie lucrat.

semene i s grpeze fiecare un acru 22 n partea sa. Dup care ei datoreaz un

jambon Sfntului Andrei23, patronul uncilor (). De Crciun datoreaz rcituri;
dac nu sunt bune i fine, prepozitul le va lua un zlog. Dup aceea datoreaz
darea pentru bere; fiecare trebuie s dea din orz 2 sau 3 litri, i din gru un sfert
de modiu24. Dup care sunt supui monopolului cuptorului, care este cel mai ru.
Cnd femeia ranului se duce aici (), dei pltete i coptura sa, i plcinta, i
turta cu usturoi, brutreasa, care este foarte mndr i trufa, tot mai mormie,
iar brutarul se strmb i jur () pe Dumnezeu c cuptorul va fi prost ncins, i
pine bun nu va mnca, totul va fi crud i ru fcut.
Doamne, fie s afli c n lume nu cunosc oameni mai nrobii dect ranii din
Verson ().
B. Murgescu, coord., Istoria lumii n texte, p. 94.
Structuri sociale Clericii din perioada evului mediu clasic elaboraser o
concepie tripartit asupra societii, alctuit din trei ordine cu funcii diferite:
clericii sau cei ce se roag (oratores), cavalerii sau cei ce se lupt (bellatores),
ranii sau cei ce muncesc (laboratores). Este o structur imaginar,
corespunztoare unei societi rurale in care inc nu exist un loc bine definit
pentru meteugar sau negustor. De asemenea, este o structur in care primul
loc este ocupat de clerici, care ar trebui s conduc intreaga societate.
In realitate, in fruntea societii se afl o aristocraie din care fac parte i clerici i
laici, alctuind categoriile privilegiate. Aristocraia laic se definete din ce in ce
mai bine dup anul 1000, cand de la vechea structur in care rudenia se socotea
pe o scar foarte larg, i pe linie feminin ca i pe cea masculin, se trece la
stabilirea rudeniei pe linie strict masculin. Treptat, motenirea bunurilor familiei
revine doar primului nscut de sex masculin, ceilali copii fiind obligai s-i
gseasc alte plasamente, intrand in randul clerului sau incercand s fac avere
pe cont propriu, cu arma. Acesta este un prim pas in definirea unei nobilimi, a
crei calitate este dat de sange, iar nu de avere sau de merite. Pe de alt parte,
in randul clasei dominante se contureaz categoria cavalerilor, rzboinici crora
Biserica reuete s le impun un ideal insufleit de etica religioas. Transformai
in milites Christi, ei n-au luptat probabil niciodat pentru aprarea celor
npstuii, aa cum li se pretindea, dar au pornit de la sfaritul secolului al XI-lea
s elibereze sfantul Mormant din mainile musulmanilor.
Clerul inalt este alctuit in continuare din descendeni ai familiilor aristocratice,
dar cel de rand poate proveni i din randurile ranilor sau ale orenilor. Mai ales
dup 1200, o dat cu dezvoltarea universitilor care formeaz in primul rand
oameni ai Bisericii, clerul se recruteaz in msur mai mare i din categoriile
neprivilegiate. In secolul al X-lea i la inceputul celui de-al XI-lea avem de-a face
cu un cler profund impregnat de idealurile vieii laice, pe care doar reforma
gregorian reuete s-l aduc la o mai clar definire a specificului sau in raport
cu celelalte categorii.
rnimea reprezint cea de-a treia categorie a organismului social imaginat de
clericii medievali. Ea este ins departe de a fi pe atat de omogen pe cat preau
ei s afirme. La inceputul perioadei mai intalnim o rnime liber, destul de
puin numeroas in condiiile avansului procesului de aservire. Desfurarea
colonizrii rurale are ca efect printre altele i crearea de aezri ai cror locuitori

22circa 50 ari.
2330 noiembrie.
24 veche masur de capacitate (18 hectolitri).

se bucur de libertate personal, deci putem constata in timp o multiplicare a

celor liberi. Spre sfaritul perioadei care ne intereseaz incep s apar, foarte
timid ins, eliberrile din erbie, care vor caracteriza secolele urmtoare.
Exist apoi diferitele categorii de rani dependeni. Situaia cea mai grea o au
ranii aflai in dependen personal fa de senior, care sunt legai de glie,
neputand s-i prseasc satul, i care trebuie s-i rscumpere de la acesta
dreptul de a se cstori in afara domeniului sau de a-i lsa motenire bunurile.
In cazul in care fug pot fi cutai i revendicai de seniorul lor, dac sunt gsii. O
soluie de a-i gsi libertatea este deci s fug atat de departe incat s nu mai
poat fi ajuni din urm sau s se refugieze in oraele recent renscute al cror
aer respirat un an i o zi ii face liberi. Exist i categoriile intermediare ale
ranilor liberi din punct de vedere juridic dar dependeni din punct de vedere
economic de seniorul care le-a incredinat un lot de pmant. Acetia au libertate
de micare, dar legtura lor cu pmantul este mai slab decat in cazul erbilor,
care au garania deinerii unui lot de pmant in schimbul dependenei lor
personale. Din randurile acestor rani liberi din punct de vedere juridic se
recruteaz probabil o mare parte a forei de munc a celor angajai contra cost
pentru diferite lucrri sezoniere, pe care ni-i infieaz documentele, mai ales
incepand din secolele XII-XIII.
Pe lang aceste categorii clasice, trebuie s-i mai amintim pe meteugari i
negustori, a cror inmulire se leag de renaterea urban inceput i ea de prin
secolul al X-lea, ca i unele categorii de liberi profesioniti, tot de la ora, precum
medicii, profesorii, notarii.
Toate aceste categorii se refer ins strict la brbai, femeile fiind excluse, din
motive teologice, economice i sociale, din aceast clasificare a societii.
Desigur c exist diferene intre femeia nscut intr-o familie de rani i cea
aparinand nobilimii, dar statutul le e mai degrab asemntor in ceea ce
privete perceperea lor din punct de vedere ideologic. De aceea, clasificarea
femeilor trebuie fcut conform altor criterii decat cele aplicate in cazul
brbailor, intrucat societatea insi le vedea ca fcand parte din alte categorii.
Criza secolului al XIV-lea
Inc de la inceputul secolului al XIV-lea apar semne care anun incetarea
creterii economice inregistrate in Europa apusean in ultima vreme i chiar
apariia unei noi crize. In primul rand, clima pare s se fi schimbat in nord-vestul
Europei, devenind mai umed, mai rece i mai instabil, cu consecine asupra
recoltelor devenite mai slabe, iar in anumii ani chiar dezastruoase. Apoi, se
constat o anumit epuizare a pmanturilor, mai ales a celor de slab calitate,
puse in valoare mai tarziu, in urma presiunii demografice. Pe aceste terenuri,
randamentele erau mai slabe, dar se menin i zone cu randamente mai inalte,
ceea ce nu ofer ins soluii pentru evitarea tuturor problemelor. Consecina
acestor schimbri este frecvena perioadelor de foamete, care in unele regiuni
ale Occidentului sunt prezente cam la fiecare doi ani. De exemplu, marea
foamete dintre 1315-1317, prelungit in unele zone pan in anii '20 ai secolului, a
determinat o mortalitate de 6-15%, in funcie de regiuni. Complementul
obligatoriu al perioadelor de lipsuri i al schimbrilor climatice a fost rspandirea
epidemiilor i a epizootiilor, care lovesc oameni i animale, fragilizand i mai mult
echilibrul economic i demografic. O astfel de epidemie, cu consecine extrem de
grave, a fost cea de tifos din anii 1322-1323. Drept urmare, creterea
demografic din ultimele secole nu numai c se oprete, dar incepe i un anumit
recul, datorat creterii mortalitii, reducerii natalitii i scurtrii speranei de
via. Condiiile de via ale oamenilor obinuii sunt inrutite i mai mult de
creterea fiscalitii in statele pornite pe calea centralizrii sau angrenate in

confruntri militare de amploare, precum rzboiul de 100 de ani. Stangciile

inerente inceputului unei fiscaliti de stat, ineficiena i inechitile prelevrii
impozitelor lovesc in diferite categorii ale populaiei, dar cei mai afectai sunt cei
aflai deja in dificulti economice, datorit recoltelor proaste din unii ani,
prbuirii preurilor la produsele agricole in alii sau nivelului sczut al salariilor.
Semnele crizei sunt artate i de faptul c negustorii incep s aib rezerve in a
risca in intreprinderi comerciale la mare distan, preferand s se sedentarizeze
i chiar s investeasc in pmant, cumprandu-i eventual i titluri nobiliare i
renunind la viaa activ.
O explicaie global pentru toate aceste fenomene este greu de dat. Unii istorici
au vorbit de o criz de sistem a feudalismului. Alii au propus o explicaie bazat
pe funcionarea mecanismului agro-demografic.Este posibil ca la sfaritul
secolului al XIII-lea s se fi atins pragul posibil al creterii demografice la nivelul
respectiv de dezvoltare tehnologic i, in consecin, s se fi manifestat factorii
de corecie negativ care au determinat scderea populaiei europene. Cel mai
agresiv dintre aceti factori de corecie negativ a fost, neindoielnic, Marea
Cium de la mijlocul secolului.
Dispariia ciumei din Europa, probabil din secolul al VIII-lea, fusese unul dintre
factorii favorizani ai creterii demografice din perioada urmtoare. Boala
continua ins s se manifeste in Asia central, de unde a fost adus de mongoli
spre apus, germenii patogeni urmand i ei drumurile devenite mai uoare
datorit impunerii aa-numitei pax mongolica. La asediul Caffei, mongolii au
practicat un soi de rzboi biologic, azvarlind cadavrele celor mori din cauza
epidemiei pe vasele italiene participante la rzboi. Veneienii i genovezii au dus
boala la Constantinopol, de unde aceasta s-a rspandit rapid, urmand drumurile
comerciale, in Balcani, Egipt, Sicilia, porturile italiene. De aici a trecut in Frana,
care a transmis-o Angliei, in special datorit celor ce luptau pe continent in
rzboiul de 100 de ani. Epidemia s-a rspandit apoi i in Germania i Scandinavia.
Cele mai afectate au fost oraele i, in general, zonele bine populate, deoarece
boala se transmitea cu deosebit rapiditate in aglomerrile umane. De
asemenea, comunitile inchise, de genul mnstirilor, o dat infectate, puteau fi
distruse aproape in intregime. Curtea papal situat atunci la Avignon a fost
decimat de molim. Caracterul devastator al epidemiei a fost datorat fondului
pe care boala s-a declanat, cu organisme slbite de foametea i de bolile din
perioada anterioar. Pe de alt parte, nu se cunoteau mecanismele transmiterii
ciumei, nu se tia c agenii patogeni erau purtai de puricii de pe obolani, i
tratamentele incercate la vremea aceea nu aveau nici o eficacitate. Boala se
transmitea prin contact fizic direct, dar i prin atmosfer, iar oamenii epocii, in
momentul in care se declana epidemia, se adunau s se roage in comun in
Biserici, ceea ce favoriza, evident, i mai mult rspandirea ciumei.
Consecinele epidemiei de cium de la 1348-1349 au fost extrem de grave. Nu
avem date globale, dar pe baza mrturiilor de epoc i a estimrilor pariale, se
presupune c pierderile demografice inregistrate in Europa s-au plasat intre un
sfert i o treime din populaie. Prbuirea demografic a fost atat de catastrofal,
incat a fost nevoie de aproximativ un secol i jumtate pentru a se reveni la
nivelul de la inceputul secolului al XIV-lea. Pierderile au fost agravate i de faptul
c epidemia nu a disprut, puseuri izolate revenind la fiecare caiva ani. In
Europa apusean, ciuma a rmas activ pan in secolul al XVIII-lea, iar in cea de
est, pan in secolul al XIX-lea, cu consecinele negative asupra creterii
demografice i economice.
Urmrile Marii Ciume au fost foarte variate, depinzand foarte mult i de zona de
referin. In plan psihologic, efectul a fost devastator, pierderile de viei omeneti
la care au fost martori fcan-du-i pe supravieuitori s considere moartea o
prezen cotidian in existena lor. Nu intimpltor, incepand din aceast epoc se

rspandete motivul artistic al Dansului Macabru, care exprim contiina unei

existene precare, aflat la cheremul Morii. Reaciile, mai ales in timpul
epidemiei, au fost foarte diverse, de la renunarea la bunurile pmanteti i
dedicarea rugciunii, in sperana salvrii, dac nu a trupului, cel puin a
sufletului, pan la dedarea la o via de desfrau, in ideea c trebuie trit repede
i intens atat cat se poate.
Pe plan economic, cderea demografic brusc a generat iniial o dezorganizare
a activitilor economice. In timp ins, oamenii rmai au reuit s se adapteze i
s reia, chiar dac la un nivel mai redus, activitile economice. Intr-un fel, soarta
supravieuitorilor chiar s-a putut imbunti, deoarece penuria de for de munc
putea determina creterea salariilor. Bineineles, elitele au incercat s blocheze
procesul, i in Anglia, incercarea acestora, prin apelul la regalitate, de a inghea
salariile la nivelul anterior ciumei, a fost una dintre cauzele declanrii rscoalei
lui Watt Tyler. De asemenea, cum molima a afectat intr-o msur mai mic
eptelul, cei scpai au putut s-i imbunteasc alimentaia, consumand mai
mult carne decat la inceputul secolului.
Scderea numrului de oameni i dezorganizarea activitii economice i-a afectat
intr-o msur serioas pe seniori, ale cror venituri scad. Pentru a remedia
situaia, ei incearc s obin mai mult de la rani, sporind exploatarea, ceea ce
genereaz ins conflicte violente, de tipul Jacqueriei din Frana sau al rscoalei de
la 1381 din Anglia. Dei infrante, aceste rscoale au determinat pe termen mediu
i lung inmulirea eliberrilor din erbie i imbuntirea relativ a situaiei
ranilor.
In concluzie, criza secolului al XIV-lea este un fenomen complex, Marea Cium
reprezentand numai unul dintre aspecte. Oprirea creterii economice, reculul
demografic, urmrile psihologice i sociale au necesitat o perioad indelungat
de refacere. Europa occidental ii va relua treptat creterea de-abia la mijlocul
secolului al XV-lea, dar din acel moment avea s se instaleze in avangarda
economic a lumii.
Conflicte sociale in lumea rural
Consolidarea sistemului feudal a condus in timp la o anumit uniformizare
juridic a diferitelor categorii de rani, prin dispariia treptat a sclaviei antice i
prin transformarea majoritii ranilor liberi in dependeni fa de seniori.
Trsturile caracteristice servituii medievale sunt obligaia de a plti seniorului o
anumit sum de bani in semn de supunere, dreptul de man moart al
seniorului, care lipsete descendenii erbului defunct de motenire in cazul in
care nu se pltete o tax, interdicia formariajului, adic a cstoriei in afara
domeniului fr consimmantul seniorului. Servitutea medieval are un aspect
personal, care se refer la legtura personal dintre ran i senior, i un aspect
real, referitor la condiia pmantului deinut de ran. Astfel, dac un ran s-a
aezat pe un pmant grevat de obligaii de tip servil, chiar dac el ii pstreaz
libertatea personal, in timp i-o poate pierde, datorit tipului de obligaii pe care
i le asum.
Din a dou jumtate a secolului al XIII-lea, erbia intr in declin in Occident,
deoarece revigorarea circulaiei monetare i schimbarea modului de trai al
nobilimii ii determin pe seniori s aib nevoie de mai muli bani. Acetia puteau
fi obinui prin plata rscumprrii din erbie de ctre rani, ceea ce mrete
permanent numrul celor care ii recatig astfel libertatea. In acelai timp, la est
de Elba se produce fenomenul invers, numit a doua erbie, care const in intrarea
in dependen personal a ranilor care ii pstraser pan atunci, in marea lor
majoritate, libertatea. Atat acest fenomen, cat i problemele create de criza
secolului al XIV-lea i de tulburrile care au marcat Occidentul in secolele XIV-XV

au determinat creterea numrului revoltelor rneti. Nu se poate afirma ins

c rscoalele sunt un fenomen caracteristic doar sfaritului evului mediu. Chiar
dac documentele sunt mai puine, exist meniuni ale unor micri rneti
anterioare, dac ar fi s le amintim doar pe cea din Saxonia, din perioada
carolingian, rscoala pstorailor din Frana, de la 1251, sau micarea Stedinger
din nord-vestul Germaniei i de pe coasta frizon de pe la 1233-1234.
Se pune deci problema analizrii cauzelor care au determinat, in diferite epoci
istorice i in diferite zone, apariia unor micri sociale de o violen adesea dus
pan la extrem. In general, in perioada medieval, ranul este supus unei triple
exploatri din partea seniorului, statului i Bisericii, dar tot in general el accept
starea de fapt pe care o consider inscris in ordinea hotrit de divinitate.
Ideologia tripartit a societii, expus evident i ranilor prin predicile preoilor,
afirm c datoria lor este s plteasc taxe i s se achite de obligaii in schimbul
proteciei pe care le-o asigur seniorii i regele i al rugciunilor pe care Biserica
le inal pentru sufletul lor. Pe de alt parte, ranii nu pot oferi o alternativ
viabil la organizarea societii, i de aceea, in timpul rscoalelor, cand propun
un proiect de schimbare, acesta presupune de fapt reintoarcerea la o perioad
anterioar, o varst de aur situat in perioada de dinaintea cderii omului in
pcat sau a cretinismului apostolic. De exemplu, in timpul rscoalei din Anglia
de la 1381, lozinca ranilor influenai de predicatorii populari era Cand Adam
spa i Eva torcea, nobil atunci cine era?, expresie a nzuinelor spre o societate
egalitar , precum va fi fost cea biblic. Acceptarea exploatrii, dei nu lipsit de
tensiuni i de impotriviri, face ca izbucnirea unor rscoale violente s fie
determinat de modificarea ordinii constituite i considerat normal de rani.
Altfel spus, nu exploatarea in sine conduce in mod obligatoriu la rscoale, dei ea
reprezint o cauz general, ci abuzul, pictura care umple paharul. Abuzurile
sunt in general de natur economico-financiar, ca de exemplu perceperea unor
taxe noi de ctre seniori, stat sau Biseric. In situaii economice precare,
generate de rzboaie, tulburri interne sau epidemii catastrofale, precum Marea
Cium, pentru a se redresa seniorii sporesc obligaiile ranilor, ceea ce creeaz o
stare general de nemulumire, care poate oricand izbucni. Pe un astfel de fond
au izbucnit Jacqueria din Frana, rscoala condus de Watt Tyler in Anglia,
rscoalele rneti din Catalonia din secolul al XV-lea. Pentru ca starea de
nemulumire surd s se transforme in reacie violent e nevoie ins i de
anumite procese psihologice, prin care, in urma unei nivelri mentale,
rnimea devine convins c la originea tuturor nenorocirilor care o lovesc st
rutatea seniorilor, toi la fel, i astfel apare ideea lichidrii fizice a nobilimii,
caracteristic a majoritilor rscoalelor. Un alt proces mental este constituirea
mitului bunului monarh, care face dificil orientarea violenei ranilor
impotriva regelui. O caracteristic peren a mentalitii populare medievale este
credina c monarhul, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pmant, nu poate fi
ru, ci inconjurat de sfetnici ri, i dac ar cunoate adevrul, situaia ranilor sar imbunti. De exemplu, cauza particular a izbucnirii rscoalei pstorailor
din Frana a fost chemarea la aciune pentru eliberarea lui Ludovic al IX-lea, czut
in captivitate in urma cruciadei a VII-a. Cand ins fiscalitatea regal, de regul
aprut ca o noutate detestabil, suprapus strvechilor obligaii ctre senior,
devine prea impovrtoare, acest mit inceteaz s mai funcioneze. Una dintre
principalele cauze ale rscoalei din Anglia de la 1381 a fost generalizarea
impozitului regal, poll-tax, care lovea in mod egal in fiecare ran. Uneori, reacia
impotriva impozitului regal impovrtor se poate conjuga i cu manifestarea
particularismelor locale, ca in rscoalele de la 1323-1328 din Flandra maritim
sau in micrile aprute in secolul XV in Scandinavia.
Obligaiile ctre Biseric se numr i ele printre cauzele generatoare de
rscoale, mai ales atunci cand motivaiilor economice li se adaug i unele

religioase, de contestare a Bisericii oficiale. Imbinarea dintre reacia la exaciunile

financiare ale Bisericii catolice i afirmarea unor micri eretice se poate constata
la rscoala condus de Dolcino, in Italia, la 1306-1307, sau din nou la rscoala
din Anglia, unde lollarzii rspandeau printre rani ideile reformatoare ale lui
Wycliff. Micarea din Germania, din 1476, condus de Hans Boheim, are i
coloratur religioas, ranii participani fiind iniial pelerini ctre Niklaushausen,
iar conductorul lor fiind in cele din urm prins i executat ca eretic. Tot in secolul
al XV-lea, micarea generat de organizaia rneasc Der Bundschuch (Opinca)
intre anii 1443-1462, impletea revendicri sociale cu motivaia religioas,
ilustrat de flamura ranilor care purta inscripia Dreptatea lui Dumnezeu i
doar ea singur.
Uneori, rscoalele pot izbucni pe fondul unor frici colective, indreptate impotriva
strinilor de orice fel care nu fac parte din comunitatea local. Rzboaiele,
precum cel de 100 de ani, pot genera o stare de banditism cronic, in care
atacurile bandelor inarmate ii determin pe rani s se inarmeze la randul lor i
s declaneze astfel lanul violenelor.
Este clar deci c in apariia rscoalelor medievale, cauzele generale se impletesc
cu cele particulare, i reducerea la un singur tip de explicaie este imposibil. Pe
de alt parte, debutul rscoalelor are la baz tot procese psihologice, legate de
un incident declanator, care ii determin pe rani s aleag lupta violent,
deschis, impotriva celor pe care ii consider responsabili de situaia lor. Astfel, in
1358, incidentul declanator al Jacqueriei se leag de reacia rneasc la
jafurile repetate ale mercenarilor rmai fr angajament in urma incetrii
ostilitilor franco-engleze, mercenari stabilii la mnstirea Saint Leu d'Esserent.
In cazul rscoalei lui Dolcino, incidentul declanator apare cu ocazia inceperii in
1306 a cruciadei impotriva comunitii eretice italiene.
Din punctul de vedere al forelor sociale participante, rscoalele prezint o foarte
mare diversitate, ins ca regul general, in afar de rani, cetelor rsculate li
se altur diferite alte elemente, recrutate din toate straturile societii. Cel mai
adesea este vorba de srcimea oraelor, care se poate solidariza cu cetele
ranilor atunci cand acestea atac i aezrile urbane, considerate de ei fie
citadele unde nobilimea se refugiaz, fie instrumente de dominaie i exploatare,
fie locuri de pierzanie care trebuie distruse, fie, pur i simplu, acumulri de
bogie care atrag prin tentaia jafului. Astfel de inelegeri cu srcimea oraelor
au avut loc in timpul Jacqueriei sau in timpul rscoalei din Anglia din 1381, cand
pturile srace ale Londrei le-au permis rsculailor s ptrund in capital.
Uneori, rsculailor li se altur i elemente ale nobilimii mici i mijlocii, care vede
in micarea ranilor o ocazie de a-i realiza propriile scopuri. Rzboaiele husite,
desfurate in prima parte a secolului al XV-lea in Cehia, au un caracter foarte
complex, impletind revendicri religioase, sociale i naionale, tocmai datorit
participrii unui larg spectru de fore sociale, intre care nobilimea ceh joac un
rol important. Exist i posibilitatea ca nobilii s preia comanda rscoalei sau
chiar s o declaneze, cum s-a intamplat cu micarea tuchinilor din Languedoc,
din 1380-1381, izbucnit datorit aciunilor contelui Gaston de Foix impotriva
ducelui de Berry. De asemenea, la conducerea rscoalei din 1515 din Transilvania
i Ungaria, s-a aflat un mic nobil, secuiul Gheorghe Doja. Aceste aliane, care
uneori determin succese de moment ale rsculailor, reprezint i un factor de
slbiciune, intrucat tratativele cu elementele superioare din punct de vedere
social determin prsirea micrii de ctre acestea i faciliteaz infrangerea
rscoalei.
Revendicrile rsculailor constituie un alt factor care contribuie in general la
eecul micrilor sociale medievale, intrucat obiectivele sunt paseiste, vizand
restabilirea unei virste de aur existent candva in trecut. Uneori, la inceput,
rsculaii cer eliminarea abuzurilor care i-au determinat s se ridice la lupt, cum

ar fi noile taxe introduse sau sporirea obligaiilor ctre stat, seniori sau Biseric.
Primele revendicri ale ranilor englezi la 1381 erau legate de inlturarea polltax-ului, iar in rscoala din ducatul Milanului, de la 1462, s-a cerut inlturarea
noilor taxe puse pe vanzri de ctre ducele Francesco Sforza. Destul de rapid ins
rnimea rsculat formuleaz obiectivul desfiinrii erbiei, in care este vzut
cauza tuturor relelor. i Jacqueria, i rscoala lui Watt Tyler, i rscoalele din
Catalonia din a doua jumtate a secolului al XV-lea, indreptate impotriva
servituilor personale, malos usos, formuleaz in cele din urm revendicarea
final, care este cea a desfiinrii erbiei i revenirea la egalitatea biblic, iniial,
a tuturor oamenilor. In confruntrile cu trupele nobilimii sau regalitii, se ajunge
adeseori ca soluia desfiinrii erbiei s fie vzut de rani ca trecand prin
desfiinarea fizic a nobilimii. De aici rezult caracterul deosebit de violent al
rscoalelor, marcate de jafuri i de uciderea nobililor considerai responsabili de
starea grea a ranilor.
De altfel, desfurarea rscoalelor rneti poate fi incadrat intr-o schem
general, ce trebuie nuanat in funcie de situaiile particulare, influenat de
aceste obiective ale rsculailor i de alte caracteristici. rnimea este lipsit de
cunotine militare i de arme perfecionate, astfel incat fora ei const de obicei
in numr i in talentul conductorilor, care in anumite cazuri pot avea o anumit
pregtire militar. Se pare c acesta era cazul unora din cpeteniile Jacqueriei,
care i-au organizat pe rani pentru a ridica tabra intrit de la Mello, sau al lui
Watt Tyler, care participase la campaniile engleze in Frana din timpul rzboiului
de 100 de ani. Foarte adesea ins, coeziunea cetelor rsculate era foarte slab i
datorit eterogenitii sociale i geografice a participanilor, i acestea se
fragmentau foarte uor, risipindu-se in cete mici care atacau i jefuiau reedine
nobiliare i chiar orae. Aceasta uura reacia nobilimii i regalitii, care ii
uneau forele i acionau concertat, invingand rand pe rand cetele rzleite.
Intervenia armatelor regale impotriva rsculailor era factorul care distrugea
definitiv mitul bunului monarh, dar determina i infrangerea decisiv a
rsculailor, ca in cazul rscoalei condus de Watt Tyler sau a rscoalelor din
Catalonia, pentru a nu da decat aceste exemple. Represiunea care urmeaz
infrangerii rscoalelor rneti este extrem de sangeroas, pe de o parte
datorit groazei simit de nobili in vremea in care erau ameninai cu anihilarea
fizic, iar pe de alta pentru a da un exemplu crunt celor care ar fi dorit s se
rscoale din nou. Conductorii rsculailor, atunci cand sunt prini vii, sunt
judecai i executai cu o cruzime deosebit, tocmai pentru a sluji ca un astfel de
exemplu. Aa s-a intamplat cu Dolcino, Guillaume Calle, unul din conductorii
Jacqueriei, Jack Cade, conductorul rscoalei din Kent, de la 1450, sau cu
Gheorghe Doja la 1415. Prinderea i executarea conductorilor determin
risipirea cetelor rneti i incetarea ultimelor rezistene. Represiunea nobiliar
impotriva rsculailor poate cpta ins i dimensiuni de mas, ca in cazul
Jacqueriei, unde izvoarele de epoc menioneaz 20 000 de rani ucii. Chiar
dac probabil e exagerat, cifra impresioneaz prin ordinul de mrime, i este
sigur c numrul celor ucii in adevrata vantoare de rani declanat dup
infrangerea rscoalei este incomparabil mai mare decat al celor catorva zeci de
nobili care au czut victime in timpul luptelor i jafurilor.
Dincolo de inferioritatea in armament i pregtire militar a ranilor fa de
trupele regale i nobiliare bine antrenate, dincolo de aria restrans pe care se
desfoar de obicei rscoalele i de lipsa de coordonare intre cetele rneti i
intre rani i alte elemente sociale nemulumite, eecul rscoalelor medievale
este generat i de nepotrivirea intre idealurile propuse i tendina general de
evoluie a societii. Rscoalele medievale ii ating rareori scopul esenial, care e
cel al desfiinrii erbiei. Mai mult, cele izbucnite in momente in care erbia deabia se constituie contribuie, dup infrangere i represiune, la intrirea puterii

seniorilor asupra ranilor adui definitiv in situaie de dependen. Aa s-a

intamplat de exemplu in secolul al XIII-lea pe coasta german i frizon a Mrii
Nordului, dup infrangerea rscoalei Stedingerilor in 1234, ranii fiind
transformai in erbi, iar o agravare a situaiei ranilor se constat i dup
infrangerea rscoalei de la Bobalna din 1437. Uneori ins, mai ales cand
micarea de eliberare din erbie fusese deja inceput anterior, rscoalele
constituie un semnal care accentueaz acest proces. Dup rscoalele din
Catalonia, regele Ferdinand de Aragon abolete in 1486 erbia i obiceiurile rele
care determinaser ridicarea ranilor la lupt. Dup Jacqueria i rscoala
condus de Watt Tyler, in perioada urmtoare numrul eliberrilor din erbie a
continuat s creasc, ajungandu-se la dispariia acesteia spre sfaritul secolului al
XV-lea.
Un alt efect al marilor rscoale rneti de la sfaritul evului mediu este
intrirea puterii regale in faa nobililor, care ii dau seama c nu pot rezista
singuri in cazul unor micri sociale violente, care au putut fi invinse numai prin
intervenia trupelor monarhului. Astfel, ei sunt mai cooperani i mai uor de
convins s accepte sporirea autoritii regale i diminuarea propriei lor puteri,
ceea ce in timp asigur succesul monarhiei absolute.
Reuind in rare cazuri s schimbe structura social existent, rscoalele
medievale aduc mrturie despre tensiunile permanente existente in societatea
vremii, care in nici un caz nu prezint armonia organic susinut de ideologia
celor trei ordine.
Oraul medieval
Imperiul roman la apogeul puterii se caracterizase prin urbanizarea spaiilor pe
care le integrase intre graniele sale. Cu criza secolului al III-lea i apoi datorit
migraiilor popoarelor germanice, oraele europene decad, mai ales in
Occident,in vreme ce Bizanul reuete s-i pstreze mai bine vechea reea
urban.
Continuitate antic i genez urban medieval
In pofida unei decderi accentuate, in Occident nu e vorba de o dispariie total
a oraelor in Antichitatea tarzie i evul mediu timpuriu. Acestea se pstreaz mai
bine in spaiul italian, unde erau profund inrdcinate i de mult vreme. Se
pstreaz, de asemenea, acele orae care in regatele barbare au funcii
religioase i politice (sunt reedine pentru episcopi sau pentru regi). Dintre
sediile episcopale se disting Roma, vechea capital, dar i alte orae precum
Milano, Tours, Sevilla, . a. Funcii de capitale ale regatelor barbare au jucat
Ravenna i Pavia in Italia, Paris, Orleans, Soissons ori Toulouse in Galia, Toledo in
Spania. Observm deci c zonele de continuitate urban sunt cele
mediteraneene, care fuseser i cele mai puternic urbanizate din Imperiul
Roman. Ceea ce se atenueaz pan aproape de dispariie este funcia productiv
i comercial a oraului, rolul su de centru meteugresc i de schimb de
mrfuri.
Oraele intr intr-o nou etap a dezvoltrii lor o dat cu progresul constatat in
lumea rural incepand din secolele IX-XI. Creterea produciei agricole permite
intreinerea unor categorii care nu se ocup ele insele cu agricultura (sau se
ocup doar intr-o mic msur), precum meteugarii i negustorii. Creterea
populaiei, bazat pe aceast sporire a posibilitilor de a obine mai mult
hran, conduce la intemeierea de noi aezri i creeaz o cerere de produse
meteugreti. O dat cu creterea cantitativ i calitativ a schimburilor
comerciale constatm o revigorare a oraelor in zonele unde acestea existau deja

i crearea unora noi acolo unde lipseau sau erau in numr insuficient. Nucleele
viitoarelor orae pot fi reprezentate de o mnstire sau un castel feudal care
ofer protecie datorit zidurilor lor, sau in cazul cel mai fericit, de un centru
politic i administrativ, care, prin numrul mai mare al celor care locuiesc acolo,
ofer pia de desfacere pentru diferite produse i ii atrage s se aeze in
apropiere pe feluriii meteugari i negustori. Un iarmaroc cu renume sau un pod
vestit prin posibilitile de schimb ce au loc in preajm, o intretiere de drumuri
de nego, un port activ pot constitui de asemenea atracii pentru cei ce vor s-i
vand marfa i care sfaresc prin a se aeza acolo. Astfel se creeaz orae noi in
nordul, centrul i rsritul Europei, in spaiul german, scandinav, slav, maghiar
sau romanesc, alturi de care continu s existe, inviorate, vechile orae
mediteraneene.
Formarea oraului Bruges (a doua jumtate a secolului al IX-lea)
Drept urmare, pentru nevoile oamenilor din fortrea 25 au nceput s soseasc
n faa porii, la ieirea din fortrea, negustori, adic vnztori de mrfuri
scumpe, apoi crciumari, apoi hangii pentru hrana i gzduirea celor care aveau
treburi cu seniorul, aflat adesea acolo i al acelora care ridicau case i pregteau
locuine pentru oamenii care nu primiser nc ngduina de a se aeza n
interiorul fortreii. Expresia lor era: "S mergem la pod!" Locuitorii sporir ntratt, nct a luat natere un ora de seam, care pn astzi pstreaz numele
su n grai popular de pod, cci brugghe nseamn pod n grai popular.
Radu Manolescu (coordonator),
Oraul medieval. Culegere de texte,
Bucureti, 1976
Micarea comunal Teritoriul pe care se constituie un ora are intotdeauna un
stpan, care, dei le acord unele privilegii, tinde s-i asimileze pe oreni cu
locuitorii de pe domeniile feudale rurale. Le stabilete obligaii in munc, bani i
produse, ii trateaz dup regulile aplicate in societatea rural, dar care nu se
potrivesc dinamismului ce caracterizeaz oraul. Meteugurile i mai ales
comerul nu se pot dezvolta in condiiile unor servitui de tip feudal, care
limiteaz libertatea de micare i care presupun obligaii materiale foarte grele,
astfel incat foarte curand orenii se organizeaz in comune, asociaii ale
locuitorilor unui ora anume care se leag prin jurmant s acioneze laolalt in
scopul de a-i obine libertatea. Pe de alt parte, la originea comunelor au putut
sta i micrile care, in condiiile rzboaielor continue intre feudali, incercau s
impun pacea lui Dumnezeu , favorabil vieii urbane i dezvoltrii economice.
Privind lucrurile din acest punct de vedere, se poate discuta dac micarea
comunal a fost o aciune indreptat impotriva societii feudale sau a vizat mai
degrab mai buna inserie a orenilor in cadrul acestei societi.
Au avut loc aciuni ale comunelor ntre secolele X-XIII n zonele cel mai puternic
urbanizate din Europa: nordul i centrul Italiei, Flandra, nordul Franei, Germania.
Aceste conflicte au mbrcat uneori forme violente sau alteori, protagonitii au
fcut apel la negocieri. Micarea comunal a fost ndreptat mpotriva feudalilor
laici i ecleziastici, dintre care acetia din urm, rezidnd n orae, spre deosebire
de ceilali, care stteau mai ales n castelele lor de la ar, au opus o rezisten
mai ndrjit cererilor orenilor. Prin lupt s-a reuit s se obin o serie de
privilegii pentru locuitorii oraelor, consfinite n aa numitele carte privilegiale.

25Ridicat de contele Flandrei, Balduin I, n a doua jumtate a secolului al IX-lea.

Privilegiile acordate oraului Lucca de ctre mpratul

Henric al IV-lea (23 iunie 1083)
Voim s aducem la cunotina tuturor credincioilor lui Christos i alor notri, att
viitori ct i de fa, c noi, prin autoritatea puterii noastre regeti, acordm i
acordnd hotrm pentru orenii din Lucca, pentru credina lor nestrmutat fa
de noi i pentru slujba lor plin de rvn, precum i cu sfatul i prin mijlocirea
credinciosului nostru Burchard, episcop de Lausanne i cancelarul nostru, ca nici
o autoritate i nici un om s nu ndrzneasc s drme i s nimiceasc zidul
nconjurtor vechi sau nou al oraului Lucca i nici unui om s nu-i fie ngduit s
drme, n orice chip sau orice miijloc sau fr o judecat legiuit, casele care au
fost cldite sau vor fi cldite de acum nainte nuntrul acestui zid sau n
suburbie.
() Hotrm de asemenea ca de acum nainte nimeni s nu le cear provizii i
tax de blci de la Pavia pn la Roma i tax de acostare n oraul Pisa sau n
comitatul lor.
Hotrm de asemenea c dac unii oameni vor intra cu corabia sau cu corbiile
pe rul Serchio sau pe rul Montone pentru a negutori cu luchesii, nici un om s
nu ndrzneasc s-i tulbure pe acetia sau pe luchesi pe mare sau pe sus-zisele
ruri, atunci cnd vin sau se duc ori stau, sau s le aduc vreo suprare, sau s-i
prade, sau s-i mpiedice n vreun fel.
Voim de asemenea s nu fie ridicate castele n cuprinsul a ase mile de la
marginile sus-zisului ora; iar dac cineva ar ndrzni s ridice ntrituri, luchesii,
din porunca i cu ajutorul nostru, s le drme.
Iar oamenii aceluiai ora sau din suburbie s nu fie nchii fr o judecat
legiuit.
Radu Manolescu (coordonator),
Oraul medieval. Culegere de texte,
Bucureti, 1976, p. 61-62
Cel mai de seam dintre privilegiile urbane a fost libertatea personal, a
activitilor meteugreti i comerciale. Dup acest succes, oraele reprezint
singurul spaiu al libertii n Occident, al crui aer, dup cum spunea un proverb
german, l fcea liber pe erbul care reuea s triasc n el un an i o zi.
Oraele pot intra n conflict i cu puterea monarhic, n ncercarea de a dobndi
autonomie. n raporturile cu regalitatea, oraele au avut uneori ctig de cauz,
ca n cazul oraelor italiene, care, coalizate, l nfrng pe Frederic al II-lea,
mpratul german. n statele centralizate, ca de pild n Frana, regii au sprijinit
micarea comunal care era ndreptat mpotriva seniorilor locali, dar au limitat
n cele din urm autonomia oraelor din zonele pe care le controlau direct.
Au avut loc aciuni ale comunelor intre secolele X-XIII in zonele cel mai puternic
urbanizate din Europa: nordul i centrul Italiei, Flandra, nordul Franei, Germania.
Aceste conflicte au imbrcat uneori forme violente sau alteori, protagonitii au
fcut apel la negocieri. Micarea comunal a fost indreptat impotriva feudalilor
laici i ecleziastici, dintre care acetia din urm, rezidand in orae, spre deosebire
de ceilali, care stteau mai ales in castelele lor de la ar, au opus o rezisten
mai indarjit cererilor orenilor. Prin lupt s-a reuit s se obin o serie de
privilegii pentru locuitorii oraelor, consfinite in aa numitele carte privilegiale.
Cel mai de seam dintre privilegiile urbane a fost libertatea personal, a
activitilor meteugreti i comerciale. Dup acest succes, oraele reprezint

singurul spaiu al libertii in Occident, al crui aer, dup cum spunea un proverb
german, il fcea liber pe erbul care reuea s triasc in el un an i o zi.
Oraele pot intra in conflict i cu puterea monarhic, in incercarea de a dobindi
autonomie. In raporturile cu regalitatea, oraele au avut uneori catig de cauz,
ca in cazul oraelor italiene, care, coalizate, il infrang pe Frederic al II-lea,
impratul german. In statele centralizate, ca de pild in Frana, regii au sprijinit
micarea comunal care era indreptat impotriva seniorilor locali, dar au limitat
in cele din urm autonomia oraelor din zonele pe care le controlau direct.
Structura social
Spaiu al libertii pentru majoritatea locuitorilor si, oraul nu este ins
caracterizat de egalitate sau omogenitate social, diferenele fiind date atat de
ocupaiile variate ale locuitorilor si, intre care preponderente sunt cele
meteugreti i comerciale, cat i de nivelul material atins de fiecare. Nu
trebuie s uitm c oraul se dezvolt in cele din urm in strans legtur cu
societatea rural, care fusese descris ca fiind alctuit din cele trei ordine
tradiionale : cei ce se roag, cei ce se lupt, cei ce muncesc. Exist deci i la
ora numeroi clerici, mai ales in spaiul italian, dar i in cel francez, iberic sau
englez. Acetia pot fi canonicii din anturajul episcopului, clugrii benedictini, ale
cror mnstiri erau aezate iniial la marginea oraelor, i din secolul al XIII-lea
clugrii franciscani i dominicani, care apar tocmai pentru a oferi asisten
religioas in cadrul oraelor. Numeroi membri ai aristocraiei laice continu s
triasc la randul lor in ora. Sunt apoi nenobilii, oreni bogai, din randul crora
fac parte negustori, meteugari patroni, zarafi, cmtari. Acetia alctuiau
patriciatul urban, cumprau domenii rurale incercand s duc un trai asemntor
nobililor, ocupau principalele funcii in ora. Din ptura mijlocie, a poporului de
rand, fceau parte meteugari, mici negustori, lucrtori salariai, liberi
profesioniti, de tipul profesorilor, notarilor, medicilor. Se adaug o plebe urban
destul de numeroas i adesea turbulent, alctuit din elemente marginale. In
oraele medievale europene au continuat s existe pan tarziu sclavii, provenii
mai ales de pe pieele din lumea musulman.
Intre aceste categorii, conflictele cu miz economic sau politic (participarea la
guvernare) au fost destul de frecvente. Astfel de conflicte au fost inregistrate
intre patriciat i poporul de rand, care dorea s obin accesul la conducerea
oraului. La Florena, in secolul al XIII-lea, rezultatul a fost preluarea conducerii de
ctre familiile patriciene noi, sprijinite de membrii breslelor, trecandu-se la un
regim politic corporativ. La Veneia, nobilimea i patriciatul au ieit citigtoare, i
in 1297 s-a hotrit inchiderea Marelui Consiliu, din care puteau face parte
numai familiile vechi.
In Flandra (1302, rscoala meteugarilor de la Bruges) sau Germania (sec. XIV)
aceste conflicte au condus la instaurarea unor regimuri corporative. Trebuie
menionate i micrile sociale ale lucrtorilor salariai, dintre care cea mai
cunoscut este cea a ciompilor (estori) din Florena, din 1378. In timpul
Jacqueriei din Frana, a avut loc i o micare urban, condus de Etienne Marcel
(1356-1358), avand ca scop controlul regalitii slbite in condiiile rzboiului de
100 de ani
Organizarea intern
Ca rezultat al reuitei micrii de emancipare urban, oraele se bucur de
diferite grade de autonomie (de la autonomie limitat, mai ales in statele
centralizate, la statutul de orae imperiale sau libere din Germania sau la
republicile urbane independente din spaiul italian). Acestea sunt concretizate in
sisteme de autoguvernare care fac apel la o serie de instituii precum: adunri

generale ale locuitorilor (mai puin consultate in realitate), consilii ale oraului,
care delibereaz in toate problemele administrative, putere executiv cu caracter
colegial (consuli) sau personal (primar). Desemnarea conducerii oraelor se fcea
prin maniere diferite, deseori combinand alegerea, cooptarea i tragerea la sori.
Regimul politic al oraelor putea fi patrician sau patrician-nobiliar, ca in oraele
hanseatice sau italiene (Veneia i Genova); corporativ, in care conducerea era
reprezentat de bresle; de conducere personal (Florena familiei Medici in
secolul al XV-lea).
Obinandu-i libertatea proprie, oraul medieval nu incearc ins in nici un caz
s lupte impotriva sistemului feudal, cruia de fapt i se integreaz. Libertile
urbane, inelese ca privilegii (scutiri de taxe, de servitui, etc.) corespund intr-un
fel privilegiului imunitii pe care il intalneam in lumea domeniilor rurale. Fa de
ranii din zona sa inconjurtoare (hinterland), oraul se comport ca oricare
senior rural, obligandu-i s munceasc in folosul su, constituind deci ceea ce s-a
numit o seniorie urban colectiv.
Aspectul oraului medieval Garania libertii catigate este capacitatea de
aprare, reprezentat de zidurile cu care oraul se inconjoar. Aprare impotriva
posibilelor atacuri ale seniorilor care de-abia au fost infrani de ctre comune,
impotriva nvlitorilor atrai de acumularea de bogie care se tie c exist in
orae, impotriva ranilor chiar, corp strin, dispreuit dar i temut in acelai
timp. Ridicarea i intreinerea zidurilor creeaz solidariti intre locuitorii oraului,
intrindu-le sentimentul unei identiti comune fa de cei ce nu sunt locuitori cu
drepturi depline ai oraelor, burghezi. Creand securitate, zidul impiedic ins
expansiunea spaial nelimitat a oraului, ceea ce face ca in interiorul lor casele
s se dezvolte pe vertical, conducand la arhitectura urban occidental atat de
specific, a caselor cu etaj i a turnurilor. Avand instituii de autoguvernare,
fcand apel in msur mai mare sau mai mic la consultarea cetenilor i
dezbaterea comun a problemelor, oraul cuprinde spaii publice, precum pieele
centrale, loc de adunare amintind de agora sau de forumul antic, i cldiri
publice, precum case ale sfatului sau palate ale instituiilor urbane (signoria in
spaiul italian). Oraul medieval mai cuprinde ins intre zidurile sale i grdini de
zarzavat, vii, campuri cultivate, pe strduele sale in general inguste i
desfundate se plimb in voie diferite animale domestice de genul porcilor sau
psrilor, ceea ce-i confer un aspect semirural pan relativ tarziu.
Activiti economice urbane Centru de producie i de desfacere, oraul este
caracterizat in primul rand de prezena meteugurilor. Dintre acestea, un rol
important l-au avut cele textile, in primul rand postvritul, reprezentat in orae
din Italia de nord, Flandra, nordul Franei, Anglia i Germania. Alte meteuguri
erau cele legate de prelucrarea metalelor pentru a obine unelte, arme, etc., cele
legate de construcii, antiere navale, cele alimentare (brutari, mcelari, etc.).
Meteugurile erau practicate de meteri patroni, care aveau un atelier in care
lucrau ajutai de ciiva lucrtori salariai (calfe) i ucenici. Perioada de ucenicie
incepea din adolescen (in jur de 12 ani), i in funcie de complexitatea
meteugului care trebuia invat, putea dura intre 2 i 12 ani. Dup terminarea
acestei perioade, dac fcea dovada competenei sale profesionale (printr-o
prob de miestrie desfurat in faa membrilor breslei), ucenicul devenea
calf, lucrtor salariat, in cazul in care nu dispunea de posibilitatea de a-i
deschide el insui un atelier.
Comerul este o alt activitate specific urban, desfurat mai ales in anumite
arii europene, precum Italia de nord i central, Flandra i nordul Franei, vestul i
sudul Germaniei, litoralul Mrii Baltice, sudul Angliei. Oraele din zona baltic i a
Mrii Nordului s-au unit din 1356 intr-o asociaie internaional, Hansa, care

domina comerul din aceast zon. Negustorii s-au organizat in ghilde, asociaii
profesionale care s le apere interesele.
Oraul este caracterizat i de o intens circulaie monetar i de desfurarea
operaiunilor bneti prin intermediul zarafilor i cmtarilor. In condiiile creterii
volumului schimburilor comerciale, in secolul al XIII-lea in Occident reapare
moneda de aur, florin la Florena sau ducat (echin) la Veneia.
Corporaiile medievale Pentru a proteja interesele celor ce imbriau aceeai
profesie sau profesii inrudite i a asigura o oarecare echitate in posibilitile de
catig se realizeaz asociaiile meteugarilor i negustorilor cunoscute sub
numele de bresle sau ghilde. Acestea reglementau strict aprovizionarea cu
materii prime, cantitatea i calitatea produciei, desfacerea acesteia, nivelul
salariilor. Cristalizate in secolele XII-XIII, breslele au ingrdit concurena,
asigurand un trai decent membrilor lor i au garantat un nivel ridicat al calitii
produselor realizate in atelierele meteugreti. Regulamentele de breasl,
bazandu-se pe o bun cunoatere a cererii, care in oraul medieval nu era foarte
elastic, meninandu-se timp de decenii la niveluri relativ apropiate, precizau clar
cat poate produce fiecare atelier, cu cat se poate vinde producia, de unde se
poate realiza aprovizionarea cu materie prim, care este timpul de munc permis
(de exemplu, se interzicea lucrul pe timp de noapte, pentru a preveni incendiile,
dar i pentru a limita producia), care este salariul maxim care poate fi pltit
lucrtorilor. In acest fel, cei ce nu fceau parte din breasl nu puteau desfura o
activitate economic pe teritoriul oraului. Mobilitatea social in cadrul breslelor
era teoretic destul de mare, dup perioada de ucenicie, calfa putand s accead
la calitatea de meter. In realitate ins, opera de miestrie care juca intr-un fel
rolul de examen era foarte costisitoare, cu timpul pretinzandu-se materiale tot
mai scumpe pentru realizarea acesteia. Pe de alt parte, noul meter era obligat
s dea un banchet pentru confrai, i trebuia s aib i posibilitatea de a-i
deschide un atelier propriu, astfel c numai cei ce deineau o avere important
reueau s ating stadiul de meter. Ajunse in stadiul lor de maxim expansiune
in secolele XIV-XV, breslele intrau in acelai timp in criz. Limitarea accesului la
calitatea de meter doar la fii de meter, i transmiterea ereditar a atelierelor
reduc de acum inainte calfele la situaia de salariai fr posibiliti de a-i
schimba statutul. In a doua jumtate a secolului al XIV-lea, in condiiile crizei
generale al crei simbol este Marea Cium, o serie de micri ale lucrtorilor
salariai (in Flandra, Germania, Italia) demonstreaz blocajul in care intraser
breslele. Pe de alt parte, apariia i dezvoltarea unor relaii de producie de tip
nou, cele capitaliste, presupunea o libertate mult mai mare decat cea permis de
bresle in ceea ce privete concurena, salariile, timpul de munc, inovaiile
tehnice. In acest fel, breslele, care iniial au asigurat protecia membrilor lor i au
permis o remarcabil dezvoltare a meteugurilor medievale au devenit un factor
de fran in calea progresului tehnic i a dezvoltrii relaiilor capitaliste.
Concurena cu intreprinztorii capitaliti s-a dovedit in cele din urm fatal
breslelor, care au disprut treptat din Europa Apusean la sfaritul evului mediu
i la inceputul epocii moderne.
Organizarea intern
Ca rezultat al reuitei micrii de emancipare urban, oraele se bucur de
diferite grade de autonomie (de la autonomie limitat, mai ales n statele
centralizate, la statutul de orae "imperiale" sau "libere" din Germania sau la
republicile urbane independente din spaiul italian). Acestea sunt concretizate n
sisteme de autoguvernare care fac apel la o serie de instituii precum: adunri
generale ale locuitorilor (mai puin consultate n realitate), consilii ale oraului,
care delibereaz n toate problemele administrative, putere executiv cu caracter

colegial (consuli) sau personal (primar). Desemnarea conducerii oraelor se fcea

prin maniere diferite, deseori combinnd alegerea, cooptarea i tragerea la sori.
Regimul politic al oraelor putea fi patrician sau patrician-nobiliar, ca n oraele
hanseatice sau italiene (Veneia i Genova); corporativ, n care conducerea era
reprezentat de bresle; de conducere personal (Florena familiei Medici n
secolul al XV-lea).
Obinndu-i libertatea proprie, oraul medieval nu ncearc ns n nici un caz s
lupte mpotriva sistemului feudal, cruia de fapt i se integreaz. Libertile
urbane, nelese ca privilegii (scutiri de taxe, de servitui etc.) corespund ntr-un
fel privilegiului imunitii pe care l ntlneam n lumea domeniilor rurale. Fa de
ranii din zona sa nconjurtoare (hinterland), oraul se comport ca oricare
senior rural, obligndu-i s munceasc n folosul su, constituind deci ceea ce a
fost numit o seniorie urban colectiv.
V. 5. Aspectul oraului medieval
Garania libertii ctigate este capacitatea de aprare, reprezentat de zidurile
cu care oraul se nconjoar. Aprare mpotriva posibilelor atacuri ale seniorilor
care de-abia au fost nfrni de ctre comune, mpotriva nvlitorilor atrai de
acumularea de bogie care se tie c exist n orae, mpotriva ranilor chiar,
corp strin, dispreuit dar i temut n acelai timp. Ridicarea i ntreinerea
zidurilor creeaz solidariti ntre locuitorii oraului, ntrindu-le sentimentul unei
identiti comune fa de cei ce nu sunt locuitori cu drepturi depline ai oraelor,
burghezi. Crend securitate, zidul mpiedic ns expansiunea spaial nelimitat
a oraului, ceea ce face ca n interiorul lor casele s se dezvolte pe vertical,
conducnd la arhitectura urban occidental att de specific, a caselor cu etaj i
a turnurilor. Avnd instituii de autoguvernare, fcnd apel n msur mai mare
sau mai mic la consultarea cetenilor i dezbaterea comun a problemelor,
oraul cuprinde spaii publice, precum pieele centrale, loc de adunare amintind
de agora sau de forumul antic, i cldiri publice, precum case ale sfatului sau
palate ale instituiilor urbane (signoria n spaiul italian). Oraul medieval mai
cuprinde ns ntre zidurile sale i grdini de zarzavat, vii, cmpuri cultivate, pe
strduele sale n general nguste i desfundate se plimb n voie diferite animale
domestice de genul porcilor sau psrilor, ceea ce-i confer un aspect semirural
pn relativ trziu.
Corporaiile medievale
Pentru a proteja interesele celor ce mbriau aceeai profesie sau profesii
nrudite i a asigura o oarecare echitate n posibilitile de ctig se realizeaz
asociaiile meteugarilor i negustorilor cunoscute sub numele de bresle sau
ghilde. Acestea reglementau strict aprovizionarea cu materii prime, cantitatea i
calitatea produciei, desfacerea acesteia, nivelul salariilor. Cristalizate n secolele
XII-XIII , breslele au ngrdit concurena, asigurnd un trai decent membrilor lor i
au garantat un nivel ridicat al calitii produselor realizate n atelierele
meteugreti. Regulamentele de breasl, bazndu-se pe o bun cunoatere a
cererii, care n oraul medieval nu era foarte elastic, meninndu-se timp de
decenii la nivele relativ apropiate, precizau clar ct poate produce fiecare atelier,
cu ct se poate vinde producia, de unde se poate realiza aprovizionarea cu
materie prim, care este timpul de munc permis (de exemplu, se interzicea
lucrul pe timp de noapte, pentru a prevedea incendiile dar i pentru a limita
producia), care este salariul maxim care poate fi pltit lucrtorilor. n acest fel,
cei ce nu fceau parte din breasl, nu puteau desfura o activitate economic
pe teritoriul oraului.

