Sunteți pe pagina 1din 44

UNIVERSITATEA BUCURESTI FACULTATEA DE GEOGRAFIA TURISMULUI

DOBROGEA POTENTIAL TURISTIC

Student: ALEXANDRU Florin Octavian

2014

Cuprins

Capitolul I Prezentare generala a Dobrogei 1.1 Incadrarea in teritoriu 1.2 Cai de acces 1.3 Rolul factorului istoric n dezvoltarea turistica a Dobrogei 1.4 Prezentarea principalelor elemente de cadru natural ale Dobrogei Capitolul II Analiza si valorificarea potentialului turistic natural al Dobrogei 2.1. Potentialul turistic al reliefului 2.2. Potentialul climato-turistic 2.3. Potentialul turistic al apelor Capitolul III - Analiza si valorificarea potentialului turistic antropic al Dobrogei 3.1. Obiective turistice religioase din Dobrogea Capitolul IV Propuneri si strategii privind potentialul turistic al Dobrogei

Bibliografie

Capitolul I Prezentare generala a Dobrogei

Potentialul turistic si valorificarea acestuia n Dobrogea ar trebui sa fie o prioritate pentru Romnia, deoarece Dobrogea este o regiune n care ntlnim pe lnga forme de relief diferite de la Delta Dunarii pna la muntii vechi ai Dobrogei, pna la situri arheologice, mnastiri, grote si nu n ultimul rnd salba de statiuni pentru agrement de pe malul Marii Negre, beneficiind n general de o retea de infrastructura care sa faciliteze accesul la aceste obiective turistice. Dobrogea, una din cele 16 regiuni administrativ-teritoriale ale Romniei, ocupa partea de sud-est a tarii. n latitudine teritoriul ei se desfasoara pe aproape 2, ntre punctele extreme Chilia Veche (45 25 latitudine nordica) si Limanu (43 46 latitudine nordica).

1.1. ncadrarea n teritoriu. Limite si vecini Dobrogea este situata pe aceeasi latitudine cu sudul Frantei, nordul Italiei, Crimeea si nordul Caucazului. n longitudine este cuprinsa ntre 27 12 longitudine estica (punct extrem localitatea Almalau, raionul Adamclisi) si 29 41 (punct extrem orasul Sulina). La vest, nord si est, regiunea Dobrogea are limite naturale: o lunca brazdata de balti la vest, Delta Dunarii la nord si litoralul Marii Negre la est. Numai catre sud teritoriul este prins de uscat. De aici si imaginea pamntului Dobrogei ca o peninsula nconjurata de trei parti de ape, nlauntrul careia se afla un podis, a carui naltime variaza ntre 50-500 metri.

Astfel delimitata, ntre Dunare si mare, aceasta regiune reprezinta poarta maritima a Romniei, o punte de legatura ntre restul tarii si Marea Neagra. 1.2. Cai de acces Exista mai multe cai de acces n zona Dobrogei: transportul cu trenul, initiat de catre Societatea Nationala a Cailor Ferate Romne -SNCFR, care ofera posibilitatea deplasarii spre zona dobrogeana cu: trenuri accelerate si personale pe ruta Bucuresti - Medgidia - Tulcea (5-8 ore) trenuri personale pe ruta Constanta - Tulcea (4 ore)

De asemenea, alte mijloace de transport sunt: AUTO al carui program cuprinde curse regulate: Bucuresti, Galati, Constanta Tulcea cursele aeriene care n 45 de minute efectueaza traseul Bucuresti Tulcea cursele navale clasificate n: curse clasice:Braila-Galati-Tulcea-Sulina (8 ore) Tulcea -Sulina (3 ore) Tulcea -Chilia Veche -Periprava (4.30 ore) Tulcea - Sf. Gheorghe (6 ore) Crisan - Mila 23 (1 ora) 1.3. Rolul factorului istoric n dezvoltarea turistica a Dobrogei Asezata la rascrucea a doua drumuri dintre care unul unea Marea Nordului cu Marea Neagra strabatnd Europa Centrala, iar celalalt porturile Mediteranei Orientale cu ale stepelor pontice, istoria i-a harazit Dobrogei de-a lungul veacurilor o soarta zbuciumata. Rnd pe rnd s-au perindat armatele persilor, apoi cele romane iar mai trziu invaziile popoarelor migratoare au fost urmate de stapnirea musulmana, Dobrogea devenind ntre timp drumul de invazie al armatelor din stepele Rusiei spre Balcani si Constantinopol. Astfel vechiul leagan al poporului romn s-a cufundat n ntunericul barbariei. Abia dupa 1877 Dobrogea s-a trezit din nou la lumina pacii si dezvoltarii, din care trei ultime valuri de salbaticie n anii 1916-1918, 1940-1944 si 1945-1989 pareau ca voiesc s-o smulga din nou. Dobrogea a fost un teritoriu locuit din cele mai vechi timpuri. Cercetarile arheologice au evidentiat existenta obiectelor din eneolitic din cultura Gumelnita si dezvoltarea n

neolitic a culturii Hamangia (cunoscuta n special datorita statuii numita Gnditorul de la Hamangia). n secolele VI -IV . Chr. litoralul Marii Negre este colonizat de greci. Pe teritoriul Dobrogei de azi sunt ntemeiate coloniile Histria, Callatis si Tomis. Coloniile grecesti se organizeaza dupa modelul polis-ului grecesc. Initial Histria era cea mai prospera dintre colonii, nsa, ca urmare a mpotmolirii golfului, decade, iar Tomisul devine cea mai importanta cetate de pe malul de vest al Marii Negre. Coloniile si exercitau influenta asupra unui teritoriu mai larg dect cel al cetatii propriuzise. n Antichitate, Dobrogea era cunoscuta sub denumirea de Scythia Minor (denumire romana). Unii istorici folosesc si denumirea de Dacia Pontica. Numele actual vine de la Despotul Dobrotici din secolul al XIV-lea. Istoricul antic grec, Pliniu cel Batrn, sustinea ca teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra era populat de geti, pe care romanii i numeau daci. Scitii au venit mai trziu, acelasi Pliniu cel Batrn sustinea ca scitii aveau aceeasi origine ca si geto-dacii. n final, urma scitilor se pierde printre daci. Provincia joaca un rol important n sistemul de aparare a Imperiului Roman, constituind parte a limesului danubian. Crestinndu-se, puterea romana devine bizantina. O data cu sosirea slavilor si bulgarilor care le disputa teritoriul Bizantinilor, Dobrogea dobndeste un grad crescnd de autonomie si mai apoi devine independenta (cu seria de conducatori Dimitrie, Satza, Tatos, Seslav, Balica, Dobrotici, Ivanco), fiind alipita Tarii Romnesti de catre Mircea cel Batrn. nca de pe atunci, avea o compozitie etnica variata, aparnd n cronicile si hartile vremii sub denumirile de Velacia minor, Bulgaria tertia, Graecia tomitana sau Despotatus Vicinensis. Iachint, episcopul de la Vicina (cetate disparuta, ale carei urme sunt poate sub Isaccea sau sub Tulcea) devine primul metropolit al Tarii Romnesti n 1359. Dar dupa moartea lui Mircea cel Batrn, Dobrogea intra n componenta Imperiului Otoman ntre 1418 si 1421. Se pare, dupa anumiti cercetatori, ca Dobrogea sau parti din aceasta, au reintrat pentru scurt timp n componenta Tarii Romnesti n timpul lui Vlad Tepes (1462 - cteva luni) si a lui Mihai Viteazul (1599-1601). Deoarece n secolele XIV-XVI, Imperiul Otoman avansa spre Europa Centrala, Dobrogea era o posesiune periferica, fara o mare importanta strategica sau economica. Ea facea parte, din punct de vedere bisericesc, din Exarhatul Proilavon, cu sediul la Braila, care cuprindea si Bugeacul. Dar pe masura ce treceau anii, numarul musulmanilor crestea, ajungnd sa fie pe alocuri majoritari. n multe locuri, cultura dispare n profitul ciobanitului extensiv, fostele orase de coasta devin simple sate de pescari, n locul lor se dezvolta Babadagul si Medgidia ca trguri rurale. Ciobani din Ardeal, Moldova, Tara Romneasca transhumeaza n fiecare iarna aici, multi dintre ei (Mocanii) stabilindu-se definitiv si amestecndu-se astfel cu romnii dobrogeni (Dicienii). Aceasta situatie continua si n perioada de nceput al declinului puterii

otomane (secolul XVII). Situatia se modifica nsa dramatic, odata cu extinderea teritoriala a Imperiului rus. n secolele XVIII-XIX, Dobrogea devine un cmp de batalie ntre Turcia si Rusia. Situatia se agraveaza dupa anul 1812 cnd Imperiul rus anexeaza Basarabia astfel ca Dunarea devine frontiera ntre Rusia si Turcia. Cu acest prilej Sultanul si Tarul fac un schimb de populatii: tatarii Nogai si turcii din Bugeac vin n Dobrogea n locul unui numar echivalent de bulgari si de gagauzi care se stabilesc n sudul Basarabiei. n perioada Imperiului Otoman s-au stabilit pe teritoriul Dobrogei populatii turcice (anatolieni, selgiucizi) si, ncepnd cu secolul XVIII, dupa schisma din Biserica Ortodoxa rusa, adepti ai Bisericii de rit vechi, care se opuneau reformelor lui Petru cel Mare (Lipoveni). Dupa anul 1840, n Dobrogea au fost colonizati si germani, care au ramas pe acest teritoriu pna n 1940, cnd, n marea majoritate, au fost stramutati n Al Treilea Reich. Elementul romnesc a fost prezent n mod constant n Dobrogea n perioada otomana. Desi istoriografia straina a prezentat n general Dobrogea drept o provincie colonizata cu romni dupa 1878, n fapt, au existat sate romnesti n muntii Macinului, n jurul gurilor Dunarii si pe malul drept al Dunarii (Vlahii, Floriile, Aliman, Dunareni consemnate de Ion Ionescu de la Brad n lucrarea sa "Excursion agricole dans la plaine de la Dobroudja"). Bastinasii dobrogeni purtau traditional numele de Dicieni,despre care Vasile Prvan si George Vlsan presupuneau ca se trage de la cetatea Vicina mentionata n sursele medievale. Cartografia veche arata n jurul gurilor Dunarii numiri romnesti, ca de exemplu limanurile Albastru (azi Sinoie), Fidilimanu (azi Zmeica), Iancina (azi Razim sau Razelm) sau satele Brleni, Filipesti (azi Dunavatul de sus si de jos), Sontea (azi Mila 23), Tatomiresti (azi Tatanir), Pojorta (ulterior Pojaret, disparut), ntre timp nlocuite de numiri lipovenesti, dar care dovedesc o prezenta romneasca anterioara. Pe de alta parte, Dobrogea a fost utilizata drept pasune de iarna de catre oierii romni din Ardeal, n special de catre cei din zona Sibiului pentru o perioada ndelungata. Acestia erau cetateni austrieci si beneficiau de anumite facilitati din partea autoritatilor otomane si romne. Existenta unei populatii romne semnificative este probata si de faptul ca, in 1870, autoritatile otomane locale l numesc pe monahul Nifon Balasescu (nascut n judetul Sibiu, calugarit la Caldarusani), drept director al scolilor romnesti din Dobrogea. Nifon Balasescu nfiinteaza 21 de noi scoli romnesti n nordul Dobrogei (Tulcea, Hrsova, Macin). Dobrogea devine parte a Romniei dupa independenta, prin decizia Congresului de la Berlin (1878). Anterior Congresului de la Berlin, Tratatul de Pace ruso-turc de la San Stefano (3 martie 1878) prevedea cedarea Dobrogei la sud de o linie Rasova-Agigea de catre Imperiul Otoman catre Bulgaria, cu toate ca populatia acestei parti a Dobrogei cuprindea o majoritate relativa de musulmani (turci, tatari si cerchezi). Dar la Congresul de la Berlin, unde reprezentantii Romniei nu au fost admisi, emisarul francez a insistat ca frontiera cu Bulgaria sa porneasca de la Dunare imediat n aval de orasul Silistra

