Antichitatea Republicii Moldova

Teritoriul actual al R. Moldova a fost populat în antichitate de triburile dacice ale costobocilor și
tyrageților (Hartă a Europei de sud-est în secolul I î.Hr, întocmită de istoricul german Johann Gustav
Droysen în 1886.).

În antichitate pe teritoriul Republicii Moldova, României (partea central nord-estică) și Ucrainei (partea
sud-vestică) s-a format civilizația Cucuteni, una dintre cele mai vechi civilizații din Europa. Civilizația a
dispărut misterios după migrările popoarelor indo-europene prin spațiul carpato-danubiano-pontic.
Astfel s-a format civilizația dacilor.

Strabon în „Geografia” menționa că geții aveau aceeași limbă cu tracii, iar dacii aceeași limbă cu geții.
[16] Totuși, prima relatare despre geți aparține lui Herodot.[17][18] Cucerirea Daciei de către romani
conduce la contopirea celor două culturi: daco-romanii sunt strămoșii poporului român.[19] După ce
Dacia a devenit provincie a Imperiului Roman s-au impus elemente de cultură și civilizație romană,
inclusiv latina vulgară care a stat la baza formării limbii române.[20][21][22]

Pe baza informațiilor din inscripția de la Dionysopolis[23][24][25] și de la Iordanes, se știe că sub

stăpânirea lui Burebista, ajutat de marele preot Deceneu, s-a format primul stat geto-dac.[26][27] În
anul 44 î.Hr., Burebista este asasinat de unul dintre slujitorii săi.[28] După moartea lui, statul geto-dac se
va destrăma în 4, apoi în 5 regate.[29] Nucleul statal se menține în zona munților Șureanu, unde
domnesc succesiv Deceneu, Comosicus și Coryllus.[30] Statul centralizat dac va atinge apogeul
dezvoltării sale sub Decebal.[31] În această perioadă se mențin o serie de conflicte cu Imperiul Roman, o
partea a statului dac fiind cucerită în 106 d.Hr. de împăratul roman Traian.[32] Între anii 271-275 d.Hr.
are loc retragerea aureliană.[33]

Dacia în timpul lui Constantin cel Mare

Împăratul Constantin cel Mare a construit în 328, podul lui Constantin cel Mare peste Dunăre, în
vederea recuceririi Daciei. În 332 pornește o campanie împotriva vizigoților, îi înfrânge și, ca urmare,
ținuturile de la nord de Dunăre inclusiv sudul Moldovei reintră pentru o perioadă sub stăpânire romană.
Limita de nord din Dacia a imperiului este marcată de Brazda lui Novac[34]. Limesul continua apoi spre
sudul Moldovei (probabil pe râul Buzău) mergând pe la nord de actualul oraș Galați apoi spre Prut pe la
Vadul lui Isac și se termina la lacul (limanul) Sasîc, aproape de Nistru, pe valul de pământ numit uneori și
valul lui Athanaric [35] Cu această ocazie, Constantin și-a adăugat și titlul de Dacicus Maximus.

Situată pe o rută strategică între Asia și Europa, ținuturile Moldovei au fost deseori prădate sau invadate
temporar pe parcursul istoriei antice și medievale de diverse populații sau popoare migratoare, printre
care se pot aminti: sarmați, goți (germanici), huni (mongolici), gepizi, avari, bulgarii turcofoni (inițial,
apoi slavofoni), varegi, maghiari (ugro-finici), pecenegi și cumani (turcofoni), și tătari.[36]

Moldova medievală

Stema simplă a Moldovei, la mănăstirea Cetățuia (România)

total, după Rudolf JosephDupă marea invazie mongolă (1241), întreaga regiune este controlată politic de
către Hoarda de Aur.[37] Principatul Moldovei, întemeiat la jumătatea secolului al XIV-lea, include în
hotarele sale către sfârșitul secolului, teritoriul dintre Carpați, Nistru, Dunăre și Marea Neagră. Odată ce
popoarele migratoare au trecut, s-au asimilat sau așezat (în Europa sau/și Asia), populația băștinasă,
vorbitoare de limbă română, sub conducerea lui Bogdan I, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și alți
domnitori reușește să fortifice frontiera răsăriteană (de est) a Moldovei cu mai multe cetăți românești:
Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Albă, Chilia[36] După ocuparea cetăților Cetatea Albă și Chilia în
1484, Imperiul Otoman transformă în 1538, la sfârșitul primei domnii a lui Petru Rareș, Tighina și
Basarabia în raia turcească (în Evul Mediu Dezvoltat, după apariția țărilor române medievale, Basarabia
era denumirea românească a regiunii cunoscută de Turci ca Bugeac).[36]

În secolul al XVI-lea, Principatul Moldovei a fost obligat să plătească tribut la Poarta Otomană fără însă
să-și piardă suzeranitatea. Devenit în vremea domniei Ecaterinei a II-a, vecin răsăritean al Moldovei,
Imperiul Rus anexează (în mod fraudulos față de tratatele de drept politic aflate atunci în vigoare[38])
prin Pacea de la București din 1812, teritoriul cuprins între Prut și Nistru, parte componentă a Țării
Moldovei (45.600 km2, cu o populație de cca 500.000 de locuitori, în proporție de 86% români),
denumindu-l Gubernia Basarabia.[36]