Principatul Moldovei

Principatul (Voievodatul) Moldovei a fost un stat ce a existat în Europa timp de peste cinci

veacuri. Era împărțit în Țara de Sus, Țara de Jos, împărțite în ținuturi și ocoluri (cele 24 ținuturi erau:
[1]
Cernăuți, Hotin, Soroca, Rădăuți, Suceava, Dorohoi, Botoșani, Cârligătura, Neamț, Bacău , Iași,
Lăpușna, Orhei, Putna, Roman, Tecuci, Vaslui, Tutova, Bârlad, Covurlui, Frumoasa, Ciubărciu,
Oblucița, Chilia, Cetatea Albă. Voievodatul Moldovei cuprindea și Basarabia care făcea accesul la
mare. După 1812, când jumătatea de est a Moldovei a fost anexată de Imperiul țarist, aceștia au
extins denumirea de Basarabia asupra teritoriului anexat pentru a-l diferenția de restul Moldovei. În
același mod au acționat și austriecii după anexarea părții de nord-vest a Moldovei în anul 1775, pe
care au denumit-o „Bukowina”, adică Țara fagilor, după pădurile de fagi din zonă. Moldova s-a unit
în 1859 cu Țara Românească formând astfel un nou stat sub suzeranitatea Imperiului
otoman, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești (România modernă, stat recunoscut ca
independent în 1878 și devenit regat în 1881).
Etimologia numelui Moldova, inițial numele unui râu, este disputată. Majoritatea cercetătorilor[2], se
referă la cuvântul „Mulda”, care înseamnă în germanica veche „scobitură prăfoasă, mină” (Bogdan
Petriceicu Hasdeu consideră că această denumire a fost adusă de bastarni), ceea ce este în
concordanță cu:

 semnificația numelui românesc al primei capitale Baia;

 prezența pe aceste meleaguri a meșterilor mineri sași (de la care se trage și denumirea
cetății „Neamțului”);
 denumirea râului Moldova, în germană „Moldau” (numele Moldau desemnează
și Vltava din Republica Cehă), în maghiară „Molda” (Baia numindu-se în această limbă
„Moldvár” iar voievodatul Moldovei: „Moldva”).
Dar există și alte teorii, conform cărora numirea Moldovei ar veni de la coniferul „Molift” prezent în
altitudine în munții Călimani, în jurul Dornei și în masivul Ceahlăului, sau mai timpuriu,
din antichitatea târzie, din limba gotică sau chiar dacică.
În trecut mai circula și o legendă, raportată de Bogdan Petriceicu Hașdeu, după
care voievodul maramureșean Dragoș de Bedeu, venit la vânătoare de zimbri în zonă, avea o cățea
numită Molda, care, sleită de puteri, se înecă în râul ce-i poartă numele de atunci încoace.

 În actele cancelariei domnești țara era denumită: Moldova, după râul cu același nume.

Uneori apare și numele de: „Moldo-Vlahia”[necesită  citare], („Vlahia Moldovenească”, tradus
din slavă: România Moldovenească), sau de „Bogdano-Vlahia”, (Țara lui Bogdan
de Dolha) după numele domnitorului Bogdan I (tot maramureșean) sub care și-a obținut
independența.
 Grecii o denumeau: „Ruso-Vlahia”, („Vlahia dinspre Rusia”); sau „Mauro-Vlahia”, („Vlahia
neagră”, de la pădurile de nepătruns). Pentru Țara Românească grecii foloseau
denumirea „Ungro-Vlahia”, („Vlahia dinspre Ungaria”).
 Turcii foloseau denumirile: „Bogdan-ili”, sau „Kara-Bogdan” („Bogdania neagră”) (cu
referire atât la întemeietorul Bogdan I, cât și la pădurile de nepătruns).[3].
 De asemenea, deoarece știm despre împărțirea în două a cumanilor pe baza denumirii:
cumanii "negri" (triburile subordonate), respectiv cumanii "albi" (conducătorii, nobilii), a
apărut și teoria, care spune, că "Mauro-Vlahia" (la greci) sau "Kara-Bogdan" (la turci)
reflectă de fapt denumirea teritoriilor ocupate de către cumanii "negri" sau cele situate în
apropierea acestora.[necesită  citare] După unele surse[4] cumanii albi au fost stabili în
sudul Ucrainei de azi, iar cumanii negri - în Muntenia. Având în vedere aserțiunea lui
Neagu Djuvara (op. cit.), împărțirea cumani albi - cumani negri nu are legătură cu
„conducători”, respectiv „triburi subordonate”, ci cu teritoriile ocupate.
 Teritoriile Moldovei istorice (engleză: „Moldavia”, germană: „Moldau”), au astăzi numiri
diferite atât pe planul internațional, cât și în România:
o numirile „Moldavia” și „Moldau” au fost păstrate numai de regiunea Moldova
din România. În România, în mod curent se numește „Moldova” doar partea
de vest a fostului principat, pe malul drept al Prutului, parte care s-a unit în
1859 cu Țara Românească spre a forma Principatele Unite Române.
 o Republica Moldova este denumită în engleză: „Moldova”, în germană:
„Moldawien”. În România, în mod curent este numită „Basarabia”, deși
Republica Moldova nu corespunde decât parțial cu limitele definite de
anexarea rusească din 1812, care a denumit "Basarabia" toată partea de est
a Principatului Moldova, între Prut și Nistru.
În decursul istoriei numele Moldova a mai desemnat:

 Republica Democratică Moldovenească, proclamată de Sfatul Țării la Chișinău, pe

teritoriul Basarabiei, la data de 21 noiembrie 1917 (independentă la 24 ianuarie 1918 și
unită cu România la 27 martie 1918);
 Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească constituită în 1924 în URSS;
 Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (engleză: „Moldavian SSR”, germană:
„Moldauische SSR”), membră a URSS din 1940 până în 1991.
De remarcat că în engleză și germană, numirea RSS Moldovenești se referea la toponimul
„Moldavia”, „Moldau”, fiindcă neologismele „Moldova” și „Moldawien”, care în aceste limbi deosebesc
Republica Moldova de Moldova românească, nu erau încă inventate. După cum reiese din arhivele
sale, Sfatul Țării alesese numele de „Republica democratică a Moldovei” (și nu a „Basarabiei”)
tocmai pentru a „nu mai deosebi părțile nefiresc despărțite ale voievodatului de odinioară” și fiindcă
„Basarabia” întinsă spre nord până la Hotin, era o numire rusească (Basarabia desemna, până în
1812, doar actualul Bugeac).

Primele date istorice sunt legate de românii (vlahii) numiți bolohoveni (sau volohoveni) și brodnici.
Bolohovenii trăiau la nord est de Nistru. Brodnicii ocupau un teritoriu situat la sud de țara
bolohovenilor. Ultimele informații despre bolohoveni sunt din anul 1257.,[5] Moldova a fost stăpânită
de slavi, pecenegi, cumani și, în final de tătari. În secolele XIII- XIV, Ungaria și-a extins influența în
această zonă imediat după invazia tătarilor din 1285, când armata lui Ladislau al IV-lea Cumanul a
trecut Carpații pe la Câmpulung și meșterii săi sași au creat niște fortificații în apropierea
râului Trotuș (în România de azi), în zona Neamțului și în zona Gura Humorului (Baia în 1300)
pentru a preveni desele invazii tătare. Sunt păreri că 1285 este data fondării Moldovei. Instaurarea
lui Bogdan s-a făcut pe un teritoriu delimitat de râul Moldova.[6]
La începutul secolului XIV, ca urmare a campaniilor împotriva tătarilor întreprinse de Regatul
Ungarie în anii 1323[7] și 1330, s-a înființat Episcopia Milcoviei[8], fără să avem date despre situația
politică. În 1347, ca urmare a campaniei regelui Ungariei, Ludovic I, se reînființează episcopia
Milcovie[9]. Ca urmare a acestei victorii, cu scopul apărării Regatului Ungariei de incursiunile tătare,
se fondează Marca Moldovei, unde Dragoș Vodă, presupus a fi membru al familiei voievodului
Codrea de Câmpulung [10], sau cneazul Dragoș de Bedeu, devine mare herțeg (l. germană: Herzog =
duce). În 1359, voievodul Maramureșului, Bogdan de Cuhea, împreună cu nepotul său, Ștefan fiul lui
Iuga, trece în Moldova, îl alungă pe Balc, declară independența Moldovei și devine primul domn al
Moldovei. Bogdan I a domnit până la 1363, în timp ce Balc s-a întors în Maramureș lângă vărul său
Drag. Urmașii lui Bogdan I au unificat sub stăpânirea lor tot teritoriul dintre Carpați, Nistru, Dunăre
și Mare (Marea Neagră), stabilind în calea tătarilor tabere de ostași secui, de la care au rămas
denumirile de Mikloshély (Miclăușeni), Vàrhély (Orhei), Kis-Jenö (Chișinău) și Csupor (Ciubărciu, azi
Ciobruci).

Cetatea Albă, una dintre cele mai vechi cetăți ale principatului.
Ținuturile principatului Moldovei, după „Înfățișarea Moldovei” (Descriptio Moldaviae ) de Dimitrie Cantemir.

