Anul 1812 în istoria românilor

Elaborat de elevul:Gubceac Artiom

Contextul istoric al anexării Basarabiei

Basarabia este denumirea dată de Imperiul
Rus în 1812 teritoriului voievodatului
Moldovei dintre Prut și Nistru anexat prin Tratatul de la
București din 1812, odată cu raiaua Hotinului și cu Basarabia
istorică cedate de Imperiul Otoman după semnarea tratatului de
pace de la București din anul 1812 în urma încheierii războiului
ruso-turc (1806–1812). Faptul că a fost cedat Rusiei și o parte
din teritoriul voievodatului, în ciuda tratatului ruso-otoman care
garanta integritatea Moldovei, se datorează dibăciei
negociatorului francez Gaspard Louis de Langeron care slujea
interesele țarului.De asemenea tratatul de la București din 16/29
mai 1812, încălca astfel practica internațională și normele de
drept existente la moment, devreme ce Imperiul otoman ceda
ținuturi care nu-i aparțineau și care făceau parte dintr-un stat
vasal, dar autonom, anume Moldova, cu care imperiul avea un
tratat garantând frontierele de atunci.

Pacea de la bucurești 1812

Pacea de la București din 1812 a fost un tratat de pace semnat pe 16/28
mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la
încheierea războiului ruso-turc din 1806-1812. Prin acest
tratat, Principatul Moldovei a fost redus la o zonă geografică care a
inclus cea mai mare parte a Moldovei Occidentale, în timp ce partea
orientală, atribuită Imperiului Rus, a devenit o provincie, denumită
atunci Basarabia, a Imperiului țarist. Prin articolele 4 și 5, Imperiul
Otoman ceda Imperiului Rus un teritoriu de 45.630 km², cu 482.630 de
locuitori, 5 cetăți, 17 orașe și 695 de sate.Au trecut în componența
Imperiului Rus ținuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lăpușna, Greceni,
Hotărniceni, Codru, Tighina, Cârligătura, Fălciu, partea răsăriteană a
ținutului Iașilor și Bugeacul. Autoritățile țariste au denumit în 1813 noua
regiune ocupată "gubernia Bessarabia".
Articolul 6 prevedea retrocedarea către Imperiul Otoman a
orașelor Anapa, Poti și Akhalkalaki, dar ocuparea de către Rusia a
portului Suhumi și altor localități din Caucaz.
La București s-au pus bazele independenței Serbiei, care a căpătat un
grad sporit de autonomie, la care au participat și românii timoceni.

Spațiul istoric
 Administrarea Basarabiei
În perioada lui Sturdza, pe 2 februarie 1813 este instituit organul
executiv al Basarabiei, constituit din două departamente. La 27 martie,
același an, în cadrul primului departament al administrației Basarabiei
este instituită Judecătoria regională, iar pe 17 aprilie (1813), este
inaugurată eparhia Chișinăului și Hotinului.
Pe 17 iunie 1813, Scarlat Sturdza este eliberat pe motiv de boală din
postul de guvernator civil al Basarabiei, el devenind astfel, primul și
ultimul cîrmuitor băștinaș în Basarabia țaristă. Deși a guvernat o
perioadă atît scurtă, Sturdza și Gavriil Bănulescu-
Bodoni, Mitropolitul Chișinăului și Hotinului, semnează o petiție pentru
implementarea auto-guvernării și crearea unui guvern civil, bazat pe
legile moldovenești tradiționale, care a fost oficial recunoscut în 1818.

Colonizarea Basarabiei
Urmare a adoptării acestor politici, în perioada imediat următoare în
Basarabia apar un șir de colonii, mai ales între anii 1820 - 1830.
Astfel, datele din 1827, indicau faptul că la doar șase ani de la ucazul
emis de autoritățile țariste, bulgarii și găgăuzii se numărau printre cei
care veniseră în număr mare, mai ales în sudul Basarabiei, întemeind
42 de colonii. În acest sens, populația din sudul regiunii a crescut de
la 11.000 la 24.404 locuitori, în marea lor majoritate străini.

Alți coloniști atrași de promisiunile țariste au fost germanii. Mulți

dintre ei fiind în ducatul Varșoviei sau statele germane, trăiau în
condiții grele din cauza crizelor economice, politice și mai ales a
războaielor napoleoniene dar și a reprimării răscoalei poloneze de
către Rusia. În acest context, între anii 1814- 1842, un număr mare de
nemți au venit în Basarabia, mai ales în sudul regiunii, unde au
înființat 24 de colonii.

Personalități
Scarlat Sturdza a fost primul guvernator al Basarabiei dupa anexarea
acesteia la Imperiul Rus, in 1812.

Era provenit dintr-o familie de boieri moldoveneni cu vechi traditii

cărturarești. A făcut studii la a Leipzig. A fost fost vornic şi vistiernic al
Moldovei.

Scarlat Sturdza a fost primul si totodata singurul guvernator moldovean

al Basarabiei anexate de Imperiul Rus. În aceasta functie a fost numit de
catre guvernul tarist la 23 iulie 1812. Amiralul rus Pavel Ciceagov i-a
înmînat lui Scarlat Sturdza în acea zi „Regulamentul privind instituirea
administrației provizorii” pe teritoriul moldovenesc dintre Prut si Nistru.

Guvernatorul civil se situa în fruntea administraţiei regionale. În

exercitarea atribuţiilor era secundat de Cancelaria guvernatorului civil,
instituită de Scarlat Sturdza la 4 decembrie 1812. Sub conducerea
nemijlocită a guvernatorului Scarlat Sturdza a fost elaborat
„Regulamentul privind organizarea celor două departamente și a
adunării generale a guvernului regional”, adoptat și dat publicității la 2
februarie 1813.

Una dintre primele acţiuni intreprinse de guvernatorul Sturza imediat

după sosirea sa la Chișinău a fost instituirea în orașe a organelor de
poliţie.

Noțiuni
Anexarea- reprezintă un proces de alipire formală a unui stat sau a unei
părți din teritoriul unui alt stat în mod unilateral.
Tratatul de pace- Înțelegere scrisă încheiată între două sau mai multe
state, în vederea determinării, într-un anumit domeniu, a drepturilor.
Regim autonom- Condiție a indivizilor, colectivităților și instituțiilor
care se bucură de o anumită independență în raport cu autoritatea
exterioară.
Colonizare- A popula o țară sau o regiune cucerită cu oameni aduși de pe
alte teritorii.

Diverse
ANEXAREA BASARABIEI DE CĂTRE IMPERIUL RUS
(1812): CAUZE ŞICONSECINŢE

Anexarea Basarabiei la 16/28 mai 1812 de către Imperiul Rus a fost

rezultatul unei suite de factori externi şi a avut consecinţecare pot fi
resimţite şi astăzi. Statul moldovenesc a mai fost supus unor anexări
parţiale şi până în 1812. În ceea ce priveşte sudulregiunii moldoveneşti
dintre Prut şi Nistru, se ştie că pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare,
sultanul Baiazid al II lea ocupă cetăţile Chilia (14 iulie 1484) şi Cetatea
Albă (5 august 1484), în jurul cărora a constituit raiale. Pe timpul
domniei lui Petru Rareş, la 15septembrie 1538 „Soliman intră în
Suceava. Trădat de marii boieri, Petru Rareş se refugiază în cetatea
Ciceului (28 sept.). Ştefan Lăcustă este numit domn de sultan. Bugeacul
şi Tighina sînt anexate Imperiului otoman. [Are loc] Instaurarea
dominaţiei otomane asupra Moldovei”. Referindu se la drama Moldovei
din acel moment, Nicolae Iorga notează: „Acest Ştefan era înconjurat de
Turci, cari-l păzeau împotriva boierilor, şi, cu acest prilej, Moldova
suferi o pagubă mare prin smulgerea întregului Ţinut care se întindeîntre
linia Bâcului şi raiaua cetăţilor Chilia şi Cetatea Albă.