Gubernia Basarabia

29 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte sensuri, vedeți Basarabia (dezambiguizare).
Gubernia Basarabia
Бессарабская губерния
—  Gubernie a Imperiului Rus  —

←  
1812 – 1917 →

Stema guberniei în perioada anilor 1878–1917

Harta guberniei la 1896.

Capitală Chișinău

Limbă rusă (inițial și româna)

 Guvernare

Formă de guvernare gubernie

Guvernator  

 - 1812–13 Scarlat Sturdza (primul)

 - 1915–17 Mihail
Voronovici (ultimul)

Istorie

anexarea Basarabiei de
28 mai 1812
către Imperiul Țarist

Proclamarea Republicii
27 d.Hr.
Autonome Moldovenești

Date statistice

Suprafață  

 -  44.422 km²

Populație  

 - est. 2.625.000 loc.

     Densitate 59,1 loc./km²

Economie

Monedă Rubla

În prezent parte din

Imperiul Rus

Modifică date / text 

Istoria Moldovei

Acest articol este parte a unei serii

Antichitatea
Războaiele daco-romane
 Daci liberi

Moldova
Descălecatul Moldovei
Bătălii
Epoca fanariotă
Tratatul de la București
Basarabia

Basarabia sub ocupație rusă

Gubernia Basarabiei
Rusificarea
Colonizarea

Basarabia română
Republica Democratică Moldovenească
Unirea Basarabiei cu România
Basarabia în România Mare
Guvernământul Basarabiei

Basarabia sovietică
RASS Moldovenească
RSS Moldovenească

Moldova contemporană
Declarația de Independență
Republica Moldova
Identitate națională
Transnistria
Găgăuzia
Protestele din 2009

Portal Moldova

 v • d • m 

Gubernia Basarabia (în rusă Бессарабская губерния) a fost o gubernie (din 1818 până

în 1873 a purtat denumirea de regiune/„oblast”, în rusă Бессарабская область) în sud-
vestul Imperiului Rus.
Teritoriul guberniei a fost răpit Moldovei prin Tratatul de la București, care a
urmat războiului ruso-turc din anii 1806–1812. Teritorial regiunea s-a învecinat cu Regatul
României (în vest) și guberniile Herson (est) și Podolia (nord-est).
Gubernia a fost desființată în octombrie 1917, odată cu proclamarea Republicii
Democratice Moldovenești.
Istorie[modificare | modificare sursă]
Articole principale: Basarabia și Istoria Moldovei.
Anexarea[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Tratatul de la București (1812).
În momentul în care Imperiul Rus a observat slăbirea Imperiului Otoman, a ocupat
jumătatea de est a Moldovei, între Prut și Nistru. Această acțiune a fost urmată de șase ani
de război, care au fost încheiați prin Tratatul de la București (1812), prin care Imperiul
Otoman a recunoscut anexarea rusă a provinciei. Prin Tratatul de pace de la București,
semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului
ruso-turc din 1806 – 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru,
pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind
ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi
(Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă,
capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău).[2]
Perioada provizorie, autonomia și gubernia
Basarabiei[modificare | modificare sursă]
Dacă la început țarul Alexandru I a încercat să câștige simpatia noilor supuși prin
asigurarea unor condiții de dezvoltare autonome a provinciei, în scurtă vreme s-a trecut la
reorganizarea Basarabiei ca gubernie, populația fiind supusă politicii
de rusificare (vezi istoria moldovenismului). Drept rezultat, la 23 iulie 1812, amiralul P.V.
Ciceagov semnează regulamentul organizării temporare a noii provincii anexate, remis
lui Scarlat Sturdza, primul și de fapt, ultimul nobil moldovean, care va ocupa funcția de
guvernator civil al regiunii.

Executarea unui ofițer rus suspectat de trădare în timpul războiul ruso-turc din 1877–78, Chișinău, 1878.

În perioada lui Sturdza, pe 2 februarie 1813 este instituit organul executiv al Basarabiei,
constituit din două departamente. La 27 martie, același an, în cadrul primului departament
al administrației Basarabiei este instituită Judecătoria regională, iar pe 17 aprilie (1813),
este inaugurată eparhia Chișinăului și Hotinului.
Pe 17 iunie 1813, Scarlat Sturdza este eliberat pe motiv de boală din postul de guvernator
civil al Basarabiei, el devenind astfel, primul și ultimul cîrmuitor băștinaș în Basarabia
țaristă. Deși a guvernat o perioadă atît scurtă, Sturdza și Gavriil Bănulescu-
Bodoni, Mitropolitul Chișinăului și Hotinului, semnează o petiție pentru implementarea auto-
guvernării și crearea unui guvern civil, bazat pe legile moldovenești tradiționale, care a fost
oficial recunoscut în 1818.
Pe 21 august 1813, țarul Alexandru I aprobă proiectul de instituire a eparhiei Chișinăului și
Hotinului, căreia i-au fost subordonate și bisericile din așa numită Ucraină hănească sau
stepa Oceacului, cu orașele Ananiev, Tiraspol și Odesa.
În anul 1814 nemții strămutați în Basarabia întemeiază prima lor colonie – Tarutino. Tot în
acel an, la 2 martie are loc un cutremur de pământ.
La 12 septembrie 1815 este emis manifestul împărătesc cu privire la încorporarea recruților
(cîte o persoană de la fiecare 500 de suflete) și scutirea de serviciul militar a populației din
Basarabia și Georgia.
La sfîrșitul anului 1816 din poruncă împărătească este creată comisia pentru ridicare
topografică a Basarabiei, sub conducerea lui A.O. Kornilovici.
În 1817, guvernul țarist recunoaște drepturile mănăstirilor de peste hotare asupra moșiilor
sale din Rusia. S-a dovedit că partea nouă a Chișinăului se construiește pe pămînturile
stăpînite de mănăstirile închinate din Iași – Galata și Frumoasa. Drept urmare apăruse
problema mutării centrului administrativ la Tighina. Între timp, guvernul rus propune
patriarhului de Ierusalim și arhiepiscopiului de Sinai, schimbarea moșiilor din raza
Chișinăului pe alte moșii ori să le vîndă. Cei doi găsesc de cuviință să le dăruiască țarului.
În 1818, la propunerea mitropolitului Bănulescu-Bodoni, Chișinăul a fost declarat oficial
centru administrativ al Basarabiei. Tot în acel an, începe funcționarea unei tipografii pe
lîngă administrația regiunii. De asemenea în 1818, are loc și deschiderea oficială a
portului Ismail.
La 26 aprilie 1818, fiind în drum de la Hotin spre Chișinău, împăratul Alexandru I
înnoptează la Bălți, unde îl ajunge vestea despre nașterea nepotului său – Alexandru, viitor
împărat. Cu această ocazie a dat dispoziție să i se acorde localității statut de oraș. În ziua
următoare țarul sosește la Chișinău, ocazie cu care sancționează un nou regulament de
administrare a Basarabiei, cunoscut sub denumirea de „Așezămîntul constituirii regiunii
Basarabia”.

Gărzi pe străzile orașului Ungheni.

— Extras din magazinul englezesc The Illustrated London News din 1905, cu referire la Revoluția rusă din același
an.

Pe 1 aprilie 1819 prin decret imperial la Reni este înființată Judecătoria comercială, care
urma să examineze litigii din întreaga Basarabie. În calitate de președinte a fost numit
consilierul de stat – Persiani. Tot în acel an, la 29 decembrie, drept rezultat al intervenției
lui I.N. Inzov, Alexandru I emite un decret care acordă coloniștilor bulgari din Basarabia,
drepturi și privilegii deosebite.
La 20 noiembrie 1820, împăratul aprobă decizia Consiliului de Miniștri de a transfera
Comitetul tutelar al coloniștilor din sudul Rusiei, din orașul Ekaterinoslav la Chișinău, la
dorința lui Inzov, proaspăt numit în postul de rezident imperial al Basarabiei.
În 20 februarie 1821, eteriștii în frunte cu Ipsilanti au purces din Chișinău în expediția lor
spre Prut. La sfîrșitul iernii aceluiași an, s-a produs un puternic cutremur care a avariat mai
multe case în Chișinău, Tighina și Cetatea Albă.
La 12 august 1822, a fost deschisă Adunarea deputaților nobilimii din Basarabia. Tot în
acest an, țarul aprobă decizia Consiliului de Miniștri privind scutirea coloniștilor bulgari și
germani, stabiliți în regiune, de plata taxei către stat pe lemnul adus din Herson pentru a-l
utiliza la construcția caselor personale și publice.
Pe 28 mai 1823, Alexandru I emite pe numele Senatului un decret privind instituirea în
Basarabia a Direcției vamale de circumscripție în frunte cu consilierul Iankovski, care
exercita funcția de șef a vămii Sculeni.
Pe 30 septembrie 1823, țarul Alexandru I vizitează Cetatea Hotinului. În același an, pe 12
octombrie este deschisă școala duhovnicească parohială din Cetatea Albă.
În 1824, cinci familii sosite din Elveția înființează colonia Șaba.
Sudul Basarabiei[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Cahul, Bolgrad și Ismail.

Puteți îmbunătăți această secțiune extinzând-o.

Mai multe informații ar putea fi găsite pe pagina de discuții sau la cereri de extindere.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Vedere din Basarabia, înc. sec. XX.

Basarabia ocupa colțul extrem de sud-vest al Rusiei țariste, între Prut la vest, Nistru în

partea de nord și est, Dunărea, în partea de sud, Marea Neagră în sud-est, și doar în nord-
vestul extrem al guberniei nu exista o graniță naturală bine definită; la hotarul cu ducatul
Bucovinei (Austro-Ungaria), frontiera era separată de râuri mici care se vărsau în Prut și
Nistru, iar o parte a graniței era trasă peste câmpuri. [3] Prutul și Dunărea separau
Basarabia de România.
Teritoriul guberniei ocupa o suprafață de 44.399 kilometri pătrați; în conformitate cu
Enciclopedia lui Brockhaus și Evfron – 40.097 km2.[3]