Pe vremea lui Dragoș, Moldova nu depășea ținutul dintre Carpați, râurile Ceremuș și Siret, de o
parte și de alta a râului Moldova. Urmașii săi și-au întins stăpânirea mai ales spre sud și est, astfel
că la înscăunarea lui Bogdan I, Moldova era cuprinsă între: la nord și est Nistrul, hotar cu Polonia,
cu Lituania și cu tătarii, la vest Munții Carpați, hotar cu Transilvania, iar la sud o linie legând Carpații
de Marea Neagră, trecând mai jos de Bacău, Bârlad, Gotești, Sărata și Codăești (la sud de Cetatea
Albă): hotar cu Țara Românească. Sub domnia lui Roman I, care se intitula „Domn de la munte până
la mare”, Moldova se extinse spre nord (Pocuția) și spre est peste Nistru (Dubăsari, de la "dubasele"
rotunde cu care barcagii treceau râul, transportând persoane și mărfuri). Sub domnia lui Alexandru
cel Bun, Pocuția îi reveni Poloniei, dar în schimb Țara Românească îi cedă Moldovei ținutul de la
Dunăre la mare, cu excepția cu Chiliei, a părții de dincolo de Trotuș și a ținutului Putnei, pe care le
va lua un nepot al lui Alexandru cel Bun care era și văr al lui Vlad Țepeș.
Sub conducerea unor domnitori precum Ștefan cel Mare, Principatul Moldova a reușit să-și mențină
independența față de otomani și să facă față la numeroase năvăliri externe, precum sunt cele
ale tătarilor.
Moldova devine în secolul XVI un stat tributar Imperiului Otoman, iar în secolul XVIII autonomia îi
este redusă considerabil. În 1775, Imperiul Otoman cedează partea de nord a Moldovei
(Bucovina) Imperiului Habsburgic, iar în 1812, cedează Rusiei, teritoriul dintre Prut si Nistru,
(Basarabia). In 1856, 3 județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail) reintră in componența
Principatului Moldovei. În 1859, Principatul Moldova se unește cu Țara Românească, pentru a
forma Principatele Unite (statul român modern), numite din 1862, România, sub conducerea
lui Alexandru Ioan Cuza.
În 1918, Basarabia și Bucovina se vor uni cu România, dar aceste regiuni (cu excepția Bucovinei
centrale și de sud) vor fi ocupate de către Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (URSS) în 1940
și 1944, formând o republica sovietică aparte.
Anumite părți din Moldova istorică (Bucovina de Nord, Ținutul Herța, județul Hotin și Sudul
Basarabiei - cunoscută și ca Basarabia veche) fac astăzi parte din Ucraina.

De notat că populația băștinașă, Moldoveni, s-a menținut în proporție de 97 % în cele 46 % din
teritoriul vechiului voievodat (principat), aparținând astăzi României, în proporție de 76 % în cele
36 % din vechiul voievodat, aparținând astăzi Republicii Moldova, și în proporție de 8 % în cele 18 %
din vechiul voievodat, aparținând astăzi Ucrainei.
Cronologie[modificare | modificare sursă]

Cetatea Hotin pe Nistru, „în fața regatului Poloniei”

Cetatea Albă pe limanul Nistrului, „în fața Tătarilor”

Mănăstirea Căpriana de la începutul secolului al XV-lea

Biserica Sucevița (1581) în Bucovina

Steagul Principatului Moldovei între 1834–61

 Cetăți atestate documentar pe teritoriul viitorului stat medieval, Moldova: 940/965

- Cetatea Albă ("Montecastro"), 1174 - Bârlad, 1241 - Baia, cca. 1274 - Chilia, 1310
- Hotin, 1340 - Siret[11].
 1164 - Nicetas Choniates scrie în cronica bizantină despre locuitorii "de la hotarele de
miazăzi ale Galiției" menționând voievozi vlahi la Onutu și Strășineț[12].
 1241 - Năvălesc tătarii între Carpați și Nistru, instalând tabere la Orhei si în Bugeac[13].
 1300 - Pecetea orașului Baia, cu inscripția latină "Sigilium Capitalis Civitatis Moldaviae
Terrae Moldaviensis" (cu caractere gotice și reprezentarea sfântului Eustațiu) atestă
existența orașului Baia, locuit, pe lângă localnici, de meșteri sași și unguri.[14]
 1310 - Sunt cunoscute așezările Țețina (la vest de Cernăuți) și Hotin (sediu
episcopal catolic).[12]
 1325 - Românii de pe teritoriul viitorului stat Moldova luptă alături de poloni, ruteni,
și lituanieni împotriva margravului din Brandenburg[12].
 1326 - O oaste de "vlahi" îl ajută pe regele polon Wladislav Lokietek[12].
 1343 - Voievodul Dragoș de Maramureș, trimis de regele Ungariei îi învinge pe tătari și-i
alungă peste Nistru[15].
 1345 - Sunt atestate documentar mănăstirile franciscane de la Baia, Siret și Cosmin[16].
 1350 - La Botoșani colonia de armeni de aici își construiește prima biserică[12].
 1352/1353 - Regele Ludovic cel Mare al Ungariei înființează o nouă provincie numită
Moldova în fruntea căreia îl numește pe nobilul Dragoș din Maramureș[15].
 1359 - Are loc Descălecatul lui Bogdan I care obține independența Moldovei ca stat.[17]
 cca. 1391 - Urcă pe tron Roman I, pe care hrisoavele îl numesc voievod al Moldovei de
la munți și până la mare[18].
 1420 - În timpul lui Alexandru cel Bun are loc prima luptă a moldovenilor cu turcii care
atacă fără succes Cetatea Albă[19].
 Din secolul al XV-lea, Moldova este împărțită în Țara de Sus și Țara de Jos la care se
adaugă Bugeac (Basarabia veche)[20]
 1467, 14-15 decembrie - Ștefan cel Mare învinge în bătălia de la Baia oastea condusă
de Matia Corvin, suzeranul său[21].
 1475, 10 ianuarie - Lupta de la Vaslui. Armata condusă de Ștefan cel Mare, alcătuită din
ca. 40.000 de oșteni, dintre care 5.000 de secui și 2.000 de unguri trimiși de
regele Matia Corvinul, 2.000 de poloni trimiși de regele Poloniei cu 20 de tunuri, a învins
oastea de 120.000 de soldați a lui Soliman Pașa[22].
 1484 - Turcii iau Cetatea Albă și Chilia[23].
 1497 - Regele polon Ioan Albert este înfrânt de Ștefan cel Mare la Codrii Cozminului[24].
 1538 - Imperiul Otoman își încorporează Bugeacul cu Tighina[25].
 1574 - Ioan Vodă cel Viteaz este trădat de boieri și ucis cu cruzime de turci[26].
 1600 - Mihai Viteazul devine și domnitor al Moldovei și realizează unirea celor 3
principate: Țara Românească, Transilvania și Moldova[27].
 1711 - Poarta otomană instaurează domniile fanariote, iar ca primul domnitor este
numit Nicolae Mavrocordat[28].
 1713 - Hotinul devine raia turcească[29].
 1775 - Austria obține de la Înalta Poartă nordul Moldovei, teritoriu pe care îl
numește Bucovina[30].
 1812, 16 mai - Pacea ruso-turcă de la București: partea de est a Moldovei, ținutul
dintre Prut și Nistru, pe care Imperiul Rus l-a numit Basarabia, intră în
componența Rusiei[31].
 1821 - Acționează Eteria lui Alexandru Ipsilanti[32].
 1822 - Se restabilesc domniile pământene prin numirea lui Ioniță Sandu Sturdza[33].
 1848 - Revoluția din Moldova are un caracter petiționar[34].
 1856 - În urma Tratatului de pace de la Paris (1856) Rusia retrocedează Moldovei trei
județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail), pe care Rusia le-a obținut din nou
în 1878, prin Tratatul de la San Stefano, la schimb cu Dobrogea[35].
 1858 - Conferința reprezentanților celor șapte puteri (Marea Britanie, Franța, Austria,
Prusia, Rusia, Turcia, Regatul Sardiniei) de la Paris stabilește viitorul statut politic al
Moldovei și al Valahiei: cele două țări vor purta numele "Principatele Unite ale Moldovei
și Valahiei"
 1859, 17 ianuarie: Adunarea electivă a Moldovei îl alege ca domn pe
colonelul Alexandru Ioan Cuza [36].
 1859, 29 ianuarie: Alexandru Ioan Cuza îl numește pe Vasile Sturdza în funcția de
premier al Moldovei;
 1859 - decretul lui Alexandru Ioan Cuza de introducere a alfabetului latin stârnește
opoziția aprinsă a clerului ortodox din Moldova;
 1860-1861 - guvernarea cabinetului Mihail Kogălniceanu în Moldova;
 1860, 7 noiembrie - este inaugurată Universitatea din Iași. Primul rector a fost profesorul
de economie politică Ion Strat;
 1861 - guvernarea cabinetului Anastase Panu;
 1861, 20 noiembrie/2 decembrie - Înalta Poartă emite firmanul de organizare
administrativă a Moldovei și Valahiei, prin care admite uniunea politică a Principatelor
Dunărene;
 1861, 3/15 decembrie - deschiderea sesiunii camerelor legislative de la Iași și București.
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza anunță în mesajul său că „Înalta Poartă precum și toate
puterile garante au aderat la unirea Principatelor”;[37]
 1862, 22 ianuarie/3 februarie - Formarea primului guvern unitar al Principatelor Unite ale
Moldovei și Valahiei sub conducerea lui Barbu Catargiu;
 1862, 24 ianuarie/5 februarie - Deschiderea la București a primului parlament al
Principatelor Unite. Orașul București este proclamat capitala țării. Principatul Moldovei
își încetează existența de sine stătătoare.