pentru a ajunge la mare ntre catunele de pescari Ofidaki (azi Vama-Veche) si Limanaki (azi Durankulak n Bulgaria) ca sa cuprinda populatia compact romneasca din satele dunarene situate ntre Silistra si Rasova, si din jurul portului Mangalia. Partea de sud, (Cadrilaterul), locuit de asemenea n majoritate de turci si de tatari, a revenit Bulgariei. n anul 1879, Romnia a cerut Bulgariei orasul Silistra si chiar a ocupat Arab Tabia, fortareata orasului. Marile puteri au acordat Arab Tabia Romniei dar Silistra a fost lasata bulgarilor. Integrarea Dobrogei n Regatul Romniei a sporit importanta provinciei, deoarece asigura iesirea la mare a statului romn. Astfel se construieste Podul de la Cernavoda pentru asigurarea legaturii feroviare directe cu restul tarii, iar orasul Constanta devine principalul port la Marea Neagra. Are loc si o stabilire sistematica a romnilor din alte provincii (n special din Muntenia si a romnilor din Transilvania) n Dobrogea, sporind ponderea elementului romnesc din regiune. Spre deosebire de restul Regatului Romniei, n Dobrogea nu existau latifundii date n arenda, ceea ce a contribuit la crearea unei populatii rurale relativ nstarite. Cadrilaterul a fost alipit Romniei n anul 1913, dupa cel de-al doilea razboi balcanic, prin prevederile Tratatului de pace de la Bucuresti. n anul 1916, dupa intrarea Romniei n Primul Razboi Mondial, pe teritoriul Dobrogei au loc operatiuni militare importante. Astfel n august 1916, trupele conduse de generalul Mackensen cuceresc Turtucaia, lund prizonieri 28.000 de militari romni. Ofensiva Puterilor Centrale a continuat. La data de 26 august armata romna a evacuat Silistra, iar la mijlocul lunii septembrie a reusit sa opreasca ofensiva inamicului pe aliniamentul Rasova -Cobadin Topraisar. La lupte a participat, de partea romna, o divizie de prizonieri srbi si croati din armata austro-ungara, formata n Rusia. n timpul Primului Razboi Mondial, Bulgaria a anexat Cadrilaterul si fsia de teritoriu pna la linia Rasova-Agigea timp de 2 ani, ocupnd restul Dobrogei (cu exceptia Deltei) pna la data de 30 septembrie 1918. La ncheierea primului razboi mondial Tratatul de pace de la Neuilly sur Seine restabileste frontiera din 1913 ntre Romnia si Bulgaria, atribuind din nou Cadrilaterul Romniei. n perioada interbelica continua procesul de modernizare a Dobrogei, nsa conditiile sunt fundamental schimbate. Porturile din nordul Dobrogei (n special Sulina si Tulcea) decad n conditiile reducerii dramatice a comertului si navigatiei pe Dunare. Constanta continua sa ramna principalul port la Marea Neagra nsa orasul este la rndul sau afectat de scaderea volumului comertului si incertitudinile legate de noul statut al navigatiei prin strmtorile Bosfor si Dardanele. Continua stabilirea n Dobrogea a numerosi romni din alte provincii, iar n anii '20, n special n partea de sud a judetului se aseaza numerosi aromni, astfel ca vechii Dicieni si Mocani devin minoritari. Tot n aceasta perioada are loc o emigrare masiva a turcilor din Dobrogea n Republica Turcia, ca urmare a politicii lui Mustafa Kemal Ataturk de a ncuraja stabilirea musulmanilor din Balcani n noul stat turc. Cadrilaterul a fost

recuperat de Bulgaria n anul 1940 prin Tratatul de la Craiova, cnd Adolf Hitler a ordonat regelui Carol al II-lea sa regleze diferendele teritoriale cu Bulgaria. n urma convorbirilor dintre cele doua state, s-a ncheiat la data de 7 septembrie 1940 tratatul care restabilea frontiera din 1912 ntre Romnia si Bulgaria. Tratatul de la Craiova a instituit si un transfer obligatoriu de populatii ntre cele doua state: toti bulgarii din nordul Dobrogei si toti romnii din Cadrilater urmau sa-si paraseasca domiciliul si sa se instaleze pe teritoriile statelor respective. Perioada comunista a fost deosebit de grea pentru Dobrogea. Autoritatile comuniste au facut presiuni asupra taranilor pentru a colectiviza regiunea, astfel ca n anul 1955, Dobrogea a fost declarata prima regiune colectivizata a Romniei (Nicolae Ceausescu si-a facut aici o parte din cariera). Aceasta politica a ruinat satele Dobrogei si a determinat un exod rural masiv spre centrele urbane, n special spre Constanta. n aceste conditii, si n Dobrogea au existat grupuri armate de rezistenta contra puterii comuniste. Dintre acestea cel mai semnificativ a fost grupul Haiducii Babadagului, care a actionat n perioada 1949 -1952. De asemenea, n 1949, conducerea comunista a Romniei a organizat construirea canalului Dunare -Marea Neagra, folosind n special detinuti politici, supusi unui regim de exterminare. Construirea canalului a fost abandonata n anul 1955. Lucrarile la Canal au fost reluate n anul 1975 si au fost ncheiate n anul 1984. n anul 1986 a fost dat n folosinta Canalul Poarta Alba Navodari. n perioada de dupa 1989, Dobrogea a suferit pe fondul general al crizei generale a economiei romnesti. Disparitia flotei comerciale romne, declinul general al navigatiei pe Dunare ca urmare a razboaielor din fosta Iugoslavie, pierderea locului privilegiat al portului Constanta, de principal punct de tranzit al exporturilor romnesti si declinul turismului la Marea Neagra au afectat negativ economia Dobrogei. 1.4. Prezentarea principalelor elemente de cadru natural ale Dobrogei Relieful se defineste ca totalitatea neregularitatilor scoartei terestre ce mbraca Terra. Relieful Dobrogei este din punct de vedere al componentelor unul complex, deoarece are podisuri (fostii munti Hercinici), depresiuni, chei (Cheile Dobrogei), litoral (litoralul Marii Negre), delta (Delta Dunarii), suprafete ntinse -cmpii, locuri desertificate. n cadrul subprovinciei ponto-danubiene, ansamblul fenomenelor fizico-geografice pune n evideta aspecte foarte variate. Dobrogea se detaseaza ca unitatea cea mai bine conturata prin prezenta Dunarii si Marii Negre. Din punct de vedere al reliefului, Dobrogea se mparte n: Dobrogea de nord, cunoscuta n literatura de specialitate si sub numele de Dobrogea muntoasa (de orogen) este constituita din horstul dobrogean (Dobrogea hercinica) si Dobrogea antesiluriana, un compartiment al sistemelor caledonice si

hercinice din paleozoic, antrenat n miscarile chimerice din mezozoic, dar nu strain de eforturile orogenice din mezocretacic. Dobrogea de sud sau Dobrogea de platforma; n totalitatea ei reprezinta o unitate de platforma structurala, larg dezvoltata, cu fragmentare pronuntata, realizata pe un fundament de sisturi cristaline si sisturi verzi. Miscarile de tip bascula din pliocen si cuaternar au determinat ondularea formatiunilor geologice de suprafata, fapt reflectat n unele aspecte de relief. Dobrogea maritima reprezinta cel mai complex tinut dobrogean sub aspect morfobio-pedologic, la care se mai adauga particularitati climatice, unice de pe ntinderea tarii noastre, caracterizate mai ales prin conditiile de insolatie deosebit de favorabile curei heliotermice.

Muntii Macinului. Acesti munti reprezinta martorul rezidual cel mai evident al orogenezei hercinice de la sfrsitul Paleozoicului cu aspect de inselberg. Ei ocupa coltul de nord-vest, ridicnduse deasupra Ostrovului Brailei cu peste 300-400m si se prelungesc sub forma unei culmi nguste deluroase (numita Pintenul Bugeacului) pna n apropiere de Galati. Spre sud-est sunt separati de Podisul Babadagului prin Pasul Iaila sau Carpelit. La vest sunt flancati de Ostrovul Brailei, spre care cad n trepte, iar la sud-est ei depasesc valea larga a Taitei si ajung pna n valea Lozovei, nglobnd astfel doua mici culmi: Coslugea si Boclugea. Aceasta delimitare morfologica corespunde si cu linia de ncalecare tectonica (falia inversa) Luncavita-Consul, care-i separa de Dealurile Niculitel. Un alt punct de separatie ntre aceste unitati este Pasul Teilor, care se afla ntre bazinele Taitei si Luncavitei. Avnd n ansamblu forma unui triunghi ascutit, Muntii Macinului au cea mai mare latime ntre localitatea Turcoaia si valea Lozovei, unde ating 24 km. Ei se desfasoara pe directia de NV-SE sub forma unor culmi paralele, din ce n ce mai numeroase si mai fragmentate n partea de S-SV, avnd o culme principala, ncepnd n pintenul Bugeacului si pna n Dealul Carpelit. Acest lant muntos principal culmineaza ca naltime n vrful Tutuiatu (467 metrii). n prelungirea acestuia spre nord vest se afla vrful Pietrosul Mare (426 metrii) si culmea Pietrosu, naltimile scaznd treptat, ajungnd la 100-170 metrii n apropiere de localitatea Vacareni, iar n pintenul Bugeacului, la 95 metrii. Spre sud-est de vrful Tutuiatu, culmea principala a Muntilor Macin se continua printr-o serie de culmi deluroase, cum sunt Dealul Costiag (428 metrii), Dealul Negoiu cu vrful Piatra Mare (380 metrii), Dealul lui David (354 metrii), Dealul Crapcea (344 metrii), Dealul Carapcea si Dealul Carpelit (350 metrii). Formatiunile geologice predominante aici sunt granitele gnaisice, sisturile, grauwackele si conglomeratele (formatiunea de Carpelit), granitele si dioritele din partea cea mai nalta, n care se afla vrful Tutuiatu) cuartitele, filitele etc. Urmeaza spre vest prima