Statutul postvarilor din Frankfurt pe Main (1345)

Noi, meterii postvari din Frankfurt, aducem la cunotina domnilor staroti i a
consiliiului municipal drepturile i obiceiurile noastre, aa cum le-am pstrat din
vechime:
1. Nici un membru din breasla noastr nu are dreptul s eas postav cu chenar,
dect numai la comanda starostilor, singurii care au dreptul, mpreun cu membrii
familiilor lor, s poarte asemenea postavuri.
2. Noi avem obiceiul s supraveghem pe drcitorii i estorii notri.
5. Nu au dreptul s foloseasc sigiliul aplicat pe postav cei care nu fac parte din
breasla noastr, sau cei care nu triesc n oraul nostru.
12 () Dac se va gsi postav esut cu chenar sau tieturi, sau dac postavurile
vor fi fcute din resturi i bucele de ln, sau cu adugiri de estur de culoare
deschis, aceste esturi vor fi confiscate de la meter, iar acesta va plti o
amend de 1 pfund.
14. Nimeni nu are voie s-i vopseasc esturile n culori pestrie.
15. Aceeai amend va plti acel estor care lucreaz la mai mult dect dou
rzboaie de esut.
16. Dac se va gsi la cineva un rzboi de esut ascuns, acela va plti o amend
de o marc.
29. Orice estor trebuie s fac esturi lungi de 33 coi i fr chenar; acel care
va face esturi mai lungi, va plti meterilor un pfund.
31. Cine va fi gsit lucrnd n timpul nopii, va plti o marc.
32. Este interzis s cumpere ln din alt parte dect din cele dou prvlii
speciale, unde lna este cercetat i preuit; amenda este de un fertun 26 i un
sfert de msur de vin.
46. Nici unul dintre membrii breslei noastre nu are dreptul s vnd ln unui om
strin de oraul nostru. Amenda este un pfund i un sfert de msur de vin la
casa breslei.
47. Nimeni nu are drptul s ademeneasc oamenii altora, fie lucrtori, fie
lucrtoare. Amenda este o jumtate de marc.
(Radu Manolescu (coordonator), Oraul medieval. Culegere de texte, Bucureti,
1976, p. 118-120)
Mobilitatea social n cadrul breslelor era, teoretic, destul de mare, dup perioada
de ucenicie, calfa putnd s accead la calitatea de meter. In realitate ns,
opera de miestrie care juca ntr-un fel rolul de examen era foarte costisitoare, cu
timpul pretinzndu-se materiale tot mai scumpe pentru realizarea acesteia. Pe de
alt parte, noul meter era obligat s dea un banchet pentru confrai, i trebuia
s aib i posibilitatea de a-i deschide un atelier propriu, astfel c numai cei ce
deineau o avere important reueau s ating stadiul de meter. Ajunse n
stadiul lor de maxim expansiune n secolele XIV-XV, breslele intrau n acelai
timp n criz. Limitarea accesului la calitatea de meter doar la fii de meter, i
transmiterea ereditar a atelierelor reduc de acum nainte calfele la situaia de
salariai fr posibiliti de a-i schimba statutul. n a doua jumtate a secolului
al XIV-lea, n condiiile crizei generale al crui simbol este Marea Cium, o serie
de micri ale lucrtorilor salariai (n Flandra, Germania, Italia) demonstreaz
blocajul n care intraser breslele. Pe de alt parte, apariia i dezvoltarea unor
relaii de producie de tip nou, cele capitaliste, presupunea o libertate mult mai

26Un sfert dintr-o marc

mare dect cea permis de bresle n ceea ce privete concurena, salariile, timpul
de munc, inovaiile tehnice. n acest fel, breslele, care iniial au asigurat
protecia membrilor lor i au permis o remarcabil dezvoltare a meteugurilor
medievale au devenit un factor de frn n calea progresului tehnic i a
dezvoltrii relaiilor capitaliste. Concurena cu ntreprinztorii capitaliti s-a
dovedit n cele din urm fatal breslelor, care au disprut treptat din Europa
Apusean la sfritul evului mediu i la nceputul epocii moderne.
Cretinismul i Biserica in secolele XI-XV
Lupta dintre Biseric i puterea politic(secolele XI-XIII)
Reforma Bisericii occidentale desfurat in secolul al XI-lea avea s conduc
pentru prima oar la emanciparea domeniului spiritual de sub autoritatea
temporalului. Papalitatea, prin glasul lui Grigore al VII-lea (1073-1084) ii afirma
nu doar dorina de independen, ci i preteniile de superioritate asupra puterii
laice. Dincolo de afirmaiile teoretice referitoare la deinerea autoritii, i care
puneau in discuie rolul monarhiei in societatea cretin, esenialul problemei era
reprezentat de modul in care se ajungea in inaltele funcii ecleziastice. Funciile
de episcop sau arhiepiscop aveau ataate intinse domenii teritoriale, titularii lor
intrau in sistemul relaiilor feudo-vasalice, de aceea, reprezentanii autoritii
laice doreau s pstreze controlul asupra ocuprii acestor funcii. In Imperiul
German aceasta era o tradiie consolidat in timpul ottonienilor, care puseser
astfel bazele unei Biserici imperiale cu ajutorul creia s poat contrabalansa
puterea principilor. Pe de alt parte, controlul asupra numirilor in funcii asigura
monarhilor avantaje materiale, intrucat ei beneficiau de veniturile aferente acelei
funcii in perioada in care ea nu era ocupat (vacan), puteau recruta de pe
domenii trupe sau puteau folosi reedinele ca locuri de sejur, in condiiile in care
in mai toate statele occidentale curtea era inc itinerant.
Cearta pentru investitur Conflictul izbucnete cand papa Grigore al VII-lea,
dornic s continue reforma, interzice in 1075 investirea de ctre laici in inaltele
funcii ecleziastice. Papalitatea, prin glasul lui Grigore al VII-lea (1073-1085) i
afirma nu doar dorina de independen, ci i preteniile de superioritate asupra
puterii laice. Dincolo de afirmaiile teoretice referitoare la deinerea autoritii,
care puneau n discuie rolul monarhiei n societatea cretin, esenialul
problemei era reprezentat de modul n care se ajungea n naltele funcii
ecleziastice. Funciile de episcop sau arhiepiscop aveau ataate ntinse domenii
teritoriale, titularii lor intrau n sistemul relaiilor feudo-vasalice, de aceea,
reprezentanii autoritii laice doreau s pstreze controlul asupra ocuprii
acestor funcii. n Imperiul German, aceasta era o tradiie consolidat n timpul
Ottonienilor, care puseser astfel bazele unei biserici imperiale cu ajutorul creia
s poat contrabalansa puterea principilor. Pe de alt parte, controlul asupra
numirilor n funcii asigura monarhilor avantaje materiale, ntruct ei beneficiau
de veniturile aferente acelei funcii n perioada n care ea nu era ocupat
(vacan), puteau recruta de pe domenii trupe sau puteau folosi reedinele ca
locuri de sejur, n condiiile n care n mai toate statele occidentale curtea era
nc itinerant.
Tezele supremaiei papale (1075) - Grigore al VII-lea, Dictatul papei
I. Biserica roman e ntemeiat numai de Dumnezeu.
II. Numai pontificele roman e numit, de drept, universal.

III. El singur poate s depun sau s reaeze pe episcopi.

VI. Cu cei excomunicai de el n-avem voie, ntre altele, s stm n aceeai cas.
VII. Numai lui i este ngduit ca, dup mprejurri, s ntocmeasc legi noi, s
nfiineze comuniti noi, s fac dintr-un aezmnt de canonici o abaie i
invers; s mpart o episcopie bogat i s uneasc episcopii srace.
VIII. Numai el se poate folosi de nsemnele mprteti.
IX. Toi principii s srute numai picioarele papii.
X. Numai numele lui s se pomeneasc n biserici.
XII. i este ngduit s depun pe mprai.
XIII. i este ngduit ca, la nevoie, s mute pe episcopi de la o diecez la alta.
XVIII. Sentina dat de el nu poate fi respins de nimeni i el singur poate s
resping sentina tuturor.
XIX. El nu trebuie s fie judecat de nimeni.
XXI. Pricinile mai mari ale oricrei biserici trebuie aduse naintea acestuia.
XXII. Biserica roman n-a greit niciodat i, dup mrturia Scripturii, nu va grei
n veci.
XXIII. Pontificele roman, dac a fost rnduit n chip legiuit, devine, prin meritele
fericitului Petru, fr ndoial sfnt, dup mrturia sfntului Ennodius, episcop de
Pavia, sprijinit de muli sfini prini, precum se cuprinde n decretele fericitului
pap Symmachus.
XXV. El poate s depun i s reaeze episcopi fr a ntruni vreun sinod.
XXVI. Nu e socotit catolic cel ce nu e de acord cu biserica roman.
XXVII. El poate s dezlege pe supui de jurmntul de credin fa de cei
nedrepi.
F. Pall, C. Murean, Crestomaie,, p. 124-126
Pe tronul Germaniei se gsea Henric al IV-lea (1056-1106), care inelegea s-i
pstreze prerogativele i s-i intreasc in continuare autoritatea prin controlul
asupra numirii episcopilor. Acesta ignor decretele papei i, fiind ameninat cu
excomunicarea datorit continurii practicii investiturii laice, reacioneaz
depunandu-l pe pap cu ajutorul unui conciliu al episcopilor germani
(ianuarie1076, Worms).
Scrisoarea lui Henric al IV-lea ctre Grigore al VII-lea
(24 ianuarie 1076)
Henric, rege nu prin uzurpare ci prin sfnta ungere de ctre Dumnezeu, ctre
Hildebrand, n prezent nu pap ci fals clugar.
Asemenea salut ca acesta merii prin tulburrile tale, deoarece nu exist rang n
biseric pe care s fi omis s-l faci prta nu la onoare ci la confuzie, nu la
binecuvntare ci la blestem. Pentru a aminti doar cteva cazuri ntre multe
altele, nu doar c nu te-ai temut s-i sileti s fac ceea ce vrei pe conductorii
bisericii, unii lui Dumnezeu, n special arhiepiscopi, episcopi i preoi, dar i-ai
clcat n picioare ca pe niste sclavi netiutori de ceea ce face stpnul lor. ()i
noi am ndurat ntr-adevr toate acestea, dornici s pstrm onoarea scaunului
apostolic; totui, tu ai neles umilina noastr ca fiind team, i nu te-ai ferit, prin
urmare, s te ridici mpotriva puterii regale dat nou de Dumnezeu, ndrznind
s ne amenini c ne vei lipsi de aceasta. Ca i cum ne-am fi primit regatul de la
tine! Ca i cum regatul i imperiul ar fi n minile tale i nu n cele ale lui
Dumnezeu! i asta n vreme ce stpnul nostru Iisus Hristos pe noi ne-a
chemat la domnie, n vreme ce pe tine nu te-a chemat la preoie. Fiindc tu te-ai
ridicat prin paii urmtori: prin iretlicuri n special, pe care profesiunea de

clugr le detest, ai facut rost de bani; prin bani, de favoare; prin sabie, de
tronul pcii. i de pe tronul pcii tu ai tulburat pacea, deoarece ai narmat supuii
mpotriva celui ce are autoritate asupra lor; deoarece tu, care n-ai fost chemat, ai
propovduit c episcopii notri cei chemai de Dumnezeu trebuie dispreuii;
deoarece tu ai uzurpat pentru laici ministeriul asupra preoilor, ndemnndu-i s
depun sau s condamne pe aceia pe care chiar ei i-au primit ca nvtori din
mna lui Dumnezeu, fiind aezai de episcopi. De asemenea, asupra mea, care
dei nevrednic s fiu printre cei uni, am fost totui uns la domnie, tu ai ridicat
mna; asupra mea, care, dup cum ne nva Sfntul Petru, nu pot fi depus
pentru nici o crim, doar dac, fereasc Dumnezeu, m-a rtci de credin, i
care sunt supus doar judecii lui Dumnezeu. () Pentru ca nsui adevratul
pap, Petru, exclama de asemenea:" Temei-v de Dumnezeu, onorai-l pe
rege!". Dar tu, care nu te temi de Dumnezeu, ndrzneti s nu respeci n mine
pe unsul su. () Tu deci, osndit prin acest blestem i prin judecata tuturor
episcopilor notri i prin a noastr proprie, coboar si elibereaz scaunul
apostolic pe care l-ai uzurpat. Las pe altcineva s urce pe tronul Sfintului Petru,
care s nu practice violena sub masca religiei, dar care s propovduiasc
nvtura Sfntului Petru. Eu, Henric, rege prin mila lui Dumnezeu, i spun ie
mpreun cu toi episcopii notri: coboar, coboar, coboar, s fii de-a-pururea
blestemat!
(E. F. Henderson, ed., Select Historical Documents of the Middle Ages, London,
1892, p. 372-373; text romnesc i n Pall, Crestomaie, p. 126-127)
La randul su, papa, care ii afirmase prin Dictatus papae dreptul de a-i depune
pe imprai i de a-i dezlega pe supui de jurmantul de credin fa de seniorul
lor, convoac un conciliu care il excomunic pe Henric (februarie 1076, Lateran).
Excomunicarea lui Henric al IV-lea (14 februarie 1076)27
O, preafericite Petre, prin al apostolilor, te rog nclin-i urechea cu milostivire i
auzi-m pe mine28, slujitorul tu, pe care l-ai ndrgit din copilrie i pe care l-ai
eliberat pn acum din minile celor ri care m-au urt i nc m mai ursc din
pricina credinei mele pentru tine. Tu eti martorul meu, cum mai sunt stpna
mea, Maica Domnului, i fericitul Pavel, fratele tu printre toi sfinii, c sfnta
biseric roman m-a silit mpotriva voinei mele s-i fiu crmuitor. Trebuia s nu
gndesc la urcarea pe tronul tu ca un ho, ba chiar s-mi sfresc viaa ca
pelerin, dect s stau pe locul tu pentru slava pmnteasc i prin mijloacele
acestei lumi. Totui, prin bunvoina ta, nu prin vreo lucrare a mea, eu cred c
este i a fost vrerea ta ca poporul cretin n chip deosebit ncredinat ie trebuie
s-mi arate supunere mie, reprezentantul tu. Mie mi este dat prin mila ta
puterea de a lega i a dezlega n ceruri i pe pmnt.
Iat de ce, bizuindu-m pe aceast ncredinare, i pentru creterea i aprarea
bisericii tale, n numele lui Dumnezeu Atotputernicul, Tatl, Fiul i Sfntul Duh,
prin puterea i autoritatea ta, l lipsesc pe regele Henric, fiul mpratului Henric 29,
care s-a rsculat mpotriva bisericii tale cu o nemaiauzit ndrzneal, de
crmuirea ntregului regat al Germaniei i Italiei, i dezleg pe toi cretinii de
ascultarea pe care i-au jurat-o sau pot s i-o jure, i interzic oricui a-l sluji ca pe

27
28Cel care vorbete este papa Grigore al VII-lea (1073-1085).
29Henric el III-lea (1039-1056).

un rege. Pentru c e potrivit ca el, care a cutat s micoreze slava bisericii, s

piard slava pe care pare s-o aib. Si de cnd a refuzat s se supun cum trebuie
s-o fac un cretin, sau s se ntoarc la Dumnezeul pe care l-a abandonat lund
partea celor excomunicai, i a zvrlit ntiinrile pe care i le-am dat pentru
bunstarea sufletului su, cum tu tii, i s-a desprit de biseric i a ncercat s
o mpart n dou, l leg n lanurile anatemei n locul tu i l leg astfel fiind
mputernicit de ctre tine, ca popoarele s tie i s fie ncredinate c tu eti
Petre, i pe piatra ta fiul Dumnezeului celui viu i-a ridicat biserica lui i porile
iadului nu pot fi mai puternice mpotriva ei.
(E.F.Henderson,(ed.), Select Historical Documents of the Middle Ages, London,
1892, p. 376-377)
O parte a feudalilor germani, care se simeau ameninai de incercrile tanrului
rege de a-i intri propria putere, folosesc acest prilej pentru a susine un alt
candidat la tron, pe cumnatul acestuia Rudolf de Suabia. In aceste condiii, regele
accept s cear iertarea papei, refugiat la Canossa, in Apenini, pe domeniile
contesei Matilda de Toscana. Dup trei zile de peniten, papa ii acord iertarea i
ii ridic excomunicarea (ianuarie 1077). Prea o victorie a papalitii care il
umilise pe cel mai de seam reprezentant al autoritii laice, i a fost folosit in
acest sens de propaganda pontifical. De fapt, papa ii dduse seama c nu
poate rezista prea mult pe poziii intransigente, in condiiile in care nu toi
principii germani se revoltaser impotriva lui Henric al IV-lea i muli episcopi
germani rmseser credincioi suveranului lor, fr a imbria punctul de
vedere papal. Pe de alt parte, chiar in anturajul pontifical se ridicau glasuri in
favoarea reconcilierii, ceea ce arat c taberele aflate in conflict nu beneficiau de
o omogenitate a prerilor.
De altfel, cel care profit in cele din urm de episodul Canossa este Henric al IVlea, deoarece reuete s ii supun pe feudalii revoltai, care nu mai pot folosi
impotriva sa pretextul excomunicrii i care nu se mai bucur de sprijinul
papalitii. Dup o nou excomunicare, Henric il depune iar pe Grigore in 1080 i
impune un alt pap (antipapa Clement al III-lea), pe care reuete s-l instaleze la
Roma i de ctre care este incoronat ca imprat in 1084. Grigore al VII-lea se
refugiaz la Salerno, in regatul normand al Siciliei, unde i moare .
Conflictul continu i sub succesorii celor doi, incheindu-se abia in 1122 prin
compromisul cunoscut sub numele de Concordatul de la Worms. Incheiat de
Henric al V-lea i papa Calixt al II-lea, concordatul afirma c in Germania episcopii
vor fi alei in mod liber (de ctre cler i popor, de fapt de ctre capitlurile
catedralelor), dar in prezena suveranului. Pentru aspectele spirituale ale
funciilor ecleziastice, investitura era acordat de pap, prin cirj i inel, in vreme
ce autoritatea laic acorda prin sceptru investitura pentru bunurile materiale
ataate funciei (regalia). Astfel se producea disocierea spiritualului de temporal,
ceea ce marca de fapt separarea intre cele dou puteri i posibilitatea Bisericii de
a se afirma ca o for independent.
Lupta dintre papalitate i Imperiu in secolele XII-XIII In cei treizeci de ani care au
urmat concordatului, puterea regal a fost slbit in Germania de luptele pentru
putere dintre familiile Welf i Hohenstaufen, care se incheie de-abia cu
incoronarea lui Frederic I Barbarossa (1152-1190). Acesta a incercat s reinvie
imperiul universal, bazandu-se i pe tradiia lui Carol cel Mare, modelul de
suveran care a colaborat cu Biserica de pe poziii de superioritate, i a crui
canonizare este realizat la intervenia sa in 1165. De asemenea, redescoperirea
dreptului roman ii oferea argumente in favoarea autoritii laice in raport cu cea a
Bisericii. De aceea, urmand modelul carolingian i ottonian, intervine in alegerile
episcopale, ceea ce suscit reacia papalitii, mai ales a lui Alexandru al III-lea

(1159-1189). De data aceasta n-a mai fost doar un conflict intre pap i imprat,
lupta implicand in acelai timp oraele italiene i regatul normand al Siciliei.
Impratul dorea s readuc sub ascultarea sa i comunele urbane din nordul
Italiei, care profitaser de problemele interne ale Germaniei pentru a se angaja
pe o cale de evoluie independent. Dup distrugerea oraului Milano, revoltat
contra impratului (1162) i numirea unor antipapi impotriva lui Alexandru al IIIlea, pontiful legitim, oraele italiene din nord constituite in Liga lombard i
papalitatea se aliaz pentru a purta lupta comun. La alian mai particip
Veneia i regatul Siciliei. In 1176, la Legnano, miliiile urbane obin o victorie
categoric impotriva armatei lui Barbarossa. Ca urmare, in 1177, la Veneia se
incheie pacea intre pap i imprat, cu preul prosternrii acestuia din urm in
faa pontifului. Frederic nu abandonase ins lupta i, dup pacea de la Constanz
(1183), prin care recunoate autonomia oraelor italiene, i dup cstoria fiului
su cu moenitoarea regatului Siciliei, papa este izolat. Impratul prea s fi ieit
victorios in lupta impotriva papalitii i s fi reuit s-i consolideze i
autoritatea in Germania, dar i in Italia. In 1190 ii gsete ins sfaritul in vreme
ce participa la a treia cruciad.
In Germania urmeaz o nou perioad de anarhie, in vreme ce papalitatea ii
consolideaz poziiile in timpul pontificatului lui Inoceniu al III-lea (1196-1216),
care aduce scaunul de la Roma la cea mai inalt poziie deinut in perioada
medieval. Considerandu-se vicar al lui Christos, Inoceniu al III-lea afirm c
deine puterea suprem in cadrul cretintii (plenitudo potestas), fiind superior
tuturor principilor temporali, crora le deleg putere precum un senior vasalilor
si, i le-o poate retrage dac acetia se dovedesc nedemni. Pe aceste baze
teoretice intervine in alegerea regelui Germaniei, impunand in trei randuri proprii
si candidai, dintre care in cele din urm pe nepotul lui Barbarossa, regele
Siciliei, ajuns imprat sub numele de Frederic al II-lea (1215-1250). Personalitate
controversat, dornic s realizeze un imperiu mediteraneean centrat pe Italia i
Sicilia, acesta intr destul de repede in conflict cu papalitatea. Excomunicat
datorit amanrii plecrii in cruciad (1127), un an mai tarziu obine prin
negociere de la sultanul Egiptului stpanirea cretinilor asupra locurilor sfinte.
Dei promisese lui Inoceniu al III-lea c nu va pstra sub o aceeai stpanire i
Sicilia i Imperiul, Frederic reuete s obin de la principii germani alegere fiului
su ca rege, sub numele de Henric al VII-lea. Cand incearc s-i impun
autoritatea supra oraelor din nordul i centrul Italiei, este din nou excomunicat
de pap, in 1239, datorit alianei dintre acesta i liga lombard. In condiiile
rscoalei oraelor italiene, papa predic o adevrat cruciad impotriva
impratului, i in Italia incepe un rzboi extrem de crud intre guelfi (adversarii
imperiului) i ghibelini (partizanii Hohenstaufenilor). Papii Grigore al IX-lea i
Inoceniu al IV-lea incearc fiecare s-l depun pe imprat cu ajutorul conciliilor
(Roma, 1241; Lyon, 1245). Conflictul se termin doar prin moartea lui Frederic al
II-lea in 1250.
Papalitatea ajunsese la pogeul puterii sale temporale, in vreme ce Imperiul se
prbuea in haosul Marelui Interregn (1250-1273). Incercarea de a restaura
monarhia universal euase, i de acum incolo Imperiul nu mai este decat un stat
german. Teocraia pontifical se afirmase ins in Europa i mai avea la dispoziie
cateva decenii inainte s primeasc lovitura de graie in urma conflictului dintre
Filip al IV-lea al Franei i papa Bonifaciu al VIII-lea.
Ordinele monastice in Occident
Ordinul clunisian se dezvoltase cu o rapiditate extraordinar incepand din 909,
data intemeierii primei mnstiri de ctre ducele Guillaume de Acvitania.
Succesul s-a datorat, pe de o parte, independenei de care aezmantul se

bucura in raport cu autoritatea laic, stranselor legturi cu papalitatea, iar pe de

alt parte interesului din ce in ce mai mare manifestat de aristocraie pentru
slujbele de pomenire a morilor. Faptul c mnstirea de la Cluny crease sau
reformase dup acelai model mii de alte aezminte, i c in toate acestea se
fceau slujbe pentru pomenirea morilor, a contribuit la stimularea generozitii
nobililor care se tiau cu contiinele destul de incrcate, i care, pe de alt parte,
profitau de o sporire a veniturilor proprii datorit contextului economic favorabil.
Ctre 1050, dou mii de instituii erau mai mult sau mai puin legate de abaia
mam de la Cluny, alctuind astfel un fel de internaional monastic.
Organizarea presupunea existena unui centru unic, la Cluny, i a unei singure
persoane responsabile de starea ordinului, abatele de la Cluny. In afar de
aezmintele dependente direct de Cluny (abaii de obedien clunisian), exist
i instituii care aplic unele elemente ale modelului clunisian (abaii de afiliere
clunisian). De asemenea, se dezvolt i un curent feminin de inspiraie
clunisian, avand drept consecin reformarea sau intemeierea mnstirilor
pentru femei.
ntemeierea mnstirii Cluny de ctre Guillaume de Acvitania (909)
Eu, Guillaume, prin darul lui Dumnezeu comite i duce, dup o matur chibzuin
i dornic s fiu mntuit, ct vreme mi este ngduit, am gsit de cuviin, ba
chiar neaprat trebuitor, ca din lucrurile ncredinate mie pe pmnt, s dau o
parte, ct de modest, pentru sufletul meu ().
S se tie dar () c, din dragoste pentru Domnul nostru Iisus Christos, dau
Sfinilor Apostoli Petru i Pavel, n desvrit stpnire, domeniul din Cluny, care
este al meu. (). Fac aceast danie cu dispoziia urmtoare, ca la Cluny s fie
construit o mnstire regular n cinstea Sfinilor Apostoli Petru i Pavel, unde
monahii s triasc mpreun dup regula Sfntului Benedict i s stpneasc
aceste bunuri, s le in, s le aib i s le administreze pentru totdeauna. ()
S nale lui Dumnezeu rugciuni pline de zel, aprinse, insistente, pentru mine i
pentru toi cei a cror amintire e pomenit mai sus. () Aceti clugri s aib
puterea i nvoirea s aleag drept abate i conductor pe oricine vor voi din
ordinul lor, dup voina lui Dumnezeu i regula Sfntului Benedict, i mpotriva
acestei alegeri, dac e canonic, nici o mpotrivire s nu aib putere, nici din
partea noastr, nici a altcuiva. La fiecare cinci ani, ziii clugri s plteasc zece
solidi la Roma. () Ne-a plcut s punem n testamentul nostru c de acum
nainte clugrii adunai aici s nu se nchine nici unei puteri pmnteti, nici a
noastr, a rudelor noastre, nici mreiei regeti cu tot fastul su. i nici un prin
pmntesc, comite, episcop al zisului scaun de la Roma, mrturisesc i jur pe
Dumnezeu i n Dumnezeu prin toi sfinii lui i pe nfricoata zi a Judecii de
Apoi, s nu invadeze bunurile acestor slujitori ai lui Dumnezeu, s le destrame
sau s le micoreze, s le schimbe, s le dea ca beneficiu, s pun peste ei prelat
mpotriva voinei lor ().
LEurope au Moyen Age,
Paris, 1971, vol. II, p. 272
Un alt aspect al evoluiei ordinului monastic de la Cluny este preocuparea de a
construi edificii care s demonstreze puterea Bisericii, bogia acesteia,
splendoarea noii cretinti ieit din reforma gregorian. Aceast bogie
ostentatorie a condus in cele din urm la afirmarea de noi curente, preocupate s
propun un model ascetic i un ideal de srcie i austeritate pe care ordinul
clunisian le neglijase.

Papalitatea ieit invingtoare in lupta cu puterea politic i in incercarea de a

reforma moravurile intr-o Biseric ale crei idealuri morale fuseser puse in
discuie, este preocupat de a oferi un nou mesaj cretintii. In primul rand,
separarea stat-Biseric trebuia s fie evident chiar din modul de organizare i
funcionare a Bisericii in general i a mnstirilor in special. Apoi, trebuiau
revalorizate o serie de idealuri religioase, pentru care sursa de inspiraie o
ofereau Actele apostolilor. Mesajul papalitii reformate punea accent pe srcie,
via comunitar, separarea intre Biseric i stat i pe supremaia pontifical.
Cum micarea clunisian se deprta din ce in ce mai mult de aceste valori,
modele alternative au inceput s fie propuse. Un astfel de model de srcie, la
randul ei ostentatorie, este promovat de ordinul cistercian i de Bernard de
Clairvaux, critic acerb al podoabelor clunisiene i al prea profundei implicri a
acestui ordin in viaa lumeasc, mai ales prin stransele legturi cu puterea
politic. Mnstirea de la Citeaux, in nordul Burgundiei, a fost intemeiat in 1098
de Robert de Molesme, dar a dus o existen destul de discret pan la
implicarea lui Bernard de Clairvaux (1090-1153), care intr in mnstire
impreun cu un numr important de rude. Discursul su despre austeritate i
rigoare, ideile sale atinse de misticism, fora personalitii sale au atras oameni i
donaii ctre mnstire. Incepe fondarea de noi aezminte, care sunt teoretic
independente, dar se supun de fapt ordinelor abaiei mame de la Citeaux.
Abaiile-fiice pot crea la randul lor altele, nepoate ale celei de la Citeaux, i
astfel incepe s funcioneze o ierarhie care d for ordinului cistercian. Spre
1250 existau in toat Europa circa 1500 de aezminte cisterciene, pentru
brbai i femei, care proclamau idealul de ascetism i rigoare moral, i
rspandeau in acelai timp in plan artistic o estetic nou, caracterizat de
sobrietate. Clugrii cistercieni, care revalorizeaz munca manual, chiar dac
adesea fac apel i la ajutorul altora, au un rol important in difuzarea in intreaga
Europ, inclusiv in prile central-rsritene precum Transilvania, a unor tehnici
de cretere a animalelor, de exploatare a pmantului sau de construcie.
Canonicii Preoii de pe lang Bisericile catedrale primiser o regul de organizare
in timpul lui Ludovic cel Pios, prin care li se cerea s aib un minimum de via
comunitar (o Biseric, un dormitor i un refectoriu comun), s aib venituri
comune i s se ocupe de asistena social. Aceast regul nu se impusese ins,
individualismul fiind mult mai puternic, iar preocuprile pentru sectorul caritativ
czand in desuetudine. In aceste condiii, pe la 1050 papii prini in micarea
general de reformare a Bisericii instaureaz o alt regul, numit a
SfantuluiAugustin. Cei care accept regulile de via comunitar vor fi de acum
inainte numii canonici regulari; cei care prefer individualismul i bogia sunt
canonicii seculari i sunt receptai adesea ca profitori in mediul urban.
Noile ordine monastice ale secolului al XIII-lea Transformrile care marcaser
societatea occidental fceau ca pe la 1200 in Biseric s se resimt nevoia unor
inovaii. In primul rand crescuse mult rolul oraelor, cu bogia lor dar i cu
marginalii care nu beneficiau de asistena nimnui, canonicii seculari fiind
dezinteresai de aceste probleme. Pe de alt parte, exponenii noilor idealuri
religioase acionau in afara oraelor, precum cistercienii dornici s se izoleze de
lume in adincimea pdurilor. Micrile eretice pruser s sesizeze deschiderea
oraelor spre mesajul religios, valdenzii sau catarii bucurandu-se de o
inrdcinare urban destul de important. De aceea, papalitatea iese in
intampinarea iniiativelor care vizeaz apariia unor noi ordine clugreti care s
acioneze in mediul urban, ca purttoare ale noilor idealuri de srcie i
austeritate.
Dominicanii sunt un ordin creat in 1215 de ctre spaniolul Domingo de Guzman
(1170-1221), cu principalul scop de a lupta impotriva catarismului afirmat in
Toulouse i Languedoc. Principalele mijloace de aciune erau predica i

argumentarea (numele oficial al ordinului infiinat la Conciliul al IV-lea de la

Lateran fiind Ordo Predicatorum), de aceea clugrii dominicani s-au remarcat
printr-o formaie intelectual foarte serioas, adesea universitar. De altfel, in
scurt timp, cu sprijinul papalitii, profesorii dominicani vor ocupa numeroase
catedre in universiti, ceea ce va starni tensiuni in mediul universitar. Pe de alt
parte, implicarea lor in domeniul intelectual i al invmantului a fcut ca dintre
ei s se recruteze cei mai marcani ganditori ai secolului al XIII-lea, precum Toma
d'Aquino. Noul ordin se baza pe regula Sfantului Augustin i depindea direct de
pap. Clugrii dominicani nu puteau avea proprieti i trebuiau s triasc din
ceea ce le era oferit, incadrandu-se astfel in categoria clugrilor ceretori. In
1232 dominicanii obin de la pap funcia de inchizitori, adic de a repera ereticii
i de a-i preda autoritii laice.
Ordinul franciscan a fost intemeiat de Francesco din Assisi (1182-1226), dintr-o
familie de negustori, care, dup o tineree zbuciumat, se convertete la idealul
de srcie i simplitate de tip apostolic. Prin atacurile sale la adresa bogiei,
Francisc prea s pun in primejdie ordinea constituit, de aceea la inceput
episcopul din Assisi incearc s obin condamnarea sa. Papa ezit i, in cele din
urm, accept in 1223 crearea unui nou ordin clugresc, numit Ordo fratrum
minorum, sau al minoriilor, care depinde direct de pap. Prin aciunea sfintei
Clara apare i o ramur feminin, a clariselor i, de asemenea se accept
prezena unor laici, care triesc in conformitate cu anumite aspecte ale regulei
monastice. Scopul principal al franciscanilor, de asemenea clugri ceretori,
este s duc o via de srcie i s se ocupe de sectorul caritativ din orae. Se
poate observa c prin preocuprile lor privind invmantul sau caritatea,
dominicanii i franciscanii reprezint dou ordine complementare, i cel puin la
inceputurile lor au avut contribuii importante la renovarea spiritual a
Occidentului.
Criza papalitii i marea schism a bisericii occidentale (secolele XIVXV)
Ideile lui Inoceniu al III-lea au fost aduse la ultimele lor consecine de papa
Bonifaciu al VIII-lea (1294-1303), care a acionat ns n condiii politice noi,
improprii afirmrii supremaiei papale. Cnd state precum Anglia i Frana
avansaser n direcia centralizrii puterii monarhice, preteniile papei de a fi
considerat capul ntregii lumi intrau n contradicie cu noile realiti. Printr-o serie
de documente, ntre care se remarc bula papal Unam sanctam, Bonifaciu al
VIII-lea afirm c n afara papei de la Roma i a bisericii sale nu exist posibilitate
de mntuire, c papa este conductorul ntregii lumi cretine, i c toi
credincioii, inclusiv capetele ncoronate, sunt supuii papei. Regele Franei, Filip
al IV-lea cel Frumos, nu poate admite punerea n discuie a autoritii sale asupra
supuilor i nici existena unei alte puteri, cu centrul n exteriorul regatului su,
care s-i concureze propria putere. Poziia teocratic absolut a papei, ca i
refuzul de a accepta taxarea clerului fr nvoirea sa pentru necesitile statului
declaneaz conflictul. n faa ameninrii cu excomunicarea, regele Franei
trimite o trup, condus de sfetnicul su Guillaume de Nogaret, care l face
prizonier pe Bonifaciu al VIII-lea la Anagni, n 1303. Btrnul pap este brutalizat
de Nogaret, i chiar dac o revolt popular l elibereaz n cteva zile din minile
francezilor, moare la puin timp dup aceea. ncepuse declinul papalitii
medievale.
Papalitatea de la Avignon

Succesorul su este un pap francez, Clement al V-lea (1305-1314), care ncearc

n zadar s menin o anumit independen a papalitii. Dovada influenei
regalitii franceze asupra papei este i stabilirea reedinei acestuia la Avignon.
Sunt creai din ce n ce mai muli cardinali francezi, care slujesc interesele lui Filip
al IV-lea. Incapabil s reziste presiunilor regale, Clement al V-lea accept
suprimarea ordinului cavalerilor templieri, ale crui bogii erau rvnite de regele
Franei. Templierii sunt judecai i condamnai la rug pe baza unor acuzaii de
vrjitorie i de blasfemie niciodat dovedite, ordinul este desfiinat, iar averile lor
sunt n cele din urm transferate ioaniilor.
Succesorii lui Clement al V-lea continu aceeai politic de subordonare fa de
regalitatea francez, cutnd compensaii ale pierderii libertii de micare n
organizarea statului pontifical dup modelul statelor centralizate, n principal al
Franei. Sistemul impozitelor percepute de papalitate se perfecioneaz,
gestiunea financiar se mbuntete, prin crearea Camerei apostolice. Sunt
explorate noi surse de venituri, provenite de pe urma beneficiilor ecleziastice
rmase vacante, din numirea de noi titulari, din darurile pe care clericii erau
obligai s le fac Sfntului Scaun. n acelai timp, curtea pontifical de la Avignon
evolueaz n direcia sporirii strlucirii sale prin realizri arhitecturale prestigioase
i printr-un mecenat cultural deosebit, ceea ce o transforma n echivalentul
marilor curi princiare laice ale momentului. La rndul lor cardinalii duc o via de
lux, crendu-i propriile curi care rivalizeaz cu cea pontifical.
n afar de Frana, care e mulumit de a avea papalitatea n apropierea
teritoriului su, restul cretintii se dovedete din ce n ce mai ostil siturii
sediului curiei la Avignon. Englezii, aflai n plin rzboi de 100 de ani, refuz s
mai permit vrsarea taxelor ctre papalitate, sub pretextul c aceasta se afl pe
teritoriu francez, i ar fi n pericol ca banii s ajung n mna dumanilor.
Germanii sunt i ei mpotriva ideii ca papii s rezideze la Avignon, iar italienii
amintesc n permanen c Roma era sediul legitim al papalitii.
Marea schism a bisericii occidentale
n faa curentului de idei tot mai puternic n favoarea revenirii la Roma, papa
Grigore al XI-lea se ntoarce n 1377 i este primit n triumf. La moartea sa, n
1378, cardinalii care l urmaser, sub presiunea populaiei care cerea un pap
roman, aleg drept succesor pe Urban al VI-lea (1378-1389). Acesta intr ns
rapid n conflict cu cardinalii, i o parte a acestora aleg un alt pap, n persoana
lui Clement al VII-lea (1378-1394), care revine la Avignon. Ambele alegeri
fuseser contestabile, i din acest moment biserica occidental cunoate o
schism n care doi papi, unul la Roma i altul la Avignon, i disput motenirea
Sfntului Petru. Meninerea acestei situaii anormale a fost posibil datorit
amestecului forelor politice laice polarizate datorit rzboiului de 100 de ani i a
altor conflicte. Regele Franei sprijinindu-l pe papa de la Avignon, Anglia s-a
ndreptat n mod natural ctre papa de la Roma. Tot de partea Avignonului s-au
manifestat unele puteri mai apropiate din punct de vedere politic de Frnaa,
precum regatul Neapolelui, Piemont, Ferrara, Savoia, regatele Castiliei i
Aragonului, precum i Scoia, aflat n conflict cu Anglia. Papa de la Roma a fost
susinut de zonele din Italia central, unde opinia public era foarte nefavorabil
francezilor, de Germania, aflat n legturi tradiionale cu Roma, de statele din
regiunea central-rsritean a Europei, de Scandinavia, de Flandra aflat n
conflict cu Frana i de Portugalia opus Castiliei. Datorit acestui sprijin din
partea diferitelor state, marea schism se menine pn la nceputul secolului al
XV-lea, cnd ncep s se caute soluii pentru o situaie devenit insuportabil
pentru o cretintate total dezorientat. Soluia pare s vin prin convocarea
unui conciliu, n 1409, la Pisa, n care reprezentanii bisericii au ncercat s pun

capt schismei bicefale. Cei doi papi aflai atunci pe cele dou scaune pontificale,
Benedict al XIII-lea (1394-1417) de la Avignon i Grigore al XII-lea (1406-1415) de
la Roma sunt declarai eretici i depui de conciliul care alege un alt pap, pe
Alexandru al V-lea (1409-1410). Ceilali doi ns nu renun la tronul pontifical, la
moartea lui Alexandru este ales un alt pap la Pisa, Ioan al XXIII-lea (1410-1415),
astfel c din acest moment, schisma, n loc s fie lichidat se adncete, i
Occidentul are acum trei papi.

Micarea conciliar
n cretintatea dezbinat se auzeau din ce n ce mai frecvent glasuri care cereau
reformarea bisericii n ceea ce privete conducerea i membrii si (reformatio in
capite et in membris), i aceasta nu putea fi dect opera unei adunri generale a
clerului i credincioilor. Eforturile regelui Germaniei (i apoi mpratului)
Sigismund de Luxemburg (1410-1437), care se considera responsabil, n virtutea
funciei sale, de ntreaga cretintate, au condus n cele din urm la convocarea
Conciliului
de
la
Konstanz
(1414-1418). La acesta au luat parte, n afara clericilor, i reprezentani ai
universitilor, oglindind o nou concepie despre responsabilitatea pentru
problemele bisericii. Participanii s-au grupat pe "naiuni", pentru a mpiedica
manifestarea preponderenei vreunei grupri, dar ilustrnd astfel i o nou
concepie asupra unei cretinti difereniate pe criteriul etnic i lingvistic.
Conciliul trebuia s rezolve problema schismei i a reformrii bisericii, dar
hotrrile n dezbaterile pe problemele de fond au fost precedate de o
condamnare a unui eretic. Ian Hus, reformatorul ceh sosit la Konstanz pe baza
asigurrilor de securitate date de mprat, este judecat, condamnat i ars pe rug.
Reuind s se mobilizeze n faa a ceea ce considerau un pericol exterior,
participanii la conciliu puteau apoi s hotrasc lichidarea schismei i s
elaboreze aa numita doctrin conciliar. Ei afirmau c puterea papei nu are
origine divin, ci a fost delegat de credincioi, ca atare conciliu, ca adunare
reprezentativ a cretinilor este superior papei. Conciliul poate lua hotrri n
favoarea dogmei i disciplinei ecleziastice, poate reglementa viaa temporal i
spiritual a cretintii, i mai presus de toate l poate judeca pe pap. Pentru a
avea garania c toate aceste hotrri pot fi transpuse n realitate, conciliul de la
Constanz stabilete o anumit frecven cu care papa era obligat s convoace
aceast adunare eclesiastic. Marele rezultat de la Constanz este lichidarea
schismei, n 1417 fiind ales noul pap al ntregii cretinti occidentale n
persoana lui Martin al V-lea.
ncercarea de a pune n practic doctrina conciliar s-a manifestat la Conciliul de
la Basel (1431-1437), convocat n condiiile probelemelor create de reformele
husite. Papa Eugeniu al IV-lea, ales n 1431, intr ns n conflict cu conciliul fa
de care i afirm superioritatea. Participanii la conciliu nu se pot nelege asupra
atitudiniii pe care s o adopte fa de pap, n vreme ce acesta convoac n 1438
un alt conciliu la Ferrara, unde toate hotrrile de la Basel sunt declarate nule.
Strmutat n 1439 la Florena, acest conciliu aduce papei o victorie de mare
prestigiu, datorit acceptrii de ctre mpratul bizantin i de ctre o parte a
bisericii ortodoxe a unirii cu Roma. Constantinopolul asediat de turci fcuse
acest concesie n sperana iluzorie a obinerii unui sprijin occidental, i dei n
cele din urm populaia din imperiul bizantin a refuzat unirea, papa a profitat de
puterea pe care i-o manifestase. Actul de unire dintre Constantinopol i Roma
prea s refac unitatea bisericii sub autoritatea papei, care poate declara acum
c deine puterea direct de la Christos, nu de la comunitatea cretin. n pofida a
noi friciuni care au mai continuat ntre pap i conciliu, doctrina conciliar
pierduse terenul. Pe la 1450 prestigiul papei prea refcut, dar statele naionale
n formare nu mai erau dispuse s accepte o putere universal superioar. Pe de
alt parte, nu se realizase reforma interioar cerut n ultimele decenii, i aceasta
avea s declaneze Reforma religioas din secolul al XVI-lea.
Cruciadele
Organizarea cruciadei, pelerinaj armat cu scopul de a elibera Locurile Sfinte de
sub stpanirea necredincioilor, pune in eviden fora Bisericii romane, capabil

in secolul al XI-lea s se reformeze, renunand la o serie de vicii care-i erau

imputate i s conduc o micare de expansiune care antreneaz cavalerii i
capetele incoronate din intreg Occidentul.
Cauzele cruciadelor
La originea ideii de cruciad stau mai muli factori, dintre care putem sublinia in
primul rand tradiia pelerinajului la Ierusalim, centrul lumii spirituale a cretinilor.
Greutile i primejdiile drumului transform cltoria la Locurile Sfinte intr-o
pocin, care poate aduce omului medieval iertarea de pcate.
Pe de alt parte, cuceririle islamice insufleite de spiritul djihadului, rzboiul
sfant musulman, creeaz reacii de rspuns in lumea cretin i contribuie la
formularea ideii legitimitii rzboiului impotriva necredincioilor. Ideea de
cruciad se nate din intalnirea acestor dou tradiii, dar succesul predicii papei
Urban al II-lea, la Clermont, care conduce la declanarea primei cruciade trebuie
explicat i prin alte elemente.
Religiozitatea profund, chiar dac uneori imbibat de superstiii, a majoritii
populaiei occidentale, este de luat in considerare atunci cand cutm cauzele
crudiadelor.
Orientul are pentru cretinii occidentali infiarea unei lumi mirifice, a bogiei
fabuloase, pentru care Bizanul vizitat deja de unii cavaleri reprezint o mostr
gritoare. Nivelul culturii materiale i spirituale a Orientului bizantin sau islamic
este mult superior celei din Occident, constituind astfel un indemn pentru
incercarea de cucerire i luare in stpanire a acestor inuturi. In Occident
incepuse deja avantul economic care st la baza dezvoltrii sale de mai tarziu,
dar consecina sa imediat este o anumit cretere a populaiei la toate nivelurile
societii. Resursele inc insuficiente nu puteau oferi tuturor posibilitile dorite,
astfel c dirijarea surplusului de oameni spre Orient, intr-un scop in realitate
expansionist, putea fi o soluie.
Structura ierarhic a societi occidentale permite i chiar face necesar o astfel
de micare. Exista o numeroas categorie de cavaleri, profesioniti ai manuirii
armelor, dintre care muli erau ins indeprtai de la motenirea averii printeti,
care revenea primului nscut, i care erau obligai s incerce s-i croiasc o
situaie prin fora propriei sbii. Pentru ei, rzboiul era modul cotidian de
existen, dar eforturile Bisericii de a instaura un climat de pace in Occident
tindeau s le ingrdeasc aici posibilitile de manifestare. Biserica, proclamand
pci i armistiii ale lui Dumnezeu, pe parcursul crora luptele erau interzise,
cretinand idealul cavalersc, incerca s orienteze potenialul militar al acestor
rzboinici spre scopuri care s-i serveasc interesele. Avea acum i puterea de a
o face, deoarece in urma reformei interne a Bisericii, papalitatea se intrise,
deinea autoritatea moral suprem in Occident, i preluase o serie de atribuii i
insemne ale puterii seculare. Un cler disciplinat i supus papei de la Roma
contribuise la ridicarea nivelului religios al oamenilor, transformand cretintatea
intr-o realitate vie i sigur de ea. Acest cler duce mesajul chemrii la lupta
impotriva necredincioilor in toate colurile Europei apusene, declanand o
micare de adeziune nesperat nici de iniiatorii proiectului.
In planul evenimentelor concrete, trebuie amintite i interesele Imperiului
bizantin de a beneficia de ajutorul cavalerilor occidentali in lupta impotriva
pganilor (turcii selgiucizi ptruni in Asia Mic din anul 1067 i arabii care
stpaneau Locurile Sfinte). Exista deja tradiia recrutrii de ctre impratul
bizantin a mercenarilor normanzi, numai c acetia se dovediser nesiguri, gata
oricand de revolt sau dornici mai degrab s realizeze in propriul beneficiu (i in
detrimentul nu doar al arabilor, ci i al bizantinilor) un imperiu mediteraneean.
Spre sfaritul secolului al XI-lea, impratul de la Constantinopol alege s cear

ajutorul papei care s-i pledeze cauza in intreaga cretintate, oferindu-i astfel
posibilitatea de a beneficia de fora militar a cavalerilor occidentali.
Creterea puterii Veneiei i a altor republici italiene i interesul acestora de a
sprijini, din raiuni comerciale (dorind s-i extind activitile negustoreti),
expansiunea cretin in spaiul stpanit de arabi, este un alt factor de luat in
considerare atunci cand se incearc explicarea succesului ideii de cruciad
Cruciada I Dei cererile de ajutor ale impratului bizantin Alexios I Comnenul nu
chemau neaprat spre un rzboi sfant, dei situaia cretinilor aflai sub
stpanirea selgiucid nu era dramatic i pelerinii spre Sfantul Mormant nu aveau
in general de suferit, in 1095 in Occident era creat un climat favorabil ideii unei
expediii generale impotriva necredincioilor.
In iarna lui 1095, papa Urban al II-lea lanseaz chemarea la lupta pentru
eliberarea mormantului lui Christos de la Ierusalim, promiand iertarea pcatelor
pentru cei ce vor rspunde pozitiv.
Chemarea la cruciad a papei Urban al II-lea
"Acum c voi, fii ai lui Dumnezeu, v-ai jurat lui Dumnezeu s pstrai cu mai
mult putere pacea ntre voi i s inei cu credin legile bisericii, este ceva de
fcut, pentru c trebuie s ntoarcei puterea sinceritii voastre, acum c suntei
ridicai de ndreptarea divin, spre un alt lucru care v privete pe voi i pe
Dumnezeu. Grbindu-v la drum, trebuie s v ajutai fraii care triesc n rsrit,
care au nevoie de sprijinul vostru dup care deja au strigat de mai multe ori.
Deoarece, dup cum celor mai muli dintre voi li s-a spus, turcii, un neam de
persani, care au strpuns hotarele Romaniei chiar la Mediteran, n locul numit
Braul Sfntul Gheorghe30, ocupnd din ce n ce mai multe pmnturi ale
cretinilor, i-au nfrnt pe acetia, deja nvini n apte btlii, i i-au ucis i i-au
luat prini, au distrus bisericile i au lsat pustie mpria lui Dumnezeu. ()
Privitor la acest lucru v rog - nu eu, ci Dumnezeu, pe voi heralzi ai lui Christos,
s convingei pe toi, de orice rang, cavaleri i pedetri, bogai i sraci, prin legi
numeroase, s se strduiasc s ajute la alungarea acelui neam blestemat din
inuturile noastre cretine, nainte s fie prea trziu.
Vorbesc celor prezeni, trimit vorb celor ce nu sunt aici, mai mult, Iisus Christos
poruncete. Iertarea pcatelor va fi garantat acelor ce merg acolo, dac i
sfresc viaa pe pmnt sau trecnd marea sau n lupt cu pgnii. Eu, fiind
nvestit cu acest dar de Dumnezeu, fgduiesc aceasta tuturor celor care merg.
()! Cte rele v vor fi puse n seam de nsui Domnul, dac nu-i ajutai pe cei
care ca i voi mrturisesc cretinismul!
Acei care, a spus, sunt obinuii s duc rzboaie personale chiar cu credincioi,
s mearg mpotriva necredincioilor ntr-o btlie demn de dus acum i de
sfrit cu victorie. Acum, cei care pn nu de mult erau jefuitori, s fie soldai ai lui
Christos; acum, cei care mai nainte se luptau mpotriva frailor i rudelor, s
lupte cu dreptate mpotriva barbarilor; acum, cei care mai deunzi erau nchiriai
pentru civa argini, s-i ctige rsplata venic. Acum, cei care se istoveau
mpotriva nii trupului i sufletului lor, s se osteneasc pentru o cinste ndoit.
()
Nici o ntrziere s nu amne ziua pentru plecare, ci cnd au strns banii pentru ei
i pentru cheltuielile zilnice, i cnd iarna s-a terminat i primvara a venit, s ia
cu curaj drumul crucii cu Domnul mergnd naintea lor.

