Meniul principal













Căutare
 Creare cont
 Autentificare
Unelte personale


Cuprins
 ascunde

Început


Etimologie, denumirile țării


Istorie
Toggle Istorie subsection
o
Cronologie


Forțele armate


Geografie


Economie


Cartografie istorică


 Vezi și


Referințe


Legături externe


Bibliografie


Lectură suplimentară

Principatul Moldovei
48 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Unelte
















De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Principatul Moldovei
Moldova
Țara Moldovei

1346 – 1859 →  →  →
 Drapel Stema Principatului Moldova

Moldova întreagă, în perioada clasică (1482–1484)

Voievodatul Moldovei în 1812

Capitală Baia (1343–1354)
Siret (1354–1388)
Suceava (1388–1564)
Iași (1564–1859)

Limbă româna, vorbită de majoritatea

locuitorilor
maghiara, vorbită de ceangăi
 germana, vorbită de germani
(prezenți mai ales în centrele
urbane)
slavona (folosită ca limbă scrisă
administrativă și bisericească
până când, începând cu secolul
XVI, a fost treptat înlocuită cu
limba română)
greaca (folosită ca limbă
administrativă și culturală mai
ales în epoca fanariotă)

Religie creștinism ortodox[*]

Guvernare

Formă de guvernare principat

Domn  

 - 1347–1354 Dragoș I al Moldovei

 - 1363–1367 Bogdan I al Moldovei

 - 1457–1504 Ștefan cel Mare

Istorie

înființarea Mărcii
1346
Moldovei

dubla alegere a
lui Alexandru Ioan 24 ianuarie 1859
Cuza

Economie

Monedă Gros moldovenesc

Modifică date / text 

Istoria României

Acest articol este parte a unei serii

Preistoria pe teritoriul României

Epoca pietrei
 Epoca bronzului
Epoca fierului

Dacia
Cultura și civilizația dacică
Războaiele daco-romane
Dacia romană

Originile românilor

Evul Mediu timpuriu în România

Formarea statelor medievale

Țările Române în Evul Mediu

Țara Românească
Principatul Moldovei

Dominația otomană
Țările Române la începutul epocii moderne
Epoca fanariotă

Modernizarea țărilor române

Regulamentul Organic
Revoluția Română de la 1848

Principatele Unite
Războiul de Independență

Regatul României
Primul Război Mondial
Unirea Basarabiei cu România
Unirea Bucovinei cu România
Unirea Banatului cu România
Unirea Transilvaniei cu România
România în al Doilea Război Mondial

Comunismul în România
Ocupația sovietică a României
R.P. Română/R.P. Romînă
R.S. România

Revoluția Română din 1989

România după 1989

Vezi și
Istoria românilor
Istoria militară a României
 Istoriografia română

Portal România

 v • d • m 

Istoria Moldovei

Acest articol este parte a unei serii

Antichitatea
Războaiele daco-romane
Daci liberi

Moldova
Descălecatul Moldovei
Bătălii
Epoca fanariotă
Tratatul de la București
Basarabia

Basarabia sub ocupație rusă

Gubernia Basarabiei
Rusificarea
Colonizarea

Basarabia română
Republica Democratică Moldovenească
Unirea Basarabiei cu România
Basarabia în cadrul României
Guvernământul Basarabiei

Basarabia sovietică
RASS Moldovenească
RSS Moldovenească

Moldova contemporană
Declarația de Independență
Republica Moldova
Identitate națională
 Transnistria
Găgăuzia
Protestele din 2009

Portal Moldova

 v • d • m 
Acest articol se referă la Principatul Moldovei. Pentru alte sensuri, vedeți Moldova
(dezambiguizare).
Principatul (Voievodatul) Moldovei a fost un stat ce a existat în Europa timp de
peste cinci veacuri. Era împărțit în Țara de Sus, Țara de Jos, împărțite
în ținuturi și ocoluri (cele 24 ținuturi erau: Cernăuți, Hotin, Soroca, Rădăuți, Suceava,
Dorohoi, Botoșani, Cârligătura, Neamț, Bacău [1], Iași, Lăpușna, Orhei, Putna,
Roman, Tecuci, Vaslui, Tutova, Bârlad, Covurlui, Frumoasa, Ciubărciu, Oblucița,
Chilia, Cetatea Albă. Voievodatul Moldovei cuprindea și Basarabia care făcea
accesul la mare. După 1812, când jumătatea de est a Moldovei a fost anexată de
Imperiul țarist, aceștia au extins denumirea de Basarabia asupra teritoriului anexat
pentru a-l diferenția de restul Moldovei. În același mod au acționat și austriecii după
anexarea părții de nord-vest a Moldovei în anul 1775, pe care au denumit-o
„Bukowina”, adică Țara fagilor, după pădurile de fagi din zonă. Moldova s-a unit
în 1859 cu Țara Românească formând astfel un nou stat sub suzeranitatea
Imperiului otoman, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești (România
modernă, stat recunoscut ca independent în 1878 și devenit regat în 1881).