culme secundara numita Culmea Cheii, cu vrful Pricopan (370 metrii) si Masivul Magina (285 metrii), ce se ndreapta convergent prin Dealul Carapacea tot spre Dealul Carpelit. Culmea Pricopanului sau Cheii (cu numeroase vrfuri ascutite) si Masivul Megina nchid depresiunea longitudinala Greci, drenata de doua vai largi, Dumbravei si Plopilor, ce se prelungeste spre nord-est cu partea superioara a depresiunii Cernei. Aceasta culme secundara este constituita din granite gnaisice, micasisturi, cuartite si amfibolite, intens dezagregate. Spre nord-vest, culmea Pricopanului si prelungeste prin Dealul Sararica, dar cu naltimi mai mici. Tot spre vest, urmeaza a doua culme secundara, paralela cu cele precedente, formata din mai multe masive mamelonare, cu caracter insular, nnecate n loess si asezate n culise, n care se deosebesc dealurile Orliga (117metrii), Carcaliu (95 metrii), Piatra Rioasa (112 metrii), Priopcea (409 metrii) si Mircea Voda (206 metrii). Acestea sunt constituite din cuartite, care predomina n masivul Priopcea, din micasituri, filite etc. si dezvoltate n plina zona stepica, joasa. Ultimele naltimi, care se prezinta sub forma de masive cu totul izolate, sunt Iacobdeal, cu vrful Victoria (341metrii) si Piatra Rosie (ambele constituite din granite), apoi Dealurile Bujoarele (380metrii), n care apar gresii, sisturi si calcare de varsta devoniana. Pe latura estica a Muntilor Macin, pna la valea Lozovei, apar numai doua culmi paralele, prima formata din Dealul Coslugea (336 metrii) si a doua din dealurile Prlita si Boclugea (393 m), constituite, de asemenea, din cuartite, filite, granite de vrsta proterozoica. n nord-estul Muntilor Macin se afla Depresiunea Taitei superioare, cu caracter longitudinal (Nifon Balabancea -Horia), care, prin Pasul Teilor, se prelungeste n depresiunea Luncavitei. n cuprinsul depresiunii Taitei superioare apar ntinse glacisuri deluvio-proluviale cu terenuri bune pentru culturi si pasuni. n general, Muntii Macinului se prezinta din punct de vedere tectonic sub forma unui mare anticlinoriu, din care eroziunea, foarte accentuata si ndelungata, a scos la zi granitele din corpurile locolitice de adncime. n timpul transgresiunii triasice ei formau o insula. Liniile structurale generale, n special sistemul de falii inverse cu directii NV-SE ale Muntilor Macin se reflecta n relieful acestuia nu numai prin orientarea culminor muntosdeluroase, ci si prin orientarea culmilor munots-deluroase si prin directia vailor principale, cum sunt Luncavita, Taita, Lozova, etc. Acesti munti, cu naltime redusa si aspect de dealuri (asa cum arata cele mai multe denumiri din cuprinsul lor), se impun n peisajul geografic general prin numeroase vrfuri ascutite si versanti abrupti, plini de grohotisuri(n special sectoarele granitice). Podisul Babadagului. Este situat n partea de SE a Romniei, n Dobrogea si face parte din unitatea de ordinul I numita Masivul Dobrogei de Nord. Ca unitati vecine de relief remarcam n partea

de sud -Podisul Casimcei, dincolo de culoarul tectonic Peceneaga -Camena, Lunca Dunarii la vest, Sistemul lagunar Razim -Sinoe, spre care coboara brusc, printr-o serie de capuri abrupte (Iancina, Dolojman) la est, iar la nord valea rului Taita. Podisul Babadagului este eminamente sedimentar, alcatuit din depozite marno-grezoase de vrsta creatica. Are altitudini care descresc de la vest (circa 300-400 metrii), spre est. Altitudinea maxima este atinsa n Dealul Crjelari (402 metrii). Podisul Casimcei. n partea nordica a judetului Constanta se desfasoara marginea sudica a Podisului Casimcea, format din sisturi verzi strns cutate, pe care se gasesc calcare jurasice si depozite de loess. Partea centrala a podisului, cu naltimi ntre 100 si 200 metrii n cea mai mare parte, are un relief larg ondulat cu fragmentare slaba si presarat cu rari martori de eroziune (colti stncosi de sisturi verzi) care strabat cuvertura de loess. Marginea dunareana a Podisului Casimcea este puternic fragmentata de vai adnci si asimetrice tributare Dunarii, cu versanti supusi eroziunii torentiale. Spre sud, marginea litorala a Podisului Casimcea este marcata de doua trepte de abraziune marina formnd litoralul Marii Negre. n partea de sud-est a Podisului Casimcea, rocile calcaroase au permis dezvoltarea reliefului carstic reprezentat prin lapiezuri, doline, polii, pesteri, de mici dimensiuni ( de exemplu pesterile La Adam si Gura Dobrogei) si vai n chei (Cheile de la Gura Dobrogei). n Valea Casimcei, ntre localitatile Cheia -Trgusor -Gura Dobrogei au fost descoperite 15 pesteri cu mare importanta arheologica si paleontoligica: Pestera Mireasa, Pestera de la Ghilingic, Pestera Babei, Pestera La Adam, Pestera Casian, Pestera Liliecilor, foarte bogate n fosile si ceramica. Podisul Dobrogei de Sud este un podis structural a carui altitudine absoluta scade de la 200 metrii pe dreapta vaii Casimcea, pna la sub 50 metrii n largul culoarului transversal al vaii Carasu (n prezent canalul Dunare -Marea Neagra). Spre sud vest, altitudinea creste ajungnd la 200 metrii, n apropierea granitei de stat cu Bulgaria. Podisul Dobrogei de Sud este constituit dintr-o placa groasa de calcar cohilifer sarmatian suprapusa peste calcare compacte care la rndul lor sunt deasupra depozitelor de marne. Aspectul general este de cmpie nalta, calcaroasa, acoperita cu depozite groase de loess, care domina prin abrupturi unitatile nvecinate mai joase (valea Dunarii n vest si litoralul maritim n est). Diferentierile fizico-geografice existente n cadrul Podisului Dobrogei de Sud au condus la stabilirea mai multor subunitati: 1. Valea Carasu 2. Podisul Medgidiei 3. Podisul Cobadin 4. Podisul Oltina

5. Podisul Negru Voda 6. Podisul Topraisar Caracteristica reliefului Podisului Dobrogei de Sud o constituie reteaua de vai ramificate care l-au fragmentat puternic. Pe marginea dinspre Dunare vaile se termina cu limane fluviatile -Boasgic, Seimeni, Cochirleni, Baciu (Vederoasa), Limpezisul, Mrleanu, Oltina si Buceag. Zona dunareana este reprezentata de terasele de abraziune lacustra si fluviala sapate n marginile vestice ale podisurilor - Casimcea, Medgidia, Cobadin si Oltina. Cmpia Baraganul este o cmpie din sud-estul Romniei cunoscuta pentru solul sau negru si cu un continut bogat de humus, precum si datorita vegetatiei de stepa (datorita climatului deosebit de aspru: veri fierbinti si uscate; ierni foarte geroase cu batai de crivat). Face parte din Cmpia Romna, fiind sectorul estic al acesteia. Este delimitata n sud si est de Dunare, iar n nord de rul Buzau. Limita vestica este un aliniament care uneste localitatile Buzau-Urziceni-Budesti-Oltenita.Orasul Bucuresti nu face parte din Baragan, ci din Cmpia Vlasiei. Zona climatica Cea mai mare parte a Dobrogei are un climat de ariditate, cu temperaturi medii mari (1011C), temperaturi ridicate vara (22-23 C), precipitatii reduse (n jurul valorii de 400mm/an), zile tropicale si secete frecvente; bate frecvent Crivatul, geros iarna si uscat vara. Spre litoral exista un climat cu influente pontice, mai moderat termic, brize diurne si insolatie puternica.Influenta cresterii altitudinii este relativ redusa. La altitudini de peste 300m (n nordul Dobrogei) exista un climat de dealuri joase, cu o temperatura medie mai scazuta (9-10 C) si precipitatii mai bogate (500600mm/anual). Temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie) este pe cea mai mare ntindere de -1 la -2 C, dar n extremitatea sud-estica (zona Mangalia) este pozitiva: acest areal din apropiere de Mangalia este asadar cea mai calduroasa regiune iarna. Amplitudinea termica anuala este destul de diferentiata: 23-24C n jumatatea "dunareana" a Dobrogei si 21-22 C n jumatatea "maritima" a climatului litoral. n mod similar se ajunge pe litoral la 10-20 zile tropicale, fata de 30-40 zile spre Cmpia Romana. O particularitate climatica a Dobrogei este ca zona litorala (alaturi de Delta Dunarii) este cea mai secetoasa regiune din tara, cu precipitatii mai mici de 400mm/anual n interiorul podisului. Vegetatia n functie de conditiile fizico-geografice pe teritoriul judetului Constanta,se gasesc concentrate un numar mare de ecosisteme, de o mare varietate, ncepnd cu

ecosistemele terestre de stepa, silvostepa si padure sfrsind cu ecosistemele acvatice, marine si lacustre, din lungul litoralului si Dunarii. Zona stepei, cu limita superioara de 50-100m altitudine, cuprinde o vegetatie superioara doar n locurile improprii culturilor pe fsiile de pasuni ori n rezervatiile naturale. Zona silvostepei ocupa spatii reduse ca suprafata n sud-vestul judetului, dar sub forma de plcuri izolate apare si pe versantii vailor abrupte. Zona de padure ocupa, n judetul Constanta arealele cele mai restrnse cca 3% din teritoriul acestuia. Zona vegetatiei nisipurilor maritime ocupa suprafete restrnse. n vederea consolidarii falezelor si fixarea nisipurilor pe plaje au fost plantate specii de arbusti. Pe solurile sartaoase, de-a lungul zonei nordice a litoralului, apare o vegetatie halofila (de saraturi). n zona litorala si dunareana a limanurilor cu apa dulce, pe depozite lacustre, se contureaza biotopul marginal palustru, n care vegetatia este predominant hidrofila. Vegetatia Marii Negre este formata din asociatii de plante , alge de marimi si culori diferite si iarba de mare singura planta cu flori din apele marine romnesti. n localitatile urbane si n statiunile litoralului, n special, spatiile verzi intravilane , au un rol estetic peisagistic deosebit. Fauna ntr-o strnsa legatura cu raspandirea solurilor si vegetatiei ntlnim o varietate foarte mare de vietuitoare. Datorita acestor raporturi de interdependenta raspandirea teritoriala a vietuitoarelor urmeaza aproape fidel arealele de vegetatie. n regiunea de stepa, cea mai extinsa n limitele judetului Constanta, fauna prezenta se caracterizeaza printr-un mare numar de pasari si rozatoare care-si gasesc hrana din belsug. Printre speciile caracteristice stepei din judetul Constanta se numara popndaul, cel mai daunator si iepurele vnat bine apreciat. Se mai ntlnesc n numar mare orbetele mic, soarecele de cmp si sobolanul cenusiu. Dintre animalele carnivore putem aminti dihorul de stepa, dihorul patat, grivanul, sarpele rau. Reptilele sunt reprezentate prin gusterul vargat, soprla de stepa si broasca testoasa dobrogeana. Dintre pasari amintim potrnichea, graurul, cotofana, uliul parumbar, uliul serpar, prepelita si ciocrlia. n lacurile din lungul litoralului si pe malul Dunarii sunt ntlnite frecvent exemplare de: sarpe de apa, pesti importanti pentru pescuit (caras, crap, biban, salau) si numeroase pasari: chiriachite, pescarusi, cormorani, strci cufundaci, fugaci, gste, majoritatea oaspeti de primavara. Pe nisipurile maritime fauna este reprezentata prin numeroase cochilifere (scoici japoneze , scoici albe, midii, stridii). Dintre mamiferele mai rar ntlnite putem aminti unele specifice Dobrogei: vulpea carbunareasa, prsul de copac, jderul de piatra si dihorul patat. Solurile

