Parte integrantă a Europei, Republica Moldova are o bogată istorie.

Fiind situată în zona de

contact a diferitelor curente culturale şi istorice – carpato-balcanic, central-european şi
euroasiatic – pe parcursul a mai multe milenii a îmbinat armonios diversele tradiţii culturale ale
populaţiilor protoindoeuropene, precum şi ale celor mai arhaice ramuri ale indoeuropenilor,
inclusiv ale tracilor, slavilor, celţilor, goţilor, hunilor. Pe parcurs, acestea au căpătat trăsături
specifice şi irepetabile.
Pe teritoriul Republicii Moldova există deosebit de multe monumente istorico-arheologice (circa
opt mii), ale căror valoare cultural-istorică se înscrie în contextul valorilor general umane
europene.
Teritoriul Moldovei a fost populat din timpuri străvechi. Numeroase vestigii arheologice
confirmă faptul că oamenii populează aceste locuri încă din epoca paleoliticului inferior (circa
500 mii de ani de ani în urmă).
La limita mileniului V-IV î. Hr., în epoca eneolitică, se constituie una dintre cele mai
remarcabile culturi, şi anume Cucuteni-Tripolie, cu performanţe incomparabile în domeniul artei
din acele timpuri.
Existenţa civilizaţiei geto-dacice se datează cu sec. VI-I î. Hr., aceasta fiind răspîndită în toate
zonele Moldovei. Începând cu anul 105 î. Hr., în urma victoriilor împăratului Traian asupra
Daciei, populaţia acesteia a fost romanizată, ea preluând de la învingători limba şi cultura
Imperiului Roman.
După evacuarea legiunilor romane din aceste ţinuturi (anul 271, în perioada împăratului
Aurelian), începe epoca “popoarelor migratoare” (goţii, hunii, avarii, slavii), care se încheie cu
constituirea în 1359 a statului feudal moldovenesc, al cărui întemeietor este considerat Bogdan I.
În 1812, ca rezultat al Tratatului de pace ruso-turc de la Bucureşti, partea de est a Moldovei,
situată între râurile Prut şi Nistru, cu numele Basarabia, a fost anexată la Imperiul Rus, fiind
gubernie rusească până în anul 1918.
În 1918, organul suprem al puterii de stat din Basarabia, Sfatul Ţării, ia decizia unirii ţinutului cu
România, stare ce durează până în anul 1940, când, ca rezultat al pactului Ribbentrop-Molotov
din 1939, este anexat de către Uniunea Sovietică. Ca unitate teritorială în componenţa URSS, a
funcţionat pînă în ultimul deceniu al secolului XX.
La 27 august 1991, Republica Moldova devine stat independent şi suveran.
Istoria Republicii Moldova

Desigur, istoria ţării nu poate fi încadrată în mărimea unui articol, dar, totuși, nu fiecare
cititor are la dispoziția sa câteva zile ba chiar și luni pentru a afla detaliat istoria patriei
sale sau a altor țări. Prin urmare, vom reduce totul la menționarea celor mai importante și
principale evenimente care au avut loc în cadrul dezvoltării Moldovei.

Totul a început cu o frumoasă legendă… Una dintre povestiri afirmă că voievodul Dragoș
şi 300 de vânători treceau prin munți din Ungaria. În timpul acestei călătorii, voievodul a
găsit o urmă de taur și a început să-l urmărească, în căutarea acestuia vânătorii au coborât
la poalele munţilor, iar taurul a sărit în râu şi acolo a fost străpuns cu sulițele. Şi totul era
bine, însă câinele preferat al lui Dragoș, Molda, a sărit în apă după taur, valurile erau prea
repezi și câinele s-a înecat. În memoria acestui eveniment Dragoşa a numit râul
„Moldova” şi a dorit ca pe stema principatului nou să fie ilustrat capul fiarei sălbatice –
taurul.

Potrivit istoricilor, la acea perioadă pe teritoriul de astăzi al Moldovei deja trăiau

moldoveni, sau mai degrabă strămoşii lor – vlahii. Mai târziu, la mijlocul secolului al
XIII-lea, aceste ținuturi au fost cucerite de mongolii, iar în secolul al XIV-lea de către
Ungaria. Voievodul Bogdan și-a stabilit domnia asupra celei mai mari părți a teritoriului
din estul Carpaților, iar în 1365 a fost recunoscută independenţa statului. Prin urmare așa
a apărut un stat independent cu capitala în oraşul Siret. La începutul secolului al XVI-lea
Moldova a devenit vasală Turciei.

Domnitorii erau numiți de către sultan, de aceea în perioada secolelor XVI-XVII pe

tronul Moldovei au fost aproape 50 de domnitori. În 1654 voievodul Gheorghe Stefan a
decis să schimbe situaţia şi a trimis în Moscova un delegat pentru a cere ajutor în
schimbul supunerii. Acest fapt a stârnit reacţii negative din partea sultanului turc, și
Gheorghe Stefan a fost detronat. Situația a rămas neschimbată până în anul 1711 când la
tron a urcat domnitorul Dimitrie Cantemir; el a semnat cu Petru I un acord potrivit căruia
a devenit vasalul lui Petru, iar acesta din urmă urma să-l ajute în restabilirea vechilor
limite teritoriale ale Moldovei. Dar nu a fost posibil de realizat aceste prevederi, şi în
consecință începând cu anul 1711 boierii moldoveni nu mai aveau dreptul de a alege
domnitorii, ci aceștia erau numiți de către turci, fiind aleși din rândul aristocrației
grecești, la fiecare trei ani. Conducerea domnitorilor fanarioţi a durat mai mult de 100 de
ani.

Următoarele modificări au avut loc în urma războiului ruso-turc din anii 1787-1791, drept
rezultat Rusiei a obținut teritoriile dintre Bug şi Nistru, și teritoriile dintre Prut şi Nistru
(Basarabia). Pământurile Moldovei erau împărţite între diferite unităţi administrative,
doar Basarabiei i-a revenit un statut special, unde trăiau majoritatea moldovenilor. În
1873 Basarabia a primit statutul de provincie.

În octombrie 1917, a fost creat Sfatul Tării şi a fost declarată autonomia Moldovei. Pe
data de 2 decembrie 1917 Sfatul Țării a declarat Basarabia drept Republica Democratică
Moldovenească, iar pe data de 24 ianuarie 1918 i-a fost declarată independenţa. La 09
aprilie 1918 Sfatul Țării prin majoritate a decis aderarea RDM la România, iar pe
teritoriile din stânga Nistrului în perioada anilor 1919-21 a fost instaurată puterea
sovietică. În toamna anului 1924 la cea de-a treia sesiune a Comitetului Executiv Central
Ucrainean convocarea a VIII-a, a fost adoptată Legea cu privire la formarea Republicii
Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești. (RASSM) în componența Republicii
Sovietice Socialiste Ucrainene, cu capital în orașul Balta, din 1929 – la Tiraspol.

În iunie 1940, guvernul sovietic a trimis guvernului români două note ultimative, prin
care se cerea ”retrocedarea” Basarabiei şi a Bucovinei de Nord URSS, și deoarece armata
română nu era în stare de a opune rezistență, România și-a retras trupele şi administraţia
din Basarabia şi Bucovina de Nord. La data de 02 august 1940 Sovietul Suprem al URSS
a adoptat Legea cu privire la formarea Republicii Moldova. Cu toate acestea, doar 6 din
cele 9 judeţe din Basarabia, şi 6 din cele 14 raioane ale fostei RASSM au intrat în
componența noii republici sovietice. Partea de nord a Bucovinei, Hotin, judeţele
Ackerman şi Ismail din Basarabia au fost incluse în RSS Ucraineană.

La sfârşitul lunii iulie – începutul lunii august 1941 teritoriul RSS Moldoveneşti a fost
ocupat în întregime de trupele fasciste. Județele din dreapta râului au fost incluse în
componența guberniei “Basarabia”, iar malul stâng – inclus în cadrul guberniei
“Transnistria”. Guberniile “Basarabia” şi “Bucovina” au fost declarate parte a României.
Dar în 1944, trupele sovietice au ocupat mai mult de 100 de aşezări din dreapta-râului,
astfel iarăși a fost ocupat Tiraspolul şi Chişinăul.

La data de 23 mai 1991 RSS Moldovenească a fost redenumită în Republica Moldova, iar
la 27 august, în baza deciziei Marii Adunări Naţionale, care a avut loc la Chişinău,
Parlamentul Republicii adoptat Declaraţia independenţei sale.