30 Dardanele.

(Fulcher de Chartres, Chronicle of the First Crusade, n Brian Tierney, The Middle
Ages, Sources of Medieval History, vol. I, New York, 1970, p. 129-130)
Reacia este extraordinar, in cutarea mantuirii, mulimi nenumrate de oameni
din toate straturile societii pornesc la drum, cu un entuziasm nu intotdeauna
dublat de o pregtire adecvat. Participanii la cruciada sracilor, cum a fost
numit aceast ridicare popular, lipsii de cunotine militare i de organizare,
erau condui de un cleric, Petru Ermitul i de cavalerul srac Gautier fr Avere.
Drumul pan la Bizan este marcat de violene impotriva evreilor, considerai
ucigaii lui Christos, i de jafuri. Fiind debarcai in Asia Mic de impratul bizantin
pentru care turbulena lor in momentul cand ajunseser la Constantinopol
reprezenta un pericol, sunt foarte repede masacrai de turci. Cruciada
cavalerilor, care a urmat, a fost mult mai bine organizat, a beneficiat de o
conducere unitar, avandu-i in frunte pe Godefroy de Bouilon, Bohemund de
Tarent, ali nobili occidentali. Trecui in Asia Mic de flota bizantin dup ce au
depus jurmant de vasalitate impratului, armata cruciailor a reuit s elibereze
intinse teritori in Orientul Apropiat (Edessa, Antiohia, Tripoli) inclusiv Ierusalimul,
cucerit in 1099.
Statele cruciate din Orient i cruciadele urmtoare Aceste cuceriri aveau s pun
bazele principatelor latine din ara Sfant (regatul Ierusalimului, principatul
Antiohiei, comitatul de Tripoli, comitatul Edessei), zone de aplicare a unor modele
ale feudalitii occidentale pan atunci necunoscute Orientului. Ele sunt
confruntate cu problemele lipsei de coordonare intre feudalii aezai in Orient,
astfel c rolul cel mai important in aprarea lor revine ordinelor clugreti
militare (Ioaniii sau Ospitalierii, Templierii i Teutonii). Stpanirea latin aici este
contestat de musulmani, care obin in secolele urmtoare succese ce conduc la
organizarea de noi cruciade.
Recucerirea Edessei de ctre musulmani a condus la predicarea celei de-a doua
cruciade (1147-1149) de ctre papa Eugeniu al II-lea i Bernard din Clairvaux.
Este o cruciad a monarhilor, intrucat la ea particip regele Ludovic al VII-lea al
Franei i impratul german Conrad al III-lea. Coordonarea las ins mult de dorit,
i dup infrangeri in Asia Mic, cruciaii eueaz in faa Damascului.
Cea de-a treia cruciad (1189-1192) a fost declanat datorit unificrii
musulmanilor de ctre Saladin (1171-1193), sultanul Egiptului. Recucerirea de
ctre acesta a Ierusalimului (1187) i-a indemnat s ia crucea pe impratul
Germaniei Frederic I Barbarossa, pe regele Angliei Richard Inim de Leu i pe
regele Franei, Filip al II-lea August. Cruciaii recuceresc Accra, Antiohia, teritorii
de coast intre Tripoli i Jaffa. Richard smulge insula Cipru bizantinilor.
Neinelegerile dintre monarhi, moartea lui Frederic in Asia Mic, au impiedicat
recucerirea Ierusalimului. Aceasta rmane ideea-for a cruciadelor urmtoare,
niciodat reuit (cu excepia dobindirii sale prin tratatice de ctre Frederic al IIlea, pentru o scurt perioad de timp).
O meniune aparte merit Cruciada a IV-a (1202-1204), care este deturnat de
veneieni de la scopurile sale iniiale, sfarind cu cucerirea Constantinopolului, pe
tronul cruia se gsesc pan la 1261 imprai latini (occidentali i catolici).
Pierderea posesiunilor occidentale din Siria continu tot cursul secolului al XIIIlea, in 1291 fiind cucerit Acra, ultimul punct al rezistenei latine. Cruciada
rmane ins ca o permanen a istoriei occidentale, extinzandu-i sfera de
cuprindere asupra luptei cu orice fel de necredincioi, nu doar cu cei ce
stpaneau Locurile Sfinte. Astfel, luptele cu arabii in Spania, cu pganii de la
Marea Baltic, mai tarziu cu turcii otomani in Europa rsritean i central s-au
dus sub semnul cruciadei.
Urmrile cruciadelor Dincolo de achiziiile teritoriale de moment, cruciada a avut
consecine mai ales pe plan economic i cultural, punand din nou in legtur

direct Occidentul dinamic cu un Orient care ii este mult superior, i de la care

imprumut masiv, prin intermediul arabilor, in tiin, art i literatur. Modul de
via al nobililor se transform in urma contactului cu luxul Orientului, ranilor li
se cere tot mai mult pentru a se putea finana asemenea expediii, comerul se
dezvolt prin deschiderea de noi drumuri. Cruciada s-a transformat intr-un
instrument la dispoziia papalitii, care a folosit-o in lupta impotriva ereticilor
(catari) i a adversarilor politici. Cruciadele, i in special a IV-a, au contribuit la
definitiva indeprtare dintre Occident i Bizanul care va pstra pentru totdeauna
resentimente impotriva latinilor i care va refuza unirea religioas cu Roma chiar
in condiiile in care turcii se aflau sub zidurile Constantinopolului.
Biserica ortodox in secolele XI-XV
Se consider, in general, c anul 1054 cand a avut loc aa numita Mare
schism, reprezint o dat de referin in istoria cretintii, inclusiv a ramurii
sale rsritene. In realitate, o serie de deosebiri de natur dogmatic i mai ales
de natur ierarhic organizatoric etc. apruser mai de mult, generand i o serie
de controverse, inclusiv schisme ce au fost lichidate fr probleme deosebite.
Biserica rsritean, unde se creaser in principal dogmele de baz i unde se
desfuraser marile concilii ecumenice patronate de regul de Marii Prini ce
au trit, de asemenea, practic, toi in Orient, avusese un rol extrem de important
in generalizarea cretinismului la nivel continentului european. Rand pe rand,
sarbii, bulgarii, moravii, ruii, (parial i ungurii) se cretinaser prin activitatea
misionar a patriarhiei ecumenice de Constantinopol i sub egida acesteia.
Ca instituie in Imperiul Bizantin, Biserica juca un rol insemnat. Incontestabil c
impratul Bizanului exercita o anumit tutel asupra Bisericii. In Bizan impratul
era considerat drept lociitor al lui Dumnezeu i deci protector innscut al
Bisericii. Conform doctrinei imperiale, el era inainte de toate un aprtor al
credinei cretinei. A ataca religia insemna a ataca insi autoritatea statal,
pentru c nu se concepea ca Biserica s existe fr Imperiu. Aceste dou erau
considerate ca alctuind un singur organism condus atat de imprat, cat i de
patriarh, unul domnind asupra trupurilor cellalt asupra sufletelor. Intr-o
asemenea relaie rol primordial revenea impratului, fr a fi existat in Bizan
cezaro-papism aa cum se afirm in mod greit, nu o dat. Impratul patrona,
fr indoial, principalele manifestri ale Bisericii, impunea chiar in destule ocazii
o serie de decizii, atat in materie dogmatic, cat i in materie disciplinar in
legtur cu funcionarea instituiei ecleziastice, desemnarea ierarhiei de la
episcopi la patriarhi, aceast tutel imperial provenea dintr-un principiu preluat
apoi in statele slave ca i in rile romane de monarhii ortodoci. Impratul, in
calitate de credincios, era obligat s se supun legilor Bisericii, al crei protector
devenea prin incoronarea sa. El era obligat s apere Biserica impotriva infidelilor,
a ereticilor, a schismaticilor. Veghea la meninerea privilegiilor Bisericii i ii mrea
continuu averea prin daruri regulate sau extraordinare, prin intemeierea de
manstiri i de aezminte caritabile prin protecia acordat misionarilor ce au
lrgit mult vreme aria cretinismului. Era aadar o protecie izvorat i din
pietate cretin i din raiuni de stat i nu o conducere autocratic in plan
religios.
Biserica, mai ales in anumite imprejurri, a ingrdit puterea impratului
obligandu-l s in seama de ea. Astfel nici unul dintre imprai, pe termen lung
nu a reuit s impun dogme considerate contrare ortodoxiei (cazul imprailor
iconoclati e cel mai elocvent fr a fi singular). Ulterior impraii din dinastiile
comnenilor i paleologilor, dei uneori au dorit-o, nu au reuit s impun Bisericii
ortodoxe unirea cu Roma i recunoaterea primatului papal). Invers nici o serie de
conductori ambiioi ai Biserici, precum patriarhul Mihail Kerularios nu au reuit,

in bun msur dup model occidental, s dobandeasc in raport cu puterea

imperial o deplin independen i chiar o supremaie.
Separarea, dezbinarea cum este denumit nu o dat, a celor dou ramuri ce
alctuiser pan atunci o Biseric universal, a avut la baz atat cauze politice,
cat i cauze religioase. In Occident, episcopul de Roma, cruia i s-a generalizat
denumirea de pap, a incercat s-i impun autoritatea politic, inclusiv
supremaia asupra monarhilor, program politic devenit deosebit de pregnant in
secolul al XI-lea i sintetizat in celebrul document Dictatus Papaie al lui Grigore
VII. Au fost, de asemenea i o serie de cauze de natur religioas, unele inand
de dogm (euharistie, teleoleogie, respectiv chestiunea purgatoriului i mai cu
seam raporturile din Sfanta Treime, celebra problem filioque, adaosul
apusean la Crezul niceano-constantinopolitan etc.), precum i la o serie de
aspecte de organizare a clerului i chiar a credincioilor (celibatul/noncelibatul
clerului, organizarea vieii monahale, divorul credincioilor, imprtania etc.).
Conflictul latent i rezolvabil dintre scaunele episcopale ale Romei i
Constantinopolului a cptat in veacul al XI-lea in mod primordial o coloratur
politic, ceea ce a dus in fond la ruptura rmas apoi in istorie. La 16 iulie 1054
i, respectiv, opt zile mai tarziu, reprezentanii celor dou Biserici s-au
anatemizat reciproc, aciune ce nu a fost atunci consemnat ca un eveniment
deosebit (mai fuseser destule acte asemntoare i in trecut), dar care a durat
apoi prin veacuri pan la anularea oficial abia in anul 1965. Patru veacuri au
existat o serie de tentative de refacere a unitii cretine. Prima dintre ele a fost
fcut dup 19 ani de la anatemizarea reciproc, iar ultima cu mai puin de un
deceniu inainte de cucerirea Constantinopolului. Tentativele de unire ale Bisericii
au fost generate din partea Bizanului intotdeauna de raiuni politice, respectiv
de dobandirea intr-un fel sau altul al ajutorului papalitii i statelor occidentale
impotriva dumanilor monarhilor de pe malurile Bosforului. In cursul negocierilor,
pontifii romani au condiionat fr excepie unirea i deci ajutorul din partea
Occidentului de renunarea Bisericii ortodoxe la specificitile ei i mai cu seam
de recunoaterea fr rezerve a primatului papal. Astfel veacuri de-a randul o
problem pur bisericeasc i teologic a fost in cea mai mare parte o problem
politic in care se viza impunerea in Orient a concepiilor i mai cu seam a
autoritii venite din Occident.
O serie de imprai bizantini, confruntai cu diverse dificulti au acceptat explicit
sau implicit preteniile papalitii. Astfel Alexis I Comnenul a negociat cu Roma in
perioada premergtoare primei cruciadei, sperand un ajutor efectiv in lupta
impotriva ameninrii orientale a turcilor selgiucizi. La jumtatea secolului XII,
impratul Manuel I Comnen a crezut c unirea Bisericilor ar putea fi plata pentru
a dobandi coroana imperiului occidental in confruntarea sa cu impratul Frederic I
Barbarossa. Cruciada a IV-a (1202-1204), a fost un important eveniment cu
consecine durabile, nu numai in plan politic ci i in plan religios.
Instpanirea treptat a latinilor asupra Bizanului incepuse mai inainte prin
privilegiile acordate de impraii bizantini comunelor italiene. S-a ajuns la o
neinelegere reciproc i, in final, la o cucerire a imperiului de ctre latinii catolici,
in numele papalitii, cu efecte devastatoare asemntoare cuceririi pganilor
otomani de mai tarziu. Aceasta dat de rscruce in raporturile intre cretinii
Europei a generat sentimente reciproce de neinelegere, de respingere i chiar de
ur ce s-a meninut apoi in diverse forme prin veacuri.
Dup alungarea latinilor din Constantinopol la 1261 i readucerea patriarhiei
ortodoxe acas, impratul Mihail VIII Paleologul a intrat in tratative cu Roma,
avand convingerea c astfel va fi pus la adpost de eventuale noi atacuri ale
Occidentului. Astfel unirea Bisericilor a devenit in mare msur un mijloc politicodiplomatic de a asigura securitatea i integritatea statului. La Lyon, in 1274, a

fost semnat un act de unire a celor dou Biserici care nu a fost niciodat transpus
in practic.
In secolul al XIV-lea, succesiv, pentru a se menine pe tron i mai ales pentru a
contracara expansiunea islamic ce venea dinspre rsrit, imprai precum
Andronic III i Ioan V, au militat pentru o unire in schimbul unui iluzoriu ajutor
material i militar din partea Occidentului. In periplul su umilitor in apus, la
Roma, in octombrie 1369, impratul Ioan V a jurat credin i supunere
papalitii. La fel a procedat cateva decenii mai tarziu nepotul su Ioan al VIII-lea.
Considerand ca suprem posibilitate de salvare intervenia militar a
Occidentului condiionat de unirea Bisericilor in condiiile impuse de papalitate,
impratul a trimis o delegaie la sinodul intrat in istorie ca Unionist de la
Ferrara-Florena din anii 1438-1439. Delegaia oficial bizantin a recunoscut
patru puncte majore cerute de papalitate i aplicate ulterior i acelora dintre
ortodoci ce au acceptat uniaia, devenind aa numiii greco-catolici (acceptarea
adaosului Filioque, doctrina despre purgatoriu Euharistia dup model latin i
primatul papal). Conciliul de la Ferrara Florena, cea din urm incercare
medieval de conciliere prin tratative a celor dou Biserici a euat. Cea mai mare
parte a clerului bizantin, precum i marea mas a credincioilor nu au acceptat o
unire pe care considerau c ar fi fost strin milenarei lor tradiii religioase
cretine. Erau dispui atunci s accepte mai degrab prezena otomanilor ce erau
tolerani in plan religios, optand astfel pentru semilun in raport cu tiara papal.
Mult vreme existena Bisericii Bizanului fusese legat printr-o relativ
subordonare de evoluia statului bizantin. Acesta, dup secolul al XI-lea, a intrat
intr-o perioad de criz, de declin i de prbuire. In schimb rolul Bisericii
ortodoxe, al patriarhiei ecumenice, a crescut continuu, oarecum invers
proporional afirmandu-se factorul religios in raport cu cel politic. Dup secolul al
XI-lea, in paralel cu afirmarea statal a o serie de popoare s-au creat i au
devenit cunoscute Bisericile ortodoxe ale diferitelor popoare, slavii de sud, ruii,
romanii etc.
In vremea primului arat bulgar apruse o structur ierarhicp distinct i o vreme
independent de cea constantinopolitan. Atunci a fost proclamat o nou
patriarhie ortodox, desfiinat de Vasile al II-lea o dat cu restabilirea autoritii
bizantine in intreaga Peninsul Balcanic. Prin reglementrile din anii 1019-1020,
Vasile II a infiinat arhiepiscopia de Ohrida. O dat cu apariia statului romanobulgar al Asnetilor, problemele religioase au cptat i o pronunat coloratur
politic. Dorind pentru sine titlul de ar (imprat) i emanciparea Bisericii sale de
sub controlul patriarhului ecumenic, Ioni cel Frumos a recunoscut doar cateva
luni supremaia papal i deci unirea cu Biserica Romei, dup care a revenit la
ortodoxie. Ca urmare a creterii prestigiului politic al statului su, arul Ioan Asan
al II-lea a obinut in anul 1235 recunoaterea autocefaliei Bisericii bulgare sub
conducerea propriului patriarh. Biserica bulgar de sine stttoare a durat pan
la cucerirea turceasc i la inlturarea lui Eftimie, ultimul patriarh de Tarnovo. In
randurile popoarelor iugoslave aciunea religioas a fost desfurat atat de
misionari catolici venii dinspre apus cat i de misionari ortodoci venii de la
Constantinopol. inuturile Croaiei au devenit catolice iar cele ale Serbiei i
Macedoniei au devenit ortodoxe in timp ce in Bosnia se amestecau la olalt fideli
ortodoci, catolici i ai aa numitei Biserici bosniece (variant a unei erezii
dualiste, precum cea a pavlicienilor, bogomililor, patarinilor, albigenzilor). Croaia
a rmas sub autoritatea canonic a Romei de care i-a legat destinul religios.
Serbia, sub dinastia Nemanizilor, creatori i conductori de stat, s-a legat de
ortodoxie i de Constantinopol. Unul dintre membrii casei princiare a Nemanizilor
(de regul, clugrii inainte de moarte i apoi canonizai), Sfantul Sava, a
organizat ierarhia bisericeasc sarbeasc i a obinut, in anul 1219, autocefalia,
precum i rangul de arhiepiscopie pentru Biserica sarb, cel de patriarhie fiind

proclamat ca atare, in anul 1346, de ctre intemietorul imperiului sarb, arul

tefan Duan (recunoaterea oficial de la Constantinopol a patriarhiei sarbeti a
venit abia in anul 1375). Ierarhia bisericeasc sarb, ca de altfel ca i cea
bulgar, a fost confruntat in secolele XII-XIV cu erezia bogomililor, precum i cu
tendinele clerului grec de a se infiltra in structurile ierarhice ale respectivelor
Biserici ceea ce au i reuit mai tarziu, dup instaurarea stpanirii otomane cand
patriarhia greac i-a regeneralizat autoritatea in spaiul sud-est european. In
secolul XIV ca urmare a evoluiei fireti a vieii social-politice din spaiul carpatodunrean sau constituit i cele dou ri romane extracarpatice. Existau in spaiul
romanesc de mult vreme o serie de forme de organizare a vieii bisericeti, de o
parte i de alta a Carpailor. In Balcani exista din anul 1020 o episcopie special a
romanilor ce triau acolo. Dup crearea statelor feudale au luat fiin mitropolia
Ungrovlahiei sau a rii Romaneti, in anul 1359, i a Moldovei (creat probabil in
anul 1386 i recunoscut canonic in anul 1401). O vreme, intre anii 1370-1405 a
existat o mitropolie i la Severin. In numele patriarhiei ecumenice, care le-a dat
legitimitate i crora le erau subordonate, cele dou mitropolii, cu reedina la
Curtea de Arge i la Suceava, aveau autoritate canonic i asupra credincioilor
transilvneni ce aparineau ortodoxiei.
O dat cu cretinarea lor in timpul marelui cneaz Vladimir, ruii au intrat sub
autoritatea canonic a patriarhiei constantinopolitane devenind ulterior cea mai
numeroas comunitate subordonat acesteia. In fruntea ierarhiei bisericeti ruse
se afla mitropolitul Kievului, ce a avut in subordine pan la 15 episcopi. In anul
1169, reedina mitropolitului rus s-a mutat la Vladimir, iar ulterior s-a stabilit,
dup 1325, la Moscova, ce a devenit astfel in egal msur centrul politic i
religios al Rusiei. O vreme a existat i o mitropolie separat a Haliciului. In
condiiile complexe ale istoriei ruseti a existat mult vreme o strans legtur
intre Biserica rus i patriarhie, mai ales c timp de mai multe veacuri
majoritatea ierarhilor rui erau greci de origine. Biserica rus s-a proclamat
autocefal in anul 1448, rangul de patriarhie fiindu-i recunoscut de la
Constantinopol abia in anul 1589.
Imediat dup cderea Constantinopolului sub turci, o dat cu cstoria marelui
cneaz Ivan III cu Sofia, nepoata ultimului imprat bizantin Constantin XI Paleolog,
la Moscova a inceput s circule teza despre cea de a treia Rom, ce va constitui
ulterior una din bazele ideologice ale statului rus.
In intregul spaiu al rsritului ortodox a continuat s existe o important
prezen a clugrilor. Monahismul a cunoscut o mare inflorire nu numai in Bizan
ci i in celelalte ri ale ortodoxiei. Centrul vieii monahale a continuat s fie la
Muntele Athos (Grdina Maicii Domnului) unde au aprut treptat 17 manstiri
greceti crora li s-au adugat cate o manstire a bulgarilor, sarbilor i ruilor.
Alte manstiri vestite erau la Muntele Sinai, in Thesalia. Au aprut in diferite state
manstiri ce au devenit adevrate sanctuare ale popoarelor respective, precum
Rila i Bacicovo la bulgari, Peci, Graciania, Studenia, Deceani la sarbi, Vodia,
Cozia, Neam etc. la romani, Lavra la Kiev etc.
In secolul al XIV-lea in Biserica cretin a avut loc o important disput teologic
o dat cu elaborarea de ctre Sfantul Grigorie Palama a doctrinei isihaste.
Ulterior, aceast doctrin ce se opunea i se deosebea de anumite interpretri
occidentale s-a impus in ortodoxie, unde predomin i astzi.
Pe ansamblu, in veacurile XI-XV, ortodoxia, fr a cunoate evoluii
spectaculoase, s-a consolidat continuu i a dat o coloratur specific jumtii
rsritene a continentului european.

Viaa politic european intre framiare i centralizare

Evoluia statului medieval occidental (sec. X-XV). Procesele de
centralizare politic

Statul poate fi definit drept un corp politic organizat, un ansamblu de instituii

care exercit puterea asupra unui teritoriu i asupra unei anumite populaii.
Aceste instituii pot fi incluse in dou mari categorii: centrale (care cuprind
monarhia, curtea regal i aparatul de stat derivat din ea) i reprezentative
(adunri ale categoriilor privilegiate). Se poate observa c pe parcursul istoriei
evului mediu au existat perioade in care a existat o erodare a instituiilor
centrale, i in care puterea s-a exercitat la nivelul unor centre locale. De aceea,
istoria evoluiei statului in Occident trebuie s pun in lumin, pe de o parte,
fenomenele de dezagregare, care au urmat dispariiei Imperiului Carolingian, ca
i fenomenele de refacere a unei structuri statale puternice in anumite regiuni ale
Europei.
Evoluia statului in Occident Dup destrmarea imperiului carolingian, in
teritoriile apusene (actuala Fran) titlul regal este deinut de Capeieni, familie
aristocratic ale crei domenii se gseau in zona Parisului. In spaiul german,
dup stingerea dinastiei ottoniene, titlul imperial este deinut de reprezentani ai
unor dinastii diferite, care nu reuesc ins s stopeze procesul framirii
autoritii la nivelul principatelor i al oraelor. Nici in Peninsula Iberic nu se
poate vorbi de o regalitate puternic, deoarece cucerirea arab din secolul al VIIIlea i apoi tentativele cretine de recucerire duseser la crearea mai multor
regate de dimensiuni mici (Leon, Castilia, Aragon, Navara, Portugalia). Doar in
Anglia puterea regal este mai mare, datorit cuceririi rii de ctre Wilhelm,
ducele Normandiei, in 1066.
Etapele evoluiei statelor medievale occidentale au fost in general cea a
monarhiei senioriale, urmat de cea a monarhiei strilor, in cadrul creia se
desfoar fenomenele de centralizare statal care conduc la instaurarea
monarhiei absolute.
Monarhia seniorial Folosirea sistemului relaiilor de vasalitate, considerat la
inceput un mijloc de bun guvernare, a condus sub urmai lui Carol cel Mare la
destrmarea imperiului i la formarea unor numeroase centre de putere la nivel
local. Regii stpaneau doar nominal teritoriul statului, puterea real fiind
exercitat de diferiii feudali locali (principi, duci, comii, marchizi, baroni,
castelani etc.). Regsim aceste fenomene de framiare feudal intovrite
adesea de anarhia ce caracterizeaz slbirea puterii centrale a monarhului in
Frana secolelor IX-XI, in Germania secolelor XIII-XV, etc.
De exemplu, in Frana, regele controla doar teritoriul din jurul Parisului, unde
autoritatea sa era acceptat cu greu chiar de micii si vasali. El era reprezentat
pe domeniul su de prepozii, care in calitatea lor de reprezentani direci ai
regelui impreau dreptatea in numele acestuia, strangeau drile de la rani i
convocau la oaste vasalii. Regele conducea regatul cu ajutorul curii regale (curia
regis), la care participau ins doar micii vasali din comitatul de Paris. Puterea
regal, extrem de slab la urcarea pe tron a Capeienilor, se intrete in timp
datorit impunerii principiului ereditar la urcarea pe tron i a recunoaterii
caracterului sacru al regelui.
In Germania, puterea regal a slbit dup momentul de afirmare din timpul
Ottonienilor. Titlul imperial purtat de regii germani a condus la risipirea resurselor
rii in intreprinderi de prestigiu, desfurate dincolo de graniele rii i in
indelungatul conflict dintre imperiu i papalitate. Pe de alt parte, pentru a-i
asigura susinerea expediiilor in Italia, impraii germani au atribuit o serie de
privilegii marilor seniori laici i ecleziastici. Germania se frimieaz de la mijlocul
secolului al XIII-lea intr-o multitudine de principate asupra crora impratul nu
mai exercit decat autoritatea nominal, fiind lipsit de instrumente reale de
guvernare (armat, finane, instituii centrale).

In Peninsula Iberic, perioada monarhiei senioriale se caracterizeaz prin lupta

impotriva cuceritorilor arabi a micilor principate (regatele Leon, Navarra,
comitatul Barcelonei) constituite din secolele VIII-IX in nord. Seniorii iberici lupt
adesea pe cont propriu cu regatele arabe rezultate din dizlocarea califatului de
Cordoba. Progresele puterii regale s-au afirmat treptat, pe msura extinderii
regatelor cretine ctre sudul peninsulei.
Anglia se caracterizeaz prin meninerea unei autoriti regale puternice dup
cucerirea normand, deoarece Wilhelm Cuceritorul implanteaz in fostul regat
saxon vasalitatea dup model francez, dar fr a ingdui formarea unor mari
principate teritoriale cvasi-independente, ca pe continent. Toi marii seniori
englezi sunt vasalii direci ai regelui, care conduce intreg teritoriul regatului prin
reprezentanii si, erifii, i care impune pretutindeni, din secolul al XII-lea, un
drept unitar (common law), in virtutea cruia judectori regali itinerani impart
dreptatea. Dar inc de la inceputul secolului al XIII-lea, marii baroni in alian cu
clerul i cu reprezentanii orenimii bogate reuesc s impun o limitare a
puterii regale prin Marea Cart a Libertilor (Magna Charta Libertatum), urmat
dup o jumtate de secol (1265) de constituirea Parlamentului englez.
Instituiile monarhiei senioriale Fenomenele de framiare a autoritii centrale
care au fost generate de instaurarea sistemului feudo-vasalic au fcut ca titlul
monarhic in Occident s fie mai mult nominal, autoritatea regelui asupra
teritoriului regatului s fie proporional cu resursele pe care i le punea la
dispoziie domeniul funciar stpanit in nume propriu. Pierzandu-se ideea
caracterului public al statului, aa cum fusese acesta definit de ctre romani,
regele ii datoreaz autoritatea pe care o mai are faptului c teoretic este
suzeranul tuturor marilor seniori ai regatului i nu poate fi vasalul nimnui.
Bineineles, un rege poate fi vasalul altui rege, cazul cel mai cunoscut fiind al
regelui Angliei, vasal regelui Franei pentru Normandia, Acvitania i alte posesiuni
de pe continent. Bazandu-se pe sistemul relaiilor de vasalitate i pe atribuiile de
mare senior pe care regele le are pe domeniul su personal, aceast etap din
evoluia statului medieval poate fi numit a monarhiei senioriale.
Monarhia reprezint deci o instituie care garanteaz meninerea unitii rii in
faa pericolelor externe, dar i interne, reprezentate de o excesiv framiare a
autoritii. Regele este superior celorlali mari seniori din cuprinsul regatului prin
ungere, ceremonie cu caracter religios care subliniaz faptul c deine autoritatea
de la divinitate.
O alt instituie este reprezentat de curtea regal (curia regis), cuprinzand
persoane care iniial asigur serviciul personal al regelui, dar care treptat primesc
atribuii mai bine definite. Crearea unor servicii specializate, care s asigure
gestionarea finanelor, imprirea dreptii, buna administrare prin intermediul
cancelariei, este semnul maturizrii statale. Armata este o alt instituie care
evolueaz treptat, cuprinzand trupele puse la dispoziie de membrii curii regale,
la care se adaug oastea vasalilor regali, pe care acetia trebuie s o pun la
dispoziia suveranului in virtutea obligaiei lor de a-i da ajutor (auxilium) in caz de
nevoie. O astfel de oaste era indisciplinat, marii feudali refuzand adesea s se
supun unei conduceri unice; era instabil, deoarece la expirarea termenului
pentru care erau obligai prin jurmant s-i urmeze la lupt seniorul, vasalii se
puteau retrage din campanie fr s fie invinuii de trdare. Pe de alt parte,
progresele tehnicii militare fceau aceast oaste feudal din ce in ce mai puin
eficient, astfel incat regalitatea a inlocuit treptat obligaia vasalilor de a
participa la lupt cu trupe prin plata unei taxe care a fost folosit pentru a recruta
o armat de profesie.
Monarhia strilor Nesigurana provocat de rzboaiele dintre feudali a determinat
grupurile sociale care nu se puteau apra singure, precum clericii i orenii, s
sprijine restabilirea autoritii monarhice i eliminarea framirii. Clerul a pus la

dispoziia regilor specialiti care s-i ajute in guvernare, sprijin preios in condiiile
in care de regul doar oamenii Bisericii mai tiau carte. Orenii au sprijinit
regalitatea cu bani, prin imprumuturi i impozite, cu trupe militare, sub forma
miliiilor urbane, cu funcionari bine pregtii incepand din momentul renaterii
colilor urbane. A contribuit la creterea puterii regale i dezvoltarea economic,
inflorirea comerului i a oraelor, care au creat condiiile exercitrii autoritii pe
o scar mai larg decat inainte, cand economia natural era regula, i cand
legturile intre diferitele regiuni erau puine i realizate cu greutate. Schimbrile
in tehnica i organizarea militar, care au fcut s scad rolul cavaleriei nobiliare
in favoarea pedestrailor inarmai cu arcuri, arbalete i apoi cu arme de foc, au
contribuit la reducerea rolului militar al nobilimii. In acelai timp ins, regalitatea
care dispunea de resurse mai importante ii forma armate mai moderne,
alctuite din profesioniti.
Consolidarea puterii regale se exprim, de exemplu, in Frana, in faptul c regele
este recunoscut acum ca judector suprem in intreg regatul, c moneda sa
circul peste tot i incepe s elimine monedele locale ale principilor, c
autoritatea sa este acum recunoscut i de marii vasali din exteriorul domeniului
regal. In Anglia, regele dispune de o armat proprie, de tip mai modern decat cea
francez, recrutat pe principii feudale. Deoarece convertise obligaia feudal de
participare la oastea regal vreme de 40 de zile intr-un impozit, regele poate
intreine o armat mai numeroas i mai disciplinat, cu contingente specializate,
precum vestiii arcai care au asigurat supremaia englez in primele faze ale
Rzboiului de 100 de ani.
Monarhia, dei consolidat, nu putea rezolva singur toate problemele guvernrii,
astfel incat a fost necesar colaborarea cu reprezentanii strilor sociale
privilegiate (clerul, nobilimea, orenii bogai). Acetia au constituit adunri
reprezentative, cunoscute sub diferite denumiri: State Generale in Frana
(convocate pentru prima oar de ctre Filip cel Frumos, in 1302), Parlament in
Anglia (din 1265), Cortesuri in Peninsula Iberic (aprute in secolul al XIII-lea).
Convocarea acestor adunri a fost datorat nevoii crescande de bani, pe care
regii nu-i puteau obine de la supui fr consimmantul acestora, conform unui
principiu roman actualizat, care spunea c ceea ce ii atinge pe toi trebuie
consimit de toi. In realitate, se pronunau asupra problemei noilor impozite doar
elitele din randul fiecrei stri. In secolele XIII-XV, datorit colaborrii dintre
autoritatea monarhic i aceste adunri ale reprezentanilor strilor privilegiate,
statul medieval din anumite zone ale Europei este considerat monarhie a strilor.
Instituiile monarhiei strilor Tendina care se constat in ri precum Frana,
Anglia, Spania, Portugalia este de intrire a puterii regale in detrimentul celei a
marilor feudali. O contribuie important a avut-o stabilirea unor impozite
percepute de pe teritoriul intregului regat. La inceput cu caracter extraordinar,
impuse de nevoia purtrii rzboaielor, taxele devin permanente i regulate,
punand astfel la dispoziia regalitii sume incomparabil mai mari decat cele de
care dispuneau principii teritoriali. Impunerea acestor contribuii s-a fcut cu
ajutorul instituiilor reprezentative care ii reuneau pe delegaii strilor
privilegiate. Numite State Generale in Frana, Cortesuri in Peninsula Iberic,
Parlament in Anglia, aceste adunri ale strilor generale au susinut regalitatea in
procesul de centralizare prin aprobarea impozitelor, dar au incercat, mai ales in
condiii de criz, s impart cu puterea central guvernarea statului. Euat in
Frana i Peninsula Iberic, acest deziderat a devenit realitate in cazul Angliei,
unde Parlamentul incepe din secolul al XII-lea s aib un rol din ce in ce mai
important in viaa politic a rii. In afara acestor instituii reprezentative care
acionau la scara intregii ri, existau i adunri ale strilor provinciale,
constituite la nivel local, i care ii asumau unele atribuii privitoare la
gestionarea treburilor locale.

Curia regal se specializeaz din ce in ce mai mult, apar funcii bine definite,
atribuite unor dregtori care au atribuii legate de serviciul personal al
monarhului, dar i privitoare la tezaur, cancelarie, armat etc. Din secolul al XIIIlea, cel puin in Frana, se constat separarea intre serviciul principelui i cel al
statului, probabil i sub influena redescoperirii lui Aristotel i odat cu filosofia
acestuia i a ideii de stat ca form natural de organizare a umanitii. Se
contureaz un consiliu regal, in care intr nobili, reprezentani ai clerului, legiti
(letrados in Spania) care contribuie la dezbaterea i luarea hotrarilor importante
in politica intern i extern a rii.
Pentru o mai bun administrare a teritoriului, regalitatea apeleaz la o serie de
organe locale, menite s asigure autoritatea regelui in teritoriu: prepozii, balivi,
seneali in Frana, erifi in comitatele engleze, coregidori in Spania. In general
atribuiile acestor reprezentani locali erau complexe: militare, administrative,
fiscale, judiciare.
Tribunalele regale sunt alte instituii importante in procesul intririi puterii
centrale. Dac in perioada monarhiei feudale sau senioriale, imprirea dreptii
era un drept al fiecrui senior local, in monarhiei strilor ia exercitarea justiiei
este concentrat in mainile reprezentanilor regelui. In Frana, din secolul al XIIIlea, in urma specializrii curiei regale apare Parlamentul, instan suprem de
justiie. Alturi de acesta, din secolul al XV-lea, existau i parlamente provinciale,
cu aceleai atribuii. In Anglia, tribunalele regale ii extind competenele la scara
intregii ri inc din secolul al XII-lea, paralel cu elaborarea unui drept comun,
care s nu mai in seama de diferitele cutume locale.
In general, instituiile cristalizate in timpul monarhiei strilor se menin i se
dezvolt pe parcursul centralizrii statale, evoluand in direcia intririi autoritii
regale in ri ca Frana, Spania sau Portugalia.
Statele centralizate Centralizarea statal, procesul prin care sunt eliminate
centrele locale de putere in favoarea unei unice puteri a monarhului, s-a
desfurat in condiii deosebite in diferitele regiuni ale Europei care au reuit s
depeasc starea de framiare. Centralizarea presupunea pe de o parte
unificarea intregului teritoriu al rii in jurul domeniului stpanit direct de rege
(centralizare teritorial), iar pe de alt parte, stabilirea acelorai instituii in tot
regatul (centralizare instituional). Ea s-a realizat prin cuceriri, cumprri,
cstorii, care au condus la mrirea domeniului regal. Pe plan ideologic au fost
importante i argumentele teoretice aduse de redescoperirea filosofiei lui
Aristotel ca i a dreptului roman, prin intemediul Codului lui Iustinian. Dante sau
Marsilio din Padova au contribuii eseniale in aprarea rolului statului in raport cu
autoritatea ecleziastic. De asemenea, o serie de argumente teoretice in
domeniul puterii regale au fost aduse de legiti. Oameni cu pregtire in domeniul
dreptului, in momentul in care in Occident reincep s se foloseasc legile scrise,
de origine roman, in defavoarea legiuirilor nescrise, cutumiare, acetia
argumenteaz superioritatea regelui asupra principilor teritoriali i faptul c
deasupra lui nu exist o alt autoritate. Regele e imprat in regatul su, spun
legitii francezi in secolul al XIII-lea, opunandu-se astfel in acelai timp i puterii
principilor locali, dar i preteniilor impratului german la o autoritate superioar
celei regale.
Creterea puterii monarhice in direcia centralizrii nu a fost posibil in Germania
i Italia, unde condiiile interne au condus la meninerea framirii politice,
predominand principatele i oraele-state.
Intrirea puterii regale Intre secolele XI-XIII au loc o serie de transformri
economice i sociale care au condus la stoparea procesului de framiare i la
inversarea acestuia, in sensul creterii puterii la nivelul unui centru reprezentat
de regalitate.

Pentru ca puterea regal s se exercite pe intregul teritoriu este nevoie ca ea s

fie recunoscut de toi supui, astfel spus, trebuie ca monarhul s se bucure de
legitimitate. Fora nu este suficient, i in general nu reprezint mijlocul principal
de sporire a legitimitii, de aceea se apeleaz la mijloace mai subtile de
convingere. Regii ii afirm un caracter sacru, care le este conferit de ungerea
prezent in ritualul de incoronare, prin care se manifest calitatea lor de alei ai
lui Dumnezeu. Originea divin a autoritii acestora contribuie la apariia treptat
a unei veneraii cvasireligioase privind persoana suveranilor i la constituirea
mitului bunului monarh. O expresie deosebit a acestui caracter sacru al
monarhilor este capacitatea de a vindeca anumite boli, atribuit regilor
taumaturgi din Frana i Anglia. Importana dinastiei, tranformat in simbol al
regatului, este un alt mijloc de intrire a legitimitii.Transmiterea ereditar a
tronului permite solidarizarea in jurul unei familii, considerat deintoarea unei
charisme de tip special. Regele trebuie s se manifeste ca promotor al justiiei,
binevoitor ctre toi, i de asemenea trebuie s joace rolul aprtorului supuilor
si in faa pericolelor reprezentate de rzboaiele cu dumanii externi. Aceasta
este de altfel principala justificare pentru drile care sunt impuse pe teritoriul
intregului regat.
Poziia grupurilor sociale fa de centralizare Intrirea puterii regale nu se face
ins cu uurin, iar diferitele categorii i grupuri sociale au atitudini diferite fa
de aceasta. Marea nobilime este in general ostil, deoarece prin centralizare
puterea ei este micorat i este obligat s accepte o disciplin impus de
regalitate, prin care pierd o serie de drepturi. Sunt ins i mari nobili care au de
citigat prin creterea puterii regale, astfel c sprijin monarhia in efortul de
centralizare. Mica nobilime, care are frecvent de suferit datorit abuzurilor marii
nobilimi este in general favorabil centralizrii, mai ales c pentru ea intrarea in
serviciul suveranului poate insemna acumularea de bogie i de prestigiu.
rnimea este interesat mai ales de imbuntirea propriei situaii i de
inlturarea arbitrariului seniorilor locali, astfel c sprijin in general procesul
intririi puterii regale, mai ales datorit credinei larg rspandite c monarhul
este bun, dar sfetnicii ri nu-i aduc la cunotin suferinele poporului. Cel mai
important sprijin dat de rnime regaliti este de fapt indirect, constand in plata
impozitelor ce pun la dispoziia monarhilor mijloacele materiale necesare
asigurrii funcionrii sistemului politic. Pe de alt parte, prin rezistena uneori
armat in faa exploatrii feudale, ii determin pe nobili s caute ajutorul
regalitii i s fie astfel mai uor de convins de avantajele intririi puterii regale.
Orenimea are nevoie pentru desfurarea activitilor sale comerciale i
meteugreti de securitatea pe care o putere central o poate aduce statului,
astfel c sprijin eforturile regalitii de restabilire a ordinii. Cu cat curtea regal
este mai important i mai strlucitoare, cu atat crete cererea de produse, pe
care orenii sunt pregtii s le pun la dispoziia regalitii, ai cror furnizori
devin. Orenii ofer monarhilor cadre bine pregtite in domeniul juridic (legitii),
funcionari, specialiti ai finanelor. i nu in ultimul rand, contribuie la intrirea
puterii regale prin plata impozitelor i prin imprumuturile pe care le acord
monarhilor. Clerul are la randul su nevoie de protecie impotriva rzboinicilor, i
in schimbul acesteia ofer regalitii justificri de natur spiritual, care s
contribuie la sporirea legitimitii acesteia. De asemenea, regii ii aleg consilierii
din randul clerului, care-i pune la dispoziie tiutori de carte, i apeleaz la
bogiile Bisericii atunci cand au nevoie presant de bani. Dei exist i momente
de conflict intre Biseric i autoritatea politic, in linii mari se poate spune c
principalul aliat al monarhilor europeni in cadrul procesului de centralizare a fost
clerul.
Mecanismele realizrii centralizrii Condiiile politice diferite au fcut ca procesul
de centralizare s aib caracteristici aparte in diferitele state ale Europei. In

Frana, centralizarea, pe lang aspectul instituional, a avut o important

component teritorial, fiind nevoie de integrarea in domeniul regal a teritoriilor
controlate de mari nobili i, de asemenea, punandu-se problema eliberrii unor
pri ale teritoriului francez care erau stpanite de englezi (in cadrul Rzboiului
de 100 de ani). Deoarece Anglia fusese cucerit de normanzi de la anglo-saxoni
in 1066, iar regele Wilhelm Cuceritorul imprise pmantul vasalilor si direci,
aici nu au avut loc fenomene de framiare atat de puternice precum in Frana,
astfel c aspectul principal al centralizrii a fost cel instituional. In Peninsula
Iberic, prin cucerirea arab s-a introdus o linie de demarcaie intre teritoriile
cretine i cele stpanite de Islam, ceea ce a fcut ca aici eliberarea de sub
stpanirea arab i unificarea instituional s mearg in paralel.
In urma altei confruntri intre regalitatea englez i rzvrtii aparinand strilor
privilegiate, in 1265 este convocat o adunare reprezentativ considerat de
ctre istorici drept inceputul Parlamentului englez i al colaborrii acestuia cu
regalitatea. In timpul lui Eduard I (1272-1307), care a dus numeroase lupte ce au
necesitat fonduri importante, (cruciade, cucerirea Trii Galilor, rzboiul impotriva
Scoiei), Parlamentul este convocat frecvent i ii intrete puterea. Rzboiul de
100 de ani transform Parlamentul intr-un organism de control al puterii regale.
Infrangerea in rzboiul de 100 de ani a dat posibilitate Angliei s se concentreze
asupra problemelor interne i, dup depirea crizei reprezentat de luptele
dintre familiile aristocratice de Lancaste i York in cadrul Rzboiului celor dou
roze (1455-1485), s inainteze pe calea instaurrii monarhiei absolute, prin
venirea la putere a lui Henric al VII-lea Tudor (1485-1507).
Ereziile medievale
Dorina de a reveni la idealul srciei i vieii apostolice se manifest i dincolo
de limitele Bisericii oficiale, animand micri populare care in cele din urm se
transform in adevrate erezii. Acestea se caracterizeaz prin dispreul fa de
lume i ura fa de trup, o dorin excesiv de puritate i adesea prin concepii
dualiste. Considerand Biserica oficial marcat de toate tarele veacului, micrile
eretice manifest un puternic anticlericalism, ce duce uneori la constituirea unei
ierarhii paralele.
Valdenzii sunt adepii unei micri intemeiate ctre 1170 de ctre negustorul
lionez Pietro Valdo, care predic despre nevoia de pocin, srcie i impotriva
ideii de proprietate. Dac la inceput micarea este aprobat de papalitate, pe
msur ce adepii lui Valdo cer s primeasc spovedaniile i s acorde canoanele
de pocin, episcopii reacioneaz negativ i, in cele din urm, valdenzii sunt
condamnai ca eretici. Reprimat in Frana, micarea supravieuiete vreme mai
indelungat in zonele muntoase din nordul Italiei.
Catarii, numii i albigenzi de la oraul Albi, din sudul Franei, care a constituit
unul dintre centrele lor, animeaz cea mai cunoscut micare eretic occidental.
Erezie dualist, care consider c tot ce ine de material in aceast lume, inclusiv
trupul omenesc, a fost creat de un Demiurg ru, iar singur partea spiritual este
creaia lui Dumnezeu, catarismul a fost apropiat de bogomilismul care s-a
manifestat in perioada medieval in Imperiul bizantin i in Balcani. Chiar numele
a fost explicat prin termenul grecesc de catharoi, care inseamn cei puri,
trimiind astfel la pretenia catarilor de a duce o via de puritate in contrast cu
corupia din randul Bisericii oficiale i a celor ce-i urmau preceptele. Dac in lume
se manifest dou principii egale in for i demnitate, binele i rul, atunci
scopul vieii este de a separa sufletul care aparine sferei spirituale, deci binelui,
din trupul care face parte din domeniul rului. Aceasta se poate face prin
respectarea srciei de tip evanghelic i prin dezinteresul fa de lumea
pmanteasc, inclusiv fa de structurile statului sau ale Bisericii oficiale. De
asemenea, lumea fiind domeniul rului, procreerea nu mai are sens, deci

sexualitatea trebuie refuzat. Cei ce nu respectau aceste precepte nu se puteau

elibera pentru a urca in ceruri i se reincarnau, eventual, chiar in animale, motiv
pentru care catarii susineau o alimentaie vegetarian. Opoziia categoric
dintre trup i suflet pe care o propovduiau ei fcea imposibil Intruparea, de
aceea ei spuneau c Iisus Christos a fost de fapt un inger, la fel ca Maria, i c nu
a murit pe cruce, Rstignirea fiind o simpl iluzie. In aceste condiii, mantuirea nu
putea veni din partea Bisericii oficiale, oper a Diavolului, ci doar datorit
existenei unor perfeci, credincioi catari care, prin modul lor de via, puteau
juca rolul de mediatori. Singura tain pe care o acceptau catarii, constituii de
altfel intr-un fel de Biseric paralel, era consolamentum, ritual prin care
perfectul ii punea mainile pe credinciosul aflat pe patul de moarte, i acesta se
considera mantuit. Acest ritual putea fi performat o singur dat, de aceea, dac
cel ce il primise ii revenea, riscul de a pctui din nou era atat de mare, incat se
recomanda endura, refuzul hranei pentru ca moartea s desprind in cele din
urm sufletul de trup i s-l duc spre ceruri.
Micarea pare s fi ieit cu putere in eviden in 1167, cand s-ar fi organizat un
conciliu catar, care ar fi condamnat Biserica oficial i ar fi constituit o ierarhie
catar proprie. Cum predicile catare se indreptau de asemenea impotriva
rzboiului, implicit a cruciadei, impotriva jurmantului - punand in discuie
sistemul feudo-vasalic i practica judiciar a vremii, ca i impotriva judecii, era
clar c micarea ataca toate structurile de rezisten, laice i eclesiastice ale
societii medievale. In aceste condiii, este explicabil coaliia dintre regele
Franei, Filip al II-lea August, dornic s aduc sub autoritatea sa sudul Franei, al
crui specific aparte era i mai mult subliniat de rspandirea catarismului, i papa
Inoceniu al III-lea. Acesta ii afirmase cu puterea calitatea de conductor
universal al Bisericii, mai ales c in acel moment la Constantinopol, datorit celei
de-a patra cruciade, nu mai exista un patriarh ortodox. In 1208 se predic deci o
cruciad impotriva catarilor, la care iau parte in primul rand cavaleri din nordul
Franei, atrai de bogiile unui sud mult mai dezvoltat i rafinat, condui de fiul
regelui i de unul dintre marii si vasali, Simon de Montfort. In sud, unde numrul
catarilor nu depea probabil 5% din populaie, toi fac front comun impotriva
invaziei ale crei conotaii politice nu scap nimnui. La asediul oraului Beziers,
din 1209, cand legatului papal i s-a atras atenia c pe lang eretici sunt
masacrai i muli catolici, acesta ar fi rspuns omorii-i pe toi, Dumnezeu o s
i-i gseasc pe ai si. Luptele au continuat in acest spirit vreme indelungat,
impotriva catarilor fiind aruncate i forele Inchiziiei i fiind creat i un nou ordin
monastic, cel al dominicanilor. Cetatea Montsegur, ultima fortrea catar,
cdea in 1244. Comitatul de Toulouse, care oferise sprijin catarilor in incercarea
de a rezista integrrii sale forate in regatul francez era cuprins in domeniul regal.
Ctre 1320 dispreau ultimii catari, dar ideile lor, insuficient cunoscute, mai
fascineaz i astzi, mai ales pe cei interesai de ocultism.
Evoluia statului medieval (sec. X-XV)
Statul

medieval cunoate n evoluia sa mai multe etape:

monarhia feudal sau seniorial;
monarhia strilor;
monarhia centralizat.