Solurile au o dispunere etajata sub forma de fsii n directia vest-est, pe fundalul carora s-au format local soluri intrazonale. Cernoziomurile sunt soluri caracteristice pentru stepa dobrogeana ocupnd cea mai mare parte din suprafata judetului. Solurile balane sunt raspndite n vestul judetului ntr-o fsie ngusta ntre Rsova si Cernavoda si ntre Topalu si Grliciu. Aceste soluri formate pe suprafete orizontale sau cu pante foarte mici avnd altitudini de peste 100m (150-250m), pe leossuri, argile si aluviuni, unde stratul freatic se afla la adncimi sub 20m. Pe teritoriul judetului Constanta se ntlnesc mai multe subtipuri de cernoziomuri: carbonatic, castaniu de padure, ciocolatiu si cambrice. Dintre solurile azonale putem aminti solonceacurile, solurile hidromorfe, solurile aluviocoluviale si rendzinele. Pe suprafete foarte mici, insular, izolate mai pot fi intlnite randzinele, rogosolurile, nisipurile si litisolurile. Bogatiile subsolului Resursele naturale de sol si subsol ale judetului sunt variate. Astfel, mineurile nemetalifere (diatomice si argile bentonice, nisip verde glauconitic, creta etc.) au o larga raspndire geografica n partea centrala nordiaca, iar rocile calcaroase (larg folosite n constructii) se afla pe ntreg teritoriul al acestuia. Subsolul judetului Constanta ofera si ape minerale prin izvoarele de la Topalu si Mangalia. Principala resursa economica a zonei litorale o constituie pestele. Alte surse importante sunt: iarba de mare si algele rosii. Capitolul II Analiza si valorificarea potentialului turistic natural al Dobrogei Unul dintre elementele definitorii n cadrul turismului l reprezinta potentialul natural. Datorita numarului mare de resurse naturale, prezente n sectorul romnesc al Dunarii, am recurs la o mpartire a potentialului natural pe cele 2 sectoare (respectiv CalarasiTulcea, Tulcea-Marea Neagra), putnd fi evaluate pentru fiecare sector n parte principalele forme de turism practicabile, sau care se pot dezvolta, evident, pe fondul unei infrastructuri adecvate (ex:tur de afaceri, tur stiintific). Sectorul Calarasi-Tulcea se bucura de resurse turistice variate, nu de complexitatea celor prezente n zona defileului Dunarii, dar suficient de interesante pentru a permite amenajari turistice atractive. Formele de turism generate de aceste resurse sunt n principal sporturile nautice, pescuitul sportiv, croaziere pe Dunare si pe canalul Dunare Marea Neagra. Ultimul sector se bucura de atractivitatea Deltei care ofera n plus fata de celelalte sectoare posibilitatea practicarii unui turism stiintific, avnd n vedere importanta internationala a acestei rezervatii. De asemenea, se poate avea n

vedere dezvoltarea turismului afacerii prin congrese si reuniuni att n Delta ct si n Braila, Galati si Tulcea. 2.1. Potentialul turistic al reliefului Pozitia geografica (Anexa 1): a) Dobrogea de Nord, limite: n vest se afla Lunca Dunarii, n Est se afla Zebil-Enisala si Jurilovca-Ceamulia, iar n Sud se afla aliniamentul Peceneaga-Camena.Subunitati: - Muntii Macin (Anexa 2): Sunt ncadrati ntre valea Dunarii n vest si nord, culoarul sculptat de Luncavita si Taita spre est si culoarul depresionar Traian -Mircea Voda -Horia spre sud. Muntii Macinului, au o deosebita importanta ntre muntii tarii, fiind cei mai vechi munti din Romnia, interesul deosebit al cercetatorilor fiind orientat datorita numeroaselor vestigii istorice catre sapaturile arheologice, dar n egala masura si catre alte segmente de cercetare stiintifice ale vastului tezaur natural existent aici: geologic, botanic, zoologic. Atractiile antropice de interes cultural-istoric n vecinatatea Parcului National Muntii Macinului sunt: Podisul Niculitel(Anexa 4) care se desfasoara ntre vaile Dunarii n nord afla n Valea Telitei, n est Valea Taitei, n sud Vaile Lazovei si Luncavitei n vest. Este o zona bine mpadurita n care circulatia se realizeaza prin culoare depresionare n lungul vailor principale. Relieful regiunii, format dintr-o succesiune de coline si terenuri plane, larg nvalurat, nu ridica probleme pentru viticultura; lumina si caldura sunt peste tot din belsug; solul are o buna structura si fertilitate si contine toate elementele chimice de care vita de vie are nevoie. Apa din precipitatii nu este ctusi de putin n prisos, fapt care constitute o buna premisa pentru obtinerea unor vinuri de nalta calitate. Dealurile Tulcei, ocupa jumatatea nord estica a Dobrogei de Nord. Altitudinea maxima este n Dealul Denistepe, 270 metrii. Obiective turistice naturale: rezervatia naturala Murighiol, Dealurile Bestepe, balti. Podisul Babadag (Anexa 5) este la origine bazin sedimentar; are ca limite spre nord o coasta ce coboara spre culoarul Babadag-Nalbant-Cerna, iar spre sud un alt versant n coasta, corespunzator liniei tectonice Peceneaga-Camena. Moara Sarichioi este obiectivul turistic natural ntlnit n acest podi. (Anexa 6).

b) Podisul Dobrogei Centrale are ca limite la nord linia tectonica Peceneaga-Camena, iar la sud Topalu-Tsaul. Podisul Dobrogei Centrale are urmatoarele subunitati: - Podisul Casimcei (Anexa 7) - Podisul Daeni-Hrsova - Podi ul Istriei Geologia. Podisul Dobrogei se prezinta ca un mozaic petrografic, aici fiind prezente roci magmatice (granite, bazalte, diabaze), roci metamorfice (cuartite si sisturi verzi) precum si roci sedimentare (calcare de vrste diferite, loessuri, nisipuri) care se impun n peisaj printr-o varietate de forme (Anexa 8). Relieful. Podisul Dobrogei are o altitudine medie n jur de 125m, constituind o unitate joasa. naltimile cele mai mari se gasesc n nord-vest n Culmea Pricopan (Vf. Tutuiatu 467m). (Anexa 9) Modelarea ndelungata si realizarea unei suprafete de tip pediplena a dus la retezarea tuturor structurilor indiferent de vrsta. 2.2. Potentialul climato-turistic Cea mai mare parte a Dobrogei are un climat de ariditate, cu temperaturi medii mari (1011C), temperaturi ridicate vara (22-23C); precipitatii reduse (n jurul valorii de 400mm/an), zile tropicale .i secete frecvente; bate frecvent Crivatul, geros iarna si uscat vara. Spre litoral exista un climat cu influente pontice, mai moderat termic, brize diurne si insolatie puternica.Influenta cresterii altitudinii este relativ redusa. La altitudini de peste 300m (n nordul Dobrogei) exista un climat de dealuri joase, cu o temperatura medie mai scazuta (9-10C) si precipitatii mai bogate (500-600 mm/anual). Cantitate mare de radiatie solara 125 kcal/cm/an; durata de stralucire a soarelui de 22002500 de ore. Relieful lipsit de padure favorizeaza intensificarea climatului continental : -topoclimat de dealuri joase n nord-vestul podisului -topoclimat de podis jos naltimi sub 200 de metrii. 2.3. Potentialul turistic al apelor Pnzele de apa aproape lipsesc la suprafata, iar cele de la baza unor deluvii au debite reduse. Reteaua hidrografica este tributara Dunarii si Marii Negre. Directia Apelor Dobrogea Litoral are n administrare o suprafata de 16.501 km2 (judetele Constanta, Tulcea si parte a judetului Braila), structurata pe bazinele hidrografice Dunare si Litoral.

Reteaua hidrografica administrata masoara 1.623 km cursuri de apa interioare, din care n bazinul hidrografic Litoral 842 km iar n bazinul Dunare 781 km si 341,5 km de fluviu Dunare (fluviul Dunare, de la Ostrov la confluenta cu bratul Macin, fluviul Dunare de la Giurgeni la Braila, bratele Macin, Ru si Dunarea maritima). Lacurile naturale, n suprafata totala de 15.500 ha, sunt reprezentate de lacuri amplasate n Insula Mare a Brailei, malul drept al Dunarii si lacuri litorale din care, de o importanta deosebita este lacul terapeutic Techirghiol, preluat n administrare ca urmare a aparitiei HG nr. 1266/2000. O componenta deosebit de importanta a cadrului natural este reprezentata de plajele Marii Negre, din care plajele cu caracter turistic au o suprafata de circa 230 ha.Lucrarile de ndiguire masoara 192,6 km, din care 127,8 km asigura linia de aparare a Dunarii, alaturi de lucrari ale altor detinatori. O importanta deosebita o au lucrarile de ndiguire din bazinul hidrografic Litoral, n lungime de 64,7 km, lucrari cu rol de protectie a complexului lagunar Razim Sinoe. Lucrarile de regularizare a albiilor nsumeaza o lungime de 163,2 km, din care n bazinul Dunare 18,2 km, iar n bazinul Litoral 145,0 km. Directia Apelor Dobrogea Litoral are n administrare lucrari hidrotehnice de reglare a nivelurilor n principalele lacuri litorale, reprezentate de stavilarele Periboina, Edighiol, Siutghiol, Tabacarie si Mangalia. Directia Apelor Dobrogea Litoral detine de 35 de baraje, din care 32 au caracter nepermanent, iar 3 de baraje sunt permanente. Barajele nepermanente sunt amplasate n bazinul hidrografic al Canalului Dunare Marea Neagra, cu rol n atenuarea viiturilor, retentia debitelor solide precum si limitarea efectelor eventualelor poluari accidentale, avnd n vedere ca bazinul canalului este strabatut de traseul conductelor de transport pentru produse petroliere. Barajele cu caracter permanent fac parte din sistemul de protectie a Lacului Techirghiol, avnd rol de oprire a fluxului de apa dulce n lac. Sistemul de protectie a lacului Techirghiol este reprezentat, de asemenea, de 5 foraje de contur, 4 statii de pompare, canale de evacuare a apei, executate n etapa a II a a proiectului Protectia si mbunatatirea lacului Techirghiol , in anul 1980. Directia Apelor Dobrogea Litoral are n administrare un numar de 19 cantoane, 7 sedii (DADL, SGA Tulcea, SH Cernavoda, 4 sedii de formatii), 2 ateliere de ntretinere si reparatii, aflate n domeniul public sau privat. n vederea sustinerii activitatii de exploatare si ntretinere a acestor lucrari hidrotehnice, ct si pentru conservarea si protejarea cadrului natural aflat n administrare, Directia Apelor Dobrogea Litoral este structurata pe 2 sisteme de gospodarire a apelor (Constanta si Tulcea), 2 sisteme hidrotehnice (Dunare si Tulcea), cu un numar total de 9 formatii de lucru si 2 ateliere de ntretinere si reparatii pentru utilajele si mijloacele de transport proprii.

