Prima convenție de împărțire a fost semnată la 19 februarie 1772 la 

Viena și a fost ratificată la 22

septembrie 1772. Înainte de aceasta, la 6 februarie  ( 17 )  1772 , a fost încheiat la Sankt Petersburg un
acord între Prusia reprezentată de Frederic al II-lea și Rusia reprezentată de Ecaterina a II- a . În
conformitate cu acest acord, Prusia a primit Ermland (Warmia) și Prusia Regală (care va deveni ulterior o
nouă provincie numită Prusia de Vest ) până la râul Notecz , teritoriu al Ducatului Pomerania fără Gdańsk ,
district și voievodat.Pomorskie , Malborskie (Marienburg) și Chelminskie (Kulm) fără Torun , precum și
unele zone din Marea Polonie . Achizițiile prusace au însumat 36 mii km² și 580 mii locuitori. Ca urmare a
celei de-a doua împărțiri, teritoriile locuite de etnici polonezi au trecut sub stăpânirea
Prusiei: Danzig , Torun , Polonia Mare , Kuiavia și Mazovia , cu excepția Voievodatului Masovian.

Înfrângerea revoltei Kosciuszko ( 1794 ), îndreptată împotriva diviziunilor țării, a servit drept pretext

pentru lichidarea definitivă a statului polono-lituanian. La 24 octombrie 1795, statele participante la
împărțire și-au stabilit noile granițe. Concomitent cu această condiție, la Sankt Petersburg a fost semnat un
tratat secret între Austria și Rusia , vădit ostil Prusiei  - privind asistența militară în cazul în care Prusia ar
ataca oricare dintre statele aliate.

Ca urmare a celei de-a treia împărțiri, Prusia a dobândit teritoriile care au devenit cunoscute drept Prusia de
Sud și au fost locuite de etnici polonezi, la vest de râurile Pilica, Vistula, Bug și Neman, inclusiv
Varșovia; precum și terenuri din vestul Lituaniei ( Zemaitija ), cu o suprafață totală de 55 mii km² și o
populație de 1 milion de oameni. Trei provincii au fost create de Prusia din fostele țări poloneze: Prusia
de Vest, Prusia de Sud și Noua Prusie de Est . Germana a devenit limba oficială, legea prusacă zemstvo și
școala germană au fost introduse, pământurile „regității” și moșiile spirituale au fost luate la
vistierie. Limba poloneză a fost abolită [4] .

Un eveniment istoric major din Polonia prusac, ca urmare a încorporarii în 1772 a teritoriilor anexate
anterior ale Prusiei polone de către Frederic cel Mare , a fost mutarea planificată a aproximativ 57.475 de
familii germane în Prusia de Vest pentru a asigura noile achiziții ale Prusiei [5] .

Ca urmare a celei de-a doua Revolte din Wielkopolska împotriva trupelor prusace, care a izbucnit
în Polonia Mare în 1806 sub conducerea generalului Henryk Dąbrowski , în ajunul înfrângerii complete a
Prusiei în războiul cu Napoleon, în 1807 Ducatul Varșoviei a fost format sub auspiciile lui
Napoleon. Ducatul Varșoviei a fost creat ca satelit al Primului Imperiu Francez și a fost folosit ca
trambulină pentru invazia Rusiei. Înfrângerea lui Napoleon în timpul campaniei ruse a dus la
dezmembrarea ducatului prin decizia Congresului de la Viena din 1815. Ținuturile vestice ale Poloniei
Mari cu orașul Poznańiar Pomerania prusac s-a întors în Prusia, iar o parte din Saxonia , un teritoriu
important al Westfaliei și Renania au fost anexate Prusiei , iar restul Poloniei Mari a fost
transferată Imperiului Rus ca Regat al Poloniei [1] [6] .

În timpul Revoltei de la Cracovia din 1846 din Polonia prusac , condusă de Ludwik Mieroslavsky ,

rebelii au elaborat un plan de a face revolta parte a revoltei generale a polonezilor împotriva tuturor celor
trei state, între care teritoriul fostei Commonwealth a fost împărțit [7] . 254 dintre rebeli au fost acuzați de
înaltă trădare și executați prin spânzurare în piața orașului Berlin. Doi ani mai târziu, în timpul Primăverii
Națiunilor , în 1846 a izbucnit o revoltă în vecinătatea orașului Poznań , condusă de Comitetul Național
Polonez . Armata prusacă a efectuat o operațiune peliniștirea Poloniei pentru a stabiliza controlul pe
teritoriul său; 1500 de polonezi au fost trimiși la închisoarea Cetății Poznan pentru a-i intimida pe restul
rebelilor. Revolta a arătat că nu există nicio modalitate de a conveni asupra proclamarii statului polonez cu
guvernul prusac. Doar șaizeci de ani mai târziu, după Primul Război Mondial , în timpul Răscoalei Poloniei
Mari (1918-1919) din sectorul prusac, a apărut ocazia ca a doua Comunitate polono-lituaniană să -și
recâștige libertatea [4] .

Polonezii din sectorul prusac au făcut obiectul unui amplu program de germanizare lansat de regele
Frederic cel Mare pentru a asimila populația poloneză a Prusiei prin Kulturkampf și Hakata [8] . Pentru a
face acest lucru, Frederic cel Mare a plănuit să stabilească aproximativ 300.000 de coloniști germani în
aceste teritorii pentru a facilita germanizarea. Cu toate acestea, conștiința națională în creștere a polonezilor
și autoorganizarea lor a făcut dificilă realizarea germanizării [9] .

De fapt, creșterea conștiinței naționale și organizarea minorității poloneze în Regatul Prusiei și în Imperiul
German a fost un rezultat paradoxal al politicii de germanizare [8] . Sistemul de învățământ din partiția
prusacă era la un nivel mai înalt decât cel austriac și rus, în ciuda atacurilor asupra limbii poloneze, care nu
au adus rezultatul dorit („ Wrzesnia ”)