Monarhia seniorial
Folosirea sistemului relaiilor de vasalitate, considerat la nceput un mijloc de
bun guvernare, a condus sub urmaii lui Carol cel Mare la destrmarea
imperiului i formarea unor numeroase centre de putere la nivel local. Regii

stpneau doar nominal teritoriul statului, puterea real fiind exercitat de diferiii
feudali locali (principi, duci, comii, marchizi, baroni, castelani etc.). Regsim
aceste fenomene de frmiare feudal, ntovrite adesea de anarhia ce
caracterizeaz slbirea puterii centrale a monarhului, n Frana secolelor IX-XI, n
Germania n secolele XIII-XV etc.
Frmiarea feudal a fcut ca titlul monarhic n Occident s fie mai mult
nominal, autoritatea regelui asupra teritoriului regatului s fie proporional cu
resursele pe care i le punea la dispoziie domeniul funciar stpnit n nume
propriu. Regele i datoreaz autoritatea pe care o mai are faptului c teoretic
este suzeranul tuturor marilor seniori ai regatului i nu poate fi vasalul nimnui.
Bazndu-se pe sistemul relaiilor de vasalitate i pe atribuiile de mare senior pe
care regele le are pe domeniul su personal, aceast etap din evoluia statului
medieval poate fi numit a monarhiei senioriale.
Monarhia este o instituie care garanteaz meninerea unitii rii n faa
pericolelor externe dar i interne, reprezentate de o excesiv frmiare a
autoritii. Regele este superior celorlali mari seniori din cuprinsul regatului prin
ungere, ceremonie cu caracter
religios care subliniaz faptul c deine
autoritatea de la divinitate.
Curtea regal (curia regis) cuprinde persoane care iniial asigur serviciul
personal al regelui, dar care treptat primesc atribuii mai bine definite. Crearea
unor servicii specializate, care s asigure gestionarea finanelor, mprirea
dreptii, buna administrare prin intermediul cancelariei, este semnul maturizrii
statale.
Armata cuprinde trupele membrilor curii regale, la care se adaug oastea
vasalilor regali, pe care acetia trebuie s o pun la dispoziia suveranului n
virtutea obligaiei lor de a-i da ajutor (auxilium) n caz de nevoie. O astfel de
oaste era indisciplinat, marii feudali refuznd adesea s se supun unei
conduceri unice. Era i instabil, deoarece, la expirarea termenului pentru care
erau obligai prin jurmnt s-i urmeze la lupt seniorul, vasalii se puteau
retrage din campanie fr s fie nvinuii de trdare.
Monarhia strilor
Nesigurana provocat de rzboaiele dintre feudali a determinat grupurile sociale
care nu se puteau apra singure, precum clericii i orenii, s sprijine
restabilirea autoritii monarhice i eliminarea frmirii, punndu-i la dispoziie
bani, ostai, specialiti tiutori de carte. A contribuit la creterea puterii regale i
dezvoltarea economic, nflorirea comerului i a oraelor, care au creat condiiile
exercitrii autoritii pe o scar mai larg dect nainte. Schimbrile n tehnica i
organizarea militar, care au fcut s scad rolul cavaleriei nobiliare n favoarea
pedestrailor narmai cu arcuri, arbalete i apoi cu arme de foc, au contribuit la
reducerea rolului militar al nobilimii. n acelai timp ns, regalitea, care dispunea
de resurse mai importante, i forma armate mai moderne, alctuite din
profesioniti
Monarhia, dei consolidat, nu putea rezolva singur toate problemele guvernrii,
astfel nct a fost necesar colaborarea cu reprezentanii strilor sociale
privilegiate (clerul, nobilimea, orenii bogai). Acetia au constituit adunri
reprezentative, cunoscute sub diferite denumiri: State Generale n Frana,
Parlament n Anglia, Cortesuri n Peninsula Iberic. n secolele
XIII-XV, datorit colaborrii dintre autoritatea monarhic i aceste adunri ale
reprezentanilor strilor privilegiate, statul medieval din anumite zone ale Europei
este considerat monarhie a strilor.

Statele centralizate
Centralizarea statal, procesul prin care sunt eliminate centrele locale de putere
n favoarea unei unice puteri a monarhului, s-a desfurat ntre sec. XI-XIII n
condiii diferite n diferitele regiuni ale Europei care au reuit s depeasc
starea de frmiare.
Centralizarea, care presupunea pe de o parte unificarea ntregului teritoriu al
rii n jurul domeniului stpnit direct de rege, iar pe de alt parte, stabilirea
acelorai instituii n tot regatul, a beneficiat i de argumentele teoretice aduse
de legiti. Acetia erau oameni cu pregtire n domeniul dreptului, care, n
momentul n care n Occident rencep s se foloseasc legile scrise, de origine
roman, n defavoarea legiuirilor nescrise, cutumiare, argumenteaz
superioritatea regelui asupra principilor teritoriali i faptul c deasupra lui nu
exist o alt autoritate. "Regele e mprat n regatul su", spun legitii francezi n
secolul al XIV-lea, opunndu-se astfel n acelai timp i puterii principilor locali
dar i preteniilor mpratului german la o autoritate superioar celei regale.
Creterea puterii monarhice n direcia centralizrii nu a fost posibil n Germania
i Italia, unde condiiile interne au condus la meninerea frmirii politice,
predominnd principatele i oraele-state.
Instituiile din monarhia strilor i din statele centralizate
Tendina care se constat n ri precum Frana, Anglia, Spania, Portugalia este de
ntrire a puterii regale n detrimentul celei a marilor feudali. O contribuie
important a avut-o stabilirea unor impozite percepute de pe teritoriul ntregului
regat. La nceput cu caracter extraordinar, impuse de nevoia purtrii rzboaielor,
taxele devin permanente i regulate, punnd astfel la dispoziia regalitii sume
incomparabil mai mari dect cele de care dispuneau principii teritoriali.
Impunerea acestor contribuii s-a fcut cu ajutorul instituiilor reprezentative care
i reuneau pe delegaii strilor privilegiate. Numite State Generale n Frana,
Cortesuri n Peninsula Iberic, Parlament n Anglia, aceste adunri ale strilor
generale au susinut regalitatea n procesul de centralizare prin aprobarea
impozitelor, dar au ncercat, mai ales n condiii de criz, s mpart cu puterea
central guvernarea statului. Euat n Frana i Peninsula Iberic, acest deziderat
a devenit realitate n cazul Angliei. n afara acestor instituii reprezentative care
acionau la scara ntregii ri, existau i adunri ale strilor provinciale,
constituite la nivel local, i care i asumau unele atribuii privitoare la
gestionarea treburilor locale.
Curia regal se specializeaz din ce n ce mai mult, apar funcii bine definite,
atribuite unor dregtori care au atribuii legate de serviciul personal al
monarhului, dar i privitoare la tezaur, cancelarie, armat, etc. Se contureaz un
consiliu regal, n care intr nobili, reprezentani ai clerului, legiti care contribuie
la dezbaterea i luarea hotrrilor importante n politica intern i extern a rii.
Pentru o mai bun administrare a teritoriului, regalitatea apeleaz la o serie de
organe locale, menite s asigure autoritatea regelui n teritoriu: prepozii, balivi,
seneali n Frana, erifi n comitatele engleze, coregidori n Spania. n general
atribuiile acestor reprezentani locali erau complexe: militare, administrative,
fiscale, judiciare.
Tribunalele regale sunt alte instituii importante n procesul ntririi puterii
centrale. Dac n perioada monarhiei feudale sau senioriale, mprirea dreptii
era un drept al fiecrui senior local, n monarhiei strilor, exercitarea justiiei este
concentrat n minile reprezentanilor regelui. n Frana, din secolul al XIII-lea, n
urma specializrii curiei regale apare Parlamentul, instan suprem de justiie.
Alturi
de
acesta,
din
secolul

al XV-lea, existau i parlamente provinciale, cu aceleai atribuii. n Anglia,

tribunalele regale i extind competenele la scara ntregii ri nc din secolul al
XII-lea, paralel cu elaborarea unui drept comun, care s nu mai in seama de
diferitele cutume locale.
Condiiile politice diferite au fcut ca procesul de centralizare s aib
caracteristici aparte n diferitele state ale Europei.
n Frana, centralizarea, pe lng aspectul instituional, a avut o important
component teritorial, fiind nevoie de unificare la domeniul regal a teritoriilor
controlate de mari nobili, i de asemenea punndu-se problema eliberrii unor
pri ale teritoriului francez care erau stpnite de englezi (mai ales n cadrul
Rzboiului de 100 de ani, dar i anterior).
Deoarece Anglia fusese cucerit de normanzi de la anglo-saxoni n 1066 iar
regele Wilhelm Cuceritorul i asumase dreptul de a mpri pmntul unor vasali
direci, aici nu au avut loc fenomene de frmiare att de puternice precum n
Frana, astfel c aspectul principal al centralizrii a fost cel instituional.
n Peninsula Iberic, prin cucerirea arab s-a introdus o linie de demarcaie ntre
teritoriile cretine i cele stpnite de Islam, ceea ce a fcut ca aici eliberarea de
sub stpnirea arab i unificarea instituional s mearg n paralel.
Centralizarea in Frana
Dinastia capeian a fost cea care a reuit centralizarea politic a Franei. Regele
Ludovic al VI-lea (1108-1137) d semnalul luptei de restaurare a ordinii in
domeniul regal, supunandu-i pe marii seniori rebeli.
Suger, Viaa lui Ludovic al VI-lea cel Gros
-Regele Franei aduce la ordine pe un vasal nesupus (1108-1109)Din inutul Berry a venit un om iscusit, cu gura de aur, Alard Guillobaud, care s-a
plns cu mult elocin n numele fiului su vitreg i l-a rugat cu umilin pe
stpnul nostru regele s-l cheme n faa curii sale n virtutea puterii sale
suverane pe nobilul baron Aimon, supranumit Vairevache, senior de Bourbon,
care nesocotea orice dreptate, astfel nct regele s pedepseasc ndrzneala
nemsurat cu care Aimon l lipsea de dreapta motenire pe nepotul su, fiul
fratelui su mai mare Archambaud, i s decid prin judecata francezilor ce se
cuvine fiecruia.
Regele, att din dragoste pentru dreptate ct i din mil fa de biseric i de
sraci, s-a temut ca nu cumva cu aceast ocazie s se nmuleasc rzboaiele
cele rele, iar sracii snu aib de suferit din cauza trufiei cuiva. El a pus s fie
chemat numitul Aimon s vin s-i apere cauza. A fost zadarnic; acela,
temndu-se de rezultatul judecii, a refuzat s se prezinte. Atunci, fr a se lsa
oprit nici de plceri i nici de lene, regele a pornit spre Berry n fruntea unei otiri
numeroase i, ndreptndu-se spre Germigny, un castel mine ntrit aparinnd
numitului Aimon, l-a asaltat cu vigoare.
Dndu-i seama c nu putea nicidecum rezista i pierznd orice speran de a se
salva pe sine i castelul su, Aimon n-a gsit alt cale de mntuire dect aceea
de a se arunca la picioarele regelui, prosternndu-se de mai multe ori, spre
marea surpriz a multora, i rugndu-l pe rege s se arate milostiv fa de el. ia predat castelul i s-a predat pe sine nsui n ntregime la discreia majestii
regale, i pe ct fusese nainte de trufa, pe att de umil s-a supus acum justiiei
regale. Pstrnd castelul, regele l-a luat pe Aimon n Frana 31 pentru a fi judecat

31n acea vreme denumirea de Frana se aplica numai regiunii din jurul Parisului, care inea direct de domeniul regal,
iar francezi erau numii locuitorii domeniului regal.

acolo, i prin judecata francezilor i cu tot atta echitate ct pietate, a rezolvat

plngerea unchului i a nepotului i a pus captasupririlor i muncilor la care
erau supui cei muli cu preul unui efort considerabil i a unei mari cheltuieli.
Dup aceasta a prins obiceiul de a face deseori, i ntotdeauna cu aceeai
clemen, expediii prin ar pentru a asigura linitea bisericilor i sracilor.
(B. Murgescu, coord., Istoria lumii n texte, p. 126)
Filip al II-lea August (1180-1223) reuete s elimine aproape total stpanirea
englez asupra unor teritorii franceze. Aceasta era datorat deinerii de ctre
regele Angliei ca feude a Normandiei, ducatul din care pornise Wilhelm
Cuceritorul i a Acvitaniei, adus ca zestre alturi de alte teritorii de ctre Alienor
de Acvitania, cstorit cu Henric al II-lea (1154-1189). Domeniul regal se extinde
spre sud, in Toulouse mai ales in urma cruciadei impotriva albigenzilor (eretici
dualiti) i spre est (anexarea comitatului de Champagne). In timpul lui Ludovic al
IX-lea cel Sfant (1226-1270) justiia regal se intrete i se exercit pe teritoriul
intregului regat, iar moneda regal, realizat din nou din aur, inlocuiete
monedele locale btute de marii feudali.
Jean de Joinville, Le livre de saintes parles et les bons faits de notre
saint roi Louis
mprirea justiiei de ctre Ludovic cel Sfnt (1226-1270)
Regele nu uita niciodat aceast nvtur: i conducea ara cu bun credin i
cu team de Dumnezeu, cum o s nelegei din cele ce urmeaz. Aranjase totul
n aa fel, nct dup liturghie, monseniorul de Nesle, bunul conte de Soissons i
noi ceilali care eram cu el, mergeam s ascultm pledoariile care sunt numite
acum "jalbe"(). I se ntmpla adesea vara, dup liturghie, s mearg s se
aeze n pdurea de la Vincennes, cu spatele la un stejar, i ne punea s ne
aezm n jurul lui. Toi cei ce aveau vreo pricin veneau s-i vorbeasc, fr s
fie mpiedicai de vreun aprod sau de altcineva. i el nsui i ntreba: "E aici
cineva care are un proces?". Prile se ridicau. "Tcei", spunea regele, "vom
rezolva pricinile voastre rnd pe rnd". i chema atunci pe monseniorul Pierre de
Fontaines i pe monseniorul Geoffroi de Villette i i spunea unuia din ei:
"Rezolvai aceast nenelegere".Dac era ceva de adugat la propunerile
arbitrilor si sau ale celeilalte pri, o fcea chiar el. L-am vzut vara de cteva
ori ducndu-se s in audien n grdina de la Paris (). Punea s se atearn
pentru noi un covor pe pmnt i tot poporul venit pentru a-i prezenta cererile
sttea n picioare de jur mprejur. i el rezolva pricinile n felul n care am spus
mai sus, c o fcea n pdurea de la Vincennes.
(B. Murgescu, Istoria lumii n texte, p. 127)
In timpul lui Filip al IV-lea cel Frumos (1285-1314) continu mai ales procesul de
centralizare instituional, instituindu-se un sistem de impozite regulate. De
asemenea, conflictul acestuia cu papalitatea, in timpul cruia societatea francez
s-a solidarizat in jurul regelui, a contribuit la consolidarea autoritii monarhice.
Rzboiul de 100 de ani (1337-1453) desfurat intre Anglia i Frana a prut s
pun sub semnul intrebrii progresele centralizrii, datorit succeselor engleze i
a violentelor micri sociale de la mijlocul secolului al XIV-lea.
Rzboiul de 100 de ani La inceputul secolului al XIV-lea, centralizarea Franei
prea intrat pe un fga ireversibil, dar conflictul izbucnit cu Anglia, i cunoscut

sub numele de rzboiul de 100 de ani avea s creeze mari probleme ambelor
monarhii.
Cauzele generale sunt legate de meninerea unor teritorii ale Franei actuale in
posesia regilor Angliei, care prestau omagiu de vasalitate regilor francezi, dar
nesocoteau uneori obligaiile contractului vasalic. De altfel, una din cauzele
imediate ale rzboiului a fost refuzul regelui Eduard al III-lea al Angliei s presteze
omagiu regelui Franei pentru ducatul Guyenne (sud-vestul Franei).
O alt cauz privete rivalitatea franco-englez pentru comitatul Flandrei, zon
foarte prosper din punct de vedere economic, care depindea politic de Frana,
dar era atras in sfera de influen a economiei engleze. In Flandra se dezvoltase
postvritul, iar materia prim (lana) provenea in mare parte din Anglia, ca atare
schimburile comerciale intre cele dou zone erau foarte importante.
Un posibil factor favorizant este criza secolului al XIV-lea, care diminuand
veniturile obinute de seniori pe seama ranilor, ii indeamn pe acetia s vad
din nou in rzboi o surs onorabil de citiguri.
Cauza imediat a rzboiului a fost ins reprezentat de criza pentru succesiunea
la tronul Franei deschis prin moartea in 1328 a ultimului urma direct al regelui
Filip al IV-lea cel Frumos. Cum toi fii regelui muriser fr a lsa urmai de sex
masculin, se punea problema alegerii unui nou rege. Fiica lui Filip al IV-lea era
cstorit cu Eduard al II-lea, regele Angliei, i fiul su, Eduard al III-lea, invoca
dreptul de a ocupa tronul. Marii nobili francezi invoc ins o prevedere a legii
salice din secolul al VI-lea care nu permitea femeilor s moteneasc pmant, i
susin c tronul regatului nu se transmite prin femei. Cea mai apropiat rud a
defunctului rege pe linie masculin rmanea nepotul su de frate, din ramura
Valois a familiei capeiene, care urc pe tron sub numele de Filip al VI-lea.
Rzboiul debuteaz in 1337 i prea mai puin favorabil englezilor, inferiori din
punct de vedere numeric i silii s lupte departe de ara lor, infruntand astfel
dificulti de aprovizionare i recrutare. Acestea sunt ins doar relative, cci
regele Angliei are numeroase posesiuni pe continent, care pot servi ca baz de
operaiuni, i surs de provizii i chiar de oameni. Pe de alt parte, exist
elemente de superioritate foarte importante in cazul Angliei. Obiceiul englez de a
se rscumpra cu bani serviciul militar datorat in cadrul relaiilor feudo-vasalice,
precum i impozitele aprobate de Parlament ii ofereau regelui posibilitatea s
intrein o armat profesionist. Arcaii englezi, recrutai dintre ranii liberi i
pricepui in manuirea celor mai ucigtoare arme la distan existente pe vremea
aceea, s-au dovedit superiori in faa cavaleriei greu inarmate franceze.
La Crecy in 1346 i la Poitiers in 1356, cavaleria francez, greoaie i
indisciplinat, a fost zdrobit de arcaii englezi. De altfel, in faa unei noi tehnici
de lupt, care permitea uciderea de la distan, cavalerii erau aproape
neputincioi, ei fiind obinuii cu lupta de aproape, in care scopul nu era uciderea
adversarului ci capturarea lui in scopul obinerii unei rscumprri.
Acest lucru i se intimpl i regelui Ioan cel Bun (1350-1364), luat prizonier la
Poitiers i silit s se rscumpere cu o sum exorbitant. Aceasta a amplificat criza
din Frana, unde se declaneaz profunde micri sociale. Reprezentanii
orenilor in frunte cu Etienne Marcel, starostele negustorilor din Paris,
constatand ineficiena regelui i a marii nobilimi, incearc s instituie controlul
regalitii de ctre Statele Generale. In acelai timp se declana i marea
rscoal a ranilor, Jacqueria, intrucat acetia erau exasperai de jafurile
mercenarilor lipsii de plasament dup infrangerea de la Poitiers i convini de
inutilitatea nobilimii care nu fusese in stare s apere regatul, lsandu-se infrant
succesiv de englezi. Intre micarea orenilor i rscoala rneasc nu exista
unitate de obiective, nici coordonare, i cu sprijinul lui Carol cel Ru, regele
Navarrei, ambele au fost infrante. In faza a doua a rzboiului, Carol al V-lea
(1364-1380) a reuit s pun capt seriei de victorii engleze. In primul rand el a

luat o serie de msuri pe plan intern, dintre care cea mai important este
transformarea contribuiilor extraordinare pltite de supuii si pentru rzboi in
impozite permanente. Astfel, i regalitatea francez avea la dispoziie o surs de
venituri mai puin supus hazardului. Pe de alt parte, regele a numit in fruntea
armatei comandani pricepui, cum a fost conetabilul Du Guesclin, i a inceput s
recurg la o tactic asemntoare celei engleze, prin folosirea in msur mai
mare a infanteriei. Au fost evitate noi confruntri decisive, rzboiul fiind
transformat intr-unul de uzur, al crui scop era, pentru francezi, s distrug
bazele de aprovizionare pe care englezii le aveau pe continent. Treptat-treptat
englezii au fost obligai s se retrag din Frana, unde spre 1380 mai stpaneau
doar cateva orae (Calais, Bordeaux, Bayonne).
Dei confruntat i ea cu grave probleme datorit rscoalei rneti condus de
Watt Tyler i a efectelor pe termen lung ale ciumei din 1348-1349, Anglia
reuete s preia din nou iniativa spre sfaritul secolului. La Azincourt, in 1415,
victoria englez fcea s treac din nou sub controlul Angliei o mare parte din
Frana: ducatul Guyenne, teritoriile de la nord de Loara, inclusiv Parisul. Tratatul
de la Troyes din 1420 oferea conflictului o rezolvare extrem de favorabil Angliei.
Fiica regelui Carol al VI-lea, Caterina, se cstorea cu Henric al V-lea, regele
Angliei, i fiul ce urma s se nasc din acest cstorie trebuia s domneasc
peste ambele regate. Se preconiza astfel crearea unui mare regat situat pe
ambele maluri ale canalului Manecii, i in care Frana ar fi jucat probabil rolul de
anex continental a Angliei.
Se pierduse ins din vedere puterea sentimentelor populare antiengleze,
cristalizate in timpul deceniilor de rzboi, i patriotismul care se inchega in jurul
ideii de Frana. Acestea au fcut posibil succesul uluitor al aciunii Ioanei d'Arc, o
ranc de 19 ani din Lorena, care afirmand c aude voci divine ce o sftuiesc,
reuete s-l determine pe prinul Carol (delfinul), inlturat de la motenirea
regatului, i care mai stpanea doar sudul Franei, s-i pun la dispoziie o
armat. Intr-o atmosfer de entuziasm religios, in fruntea acesteia, Ioana
reuete in 1429 s despresoare oraul Orleans, asediat de englezi, i a crui
cucerire le-ar fi permis acestora s inainteze spre teritoriile sudice, aflate inc sub
control francez. De asemenea, ea reuete s determine ungerea ca rege a lui
Carol la Reims, locul tradiional de incoronare, care conferea legitimitate. Aceasta
ii era lui Carol al VII-lea cu atat mai necesar cu cat in 1431, micul Henric al VIlea, fiul regelui englez i al prinesei franceze, era incoronat rege la Paris. Prins
de englezi, Ioana d'Arc a fost judecat i ars pe rug pentru erezie, in 1431, la
Rouen. Dar reacia de raliere in jurul regelui legitim pe care ea o declanase a
continuat, i Frana preia definitiv iniiativa in conflictul ce dura deja de prea
mult vreme. Carol al VII-lea reuea, pan la 1453, s elibereze toate teritoriile
aflate sub control englez, cu excepia portului Calais (pierdut de Anglia in
favoarea Franei abia in 1558).
Rzboiul de 100 de ani a fost una dintre cele mai importante manifestri ale
crizei secolului al XIV-lea, agravand o situaie i aa complicat din cauza
regresului economic i demografic. In afara pierderilor umane i materiale, el a
pus in cateva randuri in discuie harta politic a Occidentului, pe care se contura
un regat anglo-francez.
Indelungatul conflict a avut i consecine mai puin negative, cum ar fi
cristalizarea sentimentelor patriotice atat la francezi, cat i la englezi, pentru care
incepe s nu mai fie important doar apartenena lor la respublica christiana, ci i
calitatea de supui ai unui regat sau ai altuia. Franceza, limba oficial a regatului
englez din vremea cuceririi normande, inceteaz s mai joace acest rol, i
engleza ii recapt intreaga demnitate.
In Frana, sfaritul rzboiului a creat i premisele desviririi centralizrii statale,
prin integrarea in domeniul regal nu doar a teritoriilor recucerite de la englezi, ci

i a altora. In timpul lui Ludovic al XI-lea este ocupat ducatul Burgundiei, care
fusese transformat de regele Ioan cel Bun intr-un apanaj pentru fiul su, Filip cel
Indrzne, i care se transformase in timpul ducilor urmtori intr-un stat cvasi
independent. Urmaul su la tron, Carol al VIII-lea, se cstorete cu
motenitoarea ducatului Bretaniei, care este astfel la randul su alipit domeniului
regal.
Unificarea teritorial i consolidarea puterii regale devin realiti ireversibile in
timpul domniilor lui Ludovic al XI-lea (1461-1483) i Carol al VIII-lea (1483-1498),
cu care se poate considera c a inceput chiar trecerea la monarhia absolut.
Centralizarea in Anglia
In Anglia, dup cucerirea normand regele a stabilit clar obligaiile vasalice atat
pentru cei care il urmaser de pe continent, cat i pentru acei nobili anglo-saxoni
crora li s-a permis pstrarea pmanturilor. Puterea regal a slbit totui i in
Anglia, in urma unor lupte dinastice din secolul al XII-lea, ceea ce a pus in faa
regelui Henric al II-lea Plantagenetul sarcina intririi acesteia. De o deosebit
importan au fost reforma militar, prin care se crea o armat profesionist, i
reforma judiciar, care extindea la scara intregului regat competenele
tribunalului regal. O nou criz apare in timpul regelui Ioan fr ar (11991216), care, deposedat de feudele din Frana, este obligat s acorde o serie de
privilegii nobilimii, clerului, oamenilor liberi in general, consemnate in Magna
Charta Libertatum (1215).
Magna Charta Libertatum (12 iunie 1215)
39. Nici un om liber s nu fie prins sau nchis sau lipsit de bunurile sale, sau pus
n afara legii sau exilat sau vtmat n vreun alt chip, nici nu vom merge
mpotriva lui, nici nu vom trimite pe nimeni mpotriva lui, dect n temeiul unei
judeci legiuite a egalilor si i potrivit legii rii.
41. Toi negustorii pot s ias fr nici o vtmare i n siguran din Anglia i s
intre n Anglia
61. Baronii s aleag douzeci i cinci dintre baronii regatului nostru, pe cei ce
vor; acetia s fie datori i s-i dea toat silina de a pzi, a ine i a face s se
pzeasc pacea i libertile ce le-am ngduit lor i pe care le ntrim prin cartea
noastr de fa. i anume n aa fel c, dac noi sau judectorul nostru suprem
ori bailii notri sau vreunul dintre slujitorii notri ne-am face vinovai cu ceva fa
de cineva sau am clca vreun articol al pcii i cheziei i dac greeala s-ar
dovedi n faa a patru dintre sus-ziii douzeci i cinci de baroni, aceti patru
baroni s vin la noi sau la judectorul nostru, dac am lipsi din regat, artndune acea clcare de lege i cerndu-ne ca s punem a se ndrepta fr zbav
acea clcare. Iar dac noi n-am ndrepta-o sau, n caz c am lipsi din regat,
judectorul nostru n-ar ndrepta-o, acei douzeci i cinci de baroni cu obtea
ntregii ri ne vor constrnge i vor apsa asupra noastr prin toate mijloacele la
ndemna lor, i prin cuprinderea cetilor, pmnturilor, posesiunilor i prin alte
mijloace pe care le vor putea ntrebuina, pn cnd, potrivit prerii lor, se va face
ndreptarea, fr a se atinge ns de fiina noastr, a reginei, soia noastr, i a
copiilor notri
(B. Murgescu, coord., Istoria lumii n texte, p. 127)
Centralizarea Spaniei

In Peninsula Iberic erau constituite regate separate in Castilia, Aragon, Leon,

Portugalia, care se confruntau cu opoziia reprezentat de marii nobili (grandes).
Acestia foloseau elemente ale foarte numeroasei nobilimi mici (hidalgos) pentru
a-i constitui armate cu care s lupte impotriva arabilor. Inceput la ciiva ani
dup pulverizarea de ctre arabi a regatului vizigot, lupta de eliberare a
peninsulei de sub stpanirea arab (Reconquista) avea s capete dimensiuni cu
adevrat importante dup slbirea puterii Spaniei musulmane, la inceputul
secolului al XI-lea.
Reconquista Mcinat de lupte interne, regatul vizigot se prbuea cu o extrem
rapiditate sub atacurile incepute de arabi in 711, o dat cu invazia berberului
Tarik. In apte ani, aproape intreaga Penisul Iberic era cucerit i organizat
mai tarziu sub forma califatului de Cordoba, cu excepia regiunilor muntoase i
greu accesibile din nord, unde se meninuser mici state cretine, precum
regatele Asturiilor, Leon i Navarra. In secolele VIII-IX, disensiunile interne din
aceste regate nu permit ofensiva impotriva Islamului, dar nici nu ingduie
avansul arabilor dincolo de linia Coimbra-Toledo-Guadalajara.
Unele succese in lupta impotriva maurilor au cauze externe, fiind legate de
intemeierea de ctre Carol cel Mare a unei mrci de grani in nordul Cataloniei,
transformat apoi in comitatul Barcelonei. Carol eua ins in incercarea de a
avansa ctre sud i, in urma ridicrii asediului Saragosei, ariergarda franc,
avandu-l in frunte pe comitele Hruotland, este masacrat in muni de ctre basci
(778).
La mijlocul secolului al IX-lea, se afirm regatul Asturiilor, care se extinde pan la
raul Duero. In secolul al X-lea se pun i bazele Castiliei, in jurul oraului Burgos.
Arabii ins reacioneaz i, ctre anul 1000, aceste progrese cretine sunt oprite
pentru o vreme.
Pe la mijlocul secolului al XI-lea, Califatul de Cordoba se prbuea, fiind inlocuit
cu 23 de mici regate independente, taifas, aflate adesea in conflict unele cu
altele. De aceast situaie profit cretinii care avanseaz spre sud, cucerind in
1080 Toledo. Dar tot in secolul al XI-lea poziiile arabilor din Peninsula Iberic sunt
intrite prin venirea berberilor Almoravizi din nordul Africii. In lupta impotriva
maurilor se evideniaz Rodrigo Diaz de Bivar (1040-1099), devenit erou al
cantecelor epice sub numele de Cid, care cucerete in 1094 regatul Valenciei.
Acesta este ins pierdut de cretini la moartea sa. Secolul al XI-lea este i
martorul conturrii ideii de rzboi sfant al cretinilor impotriva Islamului, care
anun ideea de cruciad. Papalitatea ii sprijin pe cavalerii de dincolo de muni
(franci, gasconi, burgunzi, poitevini) s participe la lupta cu arabii, oferindu-le
iertarea pcatelor care mai tarziu va fi acordat i cruciailor.
In secolul al XII-lea iniiativa este preluat de regatul Aragonului, care, sub regele
Alfonso, cucerete aezri maure de la sud de riul Ebru i include in regat, printr-o
uniune personal, comitatul Barcelonei. Aceasta oferea ins Aragonului ieirea la
mare care il orienta pentru catva vreme spre o politic mediteraneean
(cucerirea insulelor din bazinul occidental i instalarea in Sicilia, in 1266 i in
sudul Italiei).
La 1172 arabii beneficiaz de noi intriri: sosesc in Spania Almohazii, berberi ce
succedaser in Africa de nord Almoravizilor. Ca reacie se produce concertarea
forelor cretine, sprijinit de papa Inoceniu al III-lea care incredineaz
arhiepiscopului de Toledo sarcina de a organiza o cruciad impotriva arabilor. Sub
conducerea regilor din Castilia, Aragon i Navarra, cavalerii cretini obin in 1212
victoria de la Las Navas de Tolosa, care reprezint punctul crucial al Reconquistei.
Portugalia, ce dobandise in secolul al XII-lea (1143) calitatea de regat
independent, se extinde spre sud. Castilia i Aragonul avanseaz i ele in aceeai

direcie, astfel c in 1270 arabii nu mai deineau decat Granada i alte cateva
mici teritorii.
Reconquista va fi reluat cu succes abia la sfaritul secolului al XV-lea, cand, prin
cucerirea emiratului Granadei, in 1492, de ctre regatele unite ale Castiliei i
Aragonului, se incheia recucerirea Peninsulei Iberice de ctre cretini. Se creau
astfel condiiile expansiunii spaniole peste mri, ca o prelungire dincolo de ocean
a luptelor impotriva necredincioilor, care constituiser timp de secole raiunea
de a fi a nobilimii iberice.
Intrirea puterii regale Cu poziii consolidate datorit luptei impotriva
Islamului, marii nobili au fora i voina de a se opune a puterii regale. Aceasta
progreseaz totui, pe baza aceleiai eseniale activiti militare. Sancho cel Mare
reuea s reuneasc sub o singur stpanire, in primele decenii ale secolului al
XI-lea, regatele Aragonului, Castiliei, Navarei, dar la moartea sa, in 1035, unitatea
aceasta momentan disprea. Puterea monarhic a crescut i datorit folosirii
dreptului roman in sprijinul consolidrii autoritii monarhului, cum demonstreaz
codificarea juridic din timpul regelui Alfonso al X-lea al Castiliei (1252-1284).
Cortesurile au aprut de timpuriu in spaiul peninsulei, fiind convocate in regatul
Leonului in 1188. Ele sunt un element care limiteaz, intre secolele XIII-XV,
autoritatea monarhilor iberici. Pe de alt parte, frmantrile interne, luptele
dinastice ca i orientarea regatului Aragonului spre Italia (unde ocup Sicilia,
Sardinia, Neapole) i in general spre Mediterana au incetinit reconquista, condiie
esenial a unificrii i centralizrii instituionale. Cstoria dintre Isabela,
motenitoarea tronului Castiliei i Ferdinand, motenitorul din Aragon, urmat de
inscunarea lor in 1479, au creat condiiile unificrii Spaniei i cuceririi emiratului
de Granada, ultimul teritoriu stpanit in peninsul de mauri. Dei in timpul
domniei lor fiecare dintre cele dou ri i-a meninut instituiile proprii, domnia
lor a insemnat totui sfaritul procesului de centralizare in Spania. Nepotul lor,
Carol, urcat pe tron in 1516, a desvarit unificarea politic i a instaurat in
Spania monarhia absolut.
Framiarea politic in Germania i Italia
Cu destine unite din perioada Ottonienilor, Germania i Italia au o evoluie
politic asemntoare, in sensul c in ele se menine framiarea care in Frana i
Anglia fusese inlocuit de centralizarea monarhic. Aceast situaie are cauze
multiple.
Atat Germania cat i Italia sunt lipsite de unitate economic, diferitele lor regiuni
orientandu-se spre centre cu interese adeseori divergente. De exemplu, oraele
din nordul Italiei sunt orientate spre balciurile din Champagne i spre Flandra,
pentru ca mai tarziu Genova i Veneia s aib interese concurente in Imperiul
Bizantin i in Marea Neagr; sudul Italiei e mai puternic legat de Mediterana;
oraele din nordul Germaniei au interese in Marea Baltic, in vreme ce zonele din
sud sunt mai apropiate de Italia sau Frana.
Afirmarea papalitii a constituit un alt factor al meninerii diviziunii politice in
cele dou zone. Existena unui stat teritorial condus de episcopul Romei in
centrul Italiei a impiedicat pan in epoca modern orice tentativ de a reface
unitatea peninsulei. Pe de alt parte, regele Germaniei i papa intr intr-un
sistem complex de interaciuni. Ca s devin imprat, regele Germaniei trebuie
s fie recunoscut de ctre pap, ceea ce-i confer o autoritate superioar, chiar
dac nominal, asupra celorlali principi ai cretintii. La randul su, papa ii
datoreaz frecvent alegerea sprijinului pe care i-l ofer impratul, chiar dac
teoretic, de la mijlocul secolului al XI-lea, decretele lui Nicolae al II-lea scoseser
desemnarea papilor de sub influena puterii laice. i papa i impratul se

consider investii cu misiunea de a conduce cretintatea. Dac papa se poate

baza in realizarea preteniilor sale pe sprijinul unui cler rspandit in tot
Occidentul, din ce in ce mai disciplinat in urma reformei gregoriene, impratul
trebuie s foloseasc in primul rand resursele Germaniei.
Ins situaia intern din Germania, in care feudalizarea progreseaz mai incet
decat in Frana sau Anglia, nu ofer o baz solid visului imperial, cu care
interesele germane intr rapid in conflict. Impratul nu dispune, ca in Frana, de
un domeniu feudal, in jurul cruia s se realizeze centralizarea. i atunci cand
confisc feudele unor vasali rsculai, suveranul nu le pstreaz in nume propriu,
ci le ofer altor vasali (domeniile lui Henric Leul).
In plus, conflictele deschise dintre imprat i pap slbesc i mai mult puterea
primului in spaiul german, contribuind decisiv la meninerea framirii. Pentru a
beneficia de sprijin in lupta cu papalitatea sau pentru realizarea ambiiilor
italiene, impraii fac numeroase concesii, sau sunt silii la acestea de o
feudalitate oricand gata s se alieze cu dumanii.
Pentru Italia, o cauz a meninerii framirii a fost afirmarea puternic a
autonomiilor urbane, care a condus la frecvente lupte intre orae pentru
supremaie. De asemenea, instaurarea dominaiei arabe, apoi normande,
angevine sau aragoneze in sudul peninsulei a fost un alt factor care i-a avut
contribuia la eecul oricrei tentative de unificare.
Germania Imperiul este privit, dup dispariia Ottonienilor, din ce in ce mai mult
ca suma celor trei regate ce il constituie: Germania, Italia i Burgundia.
Germania, care in vest incorporase Lotaringia (viitoarea Loren), ce nu se
orientase inc hotrit spre Frana, se extinde spre est pe seama slavilor. Pan in
secolului al XI-lea, organizarea intern este cea motenit de la Carolingieni i
Ottonieni, cu funciile de comite i de duce teoretic revocabile de ctre rege, i cu
rolul important al unui cler supus i fidel autoritii monarhice. Dinastia
franconian, instaurat in 1025, a incercat, mai ales prin Henric al IV-lea (10561106), s duc o politic de centralizare monarhic i de restaurare a controlului
asupra Bisericii, pe cale s-i afirme independena ca urmare a reformei
gregoriene. Intre regele german i papa Grigore al VII-lea intervine disputa asupra
dreptului de a investi in inaltele funcii bisericeti, aa numita lupt pentru
investitur. Miza era de fapt asigurarea controlului asupra clerului, i dei
conflictul se termin cu un compromis (Concordatul de la Worms, 1122),
rezultatul este dispariia bisericii imperiale care sprijinise pan atunci
autoritatea monarhic in faa aristocraiei laice. Principii sunt beneficiarii
deceniilor de conflict, in care se produce teritorializarea ducatelor etnice i
formarea a zeci de principate teritoriale, aparinand aristocraiei laice sau
ecleziastice (familiile Staufen, Welf, Supplinburg, episcopii de Mainz, Koln,
Hamburg, Bremen, Salzburg, etc.). Ca urmare a puterii acumulate, acetia au un
rol din ce in ce mai important in alegerea regelui, principiul ereditar nefiind
recunoscut. In 1125 urma la conducerea Germaniei dinastia Staufenilor
(Hohenstaufen), care incerca la randul ei s realizeze centralizarea statului in
sensul in care evoluau deja regatele Franei, Angliei sau Siciliei. Frederic I
Barbarossa (1152-1190) a restaurat autoritatea monarhic, folosind in favoarea
sa relaiile feudo-vasalice, supunandu-i pe principii teritoriali ce uzurpaser
bunuri regale in timpul certei pentru investitur, i constituind un domeniu
regal in sud-vestul Germaniei (Suabia, Alsacia, Palatinatul) pe care il controla prin
intermediul unor ministeriali de origine servil. Ins teritoriile pe care le obine in
urma victoriei impotriva vasalului su Henric Leul, ce ii stabilise o puternic baz
in estul Germaniei (Bavaria, Saxonia, inuturi de la rsrit de Elba), nu le include
in cadrul acestui domeniu, ci le ofer altor vasali. De altfel, el asociaz la
conducere marii feudali, care se constituie in grupul inchis al principilor

imperiului (Fursten). In scopul intririi puterii sale reuete s controleze din nou
numirile in inaltele funcii eclesiastice, obinand astfel un episcopat care s-l
sprijine in reluarea luptei cu papalitatea. Dornic s promoveze ideea imperial
potrivit creia trebuia s beneficieze de stpanirea asupra intregii lumi cretine
(dominium mundi) nu accept afirmarea independenei oraelor italiene i nici a
regatului normand din Sicilia. Conflictul cu oraele din Italia de nord, grupate in
liga lombard, conduce in cele din urm la infrangerea forelor imperiale la
Legnano (1174). Acest conflict a contribuit de asemenea la diminuarea autoritii
sale in Germania, intrucat a fost silit s fac concesii principilor in schimbul
sprijinului militar al acestora. In calitate de imprat particip la cruciada a III-a, cu
ocazia creia ii gsete sfaritul in 1190, inecat intr-un fluviu din Anatolia.
Dup moartea sa, autoritatea regal de-abia restaurat in Germania este din nou
pus in discuie, intrucat fiul su, Henric al VI-lea (1190-1197) a fost preocupat
mai mult de problemele Siciliei, adus motenire de soia sa Constana, fiica
ultimului rege normand din insul, Roger al II-lea. Intre 1197 i 1209 a urmat o
perioad de anarhie, micul interregn, marcat de luptele intre diferitele faciuni
ale principilor, dintre care Welfii erau principali opozani ai Staufenilor. Fiul su,
Frederic al II-lea (1215-1250), urc pe tronul german i imperial in calitatea sa
iniial de rege al Siciliei. Imperiul pe care dorete el s-l construiasc e unul
mediteraneean, centrat pe Sicilia i pe Italia, pe care incearc s-o unifice. De
aceea, ca s-i asigure linitea in Germania, face importante concesii principilor
laici i eclesiastici. Confederatio cum principibus ecclesiasticis (1220) consfinea
renunarea la drepturile regaliene i la controlul alegerilor in funciile episcopale.
Principii laici primeau la randul lor, prin Statutum in favorem principum (1231),
dreptul s exercite pe plan local puterea militar, adminstrativ i
judectoreasc. Deplasarea centrului de greutate al imperiului spre sud este
ilustrat i de stabilirea capitalei la Palermo, unde strlucete o curte
cosmopolit, unde preocuprile intelectuale datoreaz mult influenelor arabe
sau bizantine. Calitatea sa de imprat i-a impus plecarea in cruciad, in 1228
reuind s obin prin negocieri, de la sultanul Egiptului, stpanirea cretinilor
asupra Ierusalimului. In ultimii ani ai domniei se confrunt cu reluarea conflictului
cu oraele italiene i cu papalitatea.
Dup moartea sa, imperiul se prbuea din nou in anarhie, nici un candidat
nereuind s-i impun autoritatea asupra intregii Germanii din 1254 pan in
1273 (marele interregn). Framiarea politic atingea punctul ei culminant i
ideea imperial ii demonstra pentru totdeauna eecul. Din timpul domniei lui
Rudolf de Habsburg (1273-1291), ales de principi datorit lipsei de for real, nu
se mai practic incoronarea la Roma, iar Italia i Burgundia nu mai conteaz
pentru imperiul devenit un stat german. Rudolf este mai preocupat s mreasc
domeniul familiei sale, din care fac parte de acum inainte cu titlu eraditar Austria,
Stiria, Carintia, Carniolia.
In 1308 puterea imperial trecea la familia de Luxemburg, al crui principal
reprezentant a fost Carol al IV-lea (1346-1378), care a consacrat prin Bula de Aur
(1356) principiile alegerii impratului. In desemnarea impratului papa nu mai
are nici un rol, alegerea acestuia fiind atribuit celor apte principi electori, trei
ecleziastici (arhiepiscopii de Mainz, Koln i Trier) i patru laici (regele Boemiei,
markgraful de Brandenburg, comitele palatin i ducele de Saxa-Wittenberg).
Impratul era doar suzeran i judector suprem, fiind lipsit de mijloacele
exercitrii unei puteri efective. Nu existau armat, finane, organe judectoreti
subordonate impratului, iar Dieta imperial (Reichstag), cu competene mai
largi, scpa autoritii monarhului. O incercare de reform a sistemului politic al
imperiului a incercat Sigismund de Luxemburg (1410-1437), euand din pricina
lipsei de mijloace i a obiectivelor prea ample pe care i le-a propus. O diet
(adunarea de stri din Germania) reunit la Frankfurt in 1427 incearc s

reformeze statul german, decretand recrutarea unei armate imperiale i impozite

regulate, dar rezultatele nu sunt cele ateptate. Dup terminarea rzboiului in
Cehia, Sigismund, al crui prestigiu sporise intre timp i prin rolul avut la
inceputul Conciliului de la Basel (1431), propune Dietei un plan de reorganizare
care purta chiar numele su (Reformatio Sigismundi). Planul prevedea intrirea
puterii centrale, definirea mai bun a administraiei locale, reorganizarea
finanelor, justiiei, armatei. Aplicate, cele 16 articole ale proiectului ar fi
transformat Germania intr-o monarhie centralizat, cu instituii puternice i
eficiente, dar singurele hotrari transpuse in practic sunt cele referitoare la
reforma tribunalelor. In pofida eforturilor sale, autoritatea imperial rmane slab
in Germania, care evolueaz in direcia federalizrii.
Imperiul se contura astfel la sfaritul secolului al XIV-lea ca o federaie de
principate teritoriale (peste 300), i in pofida altor incercri de reform avea s
rman astfel pan la desfiinarea sa de ctre Napoleon in 1806.
Italia Avantul comercial i meteugresc a asigurat, mai ales din secolul al XIlea, intrirea oraelor din nordul Italiei, care pentru a-i apra interesele
economice au incercat pe orice cale s-i sporeasc libertile in raport cu
puterea politic. Profitand de incapacitatea impratului de a-i exercita puterea
efectiv in zon, mai ales in contextul luptei pentru investitur, comunele italiene
obin largi privilegii care le permit pe termen lung s se manifeste ca republici
urbane independente. Aceast libertate a oraelor este mai rar intalnit in zonele
centrale i sudice, unde autoritatea statului papal i mai ales a regatelor Siciliei i
ulterior al Neapolelui exercit inc un control puternic. De slbirea puterii
impratului au profitat i unii feudali locali, care au constituit principate teritoriale
independente.
In aceste condiii, in Italia se intilnete o larg varietate de organizri statale i
regimuri social-politice: republici urbane (orae state care au supus autoritii lor
un intins teritoriu inconjurtor), principate teritoriale (ducate, marchizate,
seniorii), statul papal, regatul celor dou Sicilii (mai tarziu al Neapolelui).
Orientrile economice diferite i divergena interselor politice aduc adesea
oraele i statele italiene in conflict unele cu altele. Cel mai rsuntor conflict
este cel ce-i opune in timpul luptei pentru investitur pe partizanii impratului,
ghibelinii (de la castelul Weiblingen al Hohenstaufenilor), partizanilor papei,
guelfii, (de la familia german Welfen, adversarii Stuafenilor). In mare, oraele din
nord sunt guelfe, iar cele din centru i Toscana se impart intre guelfi (Florena,
Pisa) i ghibelini (Sienna). Foarte adesea ins aceste denumiri nu mai
desemneaz atitudinea politic a unui grup urban, ci lupta pentru putere intre
diferite faciuni.
Dintre republicile urbane, merit analizat, in primul rand cazul Veneiei.
Intemeiat in insulele din lagun prin secolul al V-lea de populaia ce se retrgea
din calea invaziilor barbare, a cptat repede un rol comercial important, mai
ales datorit relaiilor cu Orientul prin Imperiul bizantin, sub autoritatea nominal
cruia a continuat s se afle. Din secolul al X-lea constatm o autonomie din ce in
ce mai mare, concretizat in intituiile oraului definit ca o republic nobiliarpatrician. Autoritatea central, cu funcii ins mai mult reprezentative i limitate
de o serie de instituii aparinea fostului duce bizantin, numit acum doge.
Conducerea aparinea de fapt Marelui Consiliu, alctuit din cateva sute de
persoane, recrutate din randul nobilimii i patriciatului, i care in 1297 se inchide
in faa ptrunderii reprezentanilor din familii mai noi. Din randul acestuia, in
secolul XII-XIII se desprind alte instituii, menite s asigure o mai mare eficien a
deciziilor. Micul consiliu, din care fceau parte dogele i 6 consilieri; Senioria,
alctuit din Micul consiliu i cei trei efi ai Tribunalului suprem; Senatul, din care
fceau parte 60 de membri ai Marelui consiliu. Pentru a impiedica tentativele de

rsturnare a ordinii constituite, in secolul al XIV-lea a fost creat Consiliul celor 10,
insrcinat cu supravegherea cetenilor, care constituia de fapt o adevrat
poliie politic, ridicand la rang de practici curente spionajul i delaiunea.
Genova, principala rival comercial a Veneiei, era condus de un doge,
impreun cu un Mare Consiliu.
Florena s-a desprins in secolul al XII-lea de sub autoritatea marchizilor de
Toscana i s-a organizat in comun condus de consiliul celor 12 consuli i
consiliul format din cca. 100 ceteni de vaz. In secolul al XIII-lea, ca urmare a
afirmrii politice a breslelor, conducerea oraului se restructureaz, in
componena Senioriei, principalul organ de conducere, intrand reprezentani ai
breslelor mari i mijlocii, care prin Sentinele dreptii din 1293 impiedic accesul
la funcii al membrilor familiilor nobiliare i patriciene vechi. Mai exista un
gonfalonier (stegar) al dreptii (judector suprem i comandant al trupelor
urbane) i, incepand din secolul al XIV-lea, 8 priori (reprezentani) ai breslelor.
Observm c spre deosebire de Veneia, unde se consolidase regimul nobiliarpatrician, la Florena s-a trecut la un regim corporativ. In secolul al XV-lea ins,
puterea politic a fost acaparat de membrii bogatei familii Medici, fr ca
aparent magistraturile republicii s se schimbe. Primul a fost Cosimo cel Btran,
care intre 1434 i 1464 impune in principalele funcii de conducere oameni aflai
sub influena sa, apoi aceeai politic a fost dus de fiul su Pietro (1464-1469) i
de nepotul su Lorenzo Magnificul (1469-1492). Puterea familiei de Medici a fost
rsturnat in 1494, in contextul rzboaielor italiene, dar restaurat ciiva ani mai
tarziu. Florena se transforma intr-un principat teritorial.
In secolele XIII-XIV i in alte orae italiene au avut loc transformri ale
regimurilor social-politice, in condiiile afirmrii unor pturi sociale noi, dornice s
participe la conducere sau datorit ambiilor unor familii dornice s-i impun
conducerea personal. Luptele erau duse frecvent prin intermediul unor
comandani de mercenari, condotierii, care puteau s preia pe seama lor puterea,
cum s-a intamplat la Milano, unde Francesco Sforza instaureaz in 1450 o nou
dinastie ducal.
Alte principate teritoriale importante erau in nord-vestul Italiei ducatul Savoiei,
marchizatele de Monferrat i Saluzzo.
In sudul Italiei, dominaia bizantin s-a meninut pan prin secolul al IX-lea, cand
arabii au inceput s se instaleze in anumite zone. In secolul al XI-lea, Sicilia i
sudul peninsulei sunt cucerite de normanzi, care organizeaz aici regatul celor
dou Sicilii, condus de familia Guiscard. De la sfaritul secolului al XII-lea, printr-o
alian matrimonial, regatul celor dou Sicilii revine Hohenstaufenilor, care, prin
Frederic al II-lea (1197-1250), incearc s fac din el baza unui imperiu
mediteraneean. Papa Inoceniu al IV-lea, pentru a slbi puterea regelui german,
ofer in 1266 coroana Siciliei lui Carol de Anjou, fratele regelui Franei Ludovic cel
Sfant. Stpanirea francez este eliminat ins din insul in 1382, in urma unei
rscoale cunoscut sub numele de vecerniile siciliene. Regele Pedro de Aragon,
susinut i de papa Grigore al X-lea, cucerete Sicilia, apoi Sardinia. La mijlocul
secolului al XV-lea i sudul Italiei este cucerit de la angevini, astfel c regatul
celor dou Sicilii este reunificat sub stpanirea Aragonului, devenit astfel o putere
mediteraneean.
In centrul Italiei se gsea statul papal, constiuit in urma interveniei francilor
impotriva longobarzilor la mijlocul secolului al VIII-lea. Puterea temporal a papei
a fost contestat in timpul unor micri populare ce urmreau instaurarea
republicii la Roma, precum cea condus de Arnaldo da Brescia (1143-1155) sau
cea din 1347 a lui Cola di Rienzo. Intre 1309-1378 papa nu mai rezideaz la Roma
ci la Avignon, astfel c in teritoriile statului papal puterea este exercitat de
marile familii aristocratice. In acest timp ins, printr-un sistem de impozite impus
intregii cretinti i prin folosirea unei birocraii specializate, papalitatea edific

o monarhie centralizat instituional. Puterea papei asupra teritoriilor italiene se

restaureaz abia dup lichidarea Marii Schisme a Occidentului (1378-1418), in
timpul creia au existat in acelai timp papi la Roma, Avignon i din 1409 i la
Pisa.
Relaiile dintre statele italiene au fost frecvent conflictuale, dar s-au inregistrat i
colaborri, mai ales in faa unui duman comun. Astfel, impratul german
Frederic I, sperand s profite de rivalitile dintre oraele italiene, incearc s
impun prin dieta de la Roncaglia (1158) restituirea drepturilor regaliene
uzurpate de acestea. Opoziia Milanului atrage dup sine distrugerea oraului,
dar italienii se unesc in liga lombard, care este victorioas in faa impratului, la
Legnano.
Dintre rivalitile cele mai pronunate, merit amintite cele existente in secolele
XII-XIV intre Amalfi, Pisa, Florena, Genova, Veneia. Cea dintre Veneia i Genova,
avand ca miz dominaia in Mediterana oriental i in Marea Neagr a contribuit
la slbirea ambelor republici.
Secolul al XV-lea este marcat de conflictele Florena, Veneia, Milano, statul
papal i regatul angevin de Neapole. In luptele dintre ele incepe s se pun in
practic principiul echilibrului (1454, Liga de la Lodi), ce consta in realizarea unor
aliane care s nu ingduie nici unui stat s dobandeasc preponderena in
peninsul. Acest echilibru s-a meninut pan la rzboaiele italiene, incepute de
Frana la sfaritul secolului al XV-lea, i care au contribuit la extinderea
dominaiilor strine in Italia.
Europa central - rsritean in secolele X-XVI
Cehii, slovacii, polonezii, maghiarii. Cehia i Slovacia
Intre lumea germanic i romanic, a ceea ce avea s devin Europa apusean i
lumea slav rsritean, a Rusiei ortodoxe de mai tarziu, in Evul Mediu au trit i
s-au manifestat cateva popoare cu o istorie mai aparte, aparinand lumii catolice,
cu specific etnic diferit i cu o istorie politic nu o dat complex i mai puin
cunoscut. Acetia au fost strmoii celor care triesc actualmente in statele
Cehia, Slovacia, Ungaria i Polonia.
Lesne se poate constata c originile medievale ale celor din respectivele state
sunt extrem de diferite. In antichitate, cea mai mare parte a zonei Europei central
rsritene a fost locuit de populaii diverse a cror continuitate istoric este
controversat. Astfel, o vreme, in cea mai mare parte a spaiului, s-au aflat celii.
De asemenea, unele zone precum cele ale Cehiei (Boemiei), Slovaciei i Ungariei
de mai tarziu au fost cuprinse intre frontierele statului roman sau s-au aflat sub
directa influen a acestuia. Acelai teritoriu dintre vile Dunrii i inuturile
Baltice a constituit o arie de existen i de aciune a diverilor migratori care au
strbtut continentul european in vremurile de tranziie de la Antichitate la Evul
Mediu. In acel context, in partea rsritean a Poloniei de mai tarziu, dincolo de
Vistula, inspre Nipru i Volga, s-au aflat i slavii care i-au inceput apoi propria lor
migraie, spre Occident. Ca urmare a deplasrilor spre Apus a acestor slavi, i a
unor procese etno-demografice ce nu pot fi reconstituite in amnunime, inainte
de anul 1000 pe harta etno-demografic a Europei au aprut popoare distincte,
aparinand aa numitului grup al slavilor de apus, respectiv cehii (numii uneori in
izvoare latine sau germane i boemieni, mai puin moravi), slovacii i polonezii
(parial patria actual a acestora a fost i component a patriei originale a tuturor
slavilor).
Realitile civilizaiei materiale ca i ale raporturilor interumane ale acestor slavi
in perioada de inceput a existenei lor in ceea ce aveau s devin patriile lor, au
fost asemntoare cu cele ale celor ce locuiau atunci in cea mai mare parte a
Europei. Treptat, migratorii s-au sedentarizat i, renunand la modul lor de

existen nomad, au devenit rani, cultivatori ai pmantului. Indeletnicindu-se

concomitent i cu diverse meteuguri, s-a produs o diviziune social a muncii, ce
a generat ulterior, i cu o consistent contribuie a elementului germanic,
naterea vieii urbane. Mai mult vreme aceste popoare in curs de natere in
vremurile medievale timpurii s-au aflat in forma greu definibil a comunitilor
rurale i a unor uniuni de obti care au precedat i nu o dat au generat forme
statale. N-au lipsit nici cazurile existenei asupra lor a unor forme de control i
dominaie exercitate de populaii strine. Astfel, o bun parte a slavilor apuseni sau aflat in secolele VI-VII sub dominaia avarilor.
In contextul emanciprii in raport cu acetia, o parte dintre slavii apuseni, din
Cehia i Slovacia de mai tarziu, au alctuit o prim formaiune prestatal sub
conducerea lui Samo ce le-a condus destinele circa 35 de ani pan la moartea sa
in anul 658 sau 659. Dup aproape un veac i jumtate, o bun parte a spaiului
ce mrginea fluviul Dunrea, de la izvoare i pan inspre Banatul de mai tarziu, a
fost cucerit i incorporat in Imperiul creeat de Carol cel Mare. O parte a acestor
teritorii locuite i de slavi au fost incorporate in Marca Oriental, al crei centru
se afla in Austria de mai tarziu. Dup moartea lui Carol cel Mare i declinul
Imperiului creat de acesta, o parte a slavilor apuseni s-a emancipat, incepandu-i
cu adevrat propria lor existen politico-statal. Astfel, candva in anii 830-833,
s-a creat statul cunoscut sub numele de Moravia Mare. Intemeietorul acestuia a
fost Mojmir care a purtat o serie de lupte cu carolingienii ce au incercat s
foloseasc i sprijinul Bisericii cretine impotriva unui stat a crui populaie nu
era inc majoritar cretin.
In contextul tentativelor de expansiune a francilor spre rsrit, s-a ajuns la o
alian a acestora cu haganatul bulgar aflat atunci in plin expansiune. In acest
context, marele cneaz al Moraviei Mari, Rostislav (846-872) s-a adresat
impratului bizantin Mihail III pentru o preconizat incretinare a supuilor si sub
egida Bizanului. In anul 863, de la Constantinopol au plecat spre capitala morav
un grup de misionari in frunte cu Chiril (Constantin ) i Metodiu, numii mai apoi
apostoli ai slavilor i declarai recent de papalitate drept patroni ai Europei.
Acetia au intreprins in Moravia o important oper de evanghelizare i de
aducere a pganilor la credina in Hristos. Au fost traduse in vechea limb slav,
inc unitar, o serie de cri necesare cultului religios i s-a creat un prim alfabet
slav, cel glagolitic, intrebuinat o vreme la slavii apuseni inainte de a fi inlocuit cu
un nou alfabet slav, cel chirilic, sau cu alfabetul latin. Cei doi frai Chiril i Metodiu
au dat o organizare complet Bisericii cretine in lumea cehilor i slovacilor, ca i
in lumea apropiat a populaiei amestecate din Panonia. O vreme, Biserica
cretin a Moraviei s-a aflat intr-o situaie aparte, osciland de fapt intre Roma i
Constantinopol, ce se indeprtau tot mai mult din punct de vedere religios i nu
numai. Spre sfaritul veacului, i datorit aciunii energice venite din mediile
germanice, Biserica cretin a Moraviei a fost subordonat Romei, incorporanduse definitiv in sfera catolicismului de mai tarziu. Totodat, Moravia Mare, un prim
stat a slavilor apuseni asemntor regatelor barbare timpurii, a deczut i s-a
prbuit datorit mai cu seam loviturilor primite din partea feudalilor, germanici
dinspre apus, a nou apruilor maghiari dinspre sud-est ca i a polonezilor ce-i
constituiau propriul lor stat la inceputurile secolului X. Ulterior, destinele istorice
ale cehilor i slovacilor au cunoscut multe asemnri, mai cu seam din punctul
de vedere al vieii sociale, materiale i spirituale, dar i o serie de deosebiri, mai
cu seam din punctul de vedere al istoriei politice.
Cu o anumit intarziere din punct de vedere cronologic, cu o intensitate ceva mai
mic, cehii i slovacii, ca de altfel i polonezii, au cunoscut in mare aceleai
realiti sociale i economice ca i vecinii lor apuseni. Realitile complexe
caracteristice modelului occidental din lumea rural au fost dublate de un sistem
urban dominat in mare msur de elemente germanice i calchiat dup aceleai

realiti ale Occidentului medieval. In cursul secolului al X-lea, o vreme suveranii

Moraviei Mari i-au mai meninut in anumite forme autoritatea i independena
fa de atacurile i presiunile alternate ale germanicilor sau polonezilor. Spre
sfaritul secolului XI, treptat, in inuturile Cehiei s-a impus dinastia Premysl,
creia incepand din anul 1085 i s-a recunoscut i calitatea regal. Regatul
Boemiei a fost o realitate politic a Evului Mediu in cadrul Imperiului romanogermanic din care a fcut parte veacuri de-a randul la fel ca i alte diverse
formaiuni statale din Europa central. Mai mult vreme monarhii Boemiei s-au
implicat in evenimentele politice ale Europei. In secolul al XIV-lea, in fruntea
regatului s-a impus familia de Luxemburg, urmat dup un secol de familia de
Habsburg. In felul acesta s-a ajuns la situaia ca monarhii ce conduceau acolo s
concentreze in mainile lor o dubl calitate, acea de regi ai Cehiei i imprai ai
Germaniei (ulterior inuturile cehe au fost incorporate in mare parte in aa
numitele posesiuni ereditare ale habsburgilor).
Incontestabil c unul dintre cele mai importante evenimente ale istoriei
medievale a Europei central rsritene a fost micarea husit. Jan Hus (13711415) profesor i rector al Universitii din Praga a fost in egal msur autor al
unei doctrine reformatoare in cadrul Bisericii catolice i un exponent al
tendinelor de emancipare a cehilor i de ieire de sub controlul elementelor
germanice. In plan religios, Jan Hus a fost un precursor al protestanilor de mai
tarziu, criticand diversele abuzuri ale ierarhiei catolice ce avea in frunte
papalitatea. In acelai timp, el a criticat o serie de abuzuri i excese ale nobilimii
i patriciatului urban militand pentru o reformare a randuielilor feudale de atunci.
Pentru ideile sale, revoluionare in raport cu realitile vremii a fost judecat,
condamnat i executat pe rug. A urmat apoi la puin vreme declanarea i
desfurarea micrii i apoi a rzboaielor husite intre anii 1419-1430. Intre husii
au existat dou tabere: a moderailor i a radicalilor. Au fost purtate o serie de
rzboaie avand in egal msur un caracter religios, dar i social antifeudal. S-a
promovat o aciune de secularizare a averilor manstireti, de desfinare a unor
sarcini feudale i chiar de introducere a unui regim comunitar in ceea ce privete
bunurile i chiar viaa. Impotriva husiilor au fost organizate mai multe cruciade
ceea ce a dus in final la infrangerea acestora i la un exod al lor in alte pri ale
Europei, inclusiv in Moldova sau in Transilvania, unde au influenat i rscoala
rneasc din anii 1437-1438. Intre urmrile importante ale husitismului, este de
menionat introducerea limbii cehe in oficierea serviciului liturgic i contribuia la
rspandirea culturii scrise in limba popular.
In secolul al XV-lea, in, Cehia dieta, ca organ reprezentativ, a ales o serie de
monarhi care s-au implicat in multe dintre evenimentele majore ale acestei pri
a Europei. Acolo s-au implicat i unii monarhi din vecintate, precum Matia Corvin
al Ungariei, care a dorit s-i extind stpanirea spre vest. O vreme, Cehia a fost
condus de regi din dinastia Iagello, ca de exemplu Ludovic al II-lea care a fost,
intre anii 1516-1526, atat monarh al Cehiei, cat i al Ungariei. Dup moartea
acestuia in lupta de la Mohaci, Ferdinand de Habsburg a devenit rege al Cehiei,
inuturile morave fiind incorporate deplin in evoluia monarhiei habsburgice,
situaie ce a durat pan in vremurile moderne.
Dup destrmarea Moraviei Mari, inuturile slovace i-au avut o vreme propria
evoluie, prea puin spectaculoas. Au fost nevoii a face fa presiunilor statelor
polonez i maghiar in curs de constituire. In cursul secolului al XI-lea, totalitatea
inuturilor slovace a fost incorporat treptat intre frontierele regatului Sfantului
tefan. S-a impus acolo autoritatea aristocraiei maghiare, care i-a alturat, prin
asimilare i o parte a aristocraiei autohtone. Istoria slovacilor a devenit astfel in
mare msur parte integrant a destinului prin timp al coroanei Sfantului tefan.
Au existat unele tentative de emancipare de sub control maghiar i de proprie
afirmare in plan politic, fr s se ajung la rezultate pozitive de durat.

Realitile interne in Slovacia n-au diferit de cele din inuturile adiacente in plan
social, etnic, economic. O dat cu prbuirea regatului medieval maghiar in 1526,
Slovacia ca i Cehia vecin i-au urmat existena istoric veacuri de-a randul in
cadrul statului habsburgilor ce domneau la Viena.
Polonia Intre Vistula, Oder i Elba se aflau la inceputurile Evului Mediu slavii ce
au dat natere mai apoi poporului polonez i care erau autohtoni in cea mai mare
parte in locurile in care triau. In cadrul marii migraii a avut loc i o deplasare a
triburilor slave inspre apus spre Oder i mai departe, precum i spre Marea
Baltic. Inainte de anul 1000, unele izvoare inregistreaz existena a o serie de
triburi care au alctuit substana poporului polonez de mai tarziu. Procesul de
etnogenez a acestuia a fost asemenea cu a celorlalte popoare europene. S-a
produs un proces de omogenizare etnic al unor oameni care au ajuns la acelai
mod de via i la folosirea aceluiai idiom. Mult vreme s-a practicat, in funcie
de condiiile naturale, o agricultur primitiv dublat de creterea animalelor, de
pescuit i vantoare i, nu in ultim instan, de diverse meteuguri casnice,
precum: olritul, de exploatare a unor bogii ale subsolului, precum sarea, aurul,
argintul i de prelucrarea unor metale, precum fierul in regiunea Nova Huta. Dup
anul 1000, alturi de aezrile de tip rural, au inceput s apar i altele de tip
urban in care coabitau laolalt btinaii slavi i colonitii germani. i societatea
feudal incipient a polonezilor medievali a avut aceleai trsturi definitorii i
aceleai evoluii precum cele din alte pri ale Europei. De la gruprile
comunitare de tip preistoric, precum clanuri i triburi s-a evoluat treptat spre
comunitile teritoriale in care viaa i proprietatea familiilor se combinau, se
intreptrundeau cu cele ale comunitii ce locuia in acelai sat. In cadrul unor
astfel de comuniti au aprut ca pretutindeni premisele, condiiile i apoi
elementele ce au generat i au materializat realiti sociale de tipul feudalismului
occidental. Au aprut astfel, alturi de oamenii de rand, o aristocraie
consemnat in izvoare ca meliores, nobiles, milites.
Spaiul geografic, ca i o serie de particulariti ale evoluiei istorice au fcut ca,
din punct de vedere politic, destul vreme s existe dou zone de locuire,
denumite ulterior Polonia Mare, in mijlocul unor pduri intinse i, mai inspre sudvest, Polonia Mic, in zona unor platouri fertile. In prile sudice, in secolul al IXlea s-a exercitat o influen, parial i o stpanire, a statului Moraviei Mari. Spre
jumtatea secolului al X-lea s-a ajuns la inceputurile vieii statale a polonezilor. La
fel ca la toi slavii, primii lor conductori au purtat denumirea de cnezi i la fel ca
i in cazul altor slavi nu se tie aproape nimic despre intemeietorii cvasilegendari
ai dinastiilor naionale. Se tiu numele primilor membrii, Ziemowit, Leszek,
Siemomysla a familiei Piastilor, dinastia intemeietoare a statului polonez. Primele
personaje atestate sigur istoric ale acestei dinastii au fost Mieszko I (circa 960992) i Boleslav I cel Viteaz (992-1025). Primul dintre ei a impus cretinarea
supuilor si i ulterior destinele statului polonez au fost strans legate de scaunul
pontifical de la Roma. De fapt, de acolo fiul i urmaul su Boleslav a dobandit i
titlul regal. Legturile cu Roma din punct de vedere ecleziastic au fost dublate de
preluarea modelului occidental din punctul de vedere, organizrii statale, al
structurilor sociale, al mentalitilor i psihologiei. Inc de la naterea sa, statul
polon s-a antrenat intr-o activ politic extern. Astfel, pornind de la Gniezno,
prima capital, Boleslav a anexat o vreme Boemia i a desfurat o expansiune
spre rsrit pan la Kiev. Tot atunci a inceput lunga serie a rzboaielor cu
elementele germanice venite din Apus, respectiv cu Imperiul romano-german.
Din punct de vedere politic, la mijlocul veacului al XI-lea, tanrul stat polonez a
trecut printr-o criz politic i social. In acest context, Boreslav II (1058-1079) a
mutat capitala la Cracovia fr a reui s stopeze anarhia intern care a mai
durat o vreme i care a dus la dezagregarea temporar a regatului i la
numeroase lupte interne. Situaia a fost complicat i de presiunea german i,

colonizarea uneori asimilatoare venit dinspre vest (ca de exemplu, aezarea

ordinului teutonic in viitoarea Prusie oriental, in inuturile baltice), crora li s-a
adugat intreaga complexitate a celor generate de marea invazie ttaro-mongol
la mijlocul secolului XIII i a consecinelor sale ce au afectat cea mai mare parte a
spaiului polonez.
La inceputul secolului XIV s-a petrecut reconstituirea regatului prin lichidarea
anarhiei interne i a amestecului strin. Un asemenea proces de refacere a
statului s-a legat de activitatea regilor Vladislav I (1306-1333) i mai ales Cazimir
III cel Mare (1333-1370). Ultimul a fost in egal msur bun administrator,
legiuitor, diplomat i sprijinitor al culturii. Politica sa seamn intr-o anumit
msur cu centralizarea promovat de omologii si din Occident. A incercat s
fac o combinaie util intre autonomiile locale, inclusiv ale nobililor (leahticilor)
i autoritatea central reprezentat de funcionarii desemnai de el in intreaga
ar. A sporit rolul cancelariei regale. A incercat s introduc o moned unic,
precum i o legislaie unitar in intreaga ar. Cazimir a fost ctitor al unui regat
polonez centralizat i in vremea sa nobilimea a pierdut o bun parte din poziiile
avute anterior i pe care a incercat statornic, cu succes tardiv, s le
redobandeasc. Semnificativ a fost crearea de ctre el in 1364 a Universitii din
Cracovia, avand drept principal menire pregtirea de cunosctori ai dreptului.
Cazimir a promovat i o activ politic extern prin relaii de tot felul, panice sau
rzboinice cu Ungaria, Ordinul cavalerilor teutoni, statele ruseti etc. A fost astfel
promovat o expansiune in inuturile bieloruse i ucrainiene. Totodat, s-au fcut
pai consisteni in apropierea de marele ducat al Lituaniei, care s-a alturat mai
apoi Poloniei in anul 1385 sub acelai sceptru, fiind conduse de atunci de acelai
monarh. Uniunea polono-lituan a fost insoit de dou evenimente majore.
Lituanienii au renunat la pganism, imbriand confesiunea catolic. Pe de alt
parte, in anul 1386, din randurile lituanienilor la conducerea statului polon s-a
impus dinastia Iagelonilor, care a ilustrat mai mult vreme istoria statului i care
de altfel a avut i stranse legturi cu nou aprutele voievodate romaneti ale
Moldovei i rii Romaneti. Intemeietorul dinastiei Iagelonilor, Vladislav II (13861434), ca i urmaii s, precum Cazimir IV (1447-1492), au promovat o ampl
politic intern de consolidare a statului. In veacul al XV-lea, pe plan intern s-au
desfurat mai multe procese complementare. Au ajuns la manifestare deplin
fenomene ce au debutat in veacurile anterioare, precum colonizarea intern,
cristalizarea deplin a realitilor feudale de tip occidental, desfurarea vieii
urbane dup modelul germanic etc. Permanent, monarhia s-a confruntat cu
rezistena, cu tendinele de nesupunere ale feudalilor, magnai i leahta. In
scurta perioad in care la conducerea statului s-a aflat dinastia strin a
Angevinilor (Ludovic de Anjou a fost o vreme atat rege al Poloniei, cat i rege al
Ungariei), acetia au obinut o serie de privilegii care le intreau rolul politic i
ingrdeau puterea regal. Au dobandit organe proprii reprezentative, seimuri,
tribunale proprii, coparticiparea la elaborarea noilor legi sau la decretarea
rzboiului. Totodat, reprezentanii oraelor, respectiv patriciatul urban, au fost
inlturai din sistemul implicat in guvernare, particularitate opus, de exemplu,
centralizrii franceze. Politic, inceputul secolului al XV-lea a fost dominat de
confruntarea cu ordinul cavalerilor teutoni impotriva cruia s-au obinut victorii la
Grunwald in 1410 i Marienburg in 1422, unde au participat i trupele
moldoveneti trimise de domnitorul Alexandru cel Bun, vasal atunci al regelui
polonez Vladislav II.
Intr-un anume fel, apogeul in spaiul central-european al statului polonez a fost
atins in vremea lui Cazimir IV. Acesta a desfurat o ampl activitate in zona Mrii
Baltice unde a dobandit o serie de succese i, deci, teritorii. A neglijat ins frontul
sudic, respectiv pericolul otoman, ceea ce avea s aib consecine negative dup
ce sultanii i-au consolidat prezena lor in zon prin aducerea in stare de

vasalitate a voievodatelor romaneti, precum i a ttarilor. Dup moartea lui

Cazimir IV, in vremea fiului su Ioan Albert, autor i al unei nefericite expediii in
scopul cuceririi Moldovei soldat cu infrangerea de la Codrii Cosminului, in statul
polonez a inceput un lung declin care s-a intins pe trei veacuri i care s-a
materializat prin regimul politic al aa-numitei democraii nobiliare, prin
continui pierderi i deci restrangeri teritoriale i, in final, prin dispariia statului
polonez, reaprut pe harta politic a Europei abia la sfaritul primei conflagraii
mondiale.
Ungaria medieval (secolele X-XVI) Nu se cunosc inceputurile poporului maghiar.
Se pare c in antichitate, in cursul mileniului I , i. H. undeva in zona munilor
Urali, la hotarul dintre cele dou continente, au intrat in contact i apoi, treptat, sau contopit populaii ugro-finice coborate din nordul continentului, cu altele de
origine turanic venite de undeva din rsrit, de la sudul marii pduri siberiene.
Mult vreme aceast populaie ce s-a cristalizat treptat in apte triburi a dus
modul de via specific numeroilor nomazi ce au cutreierat spaiile nord-pontice.
Cateva veacuri ei au fost incorporai in statul kazarilor. Declinul politic al acestei
formaiuni statale, ca i presiunea altor triburi de nomazi venii dinspre Siberia
sau Asia Central, i-au impins treptat pe maghiari, nu prea numeroi, spre Apus.
O vreme ei s-au aflat in spaiul dintre Bug i Nistru, prezena lor fiind atestat in
unele izvoare bizantine precum i in tradiia legendar cuprins in prima lor
cronic consacrat inceputurilor: Faptele ungurilor (Gesta Hungarorum)
alctuit de un funcionar cu nume necunoscut (Anonymus) al regelui Bela II sau
Bela III, in secolul XII.
De acolo au intreprins o serie de expediii spre zona Dunrii de Jos. Sub presiunea
pecenegilor, in anul 895, cea mai mare parte a populaiei maghiare, sub
conducerea lui Arpad, s-a deplasat de-a lungul Nistrului spre nord, ocolind lanul
muntos al Carpailor i revrsandu-se prin pasul Wekerle in campia pannonic, a
Dunrii Mijlocii. Acolo, in veacurile anterioare fusese o provincie roman, apoi se
perindaser diveri nomazi, precum: huni, gepizi, avari etc., uneori avand i
forme efemere de organizare statal. La venirea maghiarilor, acolo tria o
populaie amestecat, pestri din punct de vedere etnic. Toponimia ca i diverse
surse istorice atest existena unei populaii romanice intins departe spre Apus,
pan dincolo de lacul Balaton. In anumite pri erau majoritari slavii care
coabitau nu o dat cu rmie ale migratorilor venii acolo in veacurile
anterioare. Aadar, maghiarii au ocupat cu fora teritoriul in care s-au
sedentarizat ulterior, iar populaiile supuse, ce nu au fost exterminate sau
alungate in timpul cuceririi, au fost asimilate i au amplificat ulterior efectivele
maghiarilor, puin numeroi la inceput (foarte probabil c in jurul anului 900
numrul lor se ridica la cel mult 150.000-200.000 de oameni, mai puini decat
totalul celor pe care i-au gsit in bazinul Dunrii Mijlocii acolo unde s-au stabilit
iniial.) Intre altele, ulterior, populaia statului maghiar, respectiv al ungurilor, a
crescut nu numai prin asimilare ci i prin aducerea i colonizarea unor alogeni,
cum au fost, de exemplu, secuii, stabilii in final in prile rsritene ale
Transilvaniei i care i-au pstrat veacuri de-a randul contiina propriilor
identiti etnice nemaghiare, precum i a elementelor germanice denumite
cumulativ saxones, stabilite in diverse pri ale regatului, in care au contribuit
in msur decisiv i la naterea i evoluia vieii urbane.
Primele decenii de existen ale maghiarilor, in ceea ce avea s devin noua lor
patrie, au stat sub semnul incursiunilor militare. Raidurile lor de prad i de
impunere a tributului au fost direcionate atat spre apus, prin Germania i Italia
pan in Frana i chiar Spania, cat i spre sud, impotriva Imperiului Bizantin. In
jurul anului 900, venind dinspre vest, au aprut i in Transilvania primele cete
inarmate ale maghiarilor. Conform mrturiilor maghiare, ei au intalnit acolo pe
romanii organizai, intre altele, in voievodatele lui Gelu, Glad i Menumorut.

Atunci au fost doar incursiuni in scopul jafului, o aciune sistematic de cucerire,

de ocupare a Transilvaniei desfurandu-se abia mai tarziu o dat cu secolul al XIlea. Amintirea acestor atacuri ale ultimilor invadatori din Europa occidental era
frecvent in izvoarele vremii. Atacurile lor au fost stopate in urma unei victorii
decisive a impratului german Otto cel Mare la Lechfeld, in anul 955. Incetarea
forat a rzboaielor a avut consecine asupra modului lor de via. Populaia
maghiar, conductorii tribali ca i oamenii de rand au trebuit s renune la
modul rzboinic de existen, s se sedentarizeze i s inceap o nou via
asemenea celei trite de marea majoritate a popoarelor europene ale lumii
medievale. In paralel cu practicarea agriculturii, meteugurilor casnice etc., s-a
intensificat fenomenul de asimilare a celor de alt neam gsii cu ocazia
desclecatului in zona Dunrii de Mijloc, formandu-se astfel poporul maghiar.
Schimbrile in viaa societii maghiare au fost insoite de transformri treptate
in structura social i politic, ca i in viaa lor spiritual. Creterea ponderii
agriculturii in detrimentul pstoritului nomad a fost insoit de cristalizarea
treptat a unei aristrocraii funciare ce a inlocuit vechea ptur conductoare
gentilico-tribal. In paralel, structurile organizatorice bazate pe clanuri i triburi
au fost inlocuite cu altele depinzand de conductorii arpadieni ce i-au propus s
instaureze o autoritate central puternic. La venirea in noua lor patrie, maghiarii
erau pgani, in timp ce cei mai muli dintre cei pe care i-au supus in Pannonia
erau cretini i depindeau canonic mai cu seam de Bizan. In proaspt creatul
stat maghiar au aprut o serie de misionatri cretini venind atat dinspre apusul
ce devenea catolic, cat i din Imperiul Bizantin ortodox. In veacul al X-lea, ca de
altfel i in cele urmtoare, au existat stranse legturi dintre statul maghiar i
statul constantinopolitan, mai cu seam in plan cultural i religios. Nu de puine
ori au existat i consistente legturi politice, materializate prin aliane dinastice,
campanii militare comune etc. Aceasta s-a datorat i faptului c peste dou
veacuri Bizanul i Ungaria au avut pe Dunre i Sava o frontier comun.
Legturile cu Bizanul sunt atestate i de alte realiti, precum coroana Sfantului
tefan, de fapt dou diademe bizantine care au servit apoi la ceremonialul
incoronrii regilor maghiar i au devenit un simbol al statalitii maghiare
(sfanta coroan a Ungariei). In final, conductorii maghiari au optat pentru o
orientare religioas alturi de Roma. Cretinarea maghiarilor a fost pregtit de
Geza, care a condus destinele maghiarilor intre anii 970-997. La moartea sa, fiul
su Vaik s-a cretinat, fiind incoronat la 25 decembrie 1000, (dup alte date la 1
ianuarie 1001) in numele papei Silvestru, dup ce se cretinase i fusese botezat
ca tefan (Itvan), ulterior adugandu-i-se i epitetul de cel sfant, dei nu a fost
niciodat canonizat ca atare de papalitate. O dat cu tefan I (997-1038) a
inceput istoria regalitii maghiare, capitala aflandu-se la inceput la Esztergom i
fiind apoi mutat pe malul drept al Dunrii la Buda. In fruntea statului, peste trei
secole, pan in anul 1301, s-a aflat dinastia arpadian. In plan intern, situaia
politic a oscilat periodic intre momente de intrire a puterii regale i de domnii
autoritare i altele de anarhie, frmantri i chiar rzboaie civile. La fel ca i in
alte state i societi ale Europei Centrale, s-au constituit deplin realitile lumii
feudale dup modelul occidental, ale crui realiti au fost copiate de multe ori i
in statul maghiar. Existau, aadar, o categorie a marilor propietari funciari laici i
ecleziastici, o alta in continu cretere a ranilor dependeni (imprii in mai
multe subcategorii), precum i cea a rnimii libere in continu diminuare. A
crescut continuu puterea politic i economic a marilor magnai. Acetia au
dobandit insemnate danii funciare din partea regalitii. La inceputul secolului al
XII-lea, in timpul domniei regelui Andrei II (1205-1235), ei au smuls regalitii in
anul 1222 aa numita Bul de aur, care le consfinea diversele privilegii pe care
i le-au pstrat apoi mai multe secole. Acelai act regal prevedea, de asemenea,
i importante privilegii pentru Biserica catolic (nu i pentru cea ortodox),

ulterior apartenena la nobilime i accesul la funcii publice fiind interzis

necatolicilor. Tot atunci clasei nobiliare i s-a acordat dreptul a opune rezisten
in cazul in care acesta le inclca privilegiile. In paralel, diverse legiuiri i decizii
ale regalitii au accentuat dependena ranilor de stpanii lor precum i
posibiliattea creterii obligaiilor lor de natur feudal. Legiferarea legrii de glie
i generalizarea acesteia la nivelul intregului regat s-a fcut abia prin Tripartitumul lui Verboczi, in anul 1517, dup rzboiul rnesc condus de secuiul Gheorghe
Doja, ce a cuprins Transilvania i prile rsritene ale Ungariei.
Regatul maghiar a promovat inc de la naterea sa o politic expansionist. Regii
maghiari au intreprins rzboaie de cuceriri pe mai multe direcii. A fost
promovat astfel o aciune sistematic de cucerire a spaiului intracarpatic al
Transilvaniei. Rezistena deosebit a populaiei locale romaneti a fcut ca
aceast cucerire deplin a Transilvaniei s se incheie la inceputul secolului XIII,
cand intregul teritoriu era organizat in comitate i scaune, supravieuind i ri
romaneti precum Haegul sau Maramureul. Datorit aceleiai rezistene locale,
regalitatea maghiar a fost silit s accepte o organizare distinct, autonom, a
acestui spaiu cucerit in cadrul voievodatului Transilvaniei, atestat prima dat in
izvoare in anul 1176 i meninut apoi in cadrul regatului medieval al Ungariei
pan la dispariia acestuia.
Cucerirea Transilvaniei a dublat de fapt teritoriul deinut iniial de regii maghiari.
Concomitent cu instpanirea lor asupra romanilor, aceiai regi i-au indreptat
atacurile i spre alte zone. Astfel, in cursul secolului al XI-lea, au cucerit i au
incorporat in sistemul comital intregul teritoriu locuit de slovaci ce fcu-se parte
mai inainte din statul Moraviei Mari. In acelai veac i-au indreptat politica
expansionist spre Marea Adriatic prin Croaia i Dalmaia. Pentru ieirea la
mare au fost intreprinse mai multe atacuri in a doua jumtate a secolului al XIlea. In final, in anul 1102, s-a ajuns la o original form de instaurare a autoritii
regelui Coloman (1095-1116) printr-o uniune dinastic personal i asupra
Croaiei, care fusese pan atunci un regat independent, iar dup aceea coroana
Sfantului tefan s-a extins pan la oraele dalmate de la Marea Adriatic (Zara,
.a.). Nobilimii croate i s-au asigurat ulterior privilegii asemntoare cu cele ale
nobilimii maghiare cu care, de altfel, a intrat in stranse legturi de tot felul,
politice sau de rudenie, participand efectiv i la conducerea statului. Permanent
in Croaia s-au meninut anumite forme de autonomie i de organizare distinct
in raport cu restul regatului. O dat cu declinul monarhiei universale a Bizanului,
expansiunea maghiar s-a direcionat i spre sud, in inuturile Serbiei medievale,
astfel au fost cucerite o serie de teritorii sarbeti, iar in secolul al XVI-lea
autoritatea regatului maghiar s-a extins pan la Smederovo i Belgrad.
O dat cu stingerea dinastiei arpadiene in anul 1301, au reizbucnit manifestrile
anarhice ale magnailor feudali. Prin aciunea a doi reprezentani ai noii dinastii,
de Anjou, respectiv Carol Robert (1308-1342) i Ludovic I cel Mare (1342-1382), a
fost vremelnic restaurat autoritatea regal, puternic i eficient. Carol Robert
i-a orientat tendinele cuceritoare peste Carpai impotriva nou aprutei ri
Romaneti, suferind o usturtoare infrangere din partea lui Basarab Intemeietorul
in btlia de la Posada din 9-12 ianuarie 1330. Tendinele de atunci i de mai
tarziu ale regilor maghiari de instaurare a controlului lor asupra voievodatelor
romaneti extracarpatice nou aprute pan la Dunre i Marea Neagr au euat.
De altfel, regele Ludovic I a desfurat numeroase campanii in o bun parte a
Europeii din Italia pan in Polonia, in scopul crerii unei intinse structuri statale in
fruntea creia s se afle.
Dup stingerea dinastiei angevine, a devenit rege al Ungariei Sigismund de
Luxemburg (1387-1437), care a fost i imprat al Germaniei i care a antrenat
regatul Ungariei in lupta antiotoman, organizand intre altele i conducand
cruciada antiotoman soldat cu infrangerea cretinilor la Nicopole in septembrie

1396. Moartea lui Sigismund de Luxemburg a provocat noi frmantri interne

prilejuite de rivalitile feudale i tendinele de ascensiune pe tronul regal.
Strinii s-au amestecat tot mai mult in viaa intern a regatului. Intre anii 14401444, Vladislav I Iagello a cumulat calitatea de rege al Poloniei cu cea de rege al
Ungariei, murind pe campul de lupt in cruciada de la Varna, in octombrie 1444.
In vremea sa a inceput, la nivelul Transilvaniei mai intai, apoi al regatului
Ungariei, cariera romanului Iancu de Hunedoara, iniial voievod al Trabnsilvaniei ,
apoi cpitan general, guvernator i regent al Ungariei. El s-a remarcat in mod
deosebit prin numeroase campanii impotriva sultanilor, desfurate intre anii
1441-1456 in Transilvania, in Banat, in Serbia i chiar in Macedonia. Succesele
sale au intarziat pentru circa trei sferturi de veac ptrunderea i instaurarea
otomanilor in Europa Central i au asigurat supravieuirea regatului maghiar in
faa tot mai puternicei presiuni venite din sud. Matia (Mathyas) Corvin, fiul lui
Iancu, a devenit rege al Ungariei la doi ani dup moartea tatlui su. Lunga sa
domnie dintre anii 1458-1490 a insemnat o perioad de diverse realizri, el fiind
unul dintre cei mai importani monarhi din istoria maghiar. A consolidat
autoritatea central inlturand anarhia, a stimulat creterea economic i a
imbuntit i eficientizat sistemul administrativ i fiscal, a inceput crearea unei
armate regale, a stimulat cultura in diverse feluri dup modelul renascentist. El a
euat ins in tentativele sale expansioniste, fiind infrant, de exemplu, de tefan
cel Mare, in expediia sa din 1467 ce urmrea subjugarea Moldovei. Dup Matia
Corvin, statul maghiar medieval a intrat intr-o criz tot mai accentuat, generat
de tendinele anarhice ale aristrocraiei, de nemulumirea maselor rneti i de
presiunea extern tot mai accentuat. In final, invazia turceasc nu a mai putut
stvilit. Sultanul Soliman Magnificul (1520-1566) a cucerit in anul 1521
Belgradul, poarta sudic de intrare in regatul Ungariei. Caiva ani mai tarziu a
urmat dezastrul de la Mohacs, cand mica armat nobiliar maghiar a fost
zdrobit pe campul de lupt, disprand practic i regatul medieval maghiar.
Fostul teritoriu al acestuia, dup frmantri ce au durat mai puin de dou
decenii, imprit in trei, a avut astfel destine istorice diferite. inuturile nordvestice, ingloband o mic parte a Ungariei, Slovacia, prile nord-vestice ale
Croaiei au intrat in componena Imperiului Habsburgic, ale crei simple provincii
au fost pan in anul 1918. Prile rsritene ale regatului, respectiv voievodatul
Transilvaniei, locuit majoritar de romani, au avut propriul lor destin istoric in
cadrul nou aprutului principat al Transilvaniei, aflat in stare de vasalitate fa de
turci pan la 1688, cand acolo s-a instaurat dominaia habsburgic pan la
crearea Romaniei Mari. Cea mai mare parte a Pannoniei, a teritoriului etnicmaghiar a intrat sub direct stpanire turceasc in cadrul paalacului de la Buda
infiinat in anul 1541. Dup euatul asediu al Vienei din 1683, otomanii au fost
nevoii s abandoneze teritoriile maghiare din stanga i din dreapta Dunrii, ce
au intrat astfel sub dominaia habsburgilor, un stat maghiar suveran reaprand
pe harta politic a Europei abia la sfaritul primului rzboi mondial.
Formarea statului rus
Dup moartea lui Iaroslav cel Inelept a urmat declinul i prbuirea Rusiei
kieviene. Nu exist consens privind momentul final al istoriei kieviene, istoricii
osciland intre anul 1125, sfaritul domniei lui Vladimir Monomahul i anul 1240
cand Kievul a fost complet distrus de mongoli ce au cucerit i i-au instaurat
dominaia asupra intregii Rusii. Declinul a fost anunat in fond, chiar de Iaroslav,
care, pe patul de moarte, a divizat intinsul su stat in cinci pri acordate
fiecruia dintre fiii si. Au inceput astfel o serie de rzboaie civile continue, crora
li s-au adugat atacurile migratorilor, mai ales a celor dinspre sud : pecenegii i

cumanii. O tentativ de redresare cu succes parial de scurt durat a aparinut

lui Vladimir Monomahul (1113-1125)
Framiarea politic in secolul al XII-lea a fost general, intre realitile politice
de atunci s-au remarcat cateva precum: cnezatele Vladimir-Suzdal, Halici-Volania
i Republica Novgorodului. In anul 1147 a fost menionat pentru prima dat
cetatea Moscovei, unde ulterior avea s se stabileasc, i s se afirme linia
moscovit a dinastiei Ruricilor. Declinul i dispariia Rusiei kieviene au avut cauze
multiple, integrandu-se, in general, celor ce au fost caracteristice existenei de
inceput a feudalismului european. Mult vreme vechiul stat rus, asemenea
imperiului carolingian, a fost mai degrab o federaie, o asociere a unor zone cu
trsturi diferite, puin legate intre ele, meninute laolalt doar cu fora pe
perioade limitate de timp, dup care, Rusia s-a fragmentat in peste zece realiti
politice distincte. Declinul comerului dar i ridicarea unor orae au avut mult
vreme in Rusia efecte opuse centralizrii fiind generatoare de anarhie. Luptele
interne au atras agresiuni din exterior in secolul XII. La presiunile turcice dinspre
sud, mai ales ale cumanilor, s-au adugat atacurile cavalerilor germani i ale
suedezilor, care au culminat cu btlia de pe lacul Ciudskoe, de la 5 aprilie1242,
soldat cu victoria cneazului Novgorodului, Alexandru Nevski.
Instituiile, societatea, economia vechiului stat rus cu centrul la Kiev, precum i a
statului centralizat in jurul Moscovei ce a luat natere apoi treptat au avut atat
caracteristici proprii, cat i trsturi asemntoare realitilor europene ale
vremii. Exist neincheiat inc o veche disput legat de existena/inexistena
feudalismului in Rusia. O serie de specialiti consider evoluia Rusiei ca fiind cu
totul deosebit de a altor state europene, negandu-se existena unor organizri
feudale. La un pol opus, mai ales reprezentanii istoriografiei marxiste, sovietice,
au susinut ideea unei identiti generale in structura feudal a Rusiei kieviene
sau moscovite i a Europei contemporane acestora. Au fost invocate existena
marii proprieti funciare, de tipul alodiilor sau beneficiilor precum i existena
unei rnimi aservite, cuprinzand mai multe categorii de rani dependeni,
precum i robi. Se poate considera c, fr a fi atins nivelul de evoluie specific
prilor central-vestice ale Europei i in Rusia, in Evul Mediu, a existat un
feudalism aflat mult vreme intr-o stare incipient, mai puin dezvoltat.
Inceputul secolului al XII-lea marcheaz, din multe puncte de vedere,
deschiderea unei noi etape in evoluia istoric a poporului rus. Venii din inima
continentului asiatic, mongolii au provocat mai intai ruilor aliai cu cumanii o
infrangere pe raul Kalka. Dimensiunile primejdiei nu au fost sezizate, continuand
in deceniul urmtor puternicele rzboaie interne. Anarhia ruseasc, precum i
superioritatea in plan militar a mongolilor au favorizat instaurarea dominaiei
mongole. A doilea val al invaziei mongolilor, intre anii 1237-1240, s-a soldat cu
instaurarea dominaiei acestora in diverse forme, in intregul spaiu rusesc, unde
ei au fost apoi prezeni timp de mai multe veacuri. Invazia a fost condus de Batu
Han, unul dintre descendenii lui Gingis Han. Au fost cucerite pe rand i distruse o
serie de orae, precum: Riazan, Vladimir, Kiev, Moscova. Mongolii au devastat
cea mai mare parte a spaiului rusesc, cu excepia Novgorodului. In anii 12411242, mongolii i-au continuat invazia lor distrugtoare in inima Europei prin:
Polonia, Ungaria i zona dunrean, din apropierea Mrii Adriatice, pan la Marea
Neagr.
In anul 1242, armatele mongole s-au retras in spaiul rusesc rmas astfel sub
stpanirea lor. In zona inferioar a fluviului Volga, Batu Han i-a stabilit reedina,
intemeind statul cunoscut in istorie sub denumirea Hoarda de Aur . Capitala
acestui stat era Sarai. Ulterior, din acest stat s-au rupt o serie de state
succesoare, precum hanatele din Kazan, Astrahan i Crimeea, ulterior incorporate
in statul/imperiul rus. Dominaia mongol in spaiul rusesc a durat aproape un
sfert de mileniu. O astfel de realitate a generat dispute in randurile istoricilor,

prerile osciland intre o imagine excesiv negativ a rolului distrugtor al

mongolilor i o alta privind rolul minor totui al factorului mongol in destinul
medieval al ruilor. Este incontestabil c, de la bun inceput, prezena mongolilor
s-a soldat cu masacre, devastri, deplasri masive de populaie. Mongolii au
devenit stpani direci ai celor mai roditoare pmanturi, au impus populaia la
numeroase contribuii in produse i bani, au obligat pe rui s participe militar la
expediiile lor etc. Oprimarea economic a generat revolte inbuite nu o dat cu
cruzime. Incontestabil c invazia i dominaia mongol, prin distrugeri i
consecine, au franat dezvoltarea Rusiei ce a rmas in urm tot mai mult in
raport cu restul Europei. De altfel, aceeai dominaie mongol a avut drept
urmare i o relativ izolare a Rusiei de Bizan i Occident. Populaia ruseasc
supus, pltea tribut, cu excepia slujitorilor Bisericii ortodoxe, fa de care
mongolii au manifestat o mare toleran. Mongolii au efectuat mai multe
recensminte i au reuit s pstreze o anume unitate in imensul spaiu pe care il
deineau. Iniial funcionarii mongoli insoii de cetele lor militare strangeau
tributul pan departe in spaiul nordic al Novgorodului, unde, de exemplu,
Alexandru Nevski, le achita insemnate sume de bani i colabora cu ei, in timp ce
lupta cu vecinii si catolici provenii din spaiul germanic.
La puin vreme dup aceea, conductorii locali, cnejii rui au preluat ca
intermediari sarcina de a incasa impozitele. In prealabil, acetia cumprau
documentul care le atesta oficial calitatea lor cnezial (acest document se numea
iarlak i se asemna firmanului de domnie primit de principii romani de la sultan).
Sub dominaie mongol, in evoluia ruilor aspectele generale au fost dublate de
unele situaii particulare. Dup marele oc distrugtor, uman i material, de la
inceput, a urmat o perioad de redresare a economiei. A existat astfel o
prosperitate in zona Novgorodului, ora cu o puternic activitate
meteugreasc i comercial, legat i de liga hanseatic. In raport cu mongolii,
situaia republicii oreneti a Novgorodului era aceea de vasalitate, respectiv
autonomie in schimbul tributului. Exista un consiliu al oraului care decidea
desemnarea unor cneji, cu rol militar mai ales. Tot consiliul alegea arhiepiscopul,
mobiliza armata, promulga legi etc. A existat acolo i o difereniere social,
antagonisme i conflicte asemntoare celor din comunele italiene. Iniial, oraul
- stat Novgorod avea un vast teritoriu rural, asupra cruia ii exercita autoritatea.
Acest teritoriu a fost disputat de ctre lituanieni, polonezi i mai ales de ctre
Moscova. In final, cnejii moscovii au reuit s absoarb Novgorodul cu intinsele
sale teritorii, in vremea lui Ivan al II-lea, ceea ce a constituit o etap important
in procesul de centralizare.
Treptat, intre autonomiile ruseti a inceput s se ridice Moscova, aezare
intemeiat de ctre Iuri Dolgoruki la jumtatea secolului XII ca o simpl cetate in
cadrul cnezatului Rostov-Suzdal. Aezarea avea o poziie geografic i strategic
favorabil. Se afla intr-o reea de drumuri comerciale, importante, iar reeaua de
pduri i de ape ce o inconjura asigura o anumit i relativ securitate in faa
nvlirilor. De timpuriu acolo s-au practicat activiti meteugreti i
comerciale ceea ce a adus venituri suplimentare i au intrit puterea cnejilor
locali. Mult vreme nu a existat o continuitate cnezial la Moscova. Se pare c
aceasta a debutat cu Danil, fiul mai mic al lui Alexandru Nevski, stabilit la Kremlin
spre sfaritul secolului XIII. El a promovat i o politic de extindere teritorial.
Urmaul su, Iuri Danilovici (1303-1325), a pus cu adevrat bazele ascensiunii
Moscovei. El s-a cstorit cu o sor a hanului Hoardei de Aur, i a dobandit titlul
de mare cneaz, pe care apoi au continuat s-l poarte prin cumprare i urmaii
si. Astfel, Ivan Kalita (1325-1340) a anexat posesiunilor sale Vladimirul i o parte
a Tverului. A strans tributul pentru Hoarda de Aur in o bun parte a Rusiei. Pe
lang tribut i daruri preioase fcute hanului, s-a preocupat i de sporirea
propriei averi mai ales in terenuri rurale. A sporit populaia cnezatului su i prin

rscumprarea unor prizonieri rui de la mongoli. Tot el a reuit s mute

reedina mitropoliilor Bisericii ruse de la Kiev la Moscova, care a devenit astfel
capitala religioas a tuturor ruilor.
In timpul urmailor lui Ivan Kalita, Moscova a continuat s-i lrgeasc teritoriul,
iar cnejii s-i consolideze puterea in plan politic in raport cu supuii i lumea din
afar. Deosebit a fost activitatea marelui cneaz Dimitri, supranumit Donskoi
(1359-1389). Iniial el a avut o serie de lupte cu cnejii de la Tver, care, o vreme,
au fost sprijinii de Lituania. In faa acestei primejdii zidurile de lemn din Kremlin
au fost inlocuite cu ziduri de piatr in anul 1367. Eecul lituanienilor la Moscova a
fost urmat de contraofensiva rus a lui Dimitri i a altor cneji vasali lui, soldat cu
extinderea teritorial in zona Tverului.
Insemntatea istoric a lui Dimitri Donskoi a fost legat de evoluia raporturilor
cu Hoarda de Aur. Atunci Hoarda de Aur era intr-o evident decdere, ilustrat
prin anarhie i lupte intestine. Cutand s profite de aceast situaie de criz a
hegemoniei mongole din spaiul rusesc, Dimitri Donskoi a refuzat s mai achite
tributul anual. Noul Han mongol, Mamai, aliindu-se i cu lituanienii condui de
Iagello s-a pregtit pentru o invazie masiv impotriva Moscovei. La 8 septembrie
1380, pe campia Kulikovo, in partea superioar a Donului, a avut loc infruntarea
decisiv a ruilor cu ttarii. Otile lui Mamai au fost zdrobite, ceea ce a avut
consecine multiple in plan politic i moral. Nu a fost obinut atunci
independena deplin in urma victoriei armatei care cuprindea i un numr
insemnat de cneji, avand i binecuvantarea Bisericii, deci, intr-un anume fel,
caracter de cruciad. A sporit autoritatea cneazului moscovit. Independena de
fapt a fost scurt. Doi ani mai tarziu, mongolii au reuit s cucereasc vremelnic
Moscova i s devasteze o mare parte din ar. Dimitri a acceptat suzeranitatea
hanului Tohtama, reincepand trimiterea anual a tributului i recunoscandu-se in
calitate de mare cneaz supus al acestuia. La moartea sa a urmat Vasili I (13891425). Acesta a rmas in stare de dependen fa de Hoarda de Aur achitandu-i
permanent obligaiile materiale din cadrul tributului. A profitat i de puternica
lovitur administrat de Tamerlan, Hoardei de Aur, incetand o vreme in fapt,
dependena Moscovei. Vasili I a anexat noi teritorii vestice in detrimentul marelui
cneaz al Lituaniei ce le stpanise pan atunci. Dup moartea sa a urmat, o
vreme, o anarhie intern in statul moscovit in paralel cu un fenomen asemntor
din lumea mongol; unde hanatul Crimeei, aprut in anul 1430, a devenit, in
calitate de vasal, in anul 1475, parte integrant a statului otoman condus atunci
de Mahomed al II-lea.
Etapa final a procesului de unificare s-a desfurat sub conducerea a trei
remarcabili monarhi, respectiv: Ivan al II-lea (1462-1505), Vasili II (1505-1533) i
Ivan al IV-lea cel Groaznic (1533-1584).
Ivan al III-lea a adus sub ascultarea sa cnezatele Iaroslavului i ale Rostovului, a
desvarit incorporarea Tverului i mai cu seam a reuit s-i impun
autoritatea spre nord, a desfurat o expediie militar in urma creia marele
teritoriu al Novgorodului a devenit parte a statului su completat apoi de fiul i
urmaul su, cu Pskov-Reazan. Acesta din urm a mai ocupat de asemenea
Smolenskul spre apus i a inceput cuceriri spre rsrit in hanatul Kazan, aciune
continuat i de Ivan cel Groaznic.
Creterea statal prin unificarea teritoriilor ruseti, precum i instituiile
administrative, armata, au asigurat marelui cneaz al Moscovei forele necesare
pentru a obine deplin independen. In prima parte a domniei, Ivan al III-lea,
orientandu-i eforturile mai ales spre vest i nord, i-a mai achitat din cand in
cand obligaiile materiale de vasal al Hoardei de Aur.
La 1480 Ahmat, hanul Hoardei, aliat cu polonii s-a decis s intreprind o
expediie impotriva marelui cneaz al Moscovei, aliat cu Mengli Ghirei, hanul
ttarilor din Crimeea. Expediia mongol a euat i, din acel an, Rusia moscovit

a incetat s mai plteasc tribut. Ulterior Ivan al IV-lea a incercat, fr succes, o

ieire a Rusiei la Marea Baltic. A reuit s anexeze intregul curs al Volgi,
anexand hanatele de Kazan i Astrahan i incepand cucerirea Siberiei apusene.
Tot el marceaz trecerea la o nou etap, o dat cu incoronarea lui ca ar, la 16
ianuarie 1547, cand statul centralizat rus, devenit deja plurietnic, trece la o nou
faz a existenei sale, cea a imperiului. In decurs de mai multe veacuri, in
inuturile rsritene ale continentului european s-au desfurat, in plan social i
politic, fenomene asemntoare, in linii mari, celor din Europa Occidental,
desfurate ins cu o anumit intarziere i cu o serie de particulariti. A existat
astfel, in forme specifice, i la rui, in economie i in societate, o ordine de natur
feudal. Totodat, asemenea cazurilor de formare a statelor centralizate francez
i englez, in contextul luptei de emancipare de sub stpanirea mongol
(asemenea reconquistei spaniole) s-au creat instituiile specifice, in plan central
i local, statelor centralizate, ceea ce, in cazul rusesc, a constiuit o baz a trecerii
spre Imperiu, i nu spre state naionale, ca in Occidentul european.
Bizanul in secolele XI-XV
Criza secolului al XI-lea Imperiul constantinopolitan a ajuns la o maxim
extindere teritorial, precum i la o inflorire economic i maturizare a instituiilor
sale specifice, clasice, in vremea dinastiei macedonene, mai cu seam in vremea
celui mai de seam reprezentant al acesteia, Vasile II (976-1025). Dup moartea
acestuia, a urmat o prim criz consistent, care, s-a desfurat ceva mai mult
de o jumtate de veac i care in interior i la hotare, a cuprins practic toate
domeniile vieii sociale i statale. In plan teritorial, anterioara extindere a
frontierelor, de la Dunre i Sava la Caucaz i Eufrat, a fost urmat de o
restrangere important a spaiului controlat de impraii constantinopolitani. In
spaiul Asiei Mici i-au fcut apariia turcii selgiucizi. Acetia au reuit s obin o
important victorie la Manzikert, la 19 august 1071, impotriva impratului Roman
IV Diogenes. Ca urmare, turcii seulgiucizi, creandu-i in Anatolia propriul lor stat
intrat in istorie sub denumirea de sultanatul de la Rum, s-au instpanit in cea mai
mare parte a Asiei Mici, ajungand pan la Bosfor, in faa capitalei bizantine.
Ulterior, sub dinastia Comnenilor i cu ajutorul cruciailor, Bizanul a reuit s
recupereze o parte din regiunile microasiatice, fr ins a putea lichida prezena
turceasc din inima podiului anatolian.
In acelai an 1071 se inregistrau pierderi teritoriale i in Occident. In prile
sudice ale Italiei, precum i in Sicilia, Bizanul era inc prezent. La mijlocul
secolului XI au aprut acolo normanzii. Acetia au cucerit pe rand posesiunile
bizantine (ultima fortrea bizantin, Bari, a czut in anul 1071) i au organizat
acolo un stat vasal papalitii ce a devenit ulterior baz de atac in tentativele
normande de cucerire a spaiului balcanic i chiar a Contantinopolului.
Tot in raporturile cu Occidentul, veacul al XI-lea a adus i alte realiti legate de
existena Imperiului romano-german, ce s-a impus tot mai mult contestand
preteniile de monarhie universal precum i aciunea papalitii. Intr-un cadru
complex, in anul 1054 s-a produs, cu urmri profunde i durabile atat in plan
religios, cat i in plan politic, aa numita marea schism, respectiv separarea
comunitii cretine in Bisericile romano-catolic i bizantino-ortodox, ce i-au
impus fiecare pecetea lor asupra unei pri a evoluiei istorice a continentului.
Grania nordic a Imperiului a devenit inta presiunii crescande a unor popoare
nomade i rzboinice aparinand ultimului val de migratori provenii din Asia,
respectiv pecenegii i uzii. Avandu-i bazele de plecare in zonele nord-dunrene
i nord-pontice, atacurile pecenege au devenit tot mai frecvente dup 1028,
transformandu-se de fapt intr-un rzboi pecenego-bizantin care a durat mai multe
decenii i care s-a soldat de fapt cu pierderea controlului politic bizantin in

regiunile balcano-dunrene. In acel context, timp de aproape dou decenii,

spaiul dintre Dunre i Mare al Dobrogei istorice s-a emancipat de sub controlul
Bizanului, fiind practic independent i avand in frunte conductori precum Tatos,
Sestlav i Satzas. Aceiai imprai din dinastia Comnenilor, incepand cu Alexis I
(1081-1118), au reuit s restabileasc pentru aproape un veac controlul bizantin
in intregul spaiu economic balcanic. Istoricul i omul politic Mihail Pselos
constata in Cronografia sa c impraii bizantini din secolul al XI-lea au cheltuit
nesbuit marile sume de bani adunate de Vasile al II-lea. Veacuri de-a randul
nomisma, moneda de aur bizantin, fusese etalonul aur al lumii medievale
europene. Spre mijlocul secolului al XI-lea, aceasta a inceput s se devalorizeze
continuu de la cele 24 de karate constante atatea veacuri. Fenomenul ca atare a
fost ireversibil i locul de etalon a fost preluat de ctre monedele comunelor
italiene, in primul rand de ducatul veneian. Atacurile din afar, rzboaiele civile
interne, fiscalitatea tot mai opresiv au lovit in viaa urban, constatandu-se
inceputul decderii meteugurilor i a comerului bizantin, fenomen, in fapt,
atunci i mai tarziu, invers in raport cu ceea ce se intampla in Europa occidental
unde avantul vieii urbane pe toate planurile era in evident contrast i contratimp
cu declinul vieii orneti din spaiul bizantin. In cursul secolului al XI-lea,
importante transformri cu consecine nefaste pentru stat au inceput s se
manifeste in lumea rural. Veacuri de-a randul, de la impraii isaurieni la cei
macedoneni, un element de baz al puterii materiale i militare a Bizanului il
alctuise rnimea liber, organizat in propriile comuniti rurale. Aceti rani
liberi in calitate de contribuabili au asigurat o bun parte a finanelor, iar in
calitate de stratioi (rani soldai) au asigurat succese pe campurile de btlie,
stabilitatea i chiar extensia continu a granielor pe mai multe direcii. Inc in
secolele IX-X in spaiul rural al Bizanului, alturi de mica proprietate rneasc
i de proprietatea statului, au inceput s apar i proprieti funciare tot mai
mari. Stpanii i, deci, beneficiarii acestora au purtat denumirea de dinai
(puternicii) i ei corespund din multe puncte de vedere cu ceea ce au fost in
apus feudalii. Astfel, i in Bizan a inceput s se desfoare un proces de
feudalizare, de aservire a rnimii libere, proces asemntor prin coninutul su
fenomenelor petrecute in alte pri ale Europei. Incet i in Bizan a inceput s
apar categoria ranilor dependeni, numii pareci (vecini).
Fenomenul crerii unei aristocraii provinciale de tip feudal (numit adeseori i
militar in contrast cu aristocraia birocratic numit i civil ce se afla in cea mai
mare parte in capital pe lang imprai) a fost combtut de ctre impraii
macedoneni in secolul al X-lea. Prin legislaia lor, acetia au urmrit mai multe
obiective, precum: pstrarea organizrii militare stratiotice, meninerea unui
numr cat mai mare de rani liberi, deci contribuabili, impiedicarea formrii unei
aristocraii provinciale opus autoritii centrale etc.
O dat cu domnia lui Roman III (1028-1034), legislaia pentru aprarea
proprietii rnimii libere i a stratioilor a czut in desuetitudine, nemaifiind
nicicum aplicat, ceea ce a provocat o ampl afirmare a aristocraiei provinciale,
cu multiple consecine nefaste pentru structura tradiional a lumii bizantine. In
planul guvernrii, intre anii 1025-1081 a fost o pronunat instabilitate,
succedandu-se la tron nu mai puin de 13 basilei. Acetia au fcut parte din dou
grupri aristocratice distincte, cea civil, constantinopolitan i cea provincial,
militar. In general, majoritii imprailor le-a fost caracteristic pasivitatea fa
de problemele vremii, incapacitatea gsirii unor soluii corespunztoare noilor
imprejurri. Majoritatea imprailor au aparinut gruprii civile i, ca exponeni ai
acesteia, au promovat o fiscalitate excesiv, o restrangere, prin liceniere, a
efectivelor militare, o inmulire a funciilor onorifice rspltite dintr-un buget in
continu diminuare etc. Au fost o serie de rzboaie civile insoite i de revolte

precum cea a sarbilor i bulgarilor din anii 1040-1041 ca i a vlahilor i grecilor

din Thessalia din anul 1066.
Perioada Comnenilor Criza a luat sfarit prin victoria aristocraiei provinciale,
care l-a impus pe tron pe capabilul general Alexis Comnenul, intemeietor al unei
dinastii ce a condus destinele statului pan in anul 1185, cand a fost urmat timp
de dou decenii de dinastia Anghelilor, ce i-a incheiat existena o dat cu
cucerirea Constantinopolului, de ctre cruciaii occidentali in aprilie 1204.
Perioada dinastiei Comnenilor reprezint, in fapt, ultima etap in care se mai
manifest Bizanul ca imperiu, factor politic important al lumii de atunci. Ei au
reuit s stopeze, vremelnic, i relativ, declinul statului bizantin, care ulterior s-a
framiat i s-a diminuat continuu in favoarea vecinilor, devenind in veacurile XIVXV un ora-stat inainte de a fi incorporat in totalitate in nou aprutul imperiu al
sultanilor otomani.
La urcarea sa pe tron, in anul 1081, Alexis I avea in fa o situaie intern i
extern deosebit de grav. Fiica sa, Ana Comnena, care i-a inchinat o celebr
biografie encomiastic spunea c atunci :Imperiul se limita de la oraul
Adrianopol i pan la rmurile Bosforului, ceea ce nu era departe de realitatea
istoric. In decurs de caiva ani, Alexis I a desfurat aciuni ofensive,
recuperatoare pe mai multe direcii. In primul rand, a reuit s stvileasc i s
resping ofensiva normanzilor ce urmreau anexarea intregii Peninsule Balcanice
i formarea unui mare stat mediteranean. i cu ajutorul Republicii veneiene, ce
i-a inceput atunci destinul ei mediteranean, Alexis a inlturat prezena
normand in Balcani, in anul 1085. Al doilea obiectiv urmrit, de asemenea cu
succes, a fost inlturarea ocupaiei pecenege i readucerea sub autoritatea
bizantin a teritoriilor nord-balcanice i de la Dunrea de Jos. In anul 1091, cea
mai mare parte a pecenegilor i uzilor a fost zdrobit i eliminat, iar cumanii sau retras in stanga Dunrii, fiind incheiat aa numitul rzboi scitic prin
revenirea efectiv a Bizanului la Dunre, de la Belgrad pan in Delt.
Al treilea obiectiv l-a constituit recuperarea Asiei Mici, fost mult vreme
principal baz a puterii Bizanului. Recuperarea teritoriilor asiatice s-a aflat in
strans legtur i cu relaiile cu lumea catolic occidental, acolo unde apruse
deja ideea unor cruciade spre Ierusalim, ara sfant. In istoriografie e inc
discutat autenticitatea cererii de ajutor adresat Occidentului de ctre impraii
bizantini. Oricum, prima cruciad, cu cele dou etape ale ei, popular, respectiv
nobiliar, a atins i Bizanul i in primul rand capitala acestuia. Contactul, pentru
prima dat pe o scar mai larg, al occidentalilor cu bizantinii avea s provoace
neinelegeri de tot felul ce au evoluat apoi in ostilitate i ur reciproc, vizibil de
altfel in creaiile istoriografiei i finalizate in deturnarea cruciadei a patra, soldat
cu cucerirea i jefuirea slbatic de ctre aceiai occidentali a Constantinopolului.
Alexis I s-a implicat amplu in prima cruciad, obinand chiar o recunoatere
formal a suzeranitii sale de ctre cavalerii occidentali. Ulterior, acetia au
format statele latine din Orient, independente in raport cu Bizanul, ce i-a
restabilit autoritatea doar asupra unei pri a Asiei Mici, pan la marginile Siriei i
la poalele Caucazului. Ioan al II-lea Comnenul (1118-1143) i Manuel Comnenul
(1143-1180) au continuat i consolidat succesele obinute de intemeietorul
dinastiei, fr a fi putut impiedica manifestrile declinului. A urmat apoi domnia
sangeroas, controversat, a lui Andronic I Comnenul (1183-1185) iniiator al
unui program de reforme structurale pe care nu a avut timp a le materializa
datorit rsturnrii sale violente de pe tron i uciderii lui in anul 1185.
Declinul i decderea Bizanului In acelai an 1185, in spaiul balcanic a
debutat o rscoal a romanilor balcanici (vlahilor) i a bulgarilor, condus de fraii
romani din familia Asnetilor. Aceasta s-a soldat cu creearea statului romanilor i

bulgarilor, cunoscut in istorie i sub denumirea de statul Asnetilor, ce a jucat

apoi, timp de cateva decenii, un rol de prim mrime in Europa, mai cu seam in
vremea imprailor Ioni cel Frumos (1197-1207) i Ioan Asan II (1218-1241).
Apariia acestui stat a dus la prbuirea dominaiei bizantine in prile central
rsritene ale Peninsulei. Spre vest, in apropiere, se crea spre sfaritul secolului
al XII-lea statul sarbesc condus de dinastia Nemanizilor, in timp ce alte spaii
balcanice erau anexate i incorporate in regatul maghiar al Arpadienilor. In
paralel cu diminuarea substanial din punct de vedere teritorial a prezenei sale
in spaiul balcanic, Bizanul pierdea consistent i in Asia, unde turcii selgiucizi
redobandeau insemnate teritorii bizantine i lichidau statele latine create de
occidentali. In acest context, o puternic lovitur avea a fi primit din partea
occidentalilor. Acetia au devenit tot mai prezeni in spaiul bizantin in secolul XII.
Astfel, intr-o msur crescand, negustorii italieni, veneieni i genovezi i-au
impus controlul asupra comerului, fiind privilegiai in raport cu autohtonii care,
nemulumii, au acionat nu o dat violent impotriva lor. Tendinele expansioniste
ale Occidentului, tot mai pronunate in secolul al XII-lea vizau statul bizantin,
chiar desfiinarea acestuia. Ositilitatea reciproc a celor dou lumi bizantinoortodox i catolic-occidental s-a adancit continuu. In acest context s-a
desfurat cruciada a patra (1202-1204), gandit iniial pe direcia Ierusalim i
finalizat prin cucerirea Constantinopolului i a o serie de teritorii bizantine ce au
devenit posesiuni ale occidentalilor, precum: Imperiul latin de Constantinopol,
regatul Thesalonicului, Ducatul de Achaia etc. Trei optimi din teritoriile cucerite,
inclusiv din capital, au revenit Veneiei.
Prezena politic conductoare a latinilor in zonele Bizanului nu s-a putut
consolida, fiind inlturat datorit loviturilor consecutive, uneori conjugate, ale
Asnetilor, Imperiului Bizantin de la Niceea etc. Cucerirea latin a fost insoit
de o jefuire sistematic, a avut consecine negative in plan economic mai
consistente decat cele provocate ulterior de otomani, au fost in felul acesta
potenate criza i declinul lumii bizantine. Nu toate teritoriile bizantine au fost
cucerite de invadatori. Intr-o parte a Peninsulei Balcanice, cu centrul la Epir, s-a
pstrat independent un nucleu statal condus de familia Anghelilor, care i-au
organizat stpanirile sub forma unui despotat, avand chiar pretenii imperiale de
restaurare a statului bizantin. Pe coastele pontice ale Asiei Mici s-a creat Imperiul
de la Trapezunt, care i-a avut apoi, ca stat bizantin, sub dinastia Marilor
Comneni, propria sa existen, pan la lichidarea sa de ctre sultanul Mahomed
II, in anul 1461. Cel mai important dintre cele trei state bizantine ce au existat in
perioada framirii politice a fost, intr-o parte a Asiei Mici, imperiul de la Niceea
condus de dinastia Lascarizilor. Suveranii de la Niceea, precum: Teodor I (12051222), Ioan III Vatatzes (1222-1254), Teodor II Lascaris (1254-1258) au fost
conductori de stat eficieni. Ei au promovat in bun msur o politic intern
asemntoare inaintailor lor din dinastia macedonean. S-au sprijinit pe
rnimea liber i au reuit o vreme s stvileasc tendinele anarhice ale
nobilimii posesoare de domenii feudale. Au stimulat meteugurile sau comerul
practicate de bizantini. Principala lor realizare a constituit-o aciunea de eliberare
i de reunificare a teritoriilor bizantine incheiat o dat cu intrarea victorioas in
Constantinopol, in anul 1201, a impratului Mihail al VIII-lea (1259-1282),
intemeietor al unei noi dinastii, a Paleologilor, aflai apoi in fruntea destinelor
constantinopolitane pan la cucerirea definitiv a Bizanului de ctre Mahomed II.
Veacurile XII-XIII s-au caracterizat i prin importante modificri in planul intern al
instituiilor, al vieii materiale i al realitilor sociale a unei lumi devenite
feudal. Restrangerea teritorial continu, ca i numeroasele invazii i rzboaie
din teritoriul bizantin au avut drept urmare accentuarea crizei economice ce a
debutat in secolul XI i a fost doar temporar i parial stopat de unii dintre
impraii dinastiilor Comnenilor i Lascarizilor. Producia agricol i-a mutat

centrul de greutate dinspre rsrit spre apus, diminuandu-se continuu. O serie de

importante centre urbane au fost prdate i distruse sau pierdute definitiv. Astfel
c s-au diminuat continuu rolul i ponderea produciei meteugreti bizantine.
Din exportator masiv de produse de lux sau de uz comun, Bizanul a devenit un
importator cu tot mai puine resurse pentru a achiziiona produse costisitoare din
import. Comerul a trecut in mainile negustorilor strini, in principal ale
veneienilor i genovezilor, avand loc astfel o infeudare economic de ctre
occidentali. Unele reforme cu caracter protecionist au euat. Moneda bizantin,
odinioar simbol al puterii i stabilitii din Bizan, i-a diminuat continuu
valoarea sa (nomisma de aur a involuat de la 24 la 8 karate i apoi a incetat a
mai fi btut).
Monedele strine, in special cele occidentale, au inlocuit monedele bizantine, iar
sumele dobandite de statul bizantin i de supuii impratului erau net inferioare
celor dobandite de intreprinztorii latini, occidentali, ce se bucurau de regim de
extrateritorialitate i de o serie de privilegii economice, judiciare, politice etc.
Sub Comneni, i apoi in veacul XIII, s-au cristalizat o serie de forme i instituii de
natur feudal, dintre care unele ii aveau rdcini mai vechi. Specifice Bizanului
din acest punct de vedere au fost pronoia, exkuseia i charisticonul, precum i
regimul celor dou categorii sociale specifice: dinaii i parecii. Pronoria a aprut
in cursul veacului XI i a evoluat continuu apoi in veacurile urmtoare. Ca
realitate istoric specific Bizanului are i o serie de asemnri cu instituia
occidental a beneficiului, cu iqta existent in lumea arabo-musulman i cu
timarul generalizat mai tarziu de otomani in spaiul balcanic.
La inceput, pronoia era de fapt un sistem de concedare de ctre stat ctre unii
particulari a unor venituri (munc, produse, bani) rezultand din activitatea unor
productori direci pe o anumit suprafa agricol, de dimensiuni variabile, a
crei proprietate rmanea in continuare cea a statului. Aadar, de la inceput
pronoia era de fapt un beneficiu condiionat, temporar i revocabil, depinzand de
deinerea unor demniti reale sau onorifice i, in ultim instan, de bunvoina
impratului. Aa cum s-a artat, asaltul aristocraiei provinciale asupra
proprietii stratiotice a diminuat continuu efectivele militare ale imperiului.
Comnenii, ei inii exponeni ai aristocraiei provinciale, au extins sistemul,
acordarea unei pronoia fiind condiionat in esen de serviciul militar in favoarea
impratului. Durata acordrii acesteia a urmat aceeai cale ca i beneficiul in
Occident in sistemul feudo-vasalic, respectiv caracterul vremelnic, apoi viager i
in sfarit ereditar al unui contract dintre stat i un particular. Cu timpul, in fapt,
pronoria a devenit o proprietate ereditar, iar caracterul ei condiionat de
serviciul militar tindea spre dispariie sau in destule cazuri nu mai era respectat.
Astfel, incepand cu Comnenii, fizionomia raporturilor de proprietate asupra
pmantului in Bizan s-a schimbat in mod radical, aa cum se poate lesne vedea
din analiza a o serie de cri cadastrale (praktika). Proprietatea pronoiar s-a
generalizat, devenind predominant, iar vechea proprietate de tip stratiotic s-a
restrans continuu fr a fi disprut cu totul pan la dispariia Bizanului.
Acordarea unei pronoia a devenit i o form de legtur public intre stat i
supuii si din partea superioar a societii, fr a se ajunge ins la rigurozitatea
legturilor vasalice din apusul Europei, chiar dac in unele cazuri, incepand cu
secolul XII, au fost copiate i unele modele occidentale privind apanajele, omagiul
etc.
Dac pronoia poate fi asemnat intr-o anumit msur cu instituia apusean a
feudei, charisticonul este caracteristic Bizanului, o anumit form de proprietate,
mai de grab de uzufruct, pe care nu o intalnim nicieri in alt parte in lumea
european.
Impraii isaurieni desfinaser proprietatea funciar a Bisericii. Restabilirea
cultului icoanelor in lumea bizantino-ortodox dup 843 a avut drept rezultat,

intre altele, i o refacere a proprietii bisericeti. De la o generaie la alta, in

mainile patriarhiei i ale slujitorilor acesteia s-au acumulat, prin donaii sau in alte
modaliti, intinse suprafee de pmant, nu puine impreun cu ranii
dependeni ce locuiau acolo. Spre deosebire de Occident, proprietaile bisericeti
din Bizan erau controlate i de ctre stat, iar cei ce triau acolo trebuiau s
achite acestuia o serie de obligaii de tot felul. Aceste venituri au fost in destule
cazuri concesionate de ctre stat unor particulari, care vremelnic s-au bucurat de
toate avantajele pe care le avea in locurile respective statul, nu o dat stabilinduse i trind in manstiri i alte lcauri ale Bisericii, ca in propriile lor lcauri
feudale. Charisticonul a cunoscut totui o mult mai mic rspandire decat pronoia
de tip condiionat sau proprietile depline scutite in genere de obligaii, de tip
alodial. In Bizanul tarziu, o larg rspandire a cunoscut-o excusia, adic
imunitatea de tip feudal. La inceput, aceasta a fost o scutire parial sau total,
astfel c beneficiarul, un feudal in fond, cu rani dependeni, nu mai trebuia s
verse o serie de impozite al cror numr i valoare varia foarte mult. In Bizan,
imunitatea fiscal s-a lrgit continuu cu consecine deloc pozitive pentru finanele
statului. Au aprut cu timpul i forme de imunitate administrativ, dar niciodat
de imunitate juridic, autoritatea tribunalelor imperiale bazate pe normele
dreptului roman meninandu-se in Bizan pan la dispariia acestuia.
Situaia rnimii in lumea bizantin tarzie a fost complex i este insuficient
cunoscut. Este incontestabil c, incepand cu secolul al XII-lea, majoritatea
ranilor liberi contribuabili i soldai (demosiarioi i stratioi) i-au pierdut
statutul de oameni liberi i proprietari, devenind pareci, dependeni de stpanii
lor. Oricum, rnimea liber nu a disprut cu totul, mai ales in zonele montane
sau altele mai puin propice, datorit condiiilor naturale, formrii unor mari
proprieti funciare. Spre deosebire de Apus, ranii dependeni din Bizan, ca de
altfel i din statele sud-slave care au copiat modelul bizantin, au rmas liberi din
punct de vedere personal i nu au fost supui legrii de glie. Ei se puteau
deplasa, depune mrturie in justiie i chiar intenta procese celor privilegiai, s
se adreseze impratului. Aveau o serie de drepturi asupra pmantului pe care il
ocupau i pe care il puteau testa, vinde, dona etc. cu condiia ca noul deintor
s respecte obligaiile contractuale fa de stpan. Astfel, in practic, s-a ajuns la
o cretere a autoritii stpanului i o diminuare a relativei liberti a ranului
dependent. In lumea rural s-a meninut o stratificare, coexistand alturi bogai i
sraci, crora li se aduga i o categorie special, cea a mistoilor (zilieri,
muncitori salariai).
Evident c ritmul feudalizrii raporturilor sociale in Bizan nu a fost uniform,
existand mari deosebiri intre diferitele regiuni. Anumite zone, precum Thessalia i
Penopolezul au avut un numr mai insemnat de puternice familii feudale. Acestea
ii aveau de regul reedina in orae, ceea ce se constituie iari intr-o trstur
caracteristic a organizrii feudale a Bizanului.
Transformrile in domeniul structurilor sociale au determinat i o serie de
modificri ale organizrii de stat. In Bizanul clasic, instituiei imperiale ii
reveneau, in mod despotic, asemenea intr-o anumit msur modelului oriental,
toate atributele puterii in stat. Impratul intruchipa legea. Era comandantul
suprem al armatei, numea demnitarii ce alctuiau administraia central i local,
controla Biserica. Intreag aceast realitate a absolutismului imperial se baza i
pe religie: impraii bizantini erau socotii alei ai lui Dumnezeu pe pmant,
instrumente ale voinei divine. Existau in fapt i anumite limite. Astfel, spre
deosebire de Orient, cel puin formal, impratul nu era deasupra legii, ci era
insi legea, in sensul c fcand legile, el era obligat s le respecte. In
exercitarea atributelor sale de conducere a statului, impratul era ajutat de un
aparat de stat riguros organizat, despre care avem numeroase mrturii scrise de
natur juridic, literar etc. In cadrul aparatului central existau trei categorii de

funcii: onorifice (demniti), de stat (oficiile, asemntoare ministerelor din

epoca modern), palatine (ce ineau de persoana impratului, la palatul
acestuia). O dat cu veacul XII, s-au produs o serie de modificri. A devenit tot
mai vizibil ingrdirea puterii imperiale. Existaser i mai inainte senatul i
sinodul ca instituii ce ii aveau propriul lor rol in stat alturi de imprat. Rolul
acestora nu a crescut, ci dimpotriv. Impraii au inceput a fi subordonai intr-o
msur crescand aristocraiei feudale, aprand chiar i anumite forme ale
adunrilor de stri. Autoritatea imperial a fost diminuat, de asemenea, de
starea endemic de anarhie, de rzboaiele civile tot mai frecvente, de
rsturnrile celor aflai pe tron chiar de competitori membrii ai familiei imperiale
etc. Alturi de imprai exista aparatul central i local de guvernare. Inmulirea
excesiv a demnitilor i funciilor, precum i amestecarea lor au fost
caracteristice perioadei. S-a feudalizat sistemul militar asemenea celui al cetelor
feudale existente in Occident. Intre altele, aceasta a determinat o diminuare
catastrofal a efectivelor militare (in vremea macedonenilor impraii aveau la
dispoziie efective de cel puin 150.000 oteni, iar sub Andronic al II-lea (12821328) efectivele terestre erau doar de 3000 oteni, iar flota de rzboi, alt dat
stpan a Mediteranei, dispruse cu totul).
Unul dintre succesele politice iconoclaste fusese i aducerea ierarhiei bisericeti,
in frunte cu patriarhul constantinopolitan, sub un relativ control al autoritii
imperiale. In Bizanul tarziu, Biserica s-a emancipat in bun msur. Apare chiar
un aspect paradoxal. Pe msur ce Bizanul se restrangea din punct de vedere
teritorial, iar prestigiul monarhilor si se diminua continuu, cretea peste hotare,
in o bun parte a Europei, autoritatea patriarhiei constantinopolitane, considerat
simbol i aprtoare a ortodoxiei. O asemenea realitate era determinat
neindoielnic i de dezorganizarea politic general, scderea veniturilor statului,
srcia chiar a familiei imperiale ajuns, mai mult sau mai puin, s cereasc i
chiar s suporte in Occident umiline pentru neplata unor datorii insignifiante ca
valoare. In fapt, cu mult inainte de a disprea de pe scena istoriei, impraii
bizantini nu mai erau altceva decat nite modeti conductori balcanici, lipsii de
bogie i putere i supui otomanilor ai cror vasali erau inc din anul 1371.
Alungarea latinilor i restaurarea autoritii imperiale la Constantinopol in anul
1261 insemna de fapt o reunificare a catorva dintre teritoriile ce aparinuser
odinioar Bizanului. Atunci Mihail al VIII-lea Paleologul exercita autoritate doar
asupra Asiei Mici occidentale, a Traciei, a Macedoniei, a Thessaliei, a
Peloponezului i a catorva dintre insulele egene. In deceniile urmtoare, Bizanul
a trebuit s duc lupte la toate frontierele sale, in egal msur cu turcii
musulmani in rsrit, cu balcanicii ortodoci spre nord i cu catolicii occidentali.
Pe rand sau concomitent, tuturor acestora au fost nevoii a le ceda noi i noi
teritorii. Dificultilor externe li s-au adugat pustiitoare i dezastroase frmantri
interne, inclusiv rzboaie civile, precum cel dintre Ioan V Paleologul (1341-1391)
i ginerele su Ioan VI Cantacuzinul (1341-1354). Situaia Bizanului s-a agravat
la jumtatea veacului, cand turcii s-au instpanit i in spaiul balcanic,
transformand Adrianopolul in principala baz in lupta pentru instpanirea in toate
teritoriile ce fcuser parte inainte din Bizan. Incepea atunci agonia a ceea ce
devenise de fapt mai mult un ora stat in jurul Constantinopolului i un despotat
in Peloponezul aflat la sud de istmul Corint. Cererile adresate Occidentului,
inclusiv cltoriile intreprinse de unii imprai pentru un iluzoriu ajutor, au rmas
fr rezultat. Dup 1371, cu intermitene, Bizanul a trebuit s plteasc tribut,
s furnizeze otomanilor trupe militare in aciunile acestora impotriva cretinilor,
s trimit ostatici din familia imperial la turci etc. Cruciadele tarzii, nu o dat
prezentate i ca forme de ajutorare a Bizanului de ctre Occident, au fost
ineficiente, soldandu-se de regul cu eecuri rsuntoare pentru apuseni.
Condiionarea de ctre occidentali a ajutoarelor impotriva pganilor otomani prin

renunarea la ortodoxie i recunoaterea primatului papal nu au avut darul de a

uura o apropiere dintre Occident i Bizan i salvarea acestuia din urm. La
sfaritul secolului al XIV-lea, chiar au fost cateva planuri i incercri timide ale
turcilor de ocupa Constantinopolul. Orientarea otomanilor spre alte fronturi
balcanice sau orientale au amanat destinul fatal al bizantinilor. In ajunul cderii
Bizanului, in lumea bizantin s-au conturat trei orientri politice reflectate i in
literatura istorico-politic, respectiv al filoolatinilor, al filotomanilor i cel
patriotic filogrecesc.
Tanrul sultan Mehmed II (1451-1481), preluand puterea, i-a propus ca prim
obiectiv lichidarea Bizanului (ora care atunci cuprindea 50.000 de locuitori, mai
puin de o zecime din populaia epocii clasice). Dup un asediu de dou luni, cu
infruntri dramatice dintre cei 200.000 militari ai sultanului i cei circa 30.000
oteni bizantini i occidentali aflai sub comanda ultimului imprat bizantin
Constantin XI (1448-1453), la 29 mai 1453 otile lui Mehmed II au ptruns in
Bizan, care a devenit noua capital a sultanului. Simbolul ortodoxiei de pan
atunci, catedrala ortodoxiei, St.Sofia, a devenit moschee. Ocuparea
Constantinopolului de ctre turci constituia un eveniment deosebit de important
pe planul istoriei mondiale (unii istorici au considerat c Evul Mediu s-a terminat
o dat cu instalarea sultanului turc pe malurile Bosforului, ceea ce intre altele
consolida definitiv statul otoman i ca stat european.
Unele teritorii bizantine puin intinse au mai supravieuit caiva ani. In anul 1456
a fost ocupat Atena, in anul 1460 Moreea, iar cderea sub turci a Trapezuntului
marca momentul in care ultimul teritoriu bizantin ii pierdea independena.
La graniele Imperiului Bizantin s-au format o serie de state care i ele la randul
lor au disprut apoi, trecand sub regimul dominaiei otomane, ca i
Constantinopolul. Astfel, creaia politic i motenirea pe acest plan a Bizanului
a disprut treptat. Perioada declinului i dispariiei politice a Bizanului coincide
cu o perioad de efervescen creativ in domeniul cultural, spiritual. Motenirea
cultural bizantin a supravieuit. Civilizaia Bizanului nu a disprut in 1453 ci a
continuat s triasc i s se dezvolte, ceea ce justific pe deplin afirmaia lui
Iorga despre existena in istorie pan inspre vremurile moderne a unui adevrat
Bizan dup Bizan.
Lumea sud-slav in secolele XI-XIV
Timp de aproximativ dou secole, realitile social-politice ca i cele ale vieii
materiale ale slavilor sud-dunreni au fost cele caracteristice lumii bizantine.
Distrugerea propriei viei statale in mare msur incipiente a slavilor de sud a
fost insoit de progrese din cele mai diverse in domeniile vieii economice, ale
manifestrilor culturale i religioase. Slavii de sud au fost incadrai in unitile
teritorial-administrative bizantine intre care cele mai importante erau themele,
Paristrion (Paradunavon), Bulgaria, Serbia, Macedonia, Dalmatia etc. A existat o
opoziie a elementelor locale fa de autoritatea central de la Constantinopol in
contextul general al crizei imperiului bizantin, ce i-a provocat dup secolul al XIlea un declin tot mai accentuat, urmat de o criz. In acest context, s-a petrecut
procesul de emancipare de sub stpanirea bizantin a unor popoare balcanice, in
special a sarbilor i bulgarilor, care i-au creat apoi propriile lor state i au
exercitat o vreme o adevrat hegemonie in spaiul balcanic.
In secolul al XII-lea, sub dinastia Comnenilor, Imperiul Bizantin a trecut prin
numeroase frmantri interne dublate de presiuni tot mai puternice la hotare. In
acest context, a sporit continuu nemulumirea populaiilor din spaiul balcanic i
s-au intensificat manifestrile lor vizand emanciparea. Spre sfaritul veacului,
incercrile de reforme social-economice i politice, ce urmreau redresarea
intern i ingrdirea marilor feudali promovate de Andronic I Comnenul (1183-

1185) ca soluie a crizei, au fost lichidate prin inlturarea violent a acestuia de

la tron ca urmare a revoltei feudalilor condui de cel care, victorios a fost un
intemeietor de dinastie, respectiv Isac II Anghelos (1185-1195). Preluand puterea
la Constantinopol, acesta a promovat, intre altele, o politic fiscal extrem de
opresiv. In acest context, a izbucnit in regiunile muntoase ale Balcanilor o
rscoal spre sfaritul anului 1185, la care participau in egal msur vlahi
(romani balcanici) i bulgari. In fruntea acestei revolte s-au aflat fraii romani
Asan i Petru, intemeietori de dinastie. Astfel s-a nscut un nou stat independent,
de fapt i apoi de drept in spaiul balcanic condus de o dinastie romaneasc cu
compoziie etnic combinat i care a intrat in istorie sub denumirea de statul i
apoi imperiul Asnetilor sau imperiul romano-bulgar. Incepand din 1186,
impotriva noului stat bizantinii au intreprins mai multe expediii ce au euat. Apoi
conductorii de la Tarnovo au desfurat operaiuni militare impotriva Bizanului,
adugandu-i stpanirilor lor noi teritorii, mai ales in vremea lui Ioni cel Frumos,
cunoscut i ca Ioni Caloian, ce a condus destinele statului intre anii 1197-1207.
El a stpanit atunci o bun parte a Peninsulei Balcanice. A fost o vreme in relaii
politice i religioase cu pontiful roman Inoceniu III, care, in corespondena sa, i-a
recunoscut ascendena sa, respectiv originea sa romaneasc.
In condiiile complexe ale cruciadei a IV-a (1202-1204), s-a ajuns la o infruntare
intre statul Asnetilor i occidentali pentru hegemonie balcanic. In btlia de la
Adrianopole, din 14 aprilie 1205, forele militare ale nou aprutului Imperiu Latin
de Constantinopol au fost zdrobite i pentru o vreme Ioni a asigurat hegemonia
statului su in intregul spaiu din dreapta Dunrii. Rolul preponderent al
Asnetilor in sud-estul Europei a fost consolidat de ctre Ioan Asan al II-lea
(1218-1241) care s-a considerat, in egal msur, imprat al romanilor (vlahilor)
i bulgarilor. Apoi dinastia Asnetilor in linie direct s-a stins. Au urmat o serie
de frmantri interne. Conducerea statului a fost acaparat succesiv de elemente
de origine ttreasc i apoi bulgar. In felul acesta exista la inceputul secolului
XIV un stat condus de o dinastie bulgar intrat in istorie sub denumirea de al
doilea arat bulgar. Treptat, dup 1330, cel de al doilea arat bulgar s-a scindat in
trei pri componente, respectiv: aratul de la Tarnovo, aratul de la Vidin i
despotatul dobrogean, care pe rand, in condiiile presiunii otomane, au disprut
spre sfaritul veacului al XIV-lea. Astfel, aratul de la Tarnovo a fost cucerit de
otomani la 1393 i transformat in paalac. Dup trei ani, ca urmare a eecului la
Nicopole al cruciailor a disprut i aratul de la Vidin. Despotatul dobrogean i-a
avut aproape o jumtate de veac propriul su destin, unindu-se apoi in anul 1388
cu ara Romaneasc sub sceptrul lui Mircea cel Btran, inainte ca s se
generalizeze stpanirea otoman in dreapta Dunrii de Jos, in jurul anului 1420.
Tot in cursul secolului XII a inceput, alturi de vlahi i bulgari, i procesul de
emancipare al sarbilor, mai intai sub forma unei autonomii statale i apoi sub
forma unui stat independent, devenit ulterior imperiu. Creatorul unei noi viei
statale i intemeietor de dinastie naional, sanctificat ulterior, a fost tefan
Nemania (cca. 1168-1195). Acesta a creat in inima Balcanilor un stat care a
devenit practic independent in jurul anului 1180. Urmaul su a fost tefan I,
intrat in istorie ca fiind Parvovenceani, primul incoronat, i care a domnit intre
anii 1196-1227. Noul stat aprut a evoluat in egal msur, in cursul secolului al
XIII-lea, pe dou direcii, a feudalizrii in plan intern i a expansiunii teritoriale in
raport cu vecinii. Astfel, dup modelul bizantin, au existat acolo o serie de
realiti de natur feudal. A fost copiat acelai model bizantin in ceea ce
privete structurile statale in domeniile administrativ, juridic, religios. La
inceputul secolului al XIV-lea, statul sarb a inceput promovarea unei politici
vizand instaurarea hegemoniei sale balcanice. In lupta de la Velbujd, din 28 iulie
1330, aliana bizantinilor, a bulgarilor i a romanilor lui Basarab I a fost infrant,
ceea ce a permis pentru o vreme instaurarea hegemoniei sarbeti in spaiul

balcanic. Ea a fost realizat de ctre tefan Duan, conductor al statului sarb

intre anii 1331-1355. El s-a preocupat de problemele interne, alctuind dou
variante succesive ale unui cod de legi ce-i poart numele (Zakonicul lui tefan
Duan) i care a avut apoi veacuri de-a randul circulaie in intregul spaiu al
Europei bizantino-ortodoxe. El a cucerit importante teritorii ce aparinuser
inainte Bizanului, intitulandu-se imprat al sarbilor i al romeilor (bizantinilor).
A incercat fr succes s se incoroneze la Constantinopol. Domnia sa a
reprezentat apogeul Serbiei medievale, iar cele realizate de el au rmas ulterior
un simbol i ideal in istoria sarbilor. Intinsul stat, pestri din punct de vedere
etnic, pe care tefan Duan l-a lsat la moartea sa, era insuficient consolidat din
punct de vedere politic i administrativ. Teritoriile cuprinse intre graniele sale, de
la Sava pan in apropiere de Marea Adriatic i Marea Egee erau foarte deosebite
nu numai etnic ci i in ceea ce privete viaa economico-social precum i
tradiiile politice. La moartea sa, Imperiul s-a destrmat foarte repede, populaiile
de origine etnic strin (bulgari, albanezi, greci) emancipandu-se, iar sarbii
cunoscand o accentuat anarhie. In acest context s-au manifestat in mod distinct
prima dat i conductori ai macedonenilor, precum regele Vucain i despotul
Ioan Ugliea. In paralel, s-a detaat un stat sarbesc distinct ce a intrat in istorie
cu numele de Bosnia, dup raul ce-l strbtea. In prile nordice s-a impus
cneazul Lazr (1371-1389).
Cucerirea otoman Principala problem cu care s-au confruntat urmaii
imediai i indeprtai al lui tefan Duan a fost problema otoman. Noii venii
din Asia Mic au obinut o serie de succese in confruntrile cu cretinii din
Peninsula Balcanic. Pe fluviul Maria, la Cirmen, la 26 septembrie 1371, victoria
lor le-a adus controlul asupra Macedoniei i a inuturilor centrale din Peninsula
Balcanic. Apoi, victoria lor in celebra btlie de pe Campia Mierlelor (Serbia), de
la 15 iunie 1389, cand au pierit pe campul de lupt atat cneazul Lazr al sarbilor,
cat i sultanul Murad I al otomanilor, le-a adus in stpanire o important parte a
inuturilor sarbeti ce fceau parte din nou aprutele despotat al Serbiei i regat
al Bosniei. Ofensiva otoman in spaiul iugoslav a continuat i in secolul al XV-lea.
Atunci existau mai multe formaiuni statale, precum cea a Serbiei, a
Muntenegrului i a Bosniei. Despotatul Serbiei a fost condus o vreme de familia
Brancovici, care a acceptat vasalitatea in raport cu regii maghiari. In acest
context s-au desfurat, in spaiul sarbesc, i campaniile lui Iancu de Hunedoara,
inclusiv aprarea de ctre acesta a Belgradului, in anul 1456. Cea mai mare parte
a Serbiei a fost cucerit de ctre turci pan in anul 1459 (exceptand Belgradul,
cucerit abia in anul 1521). Intre anii 1463-1465 s-a extins stpanirea otoman i
in spaiile bosniace, iar ceva mai tarziu, in 1499, dup ce fcuse o vreme parte
din statul independent al lui Skanderbeg, i Zeta, (Muntenegru) a devenit parte
integrant a Imperiului Otoman.
Astfel, treptat, in decurs de peste un veac, intregul spaiu iugoslav, ca i cel
bulgar, a fost incorporat in Imperiul Otoman, sub form de vasalitate, intr-o faz
tranzitorie, de obicei scurt, i apoi in sistemul denumit, in mod obinuit, al
paalacurilor, situaie ce a durat pan in secolul al XIX-lea. In acest context un
caz aparte este cel al Dubrovnikului, oraul stat denumit Ragusa in Evul Mediu.
Din multe puncte de vedere, istoria Dubrovnikului se aseamn cu istoria
comunelor italiene medievale, respectiv a Veneiei, al crui model l-a copiat i
sub dependena creia s-a aflat mult vreme. Din punct de vedere al structurilor
politice, al evoluiilor in plan economic sau al raporturilor interumane, ragusanii
au avut o evoluie asemntoare oraelor-state cu sistem republican din cealalt
parte a Mrii Adriatice. Au acceptat o vreme relaii de vasalitate fa de diveri
dinati balcanici in schimbul unor privilegii comerciale care le-au asigurat un
adevrat monopol al comerului in spaiul balcanic dup veacul al XII-lea. O dat

cu generalizarea stpanirii otomane in spaiul sud-est european, republica

patrician a Ragusei a reuit s-i pstreze, asemenea statelor nord-dunrene,
ara Romaneasc i Moldova, propria organizare statal, autonom, in schimbul
achitrii unui tribut i a altor obligaii fa de Poart, constituindu-se astfel intr-o
realitate politic original in acest spaiu european.
Inceputurile Imperiului Otoman
Spre sfaritul lumii medievale, Imperiul Otoman, intins atunci pe trei continente
in prile rsritene ale bazinului mediteranean, era un factor politic de prim
ordin in lumea european din care stpanea o bun parte, aflandu-se inc intr-o
continu expansiune.
Inainte de a se aeza in sud-estul Europei ca i in Orientul apropiat, cei ce au
devenit turcii otomani au fost puin consemnai in izvoare i ca atare puin
cunoscui. i-au avut, neindoielnic, originea undeva in Asia Central, in inuturile
mrginite de marele zid chinezesc, de Mongolia i alte zone de la sudul taigalei
siberiene. S-au aflat o vreme in Turkmenistan, avand un mod de via pe care i lau pstrat multe veacuri. Trind in corturi, erau pstori i vantori, indeletnicinduse in egal msur cu rzboiul, cu jaful ce le aducea unora mijloace de existen,
altora bogii. Din inuturile de origine au intrat in legtur cu lumea islamic i,
in condiii neelucidate, au imprtit religia creeat de Mahomed, acionand apoi
multe veacuri in numele acesteia. In secolul al XI-lea, turcii, respectiv ramura
selgiucid a acestora, au ajuns in Asia Mic unde au creeat un stat propriu, mult
vreme de prad, cunoscut in istorie drept sultanatul de la Rum. Acesta s-a
confruntat timp de circa un veac cu cruciaii, asupra crora au fost in ultim
instan victorioi, mai ales in vremea celebrului lor conductor Saladin, faimos in
lumea european medieval.
In secolele XIIXIII, selgiucizii au fost un factor politic important in zonele Mrii
Mediterane i ale Mrii Negre, acolo unde intrau in contact lumea cretin
european i lumea musulman asiatic. Marea invazie ttar, de la mijlocul
veacului al XIII-lea, a lovit in egal msur lumea cretin european i lumea
musulman a Orientului Apropiat, determinand dezastrul politic al statului
selgiucid, cuprins deja anterior de o criz tot mai accentuat. In acest context a
debutat istoria unuia dintre triburile existente in statul selgiucid cu puin vreme
inainte de 1300.
Inceputurile statului otoman sunt invluite in negur (I. Beldiceanu). Dinastia
conductoare i-a luat numele dup Osman (Othman) fiul lui Ertogrul, menionat
in izvoare pentru prima dat in anul 1302. Treptat, in cursul secolului al XIV-lea,
otomanii (denumire aplicat turcilor supui dinastiei intemeiate de OsmanOtoman, s-au instpanit in Asia Mic, ce a devenit o baz a puterii lor politice i
militare pentru urmtoarele veacuri. In condiiile anarhiei interne i ale
rzboaielor civile din Imperiul Bizantin, turcii otomani, in calitate de mercenari, au
fost chemai spre a lupta in Europa in vremea sultanului Orhan (1326-1359). In
mai multe randuri, turcii au fost astfel prezeni in Europa. In anul 1354, la
Galipoli, a fost stabilit pentru prima dat o baz otoman permanent ce a
devenit apoi nucleul Rumeliei otomane.
Caiva ani mai tarziu (intre 1362-1365, data este controversat) a fost cucerit
oraul Adrianopole, care, apoi, fr a deveni oficial capital (meninut oficial la
Bursa in Asia Mic), a fost centrul din care s-a coordonat expansiunea otoman in
spaiul balcanic i mai departe spre Europa Central. Din Asia, de unde
proveneau, turcii otomani au adus o serie de instituii, obiceiuri etc. pe care le-au
extins apoi treptat, cu succes mai mare sau mai mic i in spaiul european.
Veneau cu tradiia islamic invocand Ghaza, rzboiul sfant perpetuu impotriva
ghiaurilor, a necredincioilor, ceea ce a fost in bun msur un factor dinamic al

crerii Imperiului Otoman. Treptat, otomanii i-au asumat rolul de protectori ai

lumii musulmane i, decurgand de acolo, au fost i o serie de principii ce au
animat pe primii lor conductori, precum: caracterul militar al statului,
centralismul intransigent i, nu in ultimul rand, tendinele de hegemonie
mondial.
In spaiul sud-est european, expansiunea otoman a fost favorizat de multiplii
factori inand atat de lumea cretin, cat i de lumea musulman. Framiarea
politic, anarhia i luptele endemice ale celor aproape 30 de realiti statale din
zon din a doua jumtate a secolului XIV, au favorizat expansiunea otoman
impiedecand realizarea unor coaliii balcanice. Tendinele imperiale in zon ale
Ungariei sau Veneiei, ca i politica occidental nu au favorizat, ba dimpotriv,
frontul antiotoman. Tentativele, modeste totui ale occidentalilor, de a organiza
cruciade care s stopeze ofensiva otoman, s-au soldat cu eecuri rsuntoare
(de exemplu, la Nicopole, in anul 1396, ca de altfel i mai tarziu la Varna, in anul
1444). Nu puini au fost i cretinii balcanici care, din diverse raiuni, au colaborat
cu cuceritorii, uurandu-le i in acest fel aciunile ofensive. Otomanii s-au bucurat
in acea perioad de inceput a existenei lor in spaiul european de o net
superioritate in plan militar, asigurat de trupele de elit ale ienicerilor, de
cavaleria eficient i, nu in ultim instan, de folosirea armelor de foc. Sistemul
centralizat de guvernare, ca i modelul oriental al recrutrii forelor militare, al
spahiilor, a favorizat aciunea lor militar. Conductorii otomani, atunci ca i mai
tarziu, au dat dovad de o anume toleran i chiar echitate in raport cu marea
mas a oamenilor de rand, ceea ce fcut ca in destule cazuri venirea otomanilor
s fie perceput mai degrab ca o binefacere decat ca o nenorocire.
In expansiunea lor, otomanii au adoptat o politic flexibil i gradual de
incorporare. Astfel, cea mai mare parte a formaiunilor politice balcanice, parial
sau in totalitate, au fost mai intai aduse intr-o stare de vasalizare (precum rile
Romane, dup secolul XV), putandu-i pstra conductori din randurile lor,
precum i propriile structuri statale, fiscale, judiciare, religioase etc., in schimbul
unui haraci, a unui tribut in sume variabile, mult vreme rezonabile. In faza
urmtoare, iari treptat, mai devreme sau mai tarziu, intregul spaiu sud-est
european a fost incorporat in ceea ce s-a denumit sistemul militar feudal otoman.
Astfel, bunurile funciare, dup sistemul oriental, au devenit proprietatea statului
intruchipat de sultan. Unele au rmas in uzufructul direct al autoritilor
imperiale, altele au revenit aa-numitelor aezminte de binefacere, respectiv
erau gestionate de clerul islamic. Cea mai mare parte a pmanturilor au fost
distribuite ca beneficii condiionate, timaruri i ziameturi clasei feudalilor
otomani, in primul rand spahiilor, clreii rzboinici. ranii au fost obligai la
plata unor impozite directe i indirecte (in natur, munc sau bani) in folosul
statului, respectiv al beneficiarilor desemnai de acesta. Li s-a impus o tax
special, personal, pentru a-i putea pstra credina cretin, obligaia incetand
in cazul in care imbriau Islamul.
Intr-o serie de zone, mai ales cele muntoase i greu accesibile, s-a pstrat i o
lume rneasc liber indeletnicindu-se cu agricultura i creterea animalelor. O
vreme, intre timarioi s-au aflat i o serie de cretini de diverse neamuri, intre
care, muli erau i romani, mai cu seam in Valea Timocului i in Serbia (conform
unor acte ale sultanilor Mehmet II i Soliman I). Cucerirea a provocat i o serie de
mutri de populaie, caracteristic de altfel spaiului balcanic timp de veacuri. A
avut loc, de exemplu, o migraie a populaiilor cretine dinspre sud spre nord, o
venire a albanezilor dinspre inuturile occidentale (mai ales c, repede, o bun
parte a acestora au imbriat religia musulman), o colonizare de elemente
turcice din Asia Mic, de elemente evreieti (mai ales sefarzii expulzai din
Peninsula Iberic), de igani etc.

La jumtatea secolului XIV, expansiunea otoman a fost direcionat mai puin

impotriva Bizanului i mai cu seam impotriva diverselor formaiuni statale
rezultate din framiarea imperiului lui tefan Duan, dup moartea acestuia in
anul 1355. O incercare de rezisten a unei aliane a unor dinati din Macedonia
i Serbia a fost zdrobit in btlia de la Cernomen (Cirmen) de pe raul Maria,
ceea ce a consolidat poziiile otomane in inima Balcanilor. Pe rand, au fost
ocupate importante pri ale Macedoniei, Bizanului, Albaniei, Bulgariei. Turcii au
suferit o sever infrangere la Plocinik in anul 1387, reuind ins s infrang dup
doi ani o armat nu prea numeroas format din diferite elemente cretine din
Balcani, conduse de suveranii lor, intre care a rmas in istorie cneazul Lazr
Hreblianovici al Serbiei. (La btlie au participat i romani balcanici, nu Mircea cel
Btran cu otile rii Romaneti aa cum ulterior s-a creat o anume tradiie
legendar). In condiii dramatice, atat acesta cat i sultanul Murad I (1360-1389)
au murit cu ocazia btliei. Btlia desfurat atunci la Kossovopolje a fost de
fapt una dintre multele infruntri dintre cretini i pgani, in care balana victoriei
a oscilat. Consecinele ei imediate, precum vasalizarea cnezatului sarb i intrarea
sub control otoman direct a noi teritorii, nu au avut nici o semnificaie, nici
consecine deosebite. Incepand ins cu secolul al XVI-lea, cronicarii i crturarii
sarbi au transformat acest episod, mai degrab mediocru, din timpul
confruntrilor sarbo-otomane, intr-un simbol al rezistenei i al unei renateri a
poporului sarb (vidovdan) devenind ulterior o srbtoare naional aniversat
anual la 28 iunie.
Timp de mai multe decenii, atacurile de prad ale otomanilor au atins Dunrea,
extinzandu-se i in ara Romaneasc, ce a devenit, ca ulterior i Moldova, un
obiectiv al expansiunii otomane. La Dunre, expansiunea otoman a fost oprit o
vreme prin activitatea domnitorului Mircea cel Btran. Acesta a obinut o
strlucit victorie la Rovine, la 17 mai 1395, asupra unuia dintre cei mai
remarcabili sultani otomani Baiazid I Ylderim (Fulgerul), ce a condus destinele
Imperiului intre anii 1389-1402. Anterior invaziei sale in ara Romaneasc, el
intreprinsese o serie de cuceriri in Anatolia, in insulele egeene. In 1394 lichidase
complet aratul bulgar de la Vidin i tot atunci ii impusese controlul asupra
Albaniei. Dac victoria de la Rovine a salvat temporar independena rii
Romaneti, expansiunea victorioas a lui Baiazid nu a putut fi stopat. La 25
septembrie 1396 el obinea la Nicopole o rsuntoare victorie asupra cruciailor
cretini condui de Sigismund de Luxemburg. Deja Imperiul Otoman se intindea
pe dou continente, de la Dunre la Eufrat.
In spaiul rsritean, otomanii au fost lovii de noul val al expansiunii mongole.
Victoria hanului mongol Timurlenk, de la Ankara, din 28 iulie 1402, a dus la o
vremelnic framiare politic a vastului imperiu al lui Baiazid i la o serie de
rzboaie civile care au prilejuit i amestecul, la un moment dat chiar un
protectorat, al lui Mircea cel Btran in treburile interne ale statului otoman. Dup
aproximativ un deceniu, Mehmed I Celebi (1402-1421) a reuit s restabileasc
unitatea politic a Imperiului dup 1413 i s reia politica expansionist a statului
otoman. Astfel, de exemplu, in anul 1417 a fost instaurat sistemul otoman in o
parte, greu de precizat, a Dobrogei. A urmat apoi o continu i susinut
expansiune otoman in spaiul balcanic in vremea sultanilor Murad I (1421-1451)
i Mehmed II Cuceritorul (1451-1481). In vremea lui Murad I, in spaiul balcanic,
pan la Dunre i Sava erau in stare de vasalitate Constantinopolul cu
imprejurimile, Peloponesul (Moreea), Dubrovnikul (Ragusa) i, parial, mult
diminuate teritorial, regatele Bosniei, respectiv al Muntenegrului. Conductorii
despotatului sarb ce-i mutase centrele la Smederevo, respectiv Belgrad, spre a
scpa de instaurarea autoritii otomane, se recunoscuser vasali, deci supui ai
regalitii maghiare. In acest context s-au inscris, in numele regalitii maghiare,
aciunile ofensive i defensive ale lui Iancu de Hunedoara, ce a deinut succesiv

funciile de Voievod al Ardealului, guvernator i regent al Ungariei. Iancu, alturi

de regele su Vladislav i de ali cretini, a suferit o usturtoare infrangere in
btlia pe care cruciaii au purtat-o la Varna, la 10 noiembrie 1444, i care a fost
de fapt ultima tentativ serioas a occidentalilor de a opri expansiunea
adevrailor stpani ai Peninsulei Balcanice.
In anii urmtori, aproape un sfert de veac, o parte a forelor otomane au fost
direcionate impotriva lui Gheorghe Castriota Skanderberg, care a restaurat
pentru o vreme un efemer stat albanez, reuind s ii menin independena pan
la moartea sa, in anul 1468. Un eveniment de rsunet european a fost cucerirea,
in urma unui asediu de circa dou luni, a capitalei bizantine Constantinopol ce
devenea pentru mai multe veacuri reedina sultanilor otomani. Inceta astfel
existena milenar a Imperiului Bizantin. Au urmat apoi o serie de expediii ale
sultanului Mahomed II in zona dunrean, unde s-a confruntat cu importante
personaliti romaneti, precum: Iancu de Hunedoara (Begrad, 1456), Vlad epe
(Campia Muntean, 1462), tefan cel Mare (Vaslui, 10 ianuarie 1475, Valea Alb,
26 iulie 1476) etc. Dac victoria lui Iancu la Belgrad a stopat expansiunea
otoman in Campia Dunrii de Mijloc pan in 1521, aciunile cuceritorului
Constantinopolului in spaiul romanesc s-au soldat in final cu intrarea in
vasalitate a rilor Romane, ce au fost obligate s plteasc sume anuale drept
tribut in schimbul pstrrii autonomiei interne. Expediiile otomane au inregistrat
o serie de succese i in spaiile controlate de ctre veneieni, coroana St.tefan
etc. Dup 1475, ttarii Hoardei de Aur au devenit parte integrant a Imperiului
Otoman in calitate de vasali, iar Marea Neagr a devenit un lac turcesc. Presiunea
turceasc asupra Europei Centrale a incetat vremelnic sub Selim I (1512-1520).
Acesta a adus sub autoritatea sa intinse spaii din Asia i Africa. Totodat, el a
adugat calitii sale de sultan i pe aceea de calif, adic de lociitor al
profetului Mahomed. Astfel, sultanii otomani au devenit, pan la inceputul
secolului XX, i efii religioi ai musulmanilor din intreaga lume. Fiul i urmaul
su, Suleiman I El Fatih (Legiuitorul), pentru otomani, Soliman Magnificul pentru
cretini, ce a domnit intre anii 1520-1566, a reluat expansiunea otoman in
Europa, desfinand regatul medieval al Ungariei i trupele sale ajungand pan
sub zidurile Vienei i pan in Bavaria i Wurtemberg. Totodat, in vremea lui a
fost desvarit sistemul specific otoman de guvernmant, precum i al
instituiilor, sistem continuat apoi pan in epoca modern.
Cultura n evul mediu (SEC. V-XI)
O tipologie a culturii medievale
Cultur oral, cultur scris
n evul mediu, numrul tiutorilor de carte este foarte mic, i dup epoca
migraiilor, pentru cteva sute de ani, acetia se recruteaz aproape exclusiv din
rndul clericilor. Acetia tiu s scrie, s citeasc, s vorbeasc n latin i dein
prin aceasta monopolul asupra culturii scrise, care pn prin secolul XII are un
caracter savant. Numrul lor este foarte mic, cteva procente din totalul
populaiei, ei reprezentnd o foarte subire elit intelectual.
Majoritatea populaiei are acces la cultur prin intermediul transmiterii orale, fie
a operelor de expresie latin i cu coninut esenial religios, fie a lucrrilor n
limbile vernaculare (din secolele XI-XII). De aceea, este greit a pune semnul
egalitii ntre netiutor de carte i necultivat. ntr-o lume n care lectura se face
prioritar cu voce tare i are un caracter public (aceste caracteristici vor fi pstrate
pn cel puin n secolele XVII-XVIII) muli oameni iau contact prin intermediul
altora cu o serie de producii culturale. De exemplu, esenialul nvturii cretine

este transmis oral, prin predicile preoilor i ale clugrilor, ceea ce ngduie
oamenilor medievali s fie foarte bine familiarizai cu coninutul Bibliei fr a o fi
citit ei nii vreodat. De asemenea, cntecele epice sau romanele cavalereti,
ca i poezia curteneasc au beneficiat n primul rnd de o transmitere oral, care
se adresa att aristocraiei ct i celor de rnd, unii cu toii prin netiina de
carte.
Cultur savant, cultur popular
Trebuie de asemenea precizat c se poate vorbi de o cultur savant, n general a
clericilor, care folosete ca vehicol limba latin (n Occident) i face apel la scris,
n opoziie cu o cultur popular, a marii majoriti a populaiei, care nu tie s
scrie i s citeasc i/sau nu nelege limbile de cultur. O astfel de cultur
popular caracterizeaz nu doar pturile de jos, ci i aristocraia, atta vreme ct
membrii ei nu se mai ndeletnicesc cu studiul literelor. Cultura savant a devenit
din secolele VI-VIII apanajul oamenilor bisericii, excluzndu-i aproape cu
desvrire pe laici, astfel nct n latin laicus era sinonim cu illiteratus,
netiutorul de carte.
Cultura popular poate fi influenat de cultura savant, mai ales prin intermediul
predicilor care ajung s marcheze puternic spiritualitatea oamenilor meidevali. Pe
de alt parte, aceast cultur popular se dezvolt i independent, hrnindu-se
din tradiiile orale, folclorice. Acestea, precum legendele celtice sau germanice,
pot fi prelucrate ntr-o literatur specific elitei (epopeile, romanele cavalereti),
transpus n scris, dar care i pstreaz i dup aceea caracterul popular, care
este dat mai degrab de destinatar dect de caracterul mai mult sau mai puin
elaborat. De aceea, opere cu caracter popular se pot remarca printr-o
virtuozitate stilistic evident.
Cultura rural
Cultura din mediul rural este una oral, folcloric. Mediul rural este unul al
basmelor i legendelor transmise din generaie n generaie, cu riscul
modificrilor sau chiar al dispariiei dac nu sunt fixate n scris i dac la un
moment dat ies din "mod"; o lume a cntecelor i a dansurilor populare care
iniial erau comune att ranilor ct i aristocrailor. Treptat, elita, care n
primele secole medievale rezideaz tot n mediul rural, i reconstituie o cultur
proprie, prin care s se diferenieze de neprivilegiai, ale crei componente sunt
fixate n scris i urmeaz deci un drum de acum diferit de cea folcloric.
Elementele folclorice continu s influeneze ns aceast cultur scris, mai ales
la nivelul literaturii i muzicii, i la rndul ei, cultura pturilor de sus constituie
model i surs de inspiraie pentru cea a maselor neprivilegiate.
Un exemplu al acestei ntreptrunderi este oferit de legendele din ciclul Mesei
Rotunde, cu larg circulaie n spaiul celtic din Anglia i Bretania francez, care
au inspirat numeroase romane cavalereti, dar dintre care unele se pare c au
fost la rndul lor inspirate fie de aceste romane, fie de o pretins istorie a regilor
Britaniei compus n secolul al XI-lea.
Cultura oral rmas predominant contribuie la meninerea vreme ndelungat
a unor concepii mitologice despre timp i spaiu, ca i a unor idei particulare
despre lumea supranatural i raporturile ei cu cea real. Lumea satului rmne
mult timp una a credinelor n balauri, diavoli, strigoi i vrjitoare, i doar
intervenia conjugat a bisericii i colii a eliminat aceste reziduuri ale
mentalitilor arhaice. n Europa rsritean, unde biserica n-a procedat cu
aceeai insisten la vntoarea de vrjitoare ca n Occident, lumea satului a mai

pstrat i n secolele XX-XXI structuri de gndire care au caracterizat n alte spaii

evul mediu.
Cultura urban
Ocupaiile caracteristice, mentalitatea aparte dezvoltat la adpostul zidurilor i
n peisajul urban att de deosebit s-au oglindit i ntr-o cultur urban specific.
La nivelul arhitecturii i al artelor plastice, expresia ei cea mai desvrit este
catedrala, oper comunitar care subliniaz cel mai bine identitatea oraului. n
planul educaiei, trebuie amintit o relativ laicizare a nvmntului, gzduit
acum de coli urbane care nu mai sunt patronate neaprat de biseric i care
sunt orientate spre formarea deprinderilor practice necesare unor ceteni activi
i pricepui ntr-ale meteugurilor, negoului i schimbului de bani (scris, citit,
cunotiine matematice necesare contabilitii etc.). Literatura depete stadiul
oralitii, fixnd n scris producii tipice, precum cronicile i istoriile urbane,
destinate glorificrii oraului natal (exemplele cele mai cunoscute fiind ale
lucrrilor lui Machiavelli sau opera lui Villani). Fabliaux, povestirile comice cu
tent moralizatoare sunt un alt produs specific oraului, dup cum tot n acest
spaiu se afirm literatura de moravuri, de tipul Romanului vulpii sau
Decameronului lui Boccacio. Aceast cultur ofer bazele dezvoltrii ulterioare a
umanismului i Renaterii, fenomene urbane prin excelen, care proslvesc
demnitatea i libertatea omului, care n interpretarea lor apare ns aproape
exclusiv ca un locuitor al oraului.
Cultura n secolele V-XI
Evoluia cultural n Antichitatea trzie
Cultura greco-roman, specific Antichitii clasice, ncepuse s evolueze n urma
transformrilor de ansamblu petrecute n Imperiul roman, ntre altele i datorit
influenei din ce n ce mai puternice a cretinismului. Dac la nceput existau unii
cretini intransigeni care susineau c toate achiziiile culturale pgne sunt
lipsite de valoare, pe msur ce cretinismul atingea elitele s-a conturat
concepia care permitea valorificarea celor mai de seam elemente ale culturii
clasice. n secolele al II-lea i al III-lea, intelectualii cretini, care beneficiaser de
o educaie de tip greco-roman, trebuiau s dea replica n scrieri polemice unor
adversari educai, de aceea, chiar atunci cnd fondul scrierilor lor este unul
profund cretin, expresia formal este una clasic. Din secolul al IV-lea, o dat cu
oficializarea cretinismului, convertirile ating cele mai diferite straturi ale
societii, i lucrrile cu caracter cretin se adreseaz unor diferite categorii de
public. n vreme ce Augustin compune opere teologice i filosofice ntr-un stil de o
elegan clasic, Ieronim alege n mod deliberat o latin simpl i uor de neles
pentru a traduce Biblia (Vulgata) care trebuia s fie accesibil tuturor.
Cretinarea nu a nsemnat dispariia total i definitiv a culturii pgne.
Intelectuali pgni i cretini coexist o vreme de o manier panic, ntreinnd
unii cu alii relaii de prietenie bazate pe respect reciproc, aa cum ne
demonstreaz corespondena Sfntului Vasile din Caesareea cu retorul pgn
Libanios. Cretinii ns au nceput n mod deliberat s selecteze acele elemente
ale culturii clasice care nu intrau n contradicie cu credina lor sau care le puteau
fi de folos. Ieronim arta ntr-o scrisoare c aa cum n Vechiul Testament era
permis evreilor s se cstoreasc cu femei strine dac le rdeau prul i le
tiau unghiile, tot aa i cretinii pot prelua elementele culturii pgne purificate
de tot ce e idolatru sau imoral.

Istoria primelor secole cretine este marcat deci de efortul de a pstra

elementele judecate valoroase, dar i de a distruge sau pur i simplu de a ignora
ceea ce intra n contradicie cu noua credin. n paralel, se produc unele
transformri care pot fi puse numai parial pe seama cretinismului, dei acesta
infuzeaz i influeneaz toate palierele vieii sociale.
coala
Istoria colii de tip greco-roman este strns legat de cea a oraului i a elitelor
urbane. Civilizaia roman clasic fusese caracterizat de existena unui
nvmnt public, prin intermediul colii, dublat de unul particular, prin
pedagogi. Declinul oraului conduce la dispariia treptat a colilor publice, pe la
sfritul secolului al VI-lea n Galia, probabil ceva mai trziu n Hispania sau Italia.
n compensaie, se nfiineaz coli pe lng centrele episcopale sau pe lng
mnstiri, destinate ns n primul rnd educrii clerului. Aceasta conduce la
dispariia tipului laic de cultur, i la instalarea treptat a monopolului cultural al
bisericii. Semnul cel mai evident al restrngerii tiinei de carte la cler este
recrutarea funcionarilor tiutori de carte doar dintre oamenii bisericii n epoca lui
Carol cel Mare, comparativ cu perioada merovingian n care majoritatea lor erau
laici. Diminuarea numrului tiutorilor de carte este ns relativ, cci i n lumea
greco-roman acetia reprezentau o ptur subire a populaiei.
n secolul al V-lea, Martianus Capella, n lucrarea sa De nuptiis Mercurii et
Philologie (Despre nunta lui Mercur i a Filologiei) stabilea, pe baza unei tradiii
deja seculare, care sunt domeniile de interes demne de un om liber, numite de
aceea arte liberale. Educaia trebuia, n viziunea lui, devenit apoi a ntregului ev
mediu, s cuprind mai nti gramatica (regulile de baz ale latinei), retorica
(arta de a compune discursuri, de a vorbi) i dialectica (arta de a raiona, logica).
Dup aceste ci ale cunoaterii, numite mai trziu trivium, se puteau studia alte
patru, quadrivium: aritmetica, geometria, astrologia i muzica. Trivium i
quadrivium stau la baza sistemului de nvmnt medieval, inclusiv n cel din
universiti. Ele reprezentau ns ci prin care omul educat putea s accead
apoi la studiul filosofiei i al teologiei.
Cartea
Cretinismul este o religie revelat, care presupune existena unei cri sfinte, ce
trebuie s fie la ndemna credincioilor care s poat gsi oricnd pasajele
dorite. De aceea, forma cea mai potrivit nu era cea a anticului rulou de papirus,
mai greu de manevrat, ci a codexului de pergament, uor de rsfoit. Mai maniabil
i mai rezistent, codexul este i mai scump, ilustrnd i pe aceast cale
caracterul elitist al accesului la cultur.
Crile sunt copiate n ateliere mnstireti (scriptorii) i mbogesc mai nti
biblioteca propriului aezmnt monahal, apoi pot fi oferite altor mnstiri,
biserici sau chiar laici pioi. Cum n marea lor majoritate sunt cri sfinte,
glorificarea divinitii se face i prin mpodobirea lor cu miniaturi sau iniiale
foarte elaborate, prin scrierea cu aur sau argint i prin ferecturi preioase.
Expresia lingvistic
Antichitatea trzie este caracterizat n Occidentul Europei prin meninerea
latinei ca limb de comunicare general. Avnd ca orice limb vorbit paliere
diferite, n funcie de nivelul cultural al celui care o folosete, latina permite nc
locuitorilor fostului Imperiu roman s se neleag unii pe alii indiferent de locul
de provenien. De prin secolul al VI-lea se pare ns c nu mai era att de

folosit n provinciile orientale ale Imperiului, unde greaca se afirm viguros. Pe

de alt parte, greaca, limba cunoscut de orice intelectual de marc din
Occident, nceteaz tot cam din acea perioad s mai fie neleas n partea
apusean.
Meninerea latinei ca limb de comunicare se datoreaz prelurii de ctre regii
barbari a sistemului administrativ roman, nelegerii pe care cei mai muli dintre
acetia au artat-o culturii latine, i cretinismului, care a impus-o alturi de
greac drept limb a bisericii.
Sunt ns i zone n care latina nu este o limb matern, ca n spaiul german sau
n insulele britanice, dar este totui o limb vorbit (de exemplu n mnstiri).
Fiind destinat att comunicrii scrise ct i celei orale, de zi cu zi, latina
evolueaz ndeprtndu-se de standardele clasice (de altfel acestea nu se aplic
dect creaiei culturale a epocii lui Augustus). Pe de alt parte, clericii, chiar dac
au deprins n mod livresc o latin de bun calitate, pentru a fi nelei de enoriaii
cu un nivel mai sczut de instrucie, folosesc n predicile lor o limb mai simpl,
sermo humilis. Astfel, ntre nivelul popular i cel savant al limbii continu s
existe comunicare i influen reciproc.
Creaia literar
Dup oficializarea cretinismului i mai ales dup transformarea sa n religie
unic, creaia literar care conteaz nu mai poate fi dect cretin. nc din
secolul al II-lea apruse o literatur cretin, care n mod convenional este
denumit patristic, adic aparinnd prinilor bisericii. Primele lucrri cretine
aveau un caracter apologetic, deoarece urmreau s conving pe mprai i pe
intelectualii pgni de valoarea cretinismului, de compatibilitatea sa cu valorile
romane i chiar de superioritatea sa n raport cu religia i filosofia pgnismului.
Dintre aceti scriitori, s-au remarcat i prin arta lor literar Tertullian (160-222),
manifestat mai ales n Apologeticum, sau Lactantius (250-cca.320), cu De
mortibus persecutorum (Despre moartea persecutorilor).
Din secolul al IV-lea, literatura cretin i cristalizeaz i mai mult specificul
propriu ntr-un imperiu n care operele literare pgne erau nc posibile i
gustate de public. Sfntul Hilarius din Poitiers (+368) contribuie semnificativ la
crearea poeziei cretine latine, prin compunerea unor imnuri religioase inspirate
de cele greceti. Sfntul Ambrozie al Milanului (333-397) consacr definitiv
imnologia cretin latin, crend o poezie liturgic simpl, adecvat cntrii n
biseric. Poezia cretin mai este reprezentat la aceste nceputuri ale ei de
Prudentius (cca. 350-410), autor de imnuri, polemici (Contra Symmachum) i
creatorul epopeei cretine, Psychomachia, (Lupta sufletului) care ilustreaz
conflictul dintre vicii i virtui. Paulinus din Nola i Nicetas din Remesiana sunt de
asemenea autori care au ilustrat poezia cretin.
Sfntul Ieronim (cca. 340-420), adevrat director de contiin al aristocraiei
cretine romane, s-a impus mai ales prin activitatea sa de traductor n latin al
unor lucrri fundamentale. n afar de Biblie, a mai tradus i a completat Cronica
lui Eusebius din Caesareea, oferind astfel Occidentului modelul de istorie
universal ce avea s domine evul mediu. De asemenea, prin Viaa lui Paulus, el
introduce n literatura latin noul gen al Vieilor sfinilor (vitae), ilustrat deja n
grecete de Atanasie al Alexandriei, care scrisese Viaa Sfntului Antonie. Se
ntea astfel hagiografia, gen specific literaturii cretine, pentru care modelul
este reprezentat totui de opera unui istoric, Sulpicius Severus, (sfritul sec. al
IV-lea), care a scris Viaa Sfntului Martin, considerat apostolul Galiei.
Cel mai talentat scriitor cretin i fr ndoial unul dintre cei mai valoroi autori
latini din toate timpurile este Aurelius Augustinus (354-430), cunoscut ca Sfntul
Augustin pentru catolici i Fericitul Augustin la ortodoci. Orator desvrit,

profesor de gramatic, el d msura talentului su literar ntr-o vast oper

teologic, didactic, filosofic, istoric, epistolar. Confesiunile, Solilocviile, i mai
ales Cetatea lui Dumnezeu, reprezint opere monumentale care au influenat
profund civilizaia medieval. n aceast din urm oper, Augustin analizeaz
sensul istoriei umane, susinnd ideea c mai presus de statul roman (cetatea
oamenilor) se gsete comunitatea credincioilor (cetatea lui Dumnezeu), i c
devenirea uman nu este ciclic, ci orientat spre un sfrit stabilit i cunoscut
doar de divinitate.
. "Ctitorii evului mediu"
Cultura de la sfritul antichitii i nceputul evului mediu se caracterizeaz prin
existena unor figuri marcante, care au abordat diferite genuri, fiind astfel dificil
de ncadrat ntr-o categorie anume, i au contribuit la transmiterea motenirii
antice.
Boethius (cca. 480-524), considerat ultimul intelectual de tip antic, a realizat
traduceri i comentarii ale operelor lui Aristotel, facilitnd cunoaterea filosofului
grec n evul mediu, ca i lucrri de matematic, muzic, astronomie. Opera care
avea s influeneze profund evul mediu a fost Despre consolarea filosofiei,
meditaie asupra libertii i a responabilitii, scris n temnia n care i atepta
execuia, acuzat de conspiraie mpotriva regelui ostrogot Teodoric.
Cassiodor (cca. 490-583), consilier al lui Teodoric i al urmailor si direci,
ncearc s adapteze nvmntul cretin noilor condiii, prin proiectul (nereuit)
de a realiza o universitate cretin, i apoi prin crearea la Vivarium a unei
mnstiri care i-a adpostit pe cei dedicai studiului. A scris o Istorie a goilor,
ajuns la noi doar n forma prescurtat de Iordanes i numit Getica, o cronic
universal i o serie de scrisori cu caracter administrativ, Variae. De asemenea, a
realizat lucrri teologice i didactice, n care susinea necesitatea apelului la
artele liberale n vederea studierii Scripturilor.
Grigore cel Mare (540-604), considerat de unii autori primul pap medieval, a
scris ntr-o latin elegant i n acelai timp comprehensibil lucrri pastorale
(Regula pastoralis), teologice (Moralia in Job). Dialogurile, ansamblu de povestiri
edificatoare despre sfini i miracole, reprezint lucrarea sa cea mai cunoscut,
rspndit n tot Occidentul i tradus i n grecete. Dovedind o mentalitate
monastic, el se pronun n acelai timp mpotriva studierii autorilor pgni dac
acesta se face n pofida studierii Scripturilor (scrisoarea ctre episcopul
Desiderius din Vienne).
Grigore din Tours (538-594), episcop provenit dintr-o familie aristocratic galoroman, s-a afirmat prin scrierile sale religioase (cri despre miracolele Sfntului
Martin, lucrri despre martiri i mrturisitori). Cea mai cunoscut lucrare a sa
este cronica universal, Zece cri de istorie, cunoscut i sub numele de Istoria
francilor, n care nareaz cu talent de povestitor dar i cu un scop moral evident
evenimentele din spaiul Galiei.
Isidor din Sevilla (570-736), asemntor lui Grigore prin funcii i origine,
realizeaz lucrri de istorie (Istoria goilor, vandalilor i suevilor, Cronica major),
tratate despre matematic sau despre natur. Opera sa fundamental este
reprezentat de Etimologii, adevrat enciclopedie a tuturor cunotinelor
considerate folositoare cretinilor, prin intermediul creia evului mediu i s-a
transmis esenialul culturii antice.
Beda Venerabilul (cca. 672-735), clugr anglo-saxon, desfoar o susinut
activitate didactic n mnstirea sa, realiznd pentru discipolii si tratate
tiinifice, lucrri de gramatic, hagiografii, opere dedicate msurrii timpului.
Lucrarea sa cea mai cunoscut este Istoria eclesiastic a neamului anglilor, foarte
citit n evul mediu, i care contribuie decisiv la rspndirea n Occident a

modului de a data evenimentele nu dup domnia mprailor sau a regilor, ci de

la naterea lui Christos (sistemul erei cretine). Unul dintre discipolii si a fost
dasclul lui Alcuin, principalul artizan al Renaterii carolingiene.
Renaterea carolingian
Dispariia unitii romane, fragmentarea administraiei, regionalizarea dreptului,
decderea oraelor, diminuarea procentului celor alfabetizai, clericalizarea
culturii caracterizau civilizaia occidental ncepnd din secolul al V-lea.
Readucerea la via a Imperiului n vremea lui Carol cel Mare impunea msuri de
consolidare a unitii printr-un aparat administrativ bine pus la punct i prin
rspndirea unei ideologii comune tuturor, care nu putea fi reprezentat dect de
cretinism. Carol a neles c administrarea eficient a unui teritoriu att de vast
presupune apelul la actul scris, ceea ce fcea necesar dezvoltarea colilor. De
asemenea, cretinarea zonelor rmase pgne i consolidarea unui cretinism
oficial n celelalte erau considerate mijloace de omogenizare a populaiilor att
de diferite ale Imperiului i necesitau un cler educat, n stare s se ridice la
nivelul misiunii sale. La ndemna funcionarilor, care acum ncep s se recruteze
masiv din rndul clericilor, i oamenilor bisericii trebuia s fie puse o serie de
instrumente.
Mai nti limba, care trebuia s fie neleas de ctre toi, indiferent de locul de
origine. Aceast limb universal nu putea fi dect latina, dar ea evoluase deja
ntr-o anumit msur ctre limbile romanice. Dei existau diferene ntre latina
simplificat vorbit de clerici i graiurile populare ce aveau s dea natere
limbilor romanice de mai trziu, cele dou nivele ale limbii nc mai comunicau.
Astfel, un simplu ran din Francia putea nc s neleag predica pe care i-o
inea un preot n latin. Carol a considerat ns c este nevoie de o revenire la
normele clasice ale latinei, care s fie respectate n ntregul su Imperiu. De
aceea el a fcut apel la cei mai de seam oameni de cultur ai timpului, pe care
i-a invitat s vin n Galia din regiuni n care tradiia antic se pstrase mai bine.
Alcuin din York, clugr anglo-saxon, a fost cel mai apropiat colaborator al su,
care a direcionat i impulsionat reforma cultural. Tocmai pentru c n insulele
britanice latina nu mai era o limb vie, nemaiexistnd vorbitori nativi, ea se
pstrase mai bine, fiind nvat doar pe baza crilor. Din Hispania vine la curtea
sa vizigotul Theodulf, aducnd cu sine cunotine despre cultura antic fcute
posibile de renaterea cultural promovat n secolul al VII-lea de ctre Isidor din
Sevilla. Din Italia l invit pe Petru din Pisa, grmtic vestit, care i nva pe cei
din anturajul mpratului latina de bun calitate ce se mai vorbea n oraele din
spaiul care fusese leagnul acestei limbi. Tot din Italia poposete o vreme la
curte i istoricul Paul Diaconul.

Eginhard, Vita Caroli - Atenia acordat de Carol cel Mare culturii

Vorbea elocvent i curgtor, putnd exprima cu claritate orice ar fi vrut s spun.
Nefiindu-i de ajuns limba strmoeasc, s-a strduit s nvee i limbi strine; a
nvat att de bine latinete, nct putea vorbi n aceast limb la fel ca n limba
sa matern. Grecete ns, putea mai degrab s neleag dect s vorbeasc.
()
A studiat cu mare pasiune artele liberale, i, cinstindu-i pe cei ce le predau, i
copleea cu onoruri. L-a avut ca profesor de gramatic pe Petru Pisanul, deja
btrn pe atunci; pentru celelalte discipline i-a fost profesor Alcuin, zis i Albin,
de asemenea diacon, de neam saxon i originar din Britania, brbat cum nu se

gsea n lume mai nvat; i-a nchinat foarte mult timp i osteneal ca s nvee
de la el retorica, dialectica i mai cu seam astronomia. Studia calculul i dedica
o atenie ascuit observrii curioase a cursului astrelor. ncerca s i scrie, scop
n care obinuia s-i pun sub pern tblie i foi de pergament, pentru ca n
timpul liber s-i obinuiasc mina cu trasarea literelor; dar lucrul, nceput trziu,
n-a avut dect un rezultat slab. ()
Transcrise de asemenea, ca s nu se piarda amintirea, foarte vechile poeme
barbare unde erau cntate istoria i razboaiele batrnilor regi. Schi ntre altele
i o gramatica a limbii naionale. Tuturor lunilor le-a dat nume n limba sa
matern, n vreme ce pn atunci francii le desemnau pe unele prin numele lor
latin, pe altele prin numele lor barbar; a fcut acelai lucru pentru fiecare dintre
cele dousprezece vnturi, dintre care pna la el cel mult patru puteau fi
desemnate n limba sa.
Eginhard, Vita Karoli Magni,
Bucureti, 2001, p. 123-125 ; 133
Rezultatul aciunii desfurate n domeniul lingvistic este ntoarcerea la normele
clasice ale latinei, "purificat" de alterrile din ultima vreme. Rezultatul este o
limb unic, pe care o neleg toi intelectualii de pe cuprinsul imperiului, dar
numai ei. Vorbitorii nativi nu mai neleg aceast limb savant n care li se
predic n biseric i n care sunt redactate actele oficiale. De acum nainte latina
cult i vorbirea popular evolueaz separat, aceasta din urm conducnd la
conturarea deplin a noilor limbi romanice. Acestea sunt de altfel consemnate n
scris n secolele IX-X (Jurmintele de la Strasbourg pentru limba francez etc.).
O alt direcie n care se manifest atenia lui Carol cel Mare este coala. Prin
capitulariile sale ncearc s impun infiinarea pe ntregul imperiu a unor coli
care s-i instruiasc pe tineri n studiul latinei i al altor domenii care s le fie
folositoare mai ales pentru o carier preoeasc. Aceste coli, destinate mai ales
viitorilor clerici, erau nfiinate pe lng biserici i mnstiri, ceea ce arat c
dispruse deja concepia despre un nvmnt laic. Mnstiri precum Fulda,
Saint-Gall, Reichenau i altele devin astfel importante centre culturale. i la
curtea sa funcioneaz o coal palatin, destinat copiilor din familia imperial
i din familiile apropiailor si, unde s-au format intelectuali de sorginte local,
din Francia, precum Ludovic cel Pios, urmaul su la tron, Eginhard, biograful su,
Hrabanus Maurus, Lupus din Ferrires i alii, care au constituit o a doua
generaie a efervescenei culturale. Tot aici exista o Academie Palatin, care nu
era de fapt dect un fel de cenaclu, n care Carol i apropiaii si purtau discuii
pe diferite teme sau ascultau lecturi din lucrri antice sau contemporane.
Rennoirea interesului pentru studiul latinei, ca i necesitile unei administraii
care face apel la actul scris au impus i o reform a scrierii. Se rspndete acum
o scriere clar, uor de citit, aa numita "minuscul carolingian", n care sunt
redactate documentele oficiale sau sunt copiate manuscrisele antice. Foarte
aspectuoas, era ns o scriere nceat, care arat c totui scrisul nu era o
ndeletnicire la ndemna prea multora. (Spre comparaie, cursiva merovingian
era o scriere mai greu lizibil, asemntoare scrisului nostru de mn, dar care
arat c n acea societate nc se scria foarte mult).
Unificarea imensului teritoriu intrat n componena imperiului carolingian
presupunea i o uniformizare a ritualului bisericesc, ntruct existau diferene de
la o regiune la alta. Lund ca model practica de la Roma, Carol impune
pretutindeni acelai mod de desfurare a slujbei religioase i apelul la aceleai
cri sfinte. Aceasta presupunea ns copierea manuscriselor coninnd lucrrile
considerate de referin. Ia astfel avnt activitatea de copiere a manuscriselor
vechi, n primul rnd a celor religioase, dar i a unora laice. Interesul pentru latina

clasic presupunea i copierea autorilor pgni considerai modele din acest

punct de vedere, ca i a unor opere practice (lucrri de gramatic, istorii, tratate
tiinifice). Perioada carolingian este deci momentul decisiv n transmiterea
ctre noi a motenirii clasice greco-romane. Majoritatea operelor pgne care ni
s-au pstrat au supravieuit n manuscrise din perioada carolingian. Este valabil
ns i reversul: cele care nu ni s-au pstrat fie c dispruser mai demult, fie c
nu au fost considerate interesante de ctre cei ce stabileau ce s se copieze, i
ca atare nu au mai fost salvate.
Importana renaterii carolingiene nu const deci n opere originale, care au fost
destul de puine i de o valoare discutabil, ci n imensul efort de sistematizare i
de salvare a motenirii antice. Momentul acesta este decisiv i n meninerea
instituiei colii, care ns se clericalizeaz din ce n ce mai mult (fiul lui Carol,
Ludovic cel Pios, interzice chiar primirea n colile episcopale i mnstireti a
celor ce nu doreau s devin clerici) contribuind astfel la finalizarea procesului de
clericalizare a culturii.
Cultura n secolele X-XI
n cel mult dou generaii de la dispariia lui Carol cel Mare, n contextul
frmntat al luptelor interne i al invaziilor externe, efervescena cultural
amorsat de el se stinge. Rmneau ns colile bisericeti, n care se continua
studiul triviumului i quadriviumului, rmneau mnstirile echipate cu scriptorii
(ateliere de copiat manuscrise) n care multiplicarea crilor oferea instrumente,
chiar dac modeste, supravieuirii culturii.
ncep chiar s se contureze genuri noi, aflate la confluena dintre cultura
popular i tradiia cult. Astfel, teatrul liturgic se nate pe baza cntecelor
dialogate ce nsoeau slujba bisericeasc, la care se adaug joc de scen i
costume. Primele astfel de reprezentaii erau inspirate de miracolele ce
ntovreau viaa sfinilor sau a profeilor. Ludus Danielis, o dram despre istoria
proorocului Daniil, ilustreaz foarte bine mbinarea dintre vers, muzic i micare
caracteristic acestui teatru religios incipient. n secolul al X-lea, clugria
saxon Hroswitha scrie piese cu subiect religios (Gallicanus, Dulcitius,
Callimachus) construite ns dup modelul comediilor lui Tereniu.
Filosofia este reprezentat de Ioannes Scottus Eurigena, clugr irlandez,
cunosctor al limbii greceti, ceea ce i-a facilitat contactul cu operele din acest
spaiu cultural, devenit din ce n ce mai strin occidentalilor. Poziiile sale
teoretice se ndeprteaz ntr-o anumit msur de cele ale bisericii oficiale,
susinnd o predestinare universal ctre mntuire i insistnd asupra rolului
raiunii omeneti n care slluiete Cuvntul lui Dumnezeu.
Hagiografia reprezint un domeniu al creaiei foarte bine reprezentat. n afar de
tradiionalele creaii n proz, ncep s apar i Viei scrise n proz rimat, ceea
ce ilustreaz existena un cutri n domeniul expresivitii care anun realizrile
artistice de mai trziu.
Literatura laic este reprezentat de creaii epice n latin sau n limbile vorbite.
Alturi de mai vechiul Beowulf anglo-saxon, se remarc poemul epic latin
Waltharius, n care se reamintesc vremurile lui Attila, prin intermediul prizonierilor
si care reuesc s fug: Walter, fiul regelui Acvitaniei, Hildegunda, logodnica sa,
i Hagen, regele francilor. Poemul este interesant prin topirea n expresie latin a
fondului legendar germanic.
Artele plastice i arhitectura
n ultima perioad a Imperiului de Apus se realizase ptrunderea cretinismului
i n domeniul artelor vizuale. Bisericile din secolul al V-lea preluau planul i

numele basilicii imperiale, cel mai de seam monument public din perioada
anterioar. Basilica cretin este o constructie rectangular, mparit prin
coloane n mai multe nave, i avnd o absid in partea unde se gsea altarul.
Acoperiul era realizat din arpant, ceea ce limiteaz dimensiunile edificiilor, n
funcie de lungimea lemnului disponibil pentru grinzi.
Sub Constantin i urmaii si, construcia de basilici se rspndete pe ntreg
cuprinsul imperiului. Din secolele IV-V se cristalizeaz i planul n cruce,
semnificativ pentru destinaia religioas a acestor edificii. Multe din construciile
secolelor V-VI i chiar de mai trziu utilizeaz elemente constructive preluate de
la monumente mai vechi, adesea pgne (situaie evideniat cu claritate la
Roma, la basilici precum Santa Sabina pe Aventin, San Giovanni de la Lateran sau
chiar forma arhaic a lui San Pietro). Basilicile epocii imperiale sau cele din
vremea regatelor succesoare nu sunt de foarte mari dimensiuni, deoarece
cunotinele tehnice nu permiteau realizarea unor acoperiuri de lemn prea
ample. Decorul lor este ns somptuos, realizat prin intermediul sculpturilor sau al
mozaicurilor. La Ravenna s-au pstrat astfel de construcii decorate cu mozaicuri
din vremea lui Teodoric i mai ales din timpul restauraiei bizantine (San
Apollinare Nuovo, Baptisteriul arienilor, Baptisteriul catolicilor etc).
S-au pstrat din aceast epoc i unele, foarte puine, construcii cu caracter
laic, precum mausoleul Gallei Placidia sau Mausoleul lui Teodoric, tot la Ravenna.
n secolul al VI-lea apare ca element constructiv deosebit de nsemnat cupola
zidit din piatr, care permite sporirea dimensiunilor edificiului. Sfnta Sofia
ridicat de Iustinian la Constantinopol reprezint modelul pentru multe construcii
realizate ulterior n Orient dar i n Occident. De exemplu, capela palatin de la
Aachen preia modelul octogonal al unor construcii italiene de epoc bizantin,
pe care arhitecii epocii carolingiene le considerau antice.
Artele decorative sunt reprezentate n primele secole cretine mai ales de arta
funerar, din catacombe sau de pe sarcofage. Dup momentul de tranziie
reprezentat de secolele III-IV, n care decorul acestor opere este frecvent neutru,
putnd s convin n egal msur i cretinilor dar i pgnilor (de exemplu
motivul Bunului Pstor sau motivul viei de vie), se constat o cretinare
complet a motivelor din artele plastice. Artele decorative sunt puse n serviciul
aproape exclusiv al mpodobirii bisericilor.
ntr-un anumit sens face excepie orfevrria de tradiie barbar, care realizeaz
unele podoabe de o deosebit realizare artistic, i care aveau o funcie laic
(dei puteau fi oferite i ca ofrande n biseric). Podoabele barbare sunt
caracterizate prin folosirea masiv a metalelor preioase, prelucrate cu o
deosebit miestrie, i prin prezena pietrelor semipreioase multicolore. De
asemenea, barbarii introduc n spaiul european stilul animalier, caracterizat prin
decorul zoomorf i stilizarea geometric, ca i printr-o deosebit animaie a
compoziiei.
n perioada carolingian, cele mai remarcabile realizri artistice ajunse pn la
noi sunt cele din domeniul miniaturii. Manuscrisele carolingiene sunt mpodobite
cu splendide miniaturi, reprezentnd de regul scene biblice, dar i suverani
franci i apropiai ai acestora. Influena irlandez s-a manifestat prin decorul
floral extrem de exuberant care reprezint chenarul acestor miniaturi sau chiar al
paginilor scrise.
Epoca ottonian se individualizeaz n plan artistic mai ales prin constituirea
unui nou stil arhitectural, i anume romanicul. Revenirea ideologiei ottoniene la
sursele romane i carolingiene a influenat crearea unei arte care, afirmnd
revenirea la tradiie, era de fapt prima cu adevrat original a evului mediu.
Arhitectura se caracterizeaz prin simplitatea i monumentalitatea construciilor,
care pstreaz planul basilical i acoperiul n arpant, la nceput, pentru a folosi
apoi din ce n ce mai frecvent bolta de piatr. Aceasta permite creterea

dimensiunilor edificiilor, ns acestea rmn ntunecate datorit dificultilor de a

asigura iluminarea (ferestrele sunt mici strpungeri n zidurile masive). Decorul
romanic este sobru, pictura n fresc nlocuiete treptat mozaicul, iar sculptura
monumental, care dispruse din vremea lui Iustinian, rencepe s decoreze
construciile. Construciile romanice pstrate sunt n principal cu caracter religios,
de aceea i sculptura trateaz o iconografie cretin, cu teme i motive strict
controlate de ctre clerici, doritori s foloseasc imaginile n piatr pentru
instruirea i impresionarea credincioilor. Un rol important n difuzarea artei
romanice l-a avut ordinul de la Cluny, care prin rspndirea sa n ntreaga Europ
a contribuit la impunerea noului program artistic n secolele XI-XII.
Cultura n secolele XII-XV
IX. 1. Renaterea secolului al XII-lea
Nu putem nelege evoluiile culturale ncepute n secolul al XII-lea fr a ine
seam de avntul economic pe care l cunote atunci Occidentul, n care
progresele agricole ofer surplusuri i elibereaz fora de munc necesar
renaterii oraelor.
Aceast renatere a oraelor a fost pus de Jacques Le Goff (n Intelectualii n
Evul Mediu, Bucureti, 1994) n legtur cu naterea unei noi categorii socioprofesionale, aceea a intelectualilor. n principiu, n concepia lui Le Goff,
intelectualul este cel ce i ctig traiul prin valorificarea competenelor sale
culturale, adic prin vnzarea tiinei. Altfel spus, intelectualul medieval este
profesorul. Apariia sa a fost posibil prin mutaia care a condus la abandonarea
concepiei specific medievale despre tiina care aparine lui Dumnezeu, care o
d oamenilor gratis, i ca atare acetia nu au dreptul moral s o vnd. Aceast
mutaie a fost posibil n contextul renaterii oraelor, caracterizate prin
diviziunea muncii, care nu exista n aceast form n sistemul medieval al celor
trei ordine. Oratores, cei ce se roag, oamenii bisericii, i asumau i activiti
culturale: copierea manuscriselor, redactarea diferitelor lucrri, cu coninut
teologic, istoric, tiinific, chiar, de asemenea, aveau monopolul asupra activitii
didactice. Toate acestea reprezentau aspecte secundare n viaa i personalitatea
lor, elementul central fiind, pentru ei, calitatea lor de oameni ai bisericii, devotai
cultului divin. Astfel, autorii de cronici sau istorii, nu se definesc drept istorici, ci
drept clugri, episcopi, ntruct, pe de o parte, nu exist contiina specificitii
domeniului pe care l reprezint, iar pe de alta, ei i ctig existena datorit
calitii lor de clerici, seculari sau regulari. Doar o dat cu apariia oraelor se
ivete i omul a crui meserie este s scrie i/sau s predea profesorul,
savantul.
Oamenii secolului al XII-lea erau contieni c reprezint ceva nou n raport cu
perioada anterioar, cci se numeau pe ei nii moderni, fr a se considera
superiori anticilor, ci dimpotriv, dorindu-i s-i cunoasc i astfel s-i foloseasc
mai bine. Anticii erau considerai specialitii, sursa oricror cunotine
tiinifice, predate prin intermediul artelor liberale. De asemenea, Scriptura i
Prinii Bisericii constituiau izvoarele studierii teologiei. Scopul folosirii i imitrii
anticilor era totui, paradoxal, avansul cunoaterii, progresul, aa cum ne
demonstreaz celebra declaraie fcut de Bernard de Chartres (+1130,
conductorul colii de la Chartres; a ncercat s concilieze platonismul cu
aristotelismul):
Noi suntem nite pitici cocoai pe umerii unor uriai. Vedem deci mai bine i mai
departe decit ei, nu pentru c vederea noastr ar fi mai ager sau am fi mai
nali, ci pentru c ei ne nal n aer i ne poart pe nlimea lor gigantic.

Astfel, poate pentru prima dat n evul mediu, care afirmase adeseori c lumea
mbtrinete i decade n raport cu epoca de aur situat n trecut, se exprima cu
claritate ideea c progresul este posibil i de dorit.
Factorii care au contribuit la progresul cultural al secolului al XII-lea sunt
numeroi, i dintre ei merit s enumerm pe cei mai importani. Mai nti,
aportul greco-arab, n condiiile superioaritii economice i culturale a Orientului,
care a fost n primele secole medievale surs a bunurilor de lux (mirodenii, stofe,
bijuterii etc.), dar i a celor culturale, precum manuscrisele. Este vorba, n
principal, de manuscrisele cuprinznd operele gnditorilor greci, care au fost
gsite de arabi n teritoriile bizantine pe care le-au cucerit, i care au fost traduse
n arab, ntr-o prim instan de cretinii nestorieni (sau monofizii) care au
preferat stpnirea musulman celei bizantine, opresiv din punct de vedere
religios. Traducerile arabe au permis astfel, mai trziu, vehicularea spre Occident
a unor cunotine de origine greac, din operele lui Aristotel, Euclid, Ptolemeu,
Hipocrate, Galenus. Acestea au ajuns n Occident fie prin Sicilia, unde curtea de
la Palermo strlucea prin caracaterul ei cosmopolit, fie prin Spania, unde Islamul
i cretintatea latin se afl n conflict, dar i ntr-un util dialog cultural.
Ar fi de precizat, chiar dac cu titlul de parantez, c n acest proces de
transmitere cultural, statele cruciate din Orient nu joac nici un rol, ntruct
cruciaii nu doar c nu aduc n Occident manuscrise, dar ard imensele biblioteci
strnse vreme de secole de emirii i califii musulmani.
Aceste opere, o dat descoperite, trebuie traduse pentru a fi utile, cci Occidentul
nu mai cunotea greaca (n manuscrise s-au gsit, scrise de copiti, glose de
genul greaca est, non legitur) i n-a cunoscut niciodat araba. Aici au intrat n
scen echipele de traductori despre care am vorbit deja, care au pus la
dispoziia Europei latine ceea ce fusese salvat din creaia greac antic.
Consecina cea mai important a acestor traduceri a fost redescoperirea lui
Aristotel, puin cunoscut de un Occident n care prinii Bisericii l preferaser pe
Platon, considerat mai compatibil cu cretinismul. Operele sale au pus la
dispoziia Occidentului o metod de gndire i de munc intelectual: logica (prin
intermediul lucrrii Logica nova, necunoscut pn atunci) i raionamentul, care
au constituit baza scolasticii medievale. Iniial, scolastica a fost o metod
novatoare, care consta n aplicarea raiunii la textele sfinte, n scopul de a
demonstra adevrurile credinei i a o ntri pe aceasta.
n afar de traducerile din greac, prin intermediar arab, la renaterea secolului
al XII-lea a contribuit i preluarea unor cunotine arabe propriu-zise (chiar dac
unele din acestea se dezvoltaser pe baza unor elemente mprumutate de la alte
civilizaii : bizantin, persan, indian). Este vorba de aritmetic, i mai ales de
algebr, fcut familiar occidentalilor prin lucrrile lui Al-Khwarizmi (secolul al
IX-lea; introduce matematicile indiene n Islam), de medicin, n care s-au afirmat
Rhazes (medic persan din secoluul IX; scrie un tratat despre variol) i mai ales
Avicenna (980-1037, savant de origine persan, medic, filosof aristotelician), al
crui Canon a rmas cartea de cpti a medicilor occidentali pn prin secolul
al XVII-lea. De asemenea, s-au bucurat de mare succes lucrrile de astronomie,
botanic, agronomie. Cele mai pline de consecine mprumuturi au fost poate
cele din filosofie, unde prin intermediul unor gnditori ca Al Farabi, latinizat
Alfarabius (cca.878-950, considerat de arabi cel mai mare gnditor dup
Aristotel), Avicenna, Averroes (1126-1198, aprtor al filosofiei atacate de
teologii arabi, precum al-Ghazali), au devenit cunoscute occidentalilor marile
sinteze aristoteliciene din lumea arab.
ncorporarea aportului arab a avut loc n centre de cultur occidentale, dintre
care cele mai importante au fost Chartres, Paris, Laon, Reims, Orleans, situate n
zona cea mai bogat, din punct de vedere economic, a ntregului Occident
(trgurile din Champagne). Se ntea astfel ideea de translatio studii, pe care o

exprima creatorul romanului medieval, Chrtien de Troyes, care spunea c tiina

a trecut de la greci la romani, de la romani la francezi.
colile urbane Dac Ottonienii au incercat s restabileasc legtura cu tradiia
carolingian, sprijinind dezvoltatea colilor monastice, in perioada care a urmat
se constat un anumit recul al colilor de pe lang mnstiri. Reforma din secolul
al XI-lea i monahismul reformat, mai ales cistercian, accentuau rolul rugciunii in
viaa clugrului, trecand procesul de instruire intr-un plan secundar. colile
controlate de Biseric se menin ins in orae, unde episcopul se implic in
organizarea i desfurarea procesului de invmant.
In coli vestite, ca la Paris, Chartres, Bologna, profesori (magitri) reputai atrag
prin prestigiul lor studeni din toate colurile Europei catolice. Dorina de a urma
cursurile mai multor dascli, rezidand in orae diferite, pune in micare pe unii
dintre aceti clerici studioi, care duc o via destul de aventuroas, triesc
uneori din expediente i creeaz o poezie latin in care ii exprim critica fa de
o societate care nu corespunde idealurilor lor. Sunt cunoscui sub numele de
goliarzi, au creat prototipul studentului rtcitor i nesupus autoritilor,
reprezentat la sfaritul evului mediu de un Francois Villon, iar creaiile lor literare,
scrise in latin, au ajuns la noi in culegeri de tipul Carmina Burana.
Dezvoltarea oraelor, acumulrile in domeniul tiinific din secolele XI-XII,
inmulirea celor dornici s se instruiasc, au dat avant colilor in mediul urban,
care scap de sub tutela Bisericii i se orienteaz spre un invmant practic
(scris i citit, contabilitate, limbi strine) adecvat unei populaii de meteugari i
negustori.
O coal de secol XII
Vd o adunare de studeni; mare este numrul lor; sunt de toate vrstele: sunt
adolesceni, tineri i batrni. Studiile pe care le fac sunt diferite: unii i
exerseaz limba incult ca s pronune litere noi i s produc sunete pentru ei
insolite; alii nva mai nti, ascultnd, flexiunile cuvintelor, compunerea i
derivarea lor; mai apoi le repet ntre ei, i, repetndu-le, i le ncrusteaz n
memorie. Alii lucreaz cu un stilet pe tablie cerate. Alii traseaz cu o mn
priceput, pe pergament, diverse figuri cu culori diferite. Alii, aprini de un zel
mai arztor, par ocupai cu materii mai serioase; discut ntre ei i se strduie,
prin raionamentele i artificiile lor s se nving unii pe altii. Vd civa care sunt
cufundai n calcule. Alii, lovind o coard atrnat pe un lemn, scot melodii
variate. Alii explic anumite figuri geometrice. Alii fac sesizabile cu ajutorul
anumitor instrumente cursul i poziia astrelor i revoluia cerurilor. Alii trateaz
despre natura plantelor, alctuirea oamenilor, proprietile i virtuile tuturor
lucrurilor.
(Hugues de Saint-Victor, De vanitate mundi,
Migne, CLXXV, col. 709)

I, II, n "Patrologia Latina", ed.

Apariia universitilor
Sistemul unor studii itinerante, fcute n diferite centre, avea ns numeroase
inconveniente, ntre care i imposibilitatea controlului masei turbulente de
goliarzi, astfel nct soluia care se impune este crearea unor instituii care s-i
adune pe profesorii de diferite specialiti la un loc, atrgnd i studenii care s
se fixeze, urmndu-le cursurile. Condiii favorizante au fost oferite de dezvoltarea
oraelor, de organizarea lor autonom, de generalizarea organizrii corporatiste,

care au permis apariia primelor universiti, pe la 1200, n marile centre urbane

europene.
Fenomen urban, universitatea are o organizare specific breslelor i ghildelor
existente n orae. Ea i grupeaz pe profesori i studeni (uneori numai pe
studeni, ca la Bologna i n universitile ce i-au urmat modelul) cu scopul de a le
apra drepturile i privilegiile n faa strinilor (n general fa de ceilali locuitori
ai oraului) sau a autoritilor civile i ecleziastice. n acelai timp ns,
universitatea este o instituie a bisericii, disciplina considerat cea mai
important fiind teologia, iar scopul ei fiind de a forma clerici instruii, capabili la
rndul lor s predea altor clerici n devenire. Papalitatea nelege repede
importana universitilor, i le sprijin mpotriva autoritilor civile (ora sau
regalitate), reuind astfel s le controleze. n prima jumtate a secolului al XIIIlea, aceast ncercare de control este ilustrat de privilegiile pe care le primesc n
interiorul universitilor dominicanii i franciscanii, ordine clugreti nou
nfiinate pentru a supune mai bine oraul influenei bisericii i papei.
Modelul regal de universitate
Frederic al II-lea i Universitatea din Neapole
Frederic [] ctre toi arhiepiscopii, episcopii, preoii, conii, baronii, judectorii,
executorii, balifii i ctre toate autoritile regatului. Noi trim i domnim prin
mila Domnului i de la El vin toate faptele bune fcute de noi: dorim ca n toate
prile regatului muli s devin nelepi i nvai, adpndu-se de la fntna
cunoaterii, s slujeasc justiia divin i, desvrii prin studiu i cercetare, s
devin folositori prin administrarea dreptii i a legilor crora le cerem tuturor
s se supun.
De aceea am hotrt ca n foarte plcutul Neapole, s fie nvate artele i toate
disciplinele, n aa fel nct toi cei nsetai de cunoatere s o gseasc n
regatul nostru, i s nu fie nevoii s devin pelerini i s cereasc pe pmnturi
strine n cutarea ei. Dorim s oferim pentru bunstarea acelor supui ai notri
care, odat devenii nvai vor cuta s se mbogeasc, holurile tribunalelor,
avere, ajutor i nlesnirile prieteniei, deoarece nsuirea a ceea ce este bun nu
poate fi steril i va fi urmat de cinstire. Prin urmare, i invitm pe toi studenii
merituoi i i ncredinm c i vom nsrcina cu administrarea dreptii, din
momentul n care vor fi n stare s o fac. Prin urmare, fii fericii i pregtii
pentru nvturile pe care studenii le doresc.
V vom ngdui s trii ntr-un loc n care totul este din abunden, n care
casele sunt suficient de spaioase, unde obiceiurile tuturor sunt prieteneti i
unde fiecare om poate transporta pe mare sau pe pmnt ceea ce este necesar
vieii omeneti. Le oferim lor toate lucrurile folositoare, condiii bune, vom cuta
pentru ei profesori, le promitem bunuri i le vom oferi premii celor care sunt
demni de ele. i vom pstra sub supravegherea prinilor lor, i vom scuti de
multe alte munci i de necesitatea ntreprinderii unor cltorii lungi, asemeni
unor pelerinaje. i vom proteja de pericolele briganzilor care i-ar jefui de bunurile
lor pe drumurile lungi. Printre profesorii pe care i-am numit la Universitate se
gsete i Roffredo din Benevento, un judector credincios, profesor de drept
civil, un om de mare tiin i credin dovedit.
Poruncim prim urmare tuturor celor care guverneaz provinciile s aduc aceste
lucruri la cunotiina tuturor, pretutindeni, i s porunceasc, sub ameninarea
persoanelor i bunurilor, ca niciun student s nu ndrzneasc s prseasc
regatul pentru a studia i ca nimeni s nu ndrzneasc s predea n alte locuri
ale regatului. i de asemenea, prin prinii lor, s poruncii tuturor studenilor
care sunt n afara regatului s se ntoarc aici nainte de Srbtoarea Sfntului
Mihail.

Acestea sunt condiiile pe care le oferim studenilor. Mai nti, c vor fi doctori i
profesori n fiecare Facultate. i asigurm pe studeni, de oriunde ar veni, c vor
putea veni, sta i ntoarce fr niciun risc privind persoana sau bunurile lor. Le
vor fi date cele mai bune case i chiria va fi cel mult dou uncii de aur. Toate
casele vor fi nchiriate pentru o plat de pn n aceast sum, plat stabilit
prin evaluarea fcut de doi ceteni i de doi studeni. Se vor acorda
mprumuturi studenilor, pe baza nevoilor lor de ctre cei desemnai n acest
scop, prin amanetarea crilor, care vor fi napoiate dup primirea garaniei de la
ali studeni. Studentul nu poate prsi oraul pn nu-i va plti datoria. [] n
procesele civile toi vor aprea n faa profesorilor lor. n ceea ce privete
grnele, carnea, petele, vinul, i alte lucruri de care studenii au nevoie, nu vom
face nicio regul de vreme ce provincia are toate aceste lucruri din abunden i
ele vor fi vndute studenilor ca i cetenilor. Chemm studenii la o asmenea
nsrcinare mare i vrednic de laud, i fgduim s respectm aceste condiii,
s cinstim persoanele voastre i s poruncim ca ele s fie cinstite de toi i peste
tot.
Syracusa, 5 iunie 1224.

Privilegiul de ntemeiere a Universitii din Cracovia, dat de regele Poloniei,

Cazimir al IIl-lea cel Mare32
1364 12 mai Cracovia
Noi, Cazimir, din mila lui Dumnezeu rege al Poloniei, dorind fierbinte, aa cum
e datoria noastr, s creasc ceea ce e folositor, clerului i supuilor
majestii-noastre, am hotrt ca n oraul nostru Cracovia s atribuim i s
stabilim un loc pe care s se ridice o coal general i n viitor, pe venicie,
vrem ca s-i garantm existena prin aceast diplom a noastr. Fie ca n acest
ora, Cracovia, s mearg liberi i fr primejdii toi locuitorii, nu numai din
regatul nostru sau din rile vecine, ci i din alte diferite pri ale lumii, toi cei
care nzuiesc s dobndeasc slvitul mrgritar al tiinei.
nainte de orice, toi cei care vin la Universitate sau se ntorc, n toate i n
fiecare dintre locurile de trecere sau podurile din orae sau n locurile de paz
rnduite n regatul nostru, nu trebuie s plteasc taxe, vmi sau dri, ci pot
trece liberi i fr piedici, cu lucrurile, caii, crile, mbrcmintea, aternutul,
banii i obiectele pentru folosin personal. Noi ntemeiem coal pentru
nvarea dreptului canonic i public, a tiinelor liberale i medicinei i dm
locuine bune doctorilor, magitrilor, studenilor, copitilor, negustorilor de
manuscrise Dorim, de asemenea33, ca studenii s aib propriul lor rector care
s-i judece n ceea ce privete problemele publice 34 i s aib jurisdicie asupra
tuturor celor care sosesc pentru a nva la Cracovia. Astfel, toi acetia sunt
obligai s depun jurmnt pomenitului rector i s-l asculte. Nimeni s nu
ndrzneasc, ca n pomenitele probleme publice s convoace ntr-un tribunal
bisericesc sau lumesc pe doctori, magitrii, studeni sau vnzatori de manuscrise.
De sentina rectorului nimeni nu se poate plnge i dac se va ntmpla ca

32 Ultimul reprezentant al dinastiei Piatilor. A domnit ntre anii 1333-1370.

33 n general, Cazimir al III-lea a aplicat un sistem larg rspndit n acea vreme la
Universitile din oraele Europei Occidentale.
34 Adic n probleme minore de justiie civil sau penal precum i n probleme
administrative.

vreuna din pomenitele persoane va fi prins pentru furt, adulter, deyordini, omor
sau pentru alte crime mari, aceste pricini rectorul nu le va cerceta, ci clericii vor
fi trimii la tribunalul episcopului 35 iar laicii aparin tribunalului nostru. Numiilor
studeni le desemnm n oraul Cracovia pe un evreu care s posede destui bani
i s-l slujeasc n schimbul zlogului cuvenit i care, pentru serviciile sale, nu va
cere, pe lun, mai mult de un gro pentru o grivn 36.
Doctorii i magitrii, pentru catedrele pltite, trebuie s fie alei de studeni...
Niciun doctor sau magistru nu poate fi ales rector. Studentul care este rector, nu
poate, n acea vreme ct e rector, s fie primit la niciun examen, la nicio
materie
S-a dat la Cracovia n ziua srbtorii Sfintei Treimi, n ziua a 12-a a lunii mai, anul
1364.
(Radu Manolescu (coordonator), Oraul medieval. Culegere de texte, Bucureti,
1976, p. 293-294)

Scrisoare a senioriei florentine adresat umanistului

Chrysoloras37 pentru a preda la Universitatea din Florena

bizantin

Manuel

1396 martie 28, Florena

Prinii notri au avut ntotdeauna cea mai mare veneraie pentru erudiie i
pentru tiin. n ceea ce ne privete, fie spus fr prtinire, noi socotim c grecii
au avut ntotdeauna un ctig de tiin fcnd apel la scrierile latine ca i latinii
n urma apelului la scrierile greceti. Mnai de aceast convingere i dorind s
dm posibilitatea tinerilor notri s se adape la ambele izvoare i s uneasc
tiina greac cu cea latin pentru a avea o cultur mai bogat, noi am hotrt
s chemm un nvat, bun cunosctor al celor dou limbi, ce poate s-i nvee
limba greac pe concetenii notri, dnd astfel nfloritului studium al oraului
Florena preul unui nou adaos i strlucirea unei noi glorii.
Informai despre priceperea ta i despre valoarea ta moral, prin relatarea unuia
dintre concetenii notri i n sperana c te vei arta aa cum ai fost descris i
vei voi i vei putea i vei accepta aceast sarcin, noi am hotrt, n mod
solemn, s te alegem pentru a preda n oraul nostru, timp de 10 ani, gramatica
i literele greceti, cu un salariu de 100 de florini ce i vor fi predai n toi anii,
din 6 n 6 luni, dup cum conine, mai pe larg, actului alegerii tale. Pentru acest
salariu trebuie s vii aici s locuieti i, odat terminat angajamentul tu, vei
pleca dac vei voi, aceasta pe riscurile i cheltuielile tale; timp de 10 ani tu
trebuie s predai gramatica i literele greceti tuturor celor care vor dori s
nvee, fr nicio plat. Tu vei putea totui primi de la cei care vor voi tot ceea ce

35 Cracovia era atunci reedin episcopal.

36 Groul era o moned de argint. Sub Cazimir al III-lea, 48 de groi valorau o grivn de
argint (cca. 200 g.). Dobnda perceput deci era de maximum 2,1% pe lun.
37 Nscut la mijlocul secolului al XIV-lea, Manuel Chrysoloras a predat mai nti la
Constantinopol, apoi la Universitile din Florena, Milano i Pavia, exercitnd o mare
influen asupra umanitilor italieni. A cltorit, din nsrcinarea mpratului bizantin, n
Anglia, Frana i Spania. Trimis de papalitate n Germania, a murit la Constantz, n timpul
conciliului, n anul 1415.

le va plcea ca s i dea, fr ca, pentru aceast plat n plus, s i se opreasc

ceva din salariul tu. Maestre eminent, vino deci ct mai repede posibil, vino s
gseti aici profit i glorie, nu-i face nicio grij c i prseti patria ta, noi avem
adnca speran c vei avea bucuria s gseti o alta printre noi.
(Radu Manolescu (coordonator), Oraul medieval. Culegere de texte, Bucureti,
1976, p. 294-295)
IX. 4. Organizarea universitii
Comunitate a profesorilor i a studenilor, bazat pe predare i nvare,
beneficiind de privilegii de imunitate, universitatea se bucur de o autonomie
semnificativ. Fiecare i fixeaz propriul program de studii, condiiile de acces la
nvmnt, condiiile desfurrii examenelor. n general, profesorii i mai ales
studenii au privilegiul de a nu fi judecai de justiia civil, ci de cea a episcopului,
cruia universitatea, ca motenitoare a colii episcopale, i rmne subordonat.
Ca s-i impun punctul de vedere n faa autoritilor, laice sau religioase,
comunitatea universitar poate apela la grev, suspendnd cursurile i privnd
astfel oraul de avantajele materiale i de prestigiul pe care prezena unei
populaii numeroase de studeni i profesori le aducea. Astfel s-a ntmplat, de
exemplu, la Paris, unde, n 1229, profesorii i studentii au prsit oraul pentru
doi ani, pn la acceptarea de ctre regele Ludovic al IX-lea a revendicrilor lor.
n cazul conflictelor interne se poate ajunge la secesiune, profesorii i studenii
nemulumii plecnd din ora i ntemeind un nou centru universitar. Acesta a
fost cazul Universitii din Leipzig, fondat la nceputul secolului al XV-lea de
profesorii i studenii germani care au prsit Praga n urma conflictului cu Ian
Hus i susintorii acestuia.
Profesorii sunt pltii fie de studenii lor, fie primesc o funcie bisericeasc prin
care li se asigur subzistena, fr ns n general s se achite de obligaiile
legate de aceasta, atribuia lor fiind aceea de a preda. Esenial este faptul c
aceti profesori, deintori ai "autorizaiei de a preda" (licentia docendi), pot fi
considerai un nou tip de oameni de cultur, intelectuali care i ctig existena
de pe urma cunotinelor lor, mprtite celorlali. n acest sens, ei pot fi
asimilai celorlali meteugari ai oraului, ntruct practic o meserie de pe urma
creia triesc, spre deosebire de oamenii instruii ai primelor secole ale evului
mediu, care aveau de obicei o alt surs de venituri (erau preoi sau clugri).
Studenii i suport singuri cheltuielile sau ncearc s gseasc burse,
protectori bogai, ocupaii care s le permit s se ntrein. n sprijinul
studenilor sraci au fost nfiinate aa numitele "colegii", unde iniial primeau
cazare i mas, dar care apoi s-au transformat n adevrate instituii de
nvmnt. Cel mai cunoscut este colegiul ntemeiat de Robert de Sorbon la
Paris, n secolul al XIII-lea, de la care i-a luat numele cea mai celebr
universitate parizian, Sorbona.
n cadrul universitii, nvmntul se fcea n patru faculti (ansambluri de
magitri i studeni care aparineau aceleiai discipline de studiu). Prima dintre
ele, care asigura dup absolvire accesul n celelalte, "superioare", era facultatea
de arte, numit aa deoarece aici se studiau cele apte arte liberale, considerate
introducerea necesar n orice tiin. Studiile se terminau printr-un examen care
conferea gradul de bacalaureat. Se putea opta apoi pentru una din cele trei
faculti superioare: drept civil sau bisericesc (facultile cele mai vestite erau la
Bologna i Oxford); medicin (Salerno i Montpellier); teologie, considerat cea
mai important, cu centrul cel mai prestigios la Paris-Sorbona. Dup absolvirea
studiilor acestor din urm faculti, n urma unui examen public, se primea
autorizaia de a preda, licentia docendi (de unde numele actual de licen).

IX. 5. Desfurarea procesului de nvmnt

nvmntul se fcea prin predarea de ctre magitri a leciilor, constnd n
comentarii ale textelor unor autoriti n materie (Biblia, Hipocrate, Aristotel etc),
ntrebri, dispute. Acestea aveau caracter public i i familiarizau pe studeni cu
tehnici ale muncii intelectuale.
Scolastica, dezvoltat ntre secolele XII i XVI, este o metod de studiu care
presupune analiza limbajului, pentru a se putea folosi termeni adecvai; de
asemenea, impune cunoaterea dialecticii, adic a legilor demonstraiei, pentru a
putea convinge auditoriul sau oponenii. Scolastica se bazeaz pe cunoaterea i
respectarea textelor autoritilor recunoscute, ceea ce poate conduce la pericolul
de a cdea n servilism. Pe de alt parte ns, ea face apel la raiune,
transformnd astfel i teologia ntr-o tiin, ale crei adevruri pot fi
demonstrate.
Instrument
util
de
studiu
n
secolele
XII-XIII, scolastica a evoluat spre dispute sterile, din ce n ce mai specializate i
desprinse de realitate, ceea ce a condus la condamnarea ei de ctre umaniti i
partizanii libertii de gndire.
Pentru a nva, studenii aveau nevoie de cri, ceea ce a determinat nmulirea
atelierelor de copiere a manuscriselor i cutarea unor soluii de mai rapid
reproducere a acestora, ntr-un numr din ce n ce mai mare i la preuri mai
sczute. Rspndirea hrtiei n Europa, cu deosebire din secolul al XIII-lea, este
legat i de cererea de cri de specialitate. La jumtatea secolului al XV-lea,
aceast nevoie de cri pentru mediul universitar i urban a condus la inventarea
tiparului.
Literatura
Specific literaturii de la nceputul acestei perioade este rspndirea creaiilor n
limbile vernaculare, chiar dac latina se menine ca limb a creaiei artistice i
tiinifice. Modelul este ntr-un anumit sens oferit de literatura francez, deoarece
aceasta se cristaliza n cel mai ntins i mai populat regat al Occidentului, cu o
puternic influen politic dar i economic asupra zonelor nvecinate (franceza
este acum limba internaional a negustorilor). De la sfritul secolului al XI-lea
dateaz cel mai vechi text al Cntecului lui Roland, aparinnd genului cntecelor
de gest (chansons de geste). Acestea sunt poeme epice rspndite n general
ntre secolele XI-XIV, care au ca scop afirmarea valorilor rzboinice prin
intermediul unor naraiuni legendare ce pornesc uneori de la eroi care au avut o
existen real. Cu o posibil genez oral, ele erau cntate de jongleri ce se
serveau i de un acompaniament instrumental. Cntecele de gest (nsemnnd,
se pare, n secolul al XII-lea cntece despre o familie) erau grupate n cicluri, ntre
care cele mai cunoscute, n afara deja pomenitului Cntec al lui Roland, sunt cele
avnd n centru personaje precum Guillaume d'Orange (duce al Acvitaniei n
timpul lui Carol cel Mare), Garin de Morglane (presupusul bunic al lui Guillaume),
Carol cel Mare i membri ai familiei sale (ciclul Doon de Mayence), Raoul de
Cambrai. n afara spaiului francez, poeme epice cu o mare rspndire sunt n
Spania Cntecul Cidului, dedicat lui Rodrigo Diaz, erou al Reconquistei i n
spaiul german Cntecul Nibelungilor, care cristalizeaz ctre 1200 vechi legende
i motive nordice. Saga este poemul epic tipic islandez, fixat n scris din secolul al
XII-lea i cuprinznd transfigurri literare ale evenimentelor din epoca viking,
inclusiv descoperirea Americii ctre anul 1000.
Tot ctre sfrtul secolului al XI-lea aprea n zonele sudice ale Franei actuale,
unde se vorbea langue d'oc, dialect diferit de cel din jurul Parisului, o creaie liric
original: poezia trubadurilor. Geneza acesteia este pus n legtur cu

caracterul mai evoluat al societii provensale, unde rafinamentul de la curtea

marilor seniori conduce la apariia curtoaziei, set de valori i de comportamente
pe care membrii aristocraiei trebuiau s le respecte. Pentru prima oar femeia
este pus n centrul unui gen literar care nu mai exalt n primul rnd virtuile
rzboinice. Trubadurii cnt despre fin amour, dragostea delicat pe care un
tnr cavaler o nutrete pentru o doamn superioar din punct de vedere social
i deja cstorit. n condiiile n care principiul primogeniturii nltura de la
motenire fraii mai mici, erau muli tineri cavaleri pentru care singura
posibilitate de a-i ntemeia o familie era cstoria cu o motenitoare bogat.
Pentru a se afirma n societate i a-i spori astfel ansele nu era nevoie ns
numai de pricepere rzboinic, precum nainte, ci i de maniere elegante, ce
puteau fi deprinse prin aceast servire a doamnei care constituia obiectul
dragostei curteneti. Trubadurii s-au recrutat din toate straturile societii, fiind
mari seniori, precum Guillaume al IX-lea, comite de Poitiers i duce de Acvitania,
considerat primul reprezentant al genului, Jaufre Rudel, prin de Blaye sau
Contesa de Die, dar i oameni de origine modest, precum Cercamon sau
Bernand de Ventadour (probabil cel mai talentat dintre trubaduri).
Noul gen literar a fost adoptat i n nordul Franei, acolo unde se vorbea langue
d'ol, dialectul de la baza francezei literare, precum i la curtea anglo-normand,
i a fost ilustrat de truveri. Cntnd la rndul lor dragostea, dar i eroismul,
truverii fac loc n poemele lor i sentimentului naturii sau satirei. Printre cei mai
cunoscui truveri se numr Marie de France, autoarea unor naraiuni lirice
numite lais, Peire Vidal, regele Richard Inim de Leu, Rutebeuf (considerat
precursor al lui Villon).
Influena liricii de curte s-a fcut simit i n spaiul german, unde a fost
promovat de minnesngeri, ntre care cei mai cunoscui sunt Walter von der
Vogelweide, Heinrich von Morungen, Reinmar von Hagenau. n Italia, trubaduri
italieni precum Guido Guinizelli sau Guido Cavalcanti au promovat un aa numit
"dulcele stil nou" (il dolce stil nuovo) care a permis afirmarea liric ulterioar a lui
Dante (care l consider pe Guinizelli maestrul su) sau Petrarca. Poezia
trubadurilor a fost ilustrat i n limba portughez, pe atunci dialectul literar al
Peninsulei Iberice, inclusiv de capete ncoronate precum Alfonso al X-lea (12211284), regele Castiliei i Leonului sau Denis (1261-1325), regele Portugaliei.
Inspirat din aceleai valori precum lirica de curte,n secolul al XII-lea aprea, de
aceast dat n nordul Franei, romanul cavaleresc. La geneza lui pare s fi
contribuit lirica provensal, mai ales c genul ncepe s se afirme n timpul lui
Alienor d'Acvitania, nepoata primului trubadur i soia regelui Ludovic al VII-lea,
care pare s fi adus cu sine tradiiile literare din Midi. Numele noului gen provine
din romanz, ceea ce arat c la origine desemna faptul c era scris n limba
vorbit iar nu n latin. Apariia sa fusese precedat de lucrri cu teme inspirate
din legendele antice referitoare la Alexandru cel Mare, Theba, Troia sau Eneea.
Inovaia major este mbinarea dintre dragostea delicat cntat de trubaduri i
isprvile eroice, puse tocmai n slujba acestei iubiri. n romanul cavaleresc
dragostea poate fi tot una adulter, ca n lirica de curte, precum cea dintre
Tristan i Isolda sau Lancelot i regina Guinevra. Se afirm ns tot mai mult
iubirea mplinit prin cstorie, care ncununeaz aventurile eroului i i confer
acestuia nrdcinarea social dorit. n acest fel i romanul cavaleresc prezint
proieciile ideale ale tinerilor lipsii de avere proprie care sper ca la captul
diferitelor fapte de eroism s fie recompensai prin cstoria cu o motenitoare
bogat. Inspiraia autorilor face apel la teme i personaje din folclorul celtic, i n
primul rnd la regele Arthur i tovarii si de lupt mpotriva invadatorilor anglosaxoni. De asemenea erau prezente elemente miraculoase, precum pduri
fermecate, populate de zne, pitici i uriai, obiecte vrjite, castele ale
ntmplrilor ciudate.

ntemeietorul genului este Chrtien de Troyes (cca 1135-1185), un cleric de la

curtea Mariei de Champagne, fiica lui Alienor de Acvitania. n romanele sale (Erec
i Enide, Cligs, Yvain sau cavalerul cu leul, Lancelot sau cavalerul cu cotiga,
Perceval sau Povestea Graalului) iubirea desvrit a cavalerului pentru doamna
sa l ndeamn pe acesta s caute perfeciunea, prin afirmarea sa n lupte i
printr-un comportament conform codului onoarei cavalereti. Scrise iniial n
versuri, aceste opere ncep din secolul al XIII-lea s fie prelucrate n proz, i s-i
diversifice temele i personajele. Ele au cunoscut un succes constant n literatura
european, cunoscndu-se versiuni sau creaii originale realizate n Germania,
Italia, Anglia sau Peninsula Iberic. Ele urmau s stea la baza romanului modern,
i aveau s primeasc o lovitur serioas de-abia n secolul al XVII-lea, prin Don
Quijote al lui Cervantes, parodie dar i ultim omagiu adus unor idealuri revolute.

Codul comportamentului cavaleresc n Romanele Mesei Rotunde (sec. XIII)

Cei dinti cavaleri nu au fost cavaleri din pricina obriei, cci toi ne tragem din
acelai tat i aceeai mam. Dar cnd Pizma i Nesaiul au nceput s creasc n
lume, atunci cei slabi rnduir mai presus de ei nite aprtori, care s menin
dreptatea i s-i ocroteasc.
i se ddu menirea aceasta celor voinici, celor puternici, celor chipei, leali,
cuteztori, viteji. i nimenea, pe vremea aceea, n-ar fi fost att de ndrzne
nct s ncalece pe cal nainte de a fi intrat n rndurile cavalerilor. Dar
investitura de cavaler nu era dat aa, ca un hatr. Li se cerea s fie buni cu
toat lumea, n afar de ticloi, milostivi fa de cei bolnavi, gata s-i apere pe
cei nevoiai i s-i dea n vileag pe tlhari i pe ucigai, buni judectori, fr ur
i fr prtinire.
(Romanele Mesei Rotunde n prelucrarea modern a lui Jacques Boulenger,
Editura Univers, Bucureti, 1976, p. 29)
Treptat aveau s se afirme noi genuri literare, mai ales n legtur cu noul spaiu
social i cultural reprezentat de ora. Influenat de literatura cavalereasc dar i
de creaia folcloric, literatura urban promoveaz ns idealuri de alt tip, n
legtur cu mentalitile i ateptrile noii clase. Inspiraia mai realist se
ntlnete cu un umor frust, adesea coroziv, mbrcnd adeseori forma ironiei sau
a satirei.
Fabliaux, povestirile n versuri, reprezint unul din genurile preferate n mediul
urban. Elementele caracteristice erau spiritul antinobiliar, anticlerical i
antifeminin, demonstrnd astfel o reacie la modelul ideal al literaturii curteneti.
O alt creaie specific urban este Roman de Renart (Romanul lui Renard,
Romanul vulpoiului), epopee eroi-comic n versuri, parodie a cntecelor de gest
i a romanelor cavalereti. Renart vulpoiul ncalc toate preceptele codului
feudal, iar celelalte personaje ale epopeii travestesc n forma animal,
satirizndu-le fr mil, personajele tipice ale naltei societi a epocii (seniorul,
clericul, doamna) sau ale lumii rurale.
Tot n spaiul urban, de aceast dat italian, se cristalizeaz genul literar al
nuvelei, scurt povestire n proz, scris n limba vorbit. Spre sfritul secolului
al XIII-lea aprea la Florena culegerea anonim Novellino, iar la mijlocul secolului
al XIV-lea Boccacio realiza prin Decameronul o culme a genului.
Aceast literatur oreneasc ofer bazele dezvoltrii ulterioare a umanismului
i Renaterii, fenomene urbane prin excelen, care proslvesc demnitatea i

libertatea omului, care n interpretarea lor apare ns aproape exclusiv ca un

locuitor al oraului.
O creaie de un tip deosebit este Le roman de la Rose, Romanul Trandafirului, a
crui prim parte a fost scris n prima jumtate a secolului al XIII-lea de ctre
Guillaume de Lorris, iar continuarea, n 1275, de Jean de Meung. Prima parte
reprezint o alegorie, care sub forma cutrii trandafirului ofer o sintez
didactic a ideologiei dragostei curteneti. Continuarea realizat de Jean de
Meung are un cu totul alt stil, opoziia fa de idealul nobiliar mbrcnd forma
misoginismului, iar aspectul literar fiind cel al unei enciclopedii a cunotiinelor
epocii.
Secolul al XIV-lea este martorul unei extraordinare diversificri a creaiei literare
n limbile vernaculare europene. n Anglia, Geoffrey Chaucer (1340-1400) topete
influenele italiene i franceze n prima realizare deosebit a literaturii n limba
englez, Povestirile din Canterburry. Tehnica este a povestirii n ram, de sorginte
oriental, popularizat mai ales de Boccacio; spre deosebire ns de nuvelele
italiene, povestirile lui Chaucer sunt n versuri. Valoarea lor const n observaia
realist i arta surprinderii elementelor definitorii ale societii engleze a epocii.
IX. 7. Filosofia
Filosofia continu s fie marcat de teologie, n slujba creia este pus, conform
principiului "credo ut intelligam", cred ca s neleg. Scolastica, bazat pe
studiul autoritilor n materie, rmne metoda privilegiat de analiz, chiar dac
ncep s apar i adepi ai promovrii experimentelor personale, precum Roger
Bacon (+1292).
Secolele XII-XIII sunt marcate de redescoperirea, prin traduceri arabe, datorate n
principal lui Averroes, a majoritii operelor lui Aristotel, din care evul mediu
occidental cunoscuse direct destul de puine. Aceasta a permis realizarea unui
sistem filosofic coerent, bazat pe opera Stagiritului, alturi de platonismul
dominant pn atunci. Sinteza aristotelician, esenial pentru gndirea
medieval occidental, a fost realizat de clugri din ordinele ceretoare, mai
ales dominicani. Albert cel Mare (1206-1280) regndete revelaia cretin cu
ajutorul conceptelor filosofie aristoteliciene, iar elevul su, Thomas d'Aquino
(1225-1274), dornic s concilieze nelepciunea cretin i gndirea antic,
realizeaz primul comentariu important din occidentul latin asupra operei
Stagiritului. El este i primul gnditor cretin care reuete s realizeze un sistem
filosofic coerent, integrnd motenirea aristotelician. Pe de alt parte, Toma
d'Aquino ncearc s fundamenteze tiinific teologia, i prin grandioasa sa
sintez Summa theologica influeneaz pn n ziua de astzi cretinismul
apusean.
Operele lui Aristotel au fost primite cu rezerve, chiar cu mpotriviri de biserica
oficial,
care
le-a
condamnat
n
repetate
rnduri
n
secolul
al XIII-lea, dar fr succes. Filosofia de inspiraie aristotelician rmne
dominant pe parcursul ntregului ev mediu occidental.
O alt controvers care a marcat gndirea filosofic a evului mediu european a
fost aa numita "ceart a universaliilor". Oponenii au fost reprezentanii a dou
curente filosofice opuse, partizani fie ai gndirii lui Platon, fie inspirai de
Aristotel. Realitii, de nuan platonician, afirmau c noiunile generale,
"universaliile", au o existen spiritual de sine stttoare, anterioar lucrurilor
individuale, concrete. Universalia sunt res, universaliile sunt lucruri reale, era
afirmaia central a acestui curent filosofic idealist. Nominalitii, mai apropiai de
o poziie materialist, susineau c existen real nu au dect lucrurile
individuale, iar noiunile generale i abstracte nu sunt dect nume, existente
doar n mintea noastr (universalia sunt nomina). Printre cei mai de seam

aprtori ai poziiilor realismului filosofic s-au numrat Anselm din Canterbury

(1033-1109), considerat de unii autori ca printele scolasticii, i Thomas
d'Aquino. Cei mai cunoscui nominaliti au fost Pierre Ablard (1079-1142), Duns
Scot (1266-1308), William Occam (1300-1349). Mai ales acesta din urm a
favorizat, prin discipolii si, progresul tiinelor naturale, care se preocupau de
studierea concretului, n pofida dezbaterilor sterile.
La captul unei ndelungate evoluii, marcat de dezbaterile interne, de
redescoperirea aristotelismului i de influenele gnditorilor arabi i evrei,
filosofia i recpta autonomia fa de teologie i de religie, redevenind o ramur
de gndire de sine stttoare.
IX. 8. Istoriografia
n scrierea istoriei se continu unele din tendinele anterioare, precum redactarea
n latin a unor cronici universale, dar ncep s apar i fenomene noi, cum ar fi
scrierea unor lucrri monografice dedicate doar unor evenimente (cum ar fi
cruciadele) sau personaliti (biografii regale). Alt element de noutate este apelul
la limbile vernaculare, care permit accesul mai larg al publicului la lucrrile
istorice, dar n acelai timp le limiteaz spaial circulaia i influena la zonele n
care limbile respective sunt nelese. Schimbri apar i n ceea ce-i privete pe
autori, cci dac n primele secole medievale acetia erau cu precdere clerici,
acum exist din ce n ce mai muli laici tiutori de carte care realizeaz opere
istorice, marcnd astfel o treptat dar constant diminuare a influenei concepiei
teologice.
Un gen rmas foarte rspndit n epoc este cel al cronicii monastice, i de
asemenea, numeroase sunt cronicile realizate n centrele episcopale, unde se
poate utiliza la redactarea lor un bogat material de arhiv.
Dintre cronicile universale, merit menionat lucrarea episcopului Otto din
Freising (1112-1158), unchiul mpratului Frederic I, Cronica sau despre cele dou
ceti, n care ncearc o istorie a omenirii marcat de concepia lui Augustin.
Genul monografic este la rndul su reprezentat de Otto, cu istoria dedicat
faptelor nepotului su, Frederic, Gesta Friderici imperatoris. O istorii deosebit de
influent, care trateaz de manier monografic faptele unei personaliti, a
realizat Suger (1081-1151) cu Vita Ludovici Grossi, surs de prim rang n
reconstituirea procesului centralizrii statale din Frana. n aceeai tradiie se
nscrie
lucrarea
lui
Jean
de
Joinville
(1224-1327), Viaa Sfntului Ludovic, cuprinznd perioada domniei lui Ludovic al
IX-lea, i redactat n limba francez.
Alte lucrri cu caracter monografic au fost ocazionate de cruciade, dintre care se
remarc Istoria celor ntmplate dincolo de mare, scris de Guillaume,
arhiepiscop de Tyr (1130-1184), anonima Cronic a primei cruciade sau istoria lui
Guibert de Nogent, scris pe la 1104, Gesta Dei per Francos (Faptele lui
Dumnezeu svrite prin franci). Foarte interesante pentru oglindirea diferenelor
deja pronunate dintre apus i Rsrit sunt lucrrile dedicate celei de-a patra
cruciade i cuceririi Constantinopolului de ctre latini, scrise n francez de
Geoffroy de Villehardouin (1150-1218), Istoria cuceririi Constantinopolului i de
Robert de Clari, Cucerirea Constantinopolului.
Afirmarea statelor centralizate i declinul imperiului universal conduc spre
constituirea istoriografiilor naionale, preocupate n primul rnd de evenimentele
desfurate n cuprinsul propriului regat, i doar n plan secundar de
evenimentele internaionale. Cele mai cunoscute exemple sunt din spaiul
francez, unde la abaia regal de la Saint Denis, loc de memorie extrem de
semnificativ
pentru
monarhie,
se
redacteaz
din
secolul
al XIV-lea Marile cronici ale Franei. Tot din Frana ne-au parvenit Memoriile lui

Philippe de Commines (secolul al XV-lea), vast fresc a unei istorii trit i

interpretat personal.
IX. 9. Hagiografia
nrudit cu istoria prin intenia de a scrie despre personaje cu o existen real,
hagiografia se deosebete fundamental de aceasta prin scopul afirmat i prin
mijloacele folosite, esenial nefiind redarea adevrului, ci edificarea n sens
cretin a cititorilor. Evul mediu central i trziu reprezint perioade de glorie a
genului hagiografic, al crui succes e asigurat pe de o parte de puterea i
influena bisericii oficiale, dar i de creterea progresiv a pietii populare.
n secolul al XII-lea, printre autorii de opere hagiografice se numr i Bernard de
Clairvaux, care a jucat un rol att de important n promovarea, prin scrierile sale,
a cultului dedicat Fecioarei Maria. n secolul al XIII-lea, apariia clugrilor
ceretori d un nou impuls hagiografiei, prin redactarea de vitae dedicate
personalitilor fondatoare. Astfel, Thomas de Celano redacta foarte citita n
epoc Via a Sfntului Francisc, iar pe la 1232 deja circula Legenda prima
despre sfntul Antonie din Padova. Personalitile din secolele al XIII-lea i al XIVlea au fcut de asemenea obiectul unor vitae, precum Thomas d'Aquino sau
Caterina din Siena. Pe la 1260 aprea Legenda aurea, o vast culegere de viei
de sfini realizat de Jacoppo da Varazzo, lucrare destinat unui succes constant
n veacurile urmtoare. n secolul al XV-lea, nume cunoscute s-au implicat n
redactarea de viei de sfini i literatur religioas, precum Philippe de Mzires,
consilier al lui Carol al V-lea al Franei, sau Thomas a Kempis, autor al celei mai
frecvent traduse i apoi tiprite cri dup Biblie: De imitatione Christi (Imitarea
lui Christos), realizat pe la 1416-1420.
IX. 10. Teatrul
La originea teatrului medieval au stat probabil mai multe tradiii, dintre care cele
mai importante sunt cea popular, a spectacolelor motenitoare ale mimilor
antici sau ale reprezentaiilor legate de ritualurile precretine, i cea a dramei
liturgice. Aprut n perioada carolingian ca o reacie la crescnda nenelegere
a textului latinesc de masa credincioilor, drama liturgic se dezvolt n
continuare, ilustrnd prin fragmente dialogate i interpretate, intercalate n slujba
religioas, pri ale istoriei sacre. Chiar arhitectura bisericilor se modific pentru
a permite aceste reprezentaii care n secolul al XIII-lea par s fi evoluat chiar ntrun sens mai laic, genernd reaciile negative ale papilor i episcopilor. Foarte
important n desfurarea spectacolelor era muzica, de sorginte gregorian, dar
care treptat evolueaz n direcia valorificrii filonului popular. Hildegard von
Bingen (1098-1179), clugri german, reprezint un moment de rscruce n
evoluia dramei liturgice, piesele muzicale compuse de contribuind la
autonomizarea muzicii n raport cu reprezentaia dramatic.
De pe la sfritul secolului al XII-lea apreau deja piese scrise n limbile
vernaculare, dintre care de deosebit succes par s se fi bucurat Autos de los
Reyes Magos (Piesa despre regii magi) n Spania i Mystre d'Adam (Misterul lui
Adam) n Frana. Acestea s-au dezvoltat probabil nu direct din drama liturgic
latin, ci pe baza predicilor clericilor, devenite la rndul lor din ce n ce mai
dramatizate, pentru a atrage atenia credincioilor.
Misterele reprezint genul dominant al teatrului medieval, fiind realizate pornind
de la scene biblice, dezvoltate ns prin adugarea de cntece, dansuri i efecte
speciale. Acestea erau interpretate de asociaii de ceteni "confrerii", de regul
din clasa de mijloc, toate rolurile, inclusiv cele feminine, fiind jucate de brbai.

Reprezentaiile misterelor au avut epoca de aur n secolele XIV-XV, ulterior, i

datorit intediciilor autoritilor, acestea decznd treptat.
n afara reprezentaiilor cu subiect religios au continuat s existe spectacole
populare de tradiie imemorial, precum dansurile cu mti, dansurile sbiilor,
parade costumate, asociate de regul cu marile srbtori ale ciclului cretin,
Crciunul i Patele.
Tot tradiiei populare i aparin farsele, uneori legate de tradiia carnavalului, ca
Fastnachtspiell din spaiul german, afirmate mai ales n secolul al XV-lea. Farsele,
prin umorul lor adeseori coroziv i prin satira muctoare la adresa tarelor sociale
stau la originea comediei de mai trziu, dup cum o demonstreaz Farsa
jupnului Pathelin (cca. 1464), care poate fi reprezentat i astzi fr a-i fi
pierdut prospeimea.
IX. 11. Arhitectura i artele plastice
La Saint Denis, n le-de-France, n construcia realizat sub coordonarea abatelui
Suger, pe la 1137-1144 se afirmau elementele unui nou stil arhitectural, cruia
renacentitii aveau s-i dea numele de gotic. Elementul esenial este bolta n
cruce de ogive, compus din dou arcuri ncruciate pe diagonal, care permite
realizarea unor edificii mult mai ncptoare i mai nalte dect cele romanice.
Avntul pe nlime era sprijinit de stlpi i pilatri masivi, iar zidurile exterioare
i sporeau rezistena prin contraforturi. Zidurile sunt strpunse de numeroase
ferestre, acoperite cu vitralii multicolore, ceea ce confer edificiilor gotice o
luminozitate inexistent pn atunci.
Construcia gotic prin excelen este biserica catedral, ridicat prin efortul
episcopilor i al comunitilor urbane pe perioade foarte ndelungate de timp,
uneori chiar de secole. Printre cele mai desvrite realizri se numr
catedralele din Chartres, Reims, Amiens, Bourges, Paris, Kln, Westminster,
Toledo. Italia accept mai puin arhitectura gotic, rmnnd credincioas
tavanelor n arpant de tradiie antic-trzie i bisericilor tip sal. Doar n partea
nordic, la Milano, Veneia, parial la Florena se constat adaptri ale
programului arhitectural gotic.

Criticarea artei gotice de ctre Bernard de Clairvaux 38

Ce s mai vorbim de nlimea exagerat a capelelor voastre, de lungimea lor
nemsurat, de limea excesiv, de decoraia somptuoas i de imaginile de
aici care strnesc curiozitatea i, ca atare, atrag atenia credincioilor asupra lor
i mpiedic reculegerea, amintind pe undeva de ritualurile evreilor - pentru c
vreau s cred c totul a fost fcut spre slava Domnului - , dar m voi mulumi,
pentru c vorbesc cu nite clugri ca i mine, s le spun ceea ce un pgn le-a
spus odat unor pgni ca i el. La ce bun, pontife, zicea el, tot aurul acesta n
sanctuar? La ce bun, o s v spun i eu, schimbnd numai versul, nu i gndul
poetului, la ce bun, la nite oameni srmani ca voi 39, dac suntei ntr-adevr
srmani, tot aurul acesta care strlucete n sanctuare? nfiai statuia unui
sfnt sau a unei sfinte i v nchipuii c este cu att mai sfnt cu ct e mai
bogat colorat. Atunci lumea o s se nghesuie ca s-o srute i, n acelai timp,
se va grbi s fac i o danie; dar tot prinosul se aduce mai degrab frumuseii

38ntemeietorul ordinului cistercian, cu o ideologie opus celei clunisiene, promotoare a artei gotice.
39Clugrii depuneau

jurmnt de srcie la intrarea n ordinul monahal.

obiectului dect sfineniei sale. n biserici sunt atrnate, de asemenea, mai

curnd un fel de roi dect cununi, ncrcate de mrgele, nconjurate de candele
btute n pietre scumpe, mai strlucitoare dect lumina candelelor. n chip de
candelabre vezi adevrai copaci de aram, lucrai cu o art desvrit, care
uluiesc la fel de tare prin strlucirea cristalelor ca i prin aceea a lumnrilor care
i potopesc. O! deertciunea deertciuinilor, sau nebunie, mai curnd dect
deertciune! Biserica strlucete din toate prile, iar sracii se zbat n lipsuri;
pietrele ei scumpe sunt mbrcate n aur, iar fiii si n-au haine; iubitorii de frumos
gsesc n biseric cu ce s-i satisfac gustul, dar cei srmani nu gsesc nimic
care s le mngie mizeria.
(Georges Duby, Arta i societatea, traducerea Marina Rdulescu, Ed. Meridiane,
Bucureti, 1987, vol I, p.213-214)
n aceast perioad se dezvolt i arhitectura civil, cu realizri n domeniul
castelelor fortificate, al palatelor i reedinelor regale sau nobiliare, dar i n
ceea ce privete edificiile publice urbane, de tipul primriilor. Palatul Luvru din
Paris, primrile din Louvain sau Arras, Palatul Ducal din Veneia sunt realizri de
marc ale arhitecturii gotice civile.
Sculptura rmne o auxiliar a arhitecturii, iar din secolul al XIII-lea invadeaz
toate spaiile libere din biseric, afirmndu-i rolul ei de a constitui o Biblie a
celor fr nvtur. Pe de o parte se constat o evoluie a sculpturii spre
simplitatea, armonia, claritatea ce caracterizaser arta greco-roman, iar pe de
alta, o rennoire a temelor iconografice, integrnd animale i personaje fantastice
i sporindu-i astfel funcia decorativ. Un element caracteristic al catedralelor
gotice este portalul cu statui coloane, care decoreaz faada unde se afl intrarea
principal. Printre cele mai cunoscute exemple de acest tip este portalul central
al faadei de vest al catedralei Notre-Dame din Amiens. Alte sculpturi de
inspiraie religioas foarte cunoscute sunt cele de la Chartres sau de la NotreDame din Paris. Realismul n tratarea figurilor i proporiilor ncepe s se fac
simit n sculpturi precum Clreul din Bamberg, Fecioara nebun de la
Magdeburg sau portretele lui Ekkehard i Uta de la Naumburg, toate de secol
XIII.
Un rol decorativ foarte important n edificiile gotice l are vitraliul, ntr-un fel chiar
o creaie a noii arhitecturi. Prin extinderea ferestrelor se reduce spaiul altdat
destinat picturii murale, iar vitraliul preia la rndul su funcia didactic i de
edificare a credincioilor.
Influenat de arta vitraliului este i miniatura, arta decorrii manuscriselor
dezvoltndu-se n continuare, chiar i dup apariia tiparului, la mijlocul secolului
al XV-lea.