Datorita caracteristicilor geografice, morfologice si hidrografice ale spatiului Dobrogea, precum si existentei unor elemente unice ale cadrului natural (plajele litorale si lacul terapeutic Techirghiol), activitatile derulate de institutia noastra prezinta anumite particularitati, fiind axate, n principal, alaturi de exploatarea, ntretinerea si repararea lucrarilor hidrotehnice, pe urmatoarele actiuni: - mentinerea continua n stare de functionare a sistemului de protectie a Lacului Techirghiol - protectia si ntretinerea plajelor litoralului Marii Negre. 2.4. Potentialul turistic al componentelor nvelisului biogeografic Milioane de pasari trec pe aici spre si dinspre nord-estul Europei. Ca si Dobrogea continentala, nu numai Delta Dunarii, este extrem de importanta zona avifaunistica a Romniei si printre cele mai importante ale Europei. Exista aici nu numai un numar mare de specii, ci si cel mai mare numar de exemplare de pasari salbatice din tara. Lista pasarilor din Dobrogea cuprinde 372 de specii: 95 dintre acestea se afla pe Directiva Pasarilor, iar dintre aceste 95 de specii n jur de 62 cuibaresc n Dobrogea. Dobrogea nu este doar cel mai important loc de migratie, ci .i cel mai important loc de iernat pentru peste un milion de pasari din nordul Europei. Chiar daca multe dintre acestea se ntlnesc n delta, n zona lagunara si n apele marine de-a lungul coastei, zeci de mii de Branta ruficollis (Gste cu gt rosu) pasari global amenintate si strict protejate, alaturi de sute de mii de gste .i grlite se hranesc din octombrie pna n martie n aproape toata Dobrogea continentala. Ele zboara zilnic din zona lacurilor si a lagunelor spre locurile de hranire din Dobrogea continentala. De multe ori zboara si pe ceata si chiar dupa lasarea ntunericului, iar posibilitatea de a se lovi de instalatiile eoliene e mare. Nici amplasarea eolienelor n zone agricole nu e o solutie n Dobrogea. Gstele salbatice nu mai dorm n rezervatie, hranirea nsa, pe ntreaga durata a zilei, o fac n zonele agricole de pe tot ntinsul Dobrogei. Structura culturilor pe terenurile nvecinate instalatiilor se schimba mai n fiecare an, deci va fi greu de prezis unde vor fi zone fara gste. O mare parte din pasarile rapitoare dobrogene (toate protejate) se hranesc lungi perioade de timp n aceste zone de stepa si silvostepa; hrana lor preferata constnd n mamifere mici, pasari, reptile si lacuste. Tocmai aceste zone sunt solicitate si de ntreprinzatori. Pasarile pot cuibari n locuri strict protejate,nsa zilnic se vor hrani printre instalatiile eoliene, avnd toate sansele de a intra n coliziune cu acestea chiar daca sunt situate n afara rezervatiilor. Nu se pot delimita cu acuratete traseele de migratie n Dobrogea, a a cum cer unele autoritati localeinteresate. Traseele de migratie nu sunt asemenea

soselelor sau cailor ferate. Conditiile meteo pot influenta puternic deplasarea pasarilor. De aceea nu e o exagerare considerarea celei mai mari parti a spatiului dintre Dunare si Marea Neagra ca un singur culoar de migratie si nu e doar o metafora cnd afirmam ca ntreg judetul Tulcea este gura larga a plniei prin care se scurg pasarile migratoare spre Bosfor. Un foarte mare procent al suprafetei judetului Tulcea este parte a diferitelor propuneri de SPA-uri, SCI-uri si rezervatii,aproape toate ndeplinesc conditiile de a face parte din reteaua internationala de site-uri Natura 2000. Nu doar zburatoarele (pasarile sau liliecii) vor avea de suferit ci si habitatele, deoarece se vor construi cai de acces capabile sa suporte masini si instalatii de mare tonaj necesare la montare, locul va fi mpnzit cu retele electrice iar astfel si importante zone pentru plante protejate vor fi afectate iremediabil. n ceea ce priveste flora, Dobrogea e n top: dealurile stncoase si padurile Dobrogene au peste 1900 de specii de plante superioare (~60% din speciile ntregii tari), dintre acestea peste 400 de specii sunt trecute pe Lista Rosie Nationala, 12 specii pe lista rosie europeana. Multe astfel de locuri cu plante rare vor dispare datorita drumurilor morilor de vnt ce vor fi construite pe colinele si dealurile dobrogene cu vegetatie stepica. Tarmul marii poate fi stncos n care caz sfrseste uneori brusc n apa, sau este separat de ea printr-o fsie ngusta alcatuind falezele, ori este nisipos continundu-se pe nesimtite pna departe, cu nisipul fundurilor submerse. Pe plaja animalele de uscat sunt aproape de cele din apa, la nivelul plajelor s-a nfiripat si fenomenul care continua sub ochii nostri adica trecerea de la viata marina, originara, la cea de uscat. Ca specii mai importante ale faunei Marii Negre mentionam: 1)Repedea (Cicindella contorta) 2)Scoicuta de mare (Mesodesma corneum) 3)Crabul-de-nisip (Portunus) 4)Creveta de nisip (Crangon crangon) 5)Bigeg (Diogenes pugilator) 6)Midia (Mytillus galloprovincialis) Viata din lacurile litorale n Techirghiol deosebim o viata planctonica, dublata de una de fund, bentala. Viata planctonica este dominata masiv de o mica gnganie rosie ce noata cu burta n sus si se numeste Artemia salina. Din fauna lacurilor dulci, pe lnga pestii dulci obisnuiti mai

ales vestitii crabii ai lacului Siut-Ghiol amintim doar pe Gambusia affinis recent ncetatenit n apele noastre. Fauna terestra din zona de litoral Multele specii de fauna caracteristice locului imprima Dobrogei alaturi de plante un aspect colorit mediteranean. Vom aminti binenteles de sumedenia de insecte specifice litoralului, multe specii si chiar genuri noi pentru stiinta. De exemplu: greierul-bortos (Bradyporus longicollis). Tot printre ortoptere amintim "calugarita" ca si "Mantis religiosa". Dintre gndaci amintim carabusii patati, carabusul Anoxia villosa care este o raritate a regiunii, apoi marele scarabeu, gndac negru cu coloana frontala. Dintre fluturi amintim: Argynnis pandora si Arctia villica. Viperele nu traiesc n locurile obisnuit vizitate ale Dobrogei, doar n delta gasim Viperele-destepa, periculoase pentru animale dar nu si pentru om. Ca reptile des ntlnite amintim: Lacerta trilineata dobrogica si testoasa de uscat. Pasari. Lnga malul marii putem observa rotirile elegante a ctorva specii de pescarusi,mai ales ale lui Larus argentatus cachinnans. Alte pasari: cormoranul, nagati, ciocrliile gulerate, dropii, etc. Mamifere. Pe lnga iepuri, dihori, lupi, vulpi, hrciogi si numerosi popndai, Dobrogea adaposteste si unele mamifere caracteristice. Astfel sunt: hrgiogul mic, catelul de pamnt, dihorul patat, dihorul de stepa si soarecele Sicista. (Anexa 10) 2.5. Prezentarea principalelor arii protejate Ariile protejate constituite pe teritoriul judetului Tulcea si recunoscute la nivel national, nsumnd o suprafata de 586.238,05 ha, din care o Rezervatie a Biosferei -Delta Dunarii care este structurata pe zone functionale astfel:zone cu regim de protectie integrala -50. 600 ha, zone tampon223.300 ha; Parcul National Muntii Macinului cu osuprafata de11.321ha, 18 Rezervatii Stiintifice incluse n RBDD si 9 Rezervatii Naturale. Rezervatiile stiintifice sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor habitate naturale terestre si/sau acvatice, cuprinznd elemente reprezentative de interes .tiintific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic sau de alta natura. Rezervatia stiintifica Valea Fagilor: Localizare: avnd o suprafata totala de 154 ha, rezervatia este situata n perimetrul parcului National Muntii Macinului, n vecinatatea Comunei Luncavita, pe drumul judetean Luncavita-Nifon.

Descriere: rezervatia forestiera reprezinta o insula relictara de fagi ascunsa ntr-o vale ngusta si umeda, la peste 300 km distanta de fagetele carpatice, exemplarele ntlnite aici atingnd dimensiuni de 1 metru grosime si 38 de metrii naltime. Aceasta rezervatie face parte din unitatea geologica si geomorfologica a Muntilor Macin, rezultati n urma orogenezei hercinice. Din punct de vedere geomorfologic este amplasat pe un versant cu expozitie nordica. Vegetatia: arboretele din cadrul rezervatiei cuprind att paduri de sleau cu gorun si fag ct si un tip de padure specific cunoscut sub denumirea de fageto-carpinet dobrogean cu Carex pilosa. Acest din urma tip de padure este constituit din fag (Fagus sylvatica, F. taurica) n proportie de 50%, carpen (Carpinus betulus) 40% si tei argintiu (Tilia tomentosa) 10%. Exemplarele de fag ating dimensiuni impresionante de 1 metru grosime si 38metrii naltime. Etajul inferior al arborilor este alcatuit din: Tilia cordata (tei), Ulmus montana (ulm), Acer campestre (jugastru), Acer platanoides (paltin de cmp), Ulmus laevis, Quercus petraea (gorun), Fraxinus angustifolia (frasin), Populus tremula (plop tremurator), Sorbus aucuparia (scorus de munte). Subarboretul este compus din: Corylus avellana (alun), Euonymus verrucosa (salba rioasa). Stratul ierbos este compus din: Dryopteris filix-mas (feriga), Cystopteris fragilis, Asarum europaeum (pochivnic), Mercurialis perennis (breiul), Pulmonaria officinalis (mierea ursului), Asperula odorata (vinarita), Carex pilosa (leandru),etc. (Anexa 11) Parcurile nationale sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor esantioane reprezentative pentru spatiul biogeografic national cuprinznd elemente naturale cu valoare deosebita sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic, sau de alta natura, oferind posibilitatea vizitarii n scopuri .tiintifice, educative, recreative si turistice. Parcul National Muntii Macinului Avnd lungimea de 11321 ha, este situat pe teritoriul administrativ al localitatilor: Macin, Greci (situate n vestul parcului), comuna Cerna (amplasata n vestul si sudvestulparcului), comunele Hamcearca si Luncavita (situate n estul acestuia) precum si Jijila (situata n partea de nord). Parcul National ocupa zona centrala cea mai nalta a Muntilor Macin, cuprinznd cea mai mare parte din culmea principala (cunoscuta sub denumirea de Culmea Macinului), precum si o culme secundara a acestora, respectiv Culmea Pricopanului. Altitudinal se ncadreaza ntre 7 si 467 metrii, reprezentnd zona cea mai nalta a Podisului Dobrogean. Cota maxima este atinsa de Vrful Tutuiatu cu467 metrii n masivul Greci. Muntii Macinului sunt cei mai vechi din Romnia formati n timpul orogenezei hercinice, care a avut loc n urma cu 300- 400 milioane de ani.