Etimologie, denumirile țării[modificare | modificare sursă]

Etimologia numelui Moldova, inițial numele unui râu, este disputată. Majoritatea
cercetătorilor[2], se referă la cuvântul „Mulda”, care înseamnă în germanica
veche „scobitură prăfoasă, mină” (Bogdan Petriceicu Hasdeu consideră că această
denumire a fost adusă de bastarni), ceea ce este în concordanță cu:

 semnificația numelui românesc al primei capitale Baia;

 prezența pe aceste meleaguri a meșterilor mineri sași (de la care se trage
și denumirea cetății „Neamțului”);
 denumirea râului Moldova, în germană „Moldau” (numele Moldau
desemnează și Vltava din Republica Cehă), în maghiară „Molda” (Baia
numindu-se în această limbă „Moldvár” iar voievodatul Moldovei:
„Moldva”).
Dar există și alte teorii, conform cărora numirea Moldovei ar veni de la coniferul
„Molift” prezent în altitudine în munții Călimani, în jurul Dornei și în
masivul Ceahlăului, sau mai timpuriu, din antichitatea târzie, din limba gotică sau
chiar dacică.
În trecut mai circula și o legendă, raportată de Bogdan Petriceicu Hașdeu, după
care voievodul maramureșean Dragoș de Bedeu, venit la vânătoare de zimbri în
zonă, avea o cățea numită Molda, care, sleită de puteri, se înecă în râul ce-i poartă
numele de atunci încoace.
  În actele cancelariei domnești țara era denumită: Moldova, după râul cu
același nume. Uneori apare și numele de: „Moldo-Vlahia”[necesită  citare],
(„Vlahia Moldovenească”, tradus din slavă: România Moldovenească), sau
de „Bogdano-Vlahia”, (Țara lui Bogdan de Dolha) după
numele domnitorului Bogdan I (tot maramureșean) sub care și-a obținut
independența.
 Grecii o denumeau: „Ruso-Vlahia”, („Vlahia dinspre Rusia”); sau „Mauro-
Vlahia”, („Vlahia neagră”, de la pădurile de nepătruns). Pentru Țara
Românească grecii foloseau denumirea „Ungro-Vlahia”, („Vlahia
dinspre Ungaria”).
 Turcii foloseau denumirile: „Bogdan-ili”, sau „Kara-Bogdan” („Bogdania
neagră”) (cu referire atât la întemeietorul Bogdan I, cât și la pădurile de
nepătruns).[3].
 De asemenea, deoarece știm despre împărțirea în două a cumanilor pe
baza denumirii: cumanii "negri" (triburile subordonate), respectiv cumanii
"albi" (conducătorii, nobilii), a apărut și teoria, care spune, că "Mauro-
Vlahia" (la greci) sau "Kara-Bogdan" (la turci) reflectă de fapt denumirea
teritoriilor ocupate de către cumanii "negri" sau cele situate în apropierea
acestora.[necesită  citare] După unele surse[4] cumanii albi au fost stabili în
sudul Ucrainei de azi, iar cumanii negri - în Muntenia. Având în vedere
aserțiunea lui Neagu Djuvara (op. cit.), împărțirea cumani albi - cumani
negri nu are legătură cu „conducători”, respectiv „triburi subordonate”, ci
cu teritoriile ocupate.
 Teritoriile Moldovei istorice (engleză: „Moldavia”, germană: „Moldau”), au
astăzi numiri diferite atât pe planul internațional, cât și în România:
o numirile „Moldavia” și „Moldau” au fost păstrate numai de
regiunea Moldova din România. În România, în mod curent se
numește „Moldova” doar partea de vest a fostului principat, pe
malul drept al Prutului, parte care s-a unit în 1859 cu Țara
Românească spre a forma Principatele Unite Române.
o Republica Moldova este denumită în engleză: „Moldova”, în
germană: „Moldawien”. În România, în mod curent este numită
„Basarabia”, deși Republica Moldova nu corespunde decât
parțial cu limitele definite de anexarea rusească din 1812, care
a denumit "Basarabia" toată partea de est a Principatului
Moldova, între Prut și Nistru.
În decursul istoriei numele Moldova a mai desemnat:

 Republica Democratică Moldovenească, proclamată de Sfatul

Țării la Chișinău, pe teritoriul Basarabiei, la data de 21 noiembrie 1917
(independentă la 24 ianuarie 1918 și unită cu România la 27 martie 1918);
 Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească  constituită
în 1924 în URSS;
 Republica Sovietică Socialistă Moldovenească  (engleză: „Moldavian
SSR”, germană: „Moldauische SSR”), membră a URSS din 1940 până în
1991.
De remarcat că în engleză și germană, numirea RSS Moldovenești se referea la
toponimul „Moldavia”, „Moldau”, fiindcă neologismele „Moldova” și „Moldawien”, care
în aceste limbi deosebesc Republica Moldova de Moldova românească, nu erau
încă inventate. După cum reiese din arhivele sale, Sfatul Țării alesese numele de
„Republica democratică a Moldovei” (și nu a „Basarabiei”) tocmai pentru a „nu mai
deosebi părțile nefiresc despărțite ale voievodatului de odinioară” și fiindcă
„Basarabia” întinsă spre nord până la Hotin, era o numire rusească (Basarabia
desemna, până în 1812, doar actualul Bugeac).

Istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Moldovei.

Teritoriile locuite de bolohoveni

Primele date istorice sunt legate de românii (vlahii) numiți bolohoveni (sau
volohoveni) și brodnici. Bolohovenii trăiau la nord est de Nistru. Brodnicii ocupau un
teritoriu situat la sud de țara bolohovenilor. Ultimele informații despre bolohoveni
sunt din anul 1257.,[5] Moldova a fost stăpânită de slavi, pecenegi, cumani și, în final
de tătari. În secolele XIII- XIV, Ungaria și-a extins influența în această zonă imediat
după invazia tătarilor din 1285, când armata lui Ladislau al IV-lea Cumanul a trecut
Carpații pe la Câmpulung și meșterii săi sași au creat niște fortificații în apropierea
râului Trotuș (în România de azi), în zona Neamțului și în zona Gura Humorului
(Baia în 1300) pentru a preveni desele invazii tătare. Sunt păreri că 1285 este data
fondării Moldovei. Instaurarea lui Bogdan s-a făcut pe un teritoriu delimitat de râul
Moldova.[6]
La începutul secolului XIV, ca urmare a campaniilor împotriva tătarilor întreprinse de
Regatul Ungarie în anii 1323[7] și 1330, s-a înființat Episcopia Milcoviei[8], fără să
avem date despre situația politică. În 1347, ca urmare a campaniei regelui
Ungariei, Ludovic I, se reînființează episcopia Milcovie[9]. Ca urmare a acestei
victorii, cu scopul apărării Regatului Ungariei de incursiunile tătare, se fondează
Marca Moldovei, unde Dragoș Vodă, presupus a fi membru al familiei voievodului
Codrea de Câmpulung [10], sau cneazul Dragoș de Bedeu, devine mare herțeg (l.
germană: Herzog = duce). În 1359, voievodul Maramureșului, Bogdan de Cuhea,
împreună cu nepotul său, Ștefan fiul lui Iuga, trece în Moldova, îl alungă pe Balc,
declară independența Moldovei și devine primul domn al Moldovei. Bogdan I a
domnit până la 1363, în timp ce Balc s-a întors în Maramureș lângă vărul său Drag.
Urmașii lui Bogdan I au unificat sub stăpânirea lor tot teritoriul dintre Carpați, Nistru,
Dunăre și Mare (Marea Neagră), stabilind în calea tătarilor tabere de ostași secui, de
la care au rămas denumirile de Mikloshély (Miclăușeni), Vàrhély (Orhei), Kis-Jenö
(Chișinău) și Csupor (Ciubărciu, azi Ciobruci).
 Cetatea Albă, una dintre cele mai vechi cetăți ale

principatului. Ținuturile principatului Moldovei,

după „Înfățișarea Moldovei” (Descriptio Moldaviae) de Dimitrie Cantemir.
Pe vremea lui Dragoș, Moldova nu depășea ținutul dintre Carpați, râurile Ceremuș și
Siret, de o parte și de alta a râului Moldova. Urmașii săi și-au întins stăpânirea mai
ales spre sud și est, astfel că la înscăunarea lui Bogdan I, Moldova era cuprinsă
între: la nord și est Nistrul, hotar cu Polonia, cu Lituania și cu tătarii, la vest Munții
Carpați, hotar cu Transilvania, iar la sud o linie legând Carpații de Marea Neagră,
trecând mai jos de Bacău, Bârlad, Gotești, Sărata și Codăești (la sud de Cetatea
Albă): hotar cu Țara Românească. Sub domnia lui Roman I, care se intitula „Domn
de la munte până la mare”, Moldova se extinse spre nord (Pocuția) și spre est peste
Nistru (Dubăsari, de la "dubasele" rotunde cu care barcagii treceau râul,
transportând persoane și mărfuri). Sub domnia lui Alexandru cel Bun, Pocuția îi
reveni Poloniei, dar în schimb Țara Românească îi cedă Moldovei ținutul de la
Dunăre la mare, cu excepția cu Chiliei, a părții de dincolo de Trotuș și a ținutului
Putnei, pe care le va lua un nepot al lui Alexandru cel Bun care era și văr al lui Vlad
Țepeș.
Sub conducerea unor domnitori precum Ștefan cel Mare, Principatul Moldova a
reușit să-și mențină independența față de otomani și să facă față la numeroase
năvăliri externe, precum sunt cele ale tătarilor.
Moldova devine în secolul XVI un stat tributar Imperiului Otoman, iar în secolul XVIII
autonomia îi este redusă considerabil. În 1775, Imperiul Otoman cedează partea de
nord a Moldovei (Bucovina) Imperiului Habsburgic, iar în 1812, cedează Rusiei,
teritoriul dintre Prut si Nistru, (Basarabia). In 1856, 3 județe din sudul Basarabiei
(Cahul, Bolgrad și Ismail) reintră in componența Principatului Moldovei. În 1859,
Principatul Moldova se unește cu Țara Românească, pentru a forma Principatele
Unite (statul român modern), numite din 1862, România, sub conducerea
lui Alexandru Ioan Cuza.
În 1918, Basarabia și Bucovina se vor uni cu România, dar aceste regiuni (cu
excepția Bucovinei centrale și de sud) vor fi ocupate de către Uniunea Republicilor
Socialiste Sovietice (URSS) în 1940 și 1944, formând o republica sovietică aparte.
Anumite părți din Moldova istorică (Bucovina de Nord, Ținutul Herța, județul Hotin și
Sudul Basarabiei - cunoscută și ca Basarabia veche) fac astăzi parte din Ucraina.

Petru
Rareș, Bogdan al III-lea și Ștefan cel Mare — frescă de la Mănăstirea Dobrovăț
De notat că populația băștinașă, Moldoveni, s-a menținut în proporție de 97 % în
cele 46 % din teritoriul vechiului voievodat (principat), aparținând astăzi României, în
proporție de 76 % în cele 36 % din vechiul voievodat, aparținând astăzi Republicii
Moldova, și în proporție de 8 % în cele 18 % din vechiul voievodat, aparținând astăzi
Ucrainei.
Cronologie[modificare | modificare sursă]

Cetatea Hotin pe Nistru, „în fața regatului Poloniei”

Cetatea Albă pe limanul Nistrului, „în fața Tătarilor”

 Mănăstirea Căpriana de la începutul secolului al

XV-lea Biserica Sucevița (1581) în Bucovina

Steagul Principatului Moldovei între 1834–61

 Cetăți atestate documentar pe teritoriul viitorului stat medieval, Moldova:

940/965 - Cetatea Albă ("Montecastro"), 1174 - Bârlad, 1241 - Baia, cca.
1274 - Chilia, 1310 - Hotin, 1340 - Siret[11].
 1164 - Nicetas Choniates scrie în cronica bizantină despre locuitorii "de la
hotarele de miazăzi ale Galiției" menționând voievozi vlahi la Onutu
și Strășineț[12].
 1241 - Năvălesc tătarii între Carpați și Nistru, instalând tabere la Orhei si
în Bugeac[13].
 1300 - Pecetea orașului Baia, cu inscripția latină "Sigilium Capitalis
Civitatis Moldaviae Terrae Moldaviensis" (cu caractere gotice și
reprezentarea sfântului Eustațiu) atestă existența orașului Baia, locuit, pe
lângă localnici, de meșteri sași și unguri.[14]
 1310 - Sunt cunoscute așezările Țețina (la vest de Cernăuți)
și Hotin (sediu episcopal catolic).[12]
 1325 - Românii de pe teritoriul viitorului stat Moldova luptă alături
de poloni, ruteni, și lituanieni împotriva margravului din Brandenburg[12].
 1326 - O oaste de "vlahi" îl ajută pe regele polon Wladislav Lokietek[12].
 1343 - Voievodul Dragoș de Maramureș, trimis de regele Ungariei îi
învinge pe tătari și-i alungă peste Nistru[15].
 1345 - Sunt atestate documentar mănăstirile franciscane de
la Baia, Siret și Cosmin[16].
 1350 - La Botoșani colonia de armeni de aici își construiește
prima biserică[12].
 1352/1353 - Regele Ludovic cel Mare al Ungariei înființează o
nouă provincie numită Moldova în fruntea căreia îl numește pe
nobilul Dragoș din Maramureș[15].
 1359 - Are loc Descălecatul lui Bogdan I care
obține independența Moldovei ca stat.[17]
 cca. 1391 - Urcă pe tron Roman I, pe care hrisoavele îl numesc voievod al
Moldovei de la munți și până la mare[18].
 1420 - În timpul lui Alexandru cel Bun are loc prima luptă
a moldovenilor cu turcii care atacă fără succes Cetatea Albă[19].
 Din secolul al XV-lea, Moldova este împărțită în Țara de Sus și Țara de
Jos la care se adaugă Bugeac (Basarabia veche)[20]
 1467, 14-15 decembrie - Ștefan cel Mare învinge în bătălia de la
Baia oastea condusă de Matia Corvin, suzeranul său[21].
 1475, 10 ianuarie - Lupta de la Vaslui. Armata condusă de Ștefan cel
Mare, alcătuită din ca. 40.000 de oșteni, dintre care 5.000 de secui și
2.000 de unguri trimiși de regele Matia Corvinul, 2.000 de poloni trimiși de
regele Poloniei cu 20 de tunuri, a învins oastea de 120.000 de soldați a
lui Soliman Pașa[22].
 1484 - Turcii iau Cetatea Albă și Chilia[23].
 1497 - Regele polon Ioan Albert este înfrânt de Ștefan cel Mare la Codrii
Cozminului[24].
 1538 - Imperiul Otoman își încorporează Bugeacul cu Tighina[25].
 1574 - Ioan Vodă cel Viteaz este trădat de boieri și ucis cu cruzime
de turci[26].
 1600 - Mihai Viteazul devine și domnitor al Moldovei și realizează unirea
celor 3 principate: Țara Românească, Transilvania și Moldova[27].
 1711 - Poarta otomană instaurează domniile fanariote, iar ca
primul domnitor este numit Nicolae Mavrocordat[28].
 1713 - Hotinul devine raia turcească[29].
 1775 - Austria obține de la Înalta Poartă nordul Moldovei, teritoriu pe care
îl numește Bucovina[30].
 1812, 16 mai - Pacea ruso-turcă de la București: partea de est a Moldovei,
ținutul dintre Prut și Nistru, pe care Imperiul Rus l-a numit Basarabia, intră
în componența Rusiei[31].
 1821 - Acționează Eteria lui Alexandru Ipsilanti[32].
 1822 - Se restabilesc domniile pământene prin numirea lui Ioniță Sandu
Sturdza[33].
 1848 - Revoluția din Moldova are un caracter petiționar[34].
 1856 - În urma Tratatului de pace de la Paris (1856) Rusia retrocedează
Moldovei trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail), pe
care Rusia le-a obținut din nou în 1878, prin Tratatul de la San Stefano, la
schimb cu Dobrogea[35].
 1858 - Conferința reprezentanților celor șapte puteri (Marea Britanie,
Franța, Austria, Prusia, Rusia, Turcia, Regatul Sardiniei) de la Paris
 stabilește viitorul statut politic al Moldovei și al Valahiei: cele două țări vor
purta numele "Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei"
 1859, 17 ianuarie: Adunarea electivă a Moldovei îl alege ca domn pe
colonelul Alexandru Ioan Cuza [36].
 1859, 29 ianuarie: Alexandru Ioan Cuza îl numește pe Vasile Sturdza în
funcția de premier al Moldovei;
 1859 - decretul lui Alexandru Ioan Cuza de introducere a alfabetului
latin stârnește opoziția aprinsă a clerului ortodox din Moldova;
 1860-1861 - guvernarea cabinetului Mihail Kogălniceanu în Moldova;
 1860, 7 noiembrie - este inaugurată Universitatea din Iași. Primul rector a
fost profesorul de economie politică Ion Strat;
 1861 - guvernarea cabinetului Anastase Panu;
 1861, 20 noiembrie/2 decembrie - Înalta Poartă emite firmanul de
organizare administrativă a Moldovei și Valahiei, prin care admite uniunea
politică a Principatelor Dunărene;
 1861, 3/15 decembrie - deschiderea sesiunii camerelor legislative de la
Iași și București. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza anunță în mesajul său
că „Înalta Poartă precum și toate puterile garante au aderat la unirea
Principatelor”;[37]
 1862, 22 ianuarie/3 februarie - Formarea primului guvern unitar
al Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei sub conducerea lui Barbu
Catargiu;
 1862, 24 ianuarie/5 februarie - Deschiderea la București a primului
parlament al Principatelor Unite. Orașul București este proclamat capitala
țării. Principatul Moldovei își încetează existența de sine stătătoare.

Forțele armate[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Armata Principatului Moldovei.

Teracotă excavată din Cetatea Neamț,

prezentând steagul de luptă moldovean deasupra steagului de luptă rupt al Ungariei
Armata moldoveană era formată din fermierii și săteni, care trebuiau să se înroleze.
Sub domnia lui Ștefan cel Mare armata a fost reformată prin promovarea bărbați
puternici la infanterie (răzeși) și cavalerie ușoară (hânsari) atât încât să se facă mai
puțin dependentă de boieri. El a mai introdus și arme. În vremuri de criză, Oastea
Mică - care a constat în jur de 10.000 de la 12.000 de bărbați - era gata să se
angajeze inamică, în timp Oastea Mare - care ar putea ajunge pana la 40.000 - sunt
partea a țărănimii libere mai mari de 14, și suficient de puternici pentru a transporta o
sabie sau de a folosi arcul.
În Evul Mediu și Renașterea timpurie, moldovenii s-au bazat pe cavaleria ușoară
(Călărași), care a folosit tactici similare cu cele ale tătarilor, aceasta le-a dat o mare
mobilitate și flexibilitate, de asemenea, în cazul în care acestea au găsit ocazii mult
mai potrivite pentru a demonta caii lor și lupta în mână-la-corp, așa cum sa întâmplat
în 1422, când 400 arcași călăreți au fost trimiși pentru a ajuta Polonia împotriva
Cavalerilor Teutoni. Cavalerie grea a constat în mare pare, nobilimea, și anume,
boierii, burghezii și curtenii. În vremuri de război, boierii au fost obligați de sistemul
feudal de credința față de aprovizionare domn cu trupe, în conformitate cu măsura
de domeniul lor boieresc.
Alte trupe au fost dorobanții profesionali (lefegii), care au îndeplinit rolul de infanterie
grea, și plăieșii, țărani liberi a cărui rol a fost cel al polițiștilor de frontieră: au păzit
trece de pe munte și au fost pregătiți pentru o ambuscadă inamică și de a lupta
împotriva invadatorilor.
Doctrina militară moldoveană "(ca și cea valahă"), a fost defensivă, războaiele a fost
o politică de „pământ pârjolit”, combinate cu hartuirea inamicului folosind avansează
hit-și-rula tactici și întreruperi de linii de comunicații și de aprovizionare, urmată de o
scară largă ambuscadă: un dușman slăbit ar fi atras într-un loc în care s-ar afla într-o
poziție grea sau imposibilă să se apere. Un atac generală ar urma, de multe ori cu
rezultate devastatoare. Rămâne spulberat de ceea ce a fost odată armata inamică
va fi urmărit îndeaproape și hărțuit tot drumul la frontieră și, uneori, dincolo de. Un
exemplu tipic de angajări cu succes a acestui scenariu este bătălia de la Vaslui.
Spre sfârșitul secolului al 15-lea, mai ales după succesul de arme și tunuri,
mercenari a devenit o forță dominantă în armata țării.
Tratatul de la Adrianopol din 1829 a permis Moldovei să mențină din nou trupele
proprii, nu mai acționează ca un auxiliar sub stricta supraveghere otomană, și li se
atribuie roșu peste fanioane albastru (a se vedea Drapelul și stema Moldovei).
Existența lor este reînnoit în conformitate cu Mihail Sturdza a fost un simbol major și
punctul de raliu pentru cauza naționalistă, complicitatea în aducerea
despre Revoluția de la 1848 din Moldova.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Moldova istorică, azi împărțită

între România (46%), Republica Moldova (36%) și Ucraina (18%)
La vest granița Moldovei era formată de Munții Carpați, in est granița era stabilită
pe râul Nistru, în nord granița era pe râurile Nistru și Ceremuș, în sud granița era
formată de Marea Neagră, Dunăre, Siret și Milcov.
Moldova este în principal o regiune deluroasă, dar în sud se găsește o zonă de
câmpie iar în vest se află lanțul muntos al Carpaților Orientali.Cel mai înalt vârf
montan și în același timp cel mai vestic punct al principatului era Vârful
Ineu altitudine 2.279 m.

Economie[modificare | modificare sursă]
Moldova avea la început o economie prosperă. Existau drumuri comerciale între
Polonia și marea Baltică pe de-o parte, Imperiul Otoman și marea Neagră pe de alta,
care au adus bogăție țării. Negustorii străini plăteau vama mică și cea mare.
Moldova avea relații comerciale strânse cu Polonia și Țara Românească. Cele mai
importante porturi comerciale au fost Chilia și Cetatea Albă.
La sfârșitul sec al 18-lea, Moldova plătea tribut Imperiului Otoman în bani și în
produse, în schimbul păstrării autonomiei. Alte bogății erau trimise de pe moșiile
mânăstirilor « închinate » la Muntele Athos, în Grecia.

Cartografie istorică[modificare | modificare sursă]



Moldova în Antichitate.
 

Moldova în periada popoarelor migratoare și a civilizației rurale Dridu.

 

Primele cnezate și voievodate, vasale ale Ungariei și Galiției.

 

Voievodatul Moldovei la întemeierea sa, în 1359.

 

Voievodatul Moldovei sub Ștefan cel Mare.

 

Voievodatul Moldovei, vasal al Imperiului Otoman.

 

Moldova împărțită, cu partea de nord-vest devenită kronlandul austriac Bucovina în 1775 și

cu partea de răsărit devenită gubernia rusească Basarabia în 1812.
 

Moldova cu județele Cahul, Bolgrad și Chilia, în 1856.

  

Moldova mai puțin de jumătate românească, restul rusească și austro-ungară.

 

Moldova reîntregită în cadrul României mari, conform votului Sfatului Țării și Consiliului

Bucovinei în 1918, cu sprijinul președintelui Wilson.
 

Moldova din nou împărțită conform Pactului Hitler-Stalin, în 1940.

 

Moldova astăzi
[38]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Listă de domnitori moldoveni  Armata Principatului Moldovei 
 Istoria Moldovei  Bucovina 
 Stema Moldovei  Basarabia 
 Steagul principatului Moldovei  Gubernia Basarabia 
 Listă de bătălii purtate de Principatul
Moldovei
Referințe[modificare | modificare sursă]
1. ^ Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Editura Minerva, București, 1973, Cap. IV,
Despre ținuturile și târgurile de astăzi din Moldova, p. 36. Textul lui Dimitrie Cantemir
este: „Ținutul Bacăului care își are vornicul său, al cărui scaun este Bacăul...
2. ^ Giurescu&Giurescu, p.207-223
3. ^ Giurescu&Giurescu, p.246
4. ^ Neagu Djuvara, Răspuns criticilor mei și neprietenilor lui Negru Vodă, București,
Humanitas, 2011, p. 77. ISBN 978-973-50-3272-2
5. ^ A.V. Boldur, Istoria Basarabiei, Editura Frunza, p.111-119
6. ^ Pavel Parasca, Cine a fost "Laslău craiul unguresc" din tradiția medievală despre
întemeierea Țării Moldovei [=Who was "Laslău, Hungarian king" of the medieval tradition
on the foundation of Moldavia]. In: Revista de istorie și politică, An IV, Nr. 1.; ULIM;(2011)
ISSN: 1857-4076.
7. ^ Marian Nicolae Tomi, Maramureșul istoric în date, Editura Grinta, Cluj-Napova, 2005,
pag.18
8. ^ ibidem, p. 19
9. ^ ibidem, p.22
10. ^ agero-stuttgart.de, www.agero-stuttgart.de
11. ^ Giurescu&Giurescu, p. 239.
12. ^ a b c d e Giurescu&Giurescu, p. 211.
13. ^ Giurescu&Giurescu, p.209
14. ^ Giurescu&Giurescu, p. 210; Constantin C. Giurescu, Târguri sau orașe și cetăți
moldovene.
15. ^ a b Giurescu&Giurescu, p. 210.
16. ^ Giurescu&Giurescu, p.211
17. ^ Predescu, p. 109.
18. ^ Giurescu&Giurescu, p. 269.
19. ^ Giurescu&Giurescu, p. 286.
20. ^ Predescu, p. 562.
21. ^ Giurescu&Giurescu, p. 301.
22. ^ Giurescu&Giurescu, p.302
23. ^ Giurescu&Giurescu, p.308 și Predescu, p.563
24. ^ Giurescu&Giurescu, p.310
25. ^ Giurescu&Giurescu, p.332 și Predescu, p.563
26. ^ Giurescu&Giurescu, p.334
27. ^ Giurescu&Giurescu, p.406
28. ^ Giurescu&Giurescu, p.492
29. ^ Giurescu&Giurescu, p.493
30. ^ Giurescu&Giurescu, p.493/p.499 și Predescu, p.563
31. ^ Predescu, p.563 și Giurescu&Giurescu, p.493
32. ^ Giurescu&Giurescu, p.912
33. ^ Giurescu&Giurescu, p.562
34. ^ Giurescu&Giurescu, p.586
35. ^ Predescu, p.563 și Giurescu&Giurescu, p.606
36. ^ Giurescu&Giurescu, p.610
37. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria României în date, București 1971, pag. 210.
38. ^ Hărțile istorice sunt o sinteză din "Westermann Grosser Atlas zur Weltgeschichte",
1985, ISBN 3-14-100919-8, din "DTV Atlas zur Weltgeschichte", 1987, din "Putzger
historischer Weltatlas Cornelsen" 1990, ISBN 3-464-00176-8, din "Atlas des Peuples
d'Europe centrale" de André și Jean Sellier, ed. La Découverte, 1992, ISBN 2-7071-
2032-4, cu amănunte luate din Történelmi atlasz al Academiei maghiare, 1991, ISBN
963-351-422-3 CM și din Atlasul istorico-geografic al Academiei române, 1995, ISBN
973-27-0500-0.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  Dimitrie Cantemir-Descrierea Moldovei Arhivat în 18 octombrie 2007,
la Wayback Machine.
 Harta Moldovei istorice Arhivat în 14 mai 2007, la Wayback Machine.
 Unibuc CLASSICA

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Portal Moldova

Portal Republica Moldova

 Enciclopedia Cugetarea, (1940), Lucian Predescu

 Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi,(1975), Constantin
C. Giurescu și Dinu C. Giurescu

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

 Târguri sau orașe și cetăți moldovene: din secolul al X-lea până la mijlocul
secolului al XVI-lea, Constantin C. Giurescu, Editura Enciclopedică, 1997

[arată]
v • d • m
 Principatul Moldovei (1346 – 1859)
[arată]
v • d • m
Subiecte legate de Republica Moldova
 GND: 4039965-5
 
 LCCN: n80132331
 
 NARA: 10045123
trol de
 
oritate
 NKC: ge129982
 
 VIAF: 312799457
 
 WorldCat Identities (via VIAF): 312799457
Categorii: 
 Foste state din Europa
 Desființări în 1859
 Fondări în 1346
 Foste principate
 Principatul Moldovei
 Principatele române
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 4 august 2023, ora 07:48.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot
exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia
 Termeni

 Cod de conduită

 Versiune mobilă

 Dezvoltatori

 Statistici

 Declarație cookie

 Comută lățimea limitată a conținutului