Apollonia Pontică, una din cele mai vechi colonii Milesiene, la nordul coastei Mării

Negre, a fost una din cele mai importante așezări Ioniene la sud de munții Haemus, denumire
oferită munților Balcani. Datele efectuate până acum indică că colonia a beneficiat de o
situație excepțională, și anume amplasarea la gura unui golf adânc, care se deschidea spre
câmpia superioară a Traciei. Denumirea Numele oarșului ,,Apollonia’’, este menționat de
istoricul Ammianus Marcellinus, dar și de așa numita ,,harta etapelor lui Castorius’’ în
care figurau drumurile și orașele principale ale Imperiului Roman. Orașul primește
denumirea de Apollonia de la fondatorii greci, în onoarea zeului Apollon, care era venerat
aici ca vindicator. Ca să fie diferențiat de alte orașe cu același nume i se adaugă sufixul
,,pontic’’, pentru a sublinia așezarea la Marea Neagră, însă de multe ori, pentru ai determina
statutul i se atribuie și sufixul ,,magna’’, cu semnificația de ,,măreț’’. Nu se știe exact anul,
însă se cunoaște că în decursul Creștinizării, în perioada antică târzie, Apollonia este
redenumită ca ,,Sosopolis’’, ce are semnificația în limba greacă de ,,Cetatea mântuirii’’
Scrierile antice oferă surse sărace despre istoria orașului, iar circumstanțele fondării
așezărilor Apolloniei sunt necunoscute. Este important de reamrcat că totuși cercetările au
permis atestarea pronunțată a popoarelor tracice la începutul colonizării grecești. Potrivit
Periplusului Anonim al Pontului Euxin, ce reprezintă o formă de scrisoare cu expresii
epigramatice, așezarea a fost fondată cu 50 de ani înainte de regele Cyrus al II-lea, în jurul
sfârșitului secolului al VII-lea Î.HR.. În același timp Appolonia este menționată și de
filosoful Anaximandru din Millet, care menționează partciparea sa ca oikist în cadrul
formării orașului, totuși acesta datează formarea Appoloniei cu secolul IV I.HR.
La 15 km de Sozopol de-a lungul unui drum modern , în orașul Burgas, se află peninsula
Atya, astăzi bază navală pentru flota Mării Negre bulgară. Potrivit lui Plinius, odinioară, în
acest spațiu aici ar fi fost Antheia, o colonie a Milisenilor și Phoecenilor, unde totuși în zilele
lui nu a fost decat Appolonia Pontică. Din cauza surselor slabe despre Appolonia există o
tendință de a corela Appolonia cu Antheia, de la ideia că ar fi fost același teritoriu, până la
idea că Antheia ar fi fost o denumire inițial a Apolloniei. Totuși descoperirea a o serie de
materiale arhaice din Antheia, dar și ideea că așezarea nu a coexistat cu perioada cu Plinius,
face posibilă teoria precum că Antheia ar fi fost fondată odată cu Apollonia, totuși Antheia,
spre deosebire de Apollonia nu a reușit să treacă evolutiv de la stadiul de Apoikia la ce de
Polis, atsfel, în timp ce Apollonia v-a atinge apogeul existenței sale, cealalta v-a dispărea în
timp. Orașul este localizat pe o peninsula cu localizare nord-sudică, unită printr-o insula
nisipoasă, insula pe care locuitorii Apolloniei au dezvoltat de-a lungul perioadei Elenistice și
Romane târzii principalele necropole ale orașului. Pe fiecare parte a peninsulei, partea de
sud-est a coastei este deschisă spre valuri dominante, pe de altă parte zona de nord-vest este
protejată de insula Cyriaque, de aceea, potrivit cercetărilor efectuate este cea mai rezonabilă
zonă pentru a se presupune că au fost amplasate porturile antice ale Apolloniei, astfel
Apollonia este remarcată ca unul din singurele porturi în care navigatorii pot să meargă în
drumul de trecere spre nord, după ce traversează Bosforul.
Politica pe care o duce Apollonia, este caracterizată de alianțe, și conflicte de interese,
care ne permit astăzi să tragem anumite concluzii despre calea dezvoltării parcursă, și relația
cu alte orașe, dar și alte țări. Împreună cu Mesembria, Odessos, Kallatis, și Tomis. Apollonia
este reorganizată după tratatele lui Philip al II-lea, după ce Macedonia învinge Tracia. Când
Lysimachus se autoproclamă rege al Traciei, și încep războaiele diodohilor, Apollonia, în
uniune cu alte 4 orașe, formaeză în estul coastei Mării Negre uniunea ,,Pentapolisul Pontic’’.
După alianța cu cele 4 orașe, Apollonia intră într-o dispută cu Mesembria, privind controlul
minelor de sare din lagunele Burgasului, care duce în secolul II-lea Î.Hr., la un război din
care Apollonia iese învingătoare. În timpul celui de-al III-lea război Midriatic, Apollonia
Pontică face o alință cu regele pontic Midriatis al IV-lea, pentru ași întări poziția, datorită
acestei alințe primul asalt din partea Romei asupra orașului a fost combătut. Al doilea atac a
urmat în timpul noului proconsul al Romei Marcu Terentius Lucullus, astfel, după ce
acaprează orașele Ucudama și Kabile, Lucculus distruge Apollonia, distrugere însemnată mai
ales prin furtul statuii lui Apollo, pe care o duce la Roma și o plasează pe capitoliu ca pe un
trofeu. După ce Apollonia a intrat sub dominația romană, rolul ei a scăzut în favoarea
orașelor Deultum și Anchialos. Orașul este plasat inițial sub Imperiul Trac al lui Odrysen,
care poartă statut de protectorat roman. După sfârșitul Imperiului Trac, Apollonia a fost
încorporată în provincia romană și mai târziu în eparhia Traciei. Condițiile favorabile au
contribuit la creșterea orașului ca un important factor, nu doar politic, dar și economic.
Economia Apolloniei se baza pe minereul de cupru, dar producția și comerțul de vin, cereale
și pescuit. O dovadă clară a economiei bazată pe relațiile comerciale este atestarea monedelor
în Apollonia. De la mijlocul sec V I.HR, până în secolul 2 Î.HR, monedele în Apollonia sunt
bătute din argint și bronz. monedele erau decorate cu o ancora amplasată cu vârful în sus, pe
partea de pe verso pentru a sublinia importanța orașului ca port maritim. Moneda era
marcată cu litera A, chiar sub ancoră, ca simbol general al orașului, iar alături de cele 2 se
regăsește ca simbol și racul. Pe spate este schițat capul lui Gorgon, care mai târziu v-a fi
înlocuit cu zeul Apollo. Cultura orașului este reprezentată în mare parte de însuși cultura
religioasă. Pe lângă Apollon, care joacă rolul central în Apollonia, și căruia i se deică o serie
de temple, mai este atestat și cultul lui Artemis, zeița pădurii, ocrotitoarea femeilor și
copiilor, aceasta este onorată printr-un festival anual numit ,, Brauronia’’. Printre numele
altor zeități se regăsesc Afrodita, Hecate, dar și Demeter si Persephone, atestați între secolele
III și VI Î.HR.
Apollonia rămâne încă un oraș ce este supus atent cercetărilor arheologice. Alături de
orașul Sozopol, arheologii au supus cercetărilor arheologiceîn prima jumătate a secolului 20,
și insula Sf.Kiril, situate la 250 de metri de Sozopol. La început cercetările nu au oferit
monumente arhitectorale, dar numai rezultate concluzive, inestigațiile vor continua în 2009,
numai după ce în 2007 militarii vor părăsi baza navală formată în acest spațiu. Rezultatul v-a
fi obținut după 3 sezoane de descoperiri, și anume rămășițele a două temple cu datare
diferită, descoperite în partea de nord a arealului săpat. Cercetările stratigafice și analiza
stilului arhitectoral, au stabilit că acestea ar fi putut fi originare din prima parte a secolului al
VI-lea, sau a doua parte a secolului V-lea. Construcția unui altar larg este descoperit în fața
templului, stil arhitectoral specific pentru mai multe colonii grecești din Mediterană și Marea
Neagră În Apollonia construcția a durat aproape un deceniu, adică timp de 3 sau 4 generații.
Cel de-al doilea templu descoperit ține probabil de perioada elenistică timpurie , și este cel
mai mult posibil construită după un anume cult, ținând cont de structurile care au fost
depistate în jur, și de desfășurarea structurii de la sud la est. O mare parte din ele au fost
distruse în perioada antică târzie, când au fost înlocuite cu bazilici , dar, în urma cercetărilor
s-a constat că materialul de construcție a fost reutilizat, inclusiv pentru mormintele din
necropolă care au apărut în jurul bisericii. Investigațiile de pe insula Kiril au descoperit nu
numai templele specifice orașului, dar și partea de dezvoltare inițială a orașului, cu locuințe,
prelucrarea metalelor, ateliere, indicate de prezența bronzului, a zgurii, și alte urme ale
activității metalurgice. Acest fapt este un indice că deja la începutul secolului al VI-lea Î.HR,
Apollonienii aveau acces la minele de cupru din înălțimile Medni Rid, iar prezența ceramicii
tracice pe insula relevă despre relațiile timpurii dintre greci și populația nativă.
O situație particulară este observată pe promotoriul Kolokita, unde sunt investigate o serie
de tumuli largi. O caracteristică repetitivă pentru secolul al IV-lea Î.HR., este aranjarea
amforelor în cerc la baza tumulului, în unul din cazuri fiind numărate mai mult de 120. Acest
lucru este un indice că la riturile funerare partcipă un număr mare de oameni, dar stabilește
prezența unui rit special pentru decedat. Apariția unui ritual funerar structurat indică un
proces social, în măsura în care pare să fie un act al unei comunități. Ipoteza că la mijlocul
secolului V-lea Î.HR. comunitatea a întreprins acțiuni conștiente cu privire la practicile
funerare ar putea găsi sprijin indirect în dovezile monumentelor funerare. Dintre toate
coloniile pe coasta pontică de vest, Apollonia a oferitcel mai mare număr de pietre funerare,
peste 150, totuși evidențe directe despre societatea Apolloniei pot fi găsite numai în două
notițe, în ,,Politica lui Aristotel’’, prima menționează schimbul de la oligarhie la democrație,
iar cea de doua despre sosirea unor coloniști suplimentari (epoikoi), și cearta internă
ulterioară. Intervalul chronologic al evenimentelor poate fi aproximat numai după data
cronologică a scrierii lui Aristotel.
În concluzie, Apollonia, astăzi este pentru arheologi un oraș fantomă, cu toate
informațiile ce atestă existența sa, descoperirile continua să aducă noi dimensiuni pentru a
evidenția mai pe larg aparteneța și evoluția sa. Cu toate nedescoperirile, este important să
menționez că Apollonia își are totuți rolul său în procesul de colonizare greacă, ținând cont
mai ales de populația alogenă venită în teritoriu, dar și de elementele material descoperite.