Reteaua hidrografica este foarte saraca, cu rurile Jijila, Luncavita, Plopilar, Cerna si Taita. Datorita climatului arid, caracterizat prin veri foarte calduroase si uscate, toamne lungi si secetoase si ierni geroase si cu putina zapada, debitele de apa sunt reduse si cursurile rurilor au caracter temporar, nfluentate si de nsuficienta alimentare subterana a vailor. Vaile sunt foarte largi, unele avnd numai temporar apa. Parcul National Muntii Macinului reprezinta unicul parc national din tara ce protejeaza suprafete importante de vegetatia stepica, reprezentata aici prin stepa ponticobalcanica, acest tip de vegetatie fiind foarte rar la nivel european. Unul din principalele argumente pentru constituirea Parcului National l costituie numarul foarte ridicat de specii de plante amenintate cu disparitia din care multe sunt ntlnite n Romnia doar n Dobrogea, majoritatea nefiind protejate n alte rezervatii naturale cu exceptia Parcului National Muntii Macinului. La aproape 12 km de Luncavita se afla Rezervatia Stiintifica Valea Fagilor, una din cele mai vechi si cunoscute rezervatii din judetul Tulcea, relict tertiar al codrilor seculari ce acopereau odata Dobrogea. Aici se remarca prezenta fagului dobrogean cu dimensiuni si calitati fizice impresionante, n amestec cu carpenul si teiul argintiu. n ceea ce priveste speciile de vertebrate, lista faunistica a zonei include circa 256 de specii, dintre care 7 specii de amfibieni, 11 specii de reptile, 188 de specii de pasari si circa 50 de specii de mamifere. Dintre reptile,speciile cele mai importante din punct de vedere stiintific sunt: broasca testoasa dobrogeana, .oprla dobrogeana, gusterul vargat, balaurul dobrogean si vipera cu corn. Zona Muntilor Macinului reprezinta o veriga importanta pe caile de migra ie care urmeaza cursurile rurilor Prut .i Siret. Rapitoarele de zi sunt deosebit de bine reprezentate n Muntii Macinului, ntlnind:uliul cu picioare scurte, uliul pasarar, .orecar comun, .orecar mare. Dintre speciile de mamifere micromamiferele i chiropterele prezinta importanta stiintifica, precum popndau, pisica salbatica, dihorul de stepa, jderul de piatra, .acalul. n zonele de conservare speciala din Parcul National Mun.ii Macinului, n afara rezervatiilor stiintifice cu regim strict de protectie, sunt permise numai activitati de natura stiintifica si educativa, turism controlat, ac iuni de nlaturare a efectelor unor calamitati si actiuni de prevenire a nmultirii n masa a daunatorilor. Rezervatiile naturale sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor habitate si specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic. Rezervatia naturala Manastirea Cocos (Padurea Babadag Niculitel): Localizare: rezervatia are o suprafata de 4,6 ha si este amplasata pe teritoriul administrativ al comunei Niculitel. (Anexa 12)

Descriere: rezervatia reprezinta locul n care, conform traditiei, cntau cocosii salbatici, fapt ce a stat la originea numelui manastirii. Aceasta este importanta pentru reconstituirea habitatului speciei respective, presupusa a fi Lyrurus tetrix viridanus, cocosul de mesteacan silvostepic, n prezent disparut din Dobrogea. mpreuna cu Parcul National Muntii Macinului si Dealul Sarica, rezervatia reprezinta singurele arii protejate din Romnia n care a fost identificata asociatia extrem de rara, endemica pentru Dobrogea, Gymnospermio altaicae - Celtetum glabratae. Speciile Celtis glabrata si Piptatherum virescens, prezente aici mai sunt protejate n Dobrogea doar n alte cteva arii protejate, ca de altfel si speciile Rumex tuberosus, Prunus tenella, Sternbergia colchiciflora, Peucedanum longifolium, Gymnadenia conopsea, citate n literatura din zona Manastirii Cocos. Prezenta speciilor Aquila pomarina, Hieraaetus pennatus, Falco peregrinus, confera de asemenea o nota aparte rezervatiei. Vegetatia rezervatiei, n baza datelor actualizate, reuneste 8 asociatii. Dintre acestea 5 sunt endemice pentru Dobrogea, una este considerata asociatie regionala specifica pentru aceasta provincie, iar alta este raspndita n tara predominant n aceasta regiune. Endemice pentru Dobrogea sunt considerate asociatia Agropyro brandzae precum si vegetatia saxicola pontic-balcanica. n fauna rezervatiei au fost inventariate pna acum 10 specii amenintate cu disparitia, cuprinse n anexa 3 a Legii 462/ 2001 (specii a caror conservare necesita constituirea ariilor speciale de conservare .i a ariilor speciale de protectie avifaunistica) si 13 specii din anexa 4 (specii ce necesita o protectie stricta) a actului juridic respectiv. Dintre acestea majoritatea sunt protejate si prin conventii internationale. Rezervatia naturala Dealul Sarica: Localizare: rezervatia are o suprafata de 100,10 ha si este amplasata pe teritoriul administrativ al comunelor Frecatei si Niculitel. Descriere: n afara de numerosii asociatii si specii rare si / sau amenintate, ce reprezinta majoritatea etajelor si zonelor de vegetatie din Dobrogea, rezervatia se remarca prin prezenta asociatiei endemice Gymnospermio altaicae -Celtetum glabratae, ntlnita si descrisa numai din Muntii Macinului si mai recent din rezervatia Manastirea Cocos. De asemenea aceasta constituie una din rarele arii protejate din Dobrogea de Nord n care se conserva populatii de Ephedra distachya, precum si arborete de stejar pufos. Vegetatia: endemice pentru Dobrogea sunt considerate vegetatia saxicola ponticbalcanica precum si asociatia Gymnospermio altaicae -Celtetum glabratae. Vegetatia arbustiva din cadrul rezervatiei este reprezentata de specii de Prunus spinosa si Crataegus spinosa. Vegetatia forestiera

este reprezentata prin asociatii din toate cele trei etaje de vegetatie. Etajul padurilor balcanice cu specii de Tilio tomentosa-Carpinus betulus, etajului padurilor submediteraneene cu Carpinus orientalis si etajul silvostepei cu Quercus pubescens. Fauna: rezervatia este inclusa n aria de importanta internationala din punct de vedere avifaunistic cunoscuta sub numele de "Padurea Babadag-Niculitel". Pna n prezent n fauna rezervatiei s-au identificat 13 specii amenintate cu disparitia cuprinse n anexa 3 a Legii 462/ 2001 (specii a caror conservare necesita constituirea ariilor speciale de conservare si a ariilor speciale de protectie avifaunistica) si 30 specii din anexa 4 (specii ce necesita o protectie stricta), majoritatea acestora fiind protejate si prin conventii internationale la care statul romn a aderat. Rezervatia naturala Vrful Secaru: Localizare: cu o suprafata totala de 34,5 ha, rezervtia este situata n partea de vest a Podisului Babadag, la aproximativ 4 km sud-vest de localitatea Atmagea, comuna Ciucurova. Descriere: Vrful Secaru reprezinta unul din putinele zone granitice din podisul calcaros al Babadagului. Aici sunt prezente granitoide alcaline reprezentate prin granite cu riebekit si granite micropegmatite. Din punct de vedere geomorfologic Vrful Secaru reprezinta cea mai mare altitudine din podisul Babadag (401m) fiind un martor de eroziune reprezentativ. n cuprinsul rezervatiei unitatile geomorfologice predominante sunt versantii cu nclinari si expozitii diverse. Vegetatia: specific Vrfului Secaru este caracterul de "insula" cu vegetatie ceva mai acidofila n comparatie cu restul podisului Babadag unde sunt caracteristice speciile calcofile. n poienile din zona strict protejata predomina asociatile ierboase de stepa pontica si petrofila pe soluri superficiale, vegetatie saxsicola, arbustiva alaturi de arbori termofili izolati sau n plcuri. n zona tampon predomina vegetatia forestiera reprezentata prin esantioane relativ bine conservate ncadrate n asociatia Nectaroscordo - Tilietum tomentosae, specifica Dobrogei (considerata endemica). Argumentul cel mai important pentru constituirea acestei rezervatii l constitue identificarea pna n prezent a unui numar de 9 taxoni ce figureaza n Lista Rosie a plantelor superioare din Romnia. Dintre acestea o specie este vulnerabila, o alta este vulnerabila si rara, iar restul sunt rare. Unul dintre taxoni (Moehringia jankae) este subendemic.Specificitatea acestor taxoni este conferita de caracterul pontic de diferite nuante ce totalizeaza 88%. Dintre acesti taxoni mai fac parte: Achillea ochroleuca (coada soricelului alba), Allium saxatile (ciucusoara de stanca), Nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum, Paeonia peregrina (bujor dobrogean), Silene compacta (militea) etc.

Rezervatia naturala Razboieni : Localizare: rezervatia are o suprafata de 41 ha si este amplasata pe teritoriul administrativ al comunei Casimcea. Descriere: importanta nationala a ariei protejate consta n identificarea n cadrul acesteia a unor fosile considerate a fi cele mai vechi urme de viata din Romnia, ceea ce o individualizeaza si n raport cu celelalte arii protejate. Din punct de vedere faunistic, rezervatia se remarca prin speciile Oenanthe isabelina, Falco peregrinus, Buteo rufinus. Vegetatia: n rezervatie au fost identificate pna n prezent trei asociatii, din care doua sunt endemice pentru Dobrogea. Asociatii ntlnite n cadrul rezervatiei sunt: vegetatie saxicola (chasmofitica) Pontic-balcanica, Festucetum callieri, Artemisio austriacae Potum bulbosae. n fauna rezervatiei au fost identificate pna n prezent 6 specii amenintate cu disparitia cuprinse n anexa 3 (specii a caror conservare necesita constituirea ariilor speciale de conservare si a ariilor speciale de protectie avifaunistica) a Legii 462/ 2001 si 9 specii din anexa 4 (specii ce necesitao protectie stricta) a respectivului act normativ, majoritatea acestora fiind protejate si prin conventii internationale la care statul romn a aderat. Rezervatia naturala Peceneaga: Localizare: rezervatia are o suprafata de 132ha si este amplasata pe teritoriul administrativ al comunei Peceneaga. Descriere: rezervatia este situata limitrof zonei de contact ntre cursul Dunarii si falia tectonica Peceneaga -Camena si este singura arie protejata din tara n care cele mai vechi structuri geologice, datnd din perioada cutarilor caledoniene, reprezentate prin sisturile verzi, vin n contact cu Dunarea si respectiv cu cele mai noi depozite aluviale. Din punct de vedere floristic, aceasta reprezinta una din putinele arii protejate, cel putin din nordul Dobrogei, n care a fost identificata specia Gagea callieri. Spre deosebire de majoritatea celorlaltor rezervatii aceasta se distinge printr-o coexistenta a ornitofaunei de tip stepic cu cea specifica zonelor umede. Astfel, printre cele mai caracteristice specii au fost semnalate Phalacrocorax pygmaeus, Circus cyaneus, Egretta garzetta, Buteo rufinus. Vegetatia: n rezervatie au fost identificati pna n prezent 5 asociatii, din care 2 sunt endemici pentru Dobrogea iar 2 sunt asociatii regionale. Vegetatia saxicola pontic-

balcanica si asociatia Agropyro brandzae -Thymetum zygioidi sunt considerate endemice pentru Dobrogea. n fauna rezervatiei au fost identificate pna n prezent 5 specii din anexa 3 (specii a caror conservare necesita constituirea ariilor speciale de conservare .i a ariilor speciale de protectie avifaunistica) a Legii 462/ 2001 si 13 specii din anexa 4 (specii ce necesita o protectie stricta) a respectivului act normativ, majoritatea acestora fiind protejate si prin conventii internationale la care statul romn a aderat. Rezervatia naturala Padurea Babadag Codru (Anexa 13) : Localizare: rezervatia are o suprafata de 524,60 ha. Din punct de vedere geomorfologic, caracteristic Podisului Babadag este substratul calcaros, rezervatia fiind situata pe un platou cu versanti moderat nclinati cu altitudini maxime de aproximativ 120 m. Descriere: rezervatia prezinta o concentrare mare de specii amenintate cu disparitia, cu numeroase specii de orhidee, reunite pe o arie redusa. Zona strict protejata a rezervatiei prezinta habitat de "pajisti uscate seminaturale .i facie uri de acoperire cu tufisuri pe substrat calcaros (situri importante pentru orhidee)", fiind prioritar pentru conservare. La acestea se adauga bogata ornitofauna si speciile de reptile, din care majoritatea speciilor sunt protejate pe plan international. Rezervatia da posibilitatea conservarii si a unor asociatii forestiere specifice Dobrogei ce nu mai apar (sau sunt slab reprezentate) n alte arii protejate, n special arborete de vrste naintate, majoritatea peste 100 ani, din tipul natural-fundamental, cu o structura nederivata, apropiata de cea a padurilor naturale primare din Dobrogea. Acestea continua sa faca obiectul unor studii ecologice de durata,fiind constituite si ca rezervatii de seminte, n vederea ocrotirii fondului genetic de o valoare deosebita. Vegetatia: Asociatia Agropyro -thymetum zygioidi este specifica Podisului Babadag si considerata endemica pentru Dobrogea. Printre speciile considerate cele mai frecvente n cadrul acestei asociatii care sunt prezente si n lista rosie nationala mentionam: Koeleria lobata, Agropyron brandzae (specie endemic), Dianthus pseudarmeria, Pimpinella tragium ssp, Lithophila, Satureja caerulea. Vegetatia lemnoasa este caracterizata printr-o asociatie arbustiva cu caracter regional, doua asociatii considerate endemice, restul fiind rare la nivel national. Vegetatia arbustiva este reprezentata prin asociatia Pruno spinosae, tipica pentru tufarisurile stepice. Vegetatia forestiera este compusa dintr-o serie de asociatii reprezentative pentru cele trei etaje caracteristice padurilor dobrogene: -etajul padurilor de silvostepa cu paduri submediteraneene,

-etajul padurilor de foioase xeroterme submediteraneene, -etajul padurilor de foioase mezofile balcanice Fauna: rezervatia face parte din zona de importanta avifaunistica internationala "Padurea Babadag -Niculitel", n zona fiind identificate pna n prezent 17 specii din anexa 3 a Legii 462/2001 si 27 specii din anexa 4, majoritatea fiind protejate si prin conventii la nivel international. Rezervatiile biosferei sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor zone de habitat natural si a diversitatii biologice specifice. Rezervatiile biosferei se ntind pe suprafete mari si cuprind un complex de ecosisteme terestre ti/sau acvatice, lacuri si cursuri de apa, zone umede cu comunitati biocenotice floristice si faunistice unice, cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea traditionala a teritoriului, ecosisteme modificate sub influenta omului si care pot fi readuse la starea naturala, comunitati umane a caror existenta este bazata pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltarii durabile si armonioase. Delta Dunarii Delta Dunarii, cel mai tnar pamnt romnesc, este un vast mediu natural ce concentreaza toate speciile vegetal -lacustre ale Europei, precum si o fauna variata si bogata. Supranumita si raiul pestilor si a pasarilor, Delta Dunarii reprezinta cel mai important loc de popas pentru pasarile migratoare ce calatoresc ntre regiunea tropicala si cea arctica, cinci din cele mai importante drumuri de pasaj trecnd pe aici. n afara de speciile migratoare, aici cuibaresc si un mare numar de specii rare, ca oaspeti de vara, dupa cum altele, oaspeti de iarna, clocesc n nordul Europei si vin sa-si petreaca iarna n Delta (Anexa 14). Ca localizare, coordonatele geografice sunt ntre 4447'25" si 4537'30" latitudine nordica si ntre 28 44'25" si 2946'00" longitudine estica, fiind limitata la sud-vest de podisul Dobrogei, la nord formeaza granita cu Ucraina, iar n est se varsa n Marea Neagra. Suprafata Deltei Dunarii este de aproximativ 4180 Km2, dar daca luam n considerare si complexul lagunar Razim Sinoie si limanul Dunarii, aceasta suprafata se extinde la aproximativ 5500 Km2, fiind a doua delta ca marime din Europa, dupa delta fluviului Volga. Delta Dunarii apartine ntr-un procent de 82% Romniei, restul fiind localizata pe teritoriul Ucrainei. Suprafata Deltei Dunarii semparte n 3 tipuri de zone: 18 arii strict protejate, ce nsumeaza o suprafata de 506 Km2, zone tampon cu o suprafata de 2233 Km2 si zonele economice cu o suprafata totala de 3060 Km2 . Din punct de vedere geografic, Delta Dunarii este cea mai umeda zona a Europei, cea mai joasa si cea mai noua regiune de cmpie, unde domina preponderent suprafetele cu naltime mica n raport cu nivelul zero al Marii Negre, cele mai mari naltimi fiind pe grindurile marine n Letea de 13 metrii si n Caraorman de 8 metrii. Fata de nivelul zero

al Marii Negre, un procent de sub 21% se afla la cota negativa, restul de 79% situnduse peste nivelul marii. Altitudinea medie a Deltei Dunarii este de 0.52 metrii. Adncimile apelor din Delta Dunarii: 39 metrii pe bratul Chilia, 34 metrii pe bratul Tulcea, 26 metrii pe bratul Sfntu Gheorghe si 18 metrii pe bratul Sulina. Cea mai mare adncime din Delta Dunarii, excluznd bratele Dunarii, se afla n lacul Belciug de 7 metrii, n restul lacurilor adncimile nedepa ind 3 metrii (lacul Razim). Dunarea ajunsa la Patlageanca (la vest de Tulcea) se bifurca n doua brate, bratul Chilia la nord si Bratul Tulcea la sud, brat care mai apoi, la Ceatalul Ismail, se desparte n Bratul Sulina (directia vest-est) si Bratul Sfntu Gheorghe (directia NV-SE). Lungimea bratelor Dunarii: bratul Chilia 120 km, bratul Sfntu Gheorghe 70 km .i bratul Sulina 64 km. Lacurile din Delta Dunarii, n prezent reduse la un numar de 479 de lacuri, datorita amenajarilor din anii precedenti, ocupa un procent de 7,8% din suprafata deltei. Suprafetele cu vegetatie fixa ocupa 43%, padurile (att cele naturale ct si cele plantate) ocupa aproximativ 4%, terenurile agricole ocupa 11,5% iar suprafetele cu pajisti ocupa aproximativ 6%. n triunghiul verde al Deltei, se reflecta medii de viata multiple, ce definesc o serie de tipuri: vegetatia plutitoare submersa, vegetatia riverana ce se formeaza pe marginea inundabila a baltilor si lacurilor, vegetatia de pajisti a grindurilor marine, vegetatia zonelor de saraturi si a zonelor cu apa temporara. Un tinut exotic cu peste 1830 de specii de copaci si plante, peste 2440 de specii de insecte, 91 de specii de moluste, 11 specii de reptile, 10 specii de amfibieni, 320 de specii de pasari si 44 de specii de mamifere, foarte multe dintre acestea fiind declarate specii unice si monumente ale naturii. n apele Deltei Dunarii traiesc 133 de specii de pesti, ce constituie o sursa importanta de hrana pentru pasari si mamifere acvatice precum si o importanta resursa stiintifica si economica.

Capitolul III Analiza si valorificarea potentialului turistic antropic al regiunilor dobrogene

3.1. Obiective turistice religioase din Dobrogea Manastirea Izvorul Tamaduiri : La aproximativ 1 km de iesirea din orasul Macin mergnd pe drumul catre Cerna, se face un drum de pietris usor serpuit catre cariera de piatra. n apropierea carierei drumul se bifurca. n stnga se distinge deja silueta alba a Manastirii Izvorul Tamaduirii. Construita recent n vecinatatea Parcului National Muntii Macinului, manastirea ti ofera un moment de liniste nainte de urcusul pe stncile alunecoase ale versantilor hercinici. Peretii interiori ai bisericii nu au fost nca pictati. Renumita este aici icoana de pe peretele din stnga si moastele din racla de sub aceasta icoana, aduse de la Muntele Athos. Manastirea Dervent se afla la 133 de kilometri de Constanta, n satul Galita, comuna Ostrov. Nu se poate spune cnd a fost nfiintat primul asezamnt monahal n aceasta zona, dar izvoarele istorice consemneaza aparitia Derventului n secolul al IX-lea, ntemeiata de calugari autohtoni, apartinnd de eparhia Tomisului .i Durostorumului. Se stie nsa ca existau legaturi ntre asezamntulde la Dervent si sihastria rupestra de la Basarabi, Manastirea de la Gurile Dunarii, Manastirea Studion din Constantinopol si cu alte asezari monahale din Athos si Balcani. De asemenea, istoria mai consemneaza existenta la Dervent a unei Biserici de manastire, din secolul al XI-lea, distrusa de pecenegi n anul 1036 (Anexa 15). Este cunoscuta si drept Moscheea Carol, fiind un lacas de cult musulman, un monument de arhitectura, construit ntre anii 1910 si 1912 (Anexa 16). n municipiul Constanta se mai pot vizita .i Muzeul de Arta Constanta, Muzeul de Arta Populara Constanta, Acvariul Constanta, Delfinariul, Microrezervatia si Expozitia de Pasari Exotice, sau Muzeul Marinei Romne. Pe litoralul romnesc se afla multe statiuni care atrag n fiecare an numerosi turisti din Romnia si din strainatate. Statiunea Mamaia, cu un renume international este unica prin plajele ntinse (de circa 8 km) de-a lungul Marii Negre si late (100-250 metrii), cu un nisip extrem de fin, permitnd helioterapia .i talasoterapia. Caracteristic statiunii este faptul ca majoritatea celor 50 de hoteluri, vilele si camping-urile se afla n imediata apropiere a plajei. Alte statiuni sunt: Eforie Nord,Eforie Sud, Costinesti, Neptun, Olimp, Jupiter, Venus, Saturn, Mangalia .i Vama Veche. Manastirea Celic Dere :

Situata la 30 km de municipiul Tulcea, ntre satele Posta si Telita, pe valea Cilicului, a fost construita catre mijlocul secolului al XIX-lea ca manastire de maici (Anexa 17). Manastirea are aspectul unui sat cu gospodarii mprastiate, n care se remarca n mod deosebit casa staretei, casa ce adaposteste Muzeul de Arta Ecleziastica .i biserica. Aceasta din urma a fost ridicata la nceputul secolului al XX-lea, opera a arhitectului Toma Dobrescu, printre putinele constructii etajate de acest gen din Romnia. La demisol se gaseste biserica de iarna, la parter, biserica de vara. Muzeul manastirii, organizat n fostul atelier de pictura religioasa si de tesut covoare, este detinatorul unui important tezaur de obiecte de cult, ntre care 43 de carti bisericesti tiparite ntre anii 1643-1843. Exemplarul cel mai valoros al colectiei este, fara ndoiala, Biblia de la Bucuresti, din 1688. n curtea Manastirii se afla o moara de vnt, considerata monument de arhitectura. Manastirea Coco. este situata n judetul Tulcea, la o distanta de aproximativ 6 km de comunaNiculitel. A sezamntul de rugaciune este ntemeiat n anul 1833 de catre trei calugari romni: Visarion, Gherontie .i Isaia, veni i de la Manastirea Neam , calugari ce cumpara pamntul de lnga dealul Coco ului si ncep sa construiasca cu ncuviintarea organelor administrative locale musulmane,locul de rugaciune .i adaposturile. Pictura din biserica manastirii i apartine italianului F. de Biasse, iar n paraclisul din corpul de est ntlnim o serie de fresce lucrate de vestitul iconograf local Cardas (Anexa 18). Manastirea Valea Teilor : Situata la 4 km de comuna Valea Teilor, nspre Niculi elntr-un peisaj absolut fantastic, acest asezamnt de calugari ncepe sa se contureze din anul 2007. Piatra de temelie a mnastirii a fost pusa n anul 2007, cnd la 5 decembrie, sub binecuvntarea nalt preasfintitului Dr.Teodosie al Tomisului s-a sfintit locul. Manastirea poarta hramul Izvorul Tamaduirii si prin venirea n noua eparhie a Tulcei a Prea sfintitului Visarion Baltat, n cadrul unei slujbe a pus .i hramul Paraclisului Sfintii 40 de Mucenici. n imediata vecinatate se afla un izvor cunoscut de catre localnici ca avnd puteri miraculoase. Parintele staret al manastirii, ieromonarhul Dionisie Negut, i a teapta pe cei dornici sa viziteze mnastirea, sa se reculeaga cteva zile, punndu-le la dispozitie patru camere la mansarda. Ca proiecte de viitor, parintele straret are in plan biserica mare si noile chilii, ridicarea acestora depinznd de donatiile credinciosilor. Manastirea de maici Vovidenia Manastirea Vovidenia este o manastire de maici de rit vechi, se afla n comuna Slava Cercheza, judetul Tulcea. Aceasta mnastire isi are originile nca din secolul XVII, cnd calugarii rusi veniti aici dupa ruptura produsa n biserica rusa n timpul patriarhului

Nikon, ridica un mic schit cu chilii de lemn si o biserica mica de lemn. Calugarii se retrag n zona mpadurita, unde construiesc o alta biserica, tot din lemn, pe locul unde se afla acum Manastirea Uspenia. n mnastire sunt doua biserici: biserica mare cu hramul Intrarea Maicii Domnului si biserica mica (de iarna) cu hramul Icoana Maicii Domnului din Kazani. Manastirea Stipoc : Manastirea Stipoc (Schitul Sfntul Atanasie), singura manastire situata n Delta Dunarii, amplasata pe grindul Stipoc, n apropiere de Chilia. Cale lunga de batut n Delta Dunarii, dar daca aveti drum spre Mila 23 sau sunteti pe bratul Chilia .i aveti o barca cu motor merita sa vizitati acest loc. Staretul manastirii este un om foarte primitor .i rabdator cu toti cei care intra n acest laca . Locul parca este un mic paradis n mijlocul pustietatii, un fel de oaza unde te poti reface dupa o zi torida de vara.Primitoare si plina de viata,manastirea ofera .i cazare pentru cei care vor sa petreaca acolo cteva zile pline de lini te.Laca ul este pastorit n rit vechi ortodox,construit destul de recent acum 15 ani cu aproximatie,dupa spusele parintelui staret. Manastirea Cerbu : Manastirea Cerbu este situata ntre Ciucurova .i Topolog, ntr-un cadru natural de o mare frumusete.Este o mnastire n constructie,cu un proiect uimitor. Putini sunt cei care cunosc sfntul lacas Cerbu, ridicat pe meleaguri odinioara salbatice, mblnzite astazi prin cuvntul lui Dumnezeu. Pentru acest loc zdruncinat de o cruda istorie, a cautat Domnul un om vrednic de lucrarea Sa si l-a gasit n persoana parintelui Ignatie. nzestrat cu vointa divina,parintele a cobort din Bucovina si a pus bazele a ezamntului monahal care a luat numele de Mnastirea Cerbu . si hramul naltarea Sfintei Cruci. Manastirea Dinogetia : Manastirea de calugari este situata n satul Garvan,comuna Jijila,judetul Tulcea.Se ajunge pe drumul judetean 251 Tulcea Galati, n apropiere fiind cetatea Dinogetia. Mnastirea poarta hramul Izvorul Tamaduirii (prima vineri dupa Pasti) si are o istorie recenta, constructia ncepnd n anul 2008, n prezent existnd o bisericuta mica .i chiliile.Planurile de viitor ale comunitatii de calugari de aici prevad construirea unei biserici mari si a altor dependinte. Manastirea Pestera Sfntului Apostol Andrei : Una din cele mai importante locatii crestine actuale de pe teritoriul Romniei este Pestera Sfntul Apostol Andrei, considerata primul lacas de cult crestin de pe teritoriul tarii noaste si poarta de patrundere a credintei crestine n Romnia.Sapata ntr-un deal

mpadurit cu intrarea orientata spre rasarit,pestera pastreaza n interiorul ei un bloc de piatra pe fetele caruia este incizata crucea. Conform izvoarelor crestine, n momentul n care a sosit pentru provaduirea traditiei crestine, Sfntul Apostol Andrei si-a ales loc pentru rugaciune n pestera sapata n inima dealului. Legenda spune ca Sfntul Apostol Andrei a crestinat oamenii acestor tinuturi, botezndu-i n cele noua izvoare din vecinatatea pesterii. Catedrala Ortodoxa Sfintii Apostoli Petru si Pavel : Catedrala Arhiepiscopala Sfintii Apostoli Petru si Pavel este situata n zona peninsulara a Constantei .i adaposteste moastele Sfintilor Mucenici Epictet si Astion precum si Sfintele oseminte ale Sfntului Auxentiu si ale Sfntului Simeon Stlpnicul. Un odor drag nchinatorilor din acest lacas sfnt este racla cu moastele Sfntului Pantelimon aduse din Orientul Apropiat. Planurile de constructii apartin renumitului arhitect Ion Mincu (1852-1912), considerat creatorul unui stil inspirat din traditia romneasca a secolelor XVII -XVIII. La 3 August 1914, din cauza unui bombardament aerian,altarul,catapeteasma cu icoanele si pictura au fost avariate si partial distruse. La 1 decembrie 2001 devine biserica arhiepiscopala. Biserica Ortodoxa Sfntul Mina : Piatra de temelie a fost pusa la 31 iulie 1994 de catre nalt Prea Sfintitul Lucian, Arhiepiscopul Tomisului.Construita intre anii 1995-1997 n stil autentic maramuresean,este una dintre cele mai mari biserici de lemn din tara.Biserica Sf. Mucenic Mina,amplasata pe malul lacului Tabacariei,este o oaza de liniste si spiritualitate autentica ntr-un oras modern. Manastirea Sf. Maria Techirghiol : Una dintre cel mai frumoase manastiri dobrogene este situata la sud de Municipiul Constanta,n orasul Techirghiol.Manastirea cu hramul Sfnta Maria a fost organizata pe locul unui fost sanatoriu,ale carei baze le-a pus n anul 1928 primul patriarh al Biserici Ortodoxe Romne, Miron Cristea. Din punct de vedere arhitectonic, bisericuta, asa cum se prezinta ea astazi, se ncadreaza n categoria bisericilor de lemn de tip maramuresean. Peretii bisericii sunt construiti din brne de stejar suprapuse orizontal si mbinate intr-o tehnica specifica. Lacasul este mpodobit cu motive populare romnesti si cruci. Obiective turistice cultural-istorice Mangalia de astazi, este o fosta colonie ntemeiata cu peste 25 de secole n urma de negustorii si navigatorii greci, atrasi de pozitia favorabila si de schimbul avantajos cu bastinasii geti.

n paralel cu nfloritoarea viata economica, la Callatis se desfasura si o sustinuta activitate artistica, dovedita de obiectele descoperite aici: obiecte fine de sticla, statuete de lut ars suflate cu aur (tanagrete), statui si monumente de marmura. Colonia a fost fondata pe locul unei asezari getice cunoscuta sub numele de Acervetis sau Cerbatis, pe un teren fertil aflat n vecinatatea marii si a unu lac cu apa dulce, actualul Lac Mangalia. Cartierul sudic al Callatisului -actualul Hotel President Pe o suprafata de peste 1000 mp au fost descoperite aspecte de urbanism de epoca romanobizantina ale unui cartier sudic al cetatii. Cartierul a fost strabatut de o strada principala orientata estvest, lata de 6 m, pavata cu dale cioplite din calcar. Strada era prevazuta cu un canal de scurgere colector,construit din dale mari de calcar, de un metru adncime si un metru latime, n care se deversau alte canale mai mici, ce veneau din cladirile sau curtile interioare aflate la nord sau la sud de strada principala. Canalul ca si strada au functionat n decursul sec. VI d.Hr. si nceputul sec. VII d.Hr.O parte din zidurile ridicate n sec. IV d.Hr. vor fi refacute sau dublate, deoarece lucrarile construite din sec. IV d.Hr. vor pastra n general, aceeasi orientare impusa initial de incinta callatiana si a portii de sud. Tot n sectorul sudic a fost descoperit un mic edificiu termal adosat incintei, format din doua ncaperi ce au zidurile realizate n opus mixtum, din piatra de calcar ce alterneaza cu straturi de caramizi patrate. Cetatea Histria Cetatea Histria a fost cel mai vechi oras atestat de pe actualul teritoriu al Romniei.A fost ntemeiata de colonisti greci din Milet n jurul anului 657 .C. (dupa istoricul Eusebius) sau 630 .C. (dupa Skymnos) si distrusa prin secolul al VII-lea d.C. de invaziile avaro-slave. Ruinele cetatii,aflate pe malul lacului Sinoe,pot fi vizitate si astazi.La vremea construirii cetatii,actualul lac Sinoe era un golf deschis la mare. Se pot vizita:zidul de aparare,cu turnuri si bastioane,care nchidea de la vest catre lacul Sinoe suprafata mai mica a orasului roman trziu de circa 7 ha (cuprinznd fosta acropola a orasului grecesc ). Acolo pot fi vazute ruinele conservate ale templelor grecesti din zona sacra, strazi pavate si cartiere de locuinte sau ateliere,mai ales romane,terme,basilici civile si crestine .i n centrul orasului, una dintre cele mai mari basilici crestine din regiune (de circa 50m lungime), datnd din secolul al VI-lea dupa Hristos. Cetatea Tomis Tomis, Constanta de astazi, a fost ntemeiat cu peste 2500 de ani n urma de navigatorii si negustorii greci veniti din orasul Milet (Asia Mica), atrasi de adapostul oferit de golful si peninsula formate pe tarmul Mrii Negre, precum si de schimbul foarte bun de produse facut cu capeteniile populatiei locale, getii. Perioada de mare nflorire a Tomisului se

situeaza pe la mijlocul secolului I e.n.,cnd,o data cu instaurarea stapