MOLDOVA DINTRE PRUT ȘI NISTRU între 1812-1918

▪ La est, spațiul etnogenezei românesti s-a întins până la fluviul Nipru. Partea estică a spațiului
etnogenezei a fost locuită de tribul tracic al carpilor(de aici și denumirea:Munții Carpați)
▪ După terminarea procesului etnogenezei si formarea poporului roman, arealul a fost locuit de
români, iar după întemeierea statelor feudale intră în componența Moldovei.
▪ Domnii Moldovei stăpâneau teritoriile române până la Nipru (granița naturală a statului român
al Moldovei).
▪ Partea Moldovei cuprinsă între Bug si Nipru se numea Ucraina (Ucraina= țara de la margine a
românilor sau țara de la marginea Moldovei).
▪ Această zonă cuprinsă între Bug și Nipru era locuită de populație română autohtonă și condusă
de comandanți militari numiți cazaci. Domnii Moldovei erau hatmani ai cazacilor (conducătorii
supremi).
▪ După instaurarea dominației otomane, Moldova , având granița sa naturală Niprul, este supusă
unor încercări de colonizare cu elemente alogene (tătarii) în zona numită Bugeac(situată în
partea inferioară a râurilor Bug si Nipru), această zonă sudică a Moldovei fiind transformată în
raia turcească.
▪ După crearea Imperiului Rus de către țarul Petru cel Mare, se declanșează o campanie de
extindere cu forța a statului rus pe granița de vest către centrul Europei. În cadrul acestui
proces, prima entitate statală atacată de Imperiul Rus a fost Moldova. Mai întâi, politica dusă de
Imperiul Rus a fost aceea de a atrage Moldova în sfera sa de influență, cu argumentul că
Moldova se află sub dominație otomană, iar otomanii sunt musulmani, în timp ce Rusia
promovează apărarea credinței ortodoxe.

▪ În acest sens, în anul 1701, între Petru cel Mare și domnul Moldovei Dimitrie Cantemir s-a
încheiat tratatul secret de la Luțk. Articolul 11 din acest tratat prevede că Imperiul Rus
recunoaște hotarele principatului Moldovei după drepturile sale antice cuprinse între râul
Nipru, Camenița, Bender cu tot Bugeacul, Dunărea, Muntenia, Marele Ducat al Transilvaniei și
Colonia. Prin urmare, în 1711 acestea sunt hotarele Moldovei, recunoscute de Imperiul Rus.

▪ Ulterior, în secolul 18, încep războaiele ruso-turce si ruso-austro-turce, în cadrul cărora Rusia și
Austria au declanșat ofensiva împotriva Imperiului Otoman aflat in declin. Urmările acestor
războaie în ceea ce ne privește pe noi au fost cele 3 furturi teritoriale pe care rușii le-au săvârșit
asupra statului feudal românesc al Moldovei:

o Regiunea cuprinsă între Kiev și Marea Neagră(1740) anexată Imperiului Rus în urma războaielor
ruso-austro-turce(1736-1739) încheiate cu victoria Rusiei

▪ Cuprindea 44500 de km pătrați

 ▪ S-au semnat două tratate de pace: la Belgrad și Istanbul.
▪ Tratatul a fost semnat din partea Rusiei de țarina Ana Ivanova, iar ofensiva rusă
a continuat în timpul succesoarei ei, Ecaterina a II-a.

o Partea dintre Nistru si Bug=Transnistria(1791) anexată Imperiului Țarist în urma războiului ruso-
turc (1787-1792) încheiat cu tratatul de pace de la Iași

▪ Tratatul de la Iași a fost precedat de tratatul încheiat la 31 decembrie 1791, prin

care s-a anexat Transnistria la Imperiul Rus.
▪ Cuprindea 69000 de km pătrați

o Partea dintre Prut si Nistru(1812) anexată în urma altui război ruso-turc(1806-1812) care s-a
încheiat cu Pacea de la București.

Istoricii folosesc în mod eronat denumirea de Basarabia.

Nu putem utiliza acesst termen pentru că este o invenție a ohranei (poliția secretă a Rusiei). Această
invenție s-a realizat in 1807 cu ocazia tratativelor purtate de Alexandru I cu împăratul Napoleon la Tilsit.
Cu această ocazie, țarul a încercat să-l convingă pe împăratul francez să accepte anexarea a ceea ce rușii
numeau Basarabia. Utilizând această denumire, voiau să-i inducă in eroare pe francezi în sensul că acest
teritoriu ar fi unul aparținând Imperiului Otoman și nu ar fi parte integrantă a statului român al
Moldovei, care nu făcea parte din Imperiul Otoman.

În realitate, Basarabia este o îngustă fâșie de pământ, litorală Dunării maritime, cuprinsă între vărsarea
Siretului în Dunăre și cetatea Chilia. Este pomenită ma întâi de bizantini între secolele IX-VIII și este
denumită Basarabia întrucât ea a fost adjudecată de domnul muntean Basarab I si urmașul lui, Nicolae
Alexandru, în urma stabilirii hotarului cu Moldova.

Anexând Moldova cuprinsă între Prut și Nistru, Imperiul Rus nu a reușit din primul moment să
transforme această parte în gubernie rusească, cum erau celelalte provincii. Ca atare, Imperiul Rus a fost
nevoit să recunoască caracterul nerus al acestui teritoriu și să respecte, cel puțin temporar, Legea Țării
și vechile legiuiri scrise ale Moldovei, atât în domeniul dreptului public, cât și în domeniul dreptului
privat.

1812

▪ Țarul a semnat o lege provizorie care prevedea o serie de privilegii pentru populația
românească de pe teritoriul românesc anexat:
✓ scutirea de dări pe o perioadă de 3 ani
✓ scutirea de serviciu militar
 ▪ Totodată, Rusia a acordat cetățenia rusă românilor din teritoriul anexat care se realiza prin
depunerea unui jurământ de credință fata de statul rus(însă acest jurământ a fost depus abia in
1816).

▪ Printr-o a doua lege din 23 iulie 1812, elaborată de contele Capodistria si sancționată de către
țar, s-a dispus înființarea administrației provizorii în oblastia (regiune locuită de neruși)
Basarabiei. Această lege a fost dezvoltată printr-o altă lege data la 3 februarie 1813.

▪ Guvernatorul civil se afla în fruntea Moldovei dintre Prut și Nistru. Primul guvernator a fost un
boier moldovean, Scarlat Sturza

▪ Se păstrau vechile reglementări, însă litigiile se soluționau în cadrul unor procese care se
desfășurau atât în limba română (în textul legii se folosește expresia limba moldovenească
tocmai pentru a se insinua faptul că limba moldovenească ar fi altceva decât limba română) și în
limba rusă. Astfel, au fost create premisele înlăturării limbii române din toate sferele vieții
sociale pentru că limbii ruse i s-au acordat aceleași drepturi ca și limbii române.

▪ Guvernul provinciei era un organ executiv structurat în 2 departamente, fiecare cu câte 3

colegii. Din acest organ executiv trebuiau să facă parte în mod obligatoriu și ruși. Raportul de
reprezentare era de 7 români la 5 ruși.

▪ Administrația locală a fost menținută în forma tradițională a ținutului, această structură

teritorială administrativă fiind extinsă și pe teritoriul fostelor raiale turcești și în zona
Bugeacului. Ținuturile erau împărțite în ocoale și erau conduse de ispravnici.

▪ Printr-un decret imperial semnat la 26 mai 1816, se introduce o nouă instituție, aceea de
rezident imperial, care avea în subordine toate instituțiile administrative ale Moldovei dintre
Prut și Nistru.

▪ Această perioadă de provizorat a durat până în anul 1818.

1818

▪ Este adoptat și promulgat de către Alexandru I Așezământul constituirii regiunii Basarabia prin
care Moldova dintre Prut și Nistru a fost recunoscută de către autoritățile țariste ca regiune sau
oblastie, adică teritoriu nerus aflat în componența Imperiului Rus

▪ Regiunea se află în subordinea guvernatorului general militar al Hodoliei

▪ Conducerea provinciei este încredințată, ca și anterior, guvernatorului civil

▪ Acesta era asistat de un Sfat suprem, conceput ca organ principal al provinciei și ca o expresie a
autonomiei administrative si judecătorești a Moldovei dintre Prut și Nistru

▪ Acest consiliu suprem era compus din 11 membri, 6 aleși de nobilii locali si 5 numiți de către
împărat
▪ Potrivit așezământului, organul executiv al provinciei era guvernul provincial alcătuit din:
✓ guvernator,
✓ viceguvernator
✓ 4 consilieri
✓ administratorul financiar
✓ Adesea, era structurat în două departamente: executiv și economic

▪ Întrega activitate a guvernului se desfășura în limba rusă și în limba românească, denumită

limba moldovenească

▪ Au fost înființate la nivelul orașelor dume orășenești, după model rusesc, ca organe eligibile ale
comunităților-orașe

▪ A fost stabilit statutul juridic al categoriilor sociale din Moldova cuprinsă între Prut și Nistru, fiind
identificate următoarele categorii sociale:

✓ boierii
✓ clerul
✓ boiernașii
✓ mazilii
✓ ruptașii
✓ țăranii
✓ negustorii și târgoveții
✓ țiganii si evreii

▪ Boierii moldoveni au fost echivalați cu nobilimea ereditară rusă și înscriși în cartea eraldică a
Imperiului Rus. Astfel, ei se bucurau de toate privilegiile nobilimii ereditare ruse, ceea ce a dus
la rusificarea treptată a acestora

▪ Boiernașii, conform reformelor lui Constantin Mavrocordat, erau descendenții boierilor de rang
1 si 2 care dobândesc drepturile nobilimii ruse, sub condiția de a intra în rândurile aparatului de
stat rus. Și această clasă socială a cunoscut un proces rapid de deznaționalizare, contopindu-se
cu clasa boierilor personali ruși
 ▪ Ca și in Transilvania, autoritățile țariste au acordat o atenție deosebită colonizării acestui
teritoriu românesc cu coloniști străini cărora li se acorda cetățenia rusă, scutire de serviciu
militar, scutire de plata impozitului funciar și personal și chiar acordarea de împrumuturi
bănești

▪ Au fost realizate colonizări masive cu populație de origine germană, de origine bulgară, precum
și cu gagauzi-coloniști transgambieni

▪ În ciuda eforturilor constante ale autorităților țariste de a schimba componenta etnică a

Moldovei dintre Prut și Nistru, la recensământul din 1861 populația acestei provincii era
alcătuită din 87% români și 13% alogeni

▪ Văzând că nici această politică nu dă rezultate, autoritățile țariste au recurs la o altă metodă,
strămutarea forțată a țăranilor români băștinași în alte zone ale imperiului (Caucaz, Siberia).

▪ Acest statut juridic al regiunii a durat până în 1828

În 1828, a fost adoptată la 28 februarie instituția pentru conducerea regiunii Basarabia :

▪ Așezământul din 1818 a fost abrogat

▪ Au fost introduse instituțiile guberniale rusești și legile rusești
▪ Limba oficială devine limba rusă
▪ În fruntea regiunii Basarabia se afla un guvernator general care purta titulatura de guvernator
general al Novorosiei și Basarabiei
▪ Au fost desființate funcția de rezident imperial, precum și consiliul suprem
▪ Conducător al provinciei rămâne guvernatorul civil numit de împăratul Rusiei
▪ Noile organe administrative și judiciare ale provinciei sunt:
✓ Consiliul regional
✓ Direcția regională
✓ Camera de distierie
✓ Tribunalul penal regional
✓ Tribunalul civil regional
✓ Tribunalul conștiinței

▪ Această situație a durat până în 1873

În perioada 1828-1873 au fost extinse în Moldova dintre Prut și Nistru o serie de reforme pe care țarii
ruși le-au realizat sub presiunea mișcărilor sociale care zguduiau Imperiul Rus și din necesitatea
transformării statului rus dintr-un stat feudal într-un stat având la bază noile relații de producție de tip
capitalist.

1. Reforma agrară
▪ A debutat prin manifestul țarului din 1861 care prevedea că țăranii erau eliberați din
starea de dependență de tip feudal și împroprietăriți cu o suprafață de teren egală cu
aceea dată în folosință la momentul eliberării

▪ A fost extinsă în Moldova dintre Prut și Nistru prin decretul imperial dat la 14 iulie 1868
prin care s-a elaborat regulamentul despre relațiile agrare ale țăranilor din regiunea
Basarabia stabiliți pe pământul proprietarilor privați al mănăstirilor și al altor instituții
ecleziastice. Acest regulament prevede:

o desființarea stării de dependență de tip feudal (s-a aplicat doar unui număr
foarte mic de persoane, țiganilor și slugilor nobilimii ruse, pentru că în această
regiune desființarea stării de dependență de tip feudal se făcuse prin hrisovul lui
Mavrocordat de la 1 iulie 1749)

o împroprietărirea țăranilor si stabilirea prestațiilor acestora pentru pământul

primit

o răscumpărarea loturilor țărănești

2. Reforma judecătorească

▪ În Imperiul Rus, s-a realizat la 20 noiembrie 1864, prin promulgarea de către țar a patru
regulamente sau statute
▪ În teritoriul dintre Prut și Nistru, s-a realizat prin hotărârea Consiliului de stat cu privire la
realizarea reformei judecătorești in Basarabia din 22 aprilie 1869
▪ Instanțele judecătorești generale erau Tribunalul de la Chișinău și Curtea de apel de la Odessa
▪ Instanțele judecătorești locale erau judecătoriile de împăcare și Congresul județean al
judecătorilor de împăcare
▪ Au fost păstrate și unele instanțe de judecată cu competență specială: judecătoriile
duhovnicești, militare, țărănești si judecătoria comercială a regiunii Basarabia, care a fost
desființată la 1898

1873-1918

▪ Regiunea Basarabia a devenit gubernia Basarabia, adică a fost transformată de guvernul țarist
dintr-o regiune autonomă într-o gubernie obișnuită de tip rusesc

▪ Avea instituții administrative guberniale, ca și celelalte gubernii ale Imperiului Rus

▪ În acest sens a fost realizată de către autoritățile țariste o reformă prin care au fost suprimate
drepturile de tip feudal ale proprietarilor funciari, adică ale nobililor ruși pe fondul înlăturării
stării de dependență de tip feudal care se realizase deja prin reforma agrară

▪ La 1 ianuarie 1864 țarul a semnat regulamentul cu privire la instituțiile guberniale si județene de

zemtsva. Conform acestui regulament, în gubernii si in județe se constituiau următoarele organe
de zemtsva:

✓ Adunări de zemtsva județene și guberniale ca organe decizionale

✓ Consilii de zemtsva judetene si guberniale ca organe executive

▪ Membrii zemtsvelor se numeau consilieri și erau aleși pe termen de 3 ani

▪ Adunările de zemtsva se întruneau anual și examinau activitatea consiliilor de zemtsva care

funcționau permanent, iar membrii lor erau remunerați pentru activitatea pe care o desfășurau

▪ Aceasta reformă administrativă a fost introdusă in Moldova dintre Prut și Nistru în 1869 prin
decretul pentru înființarea organelor de zemtsva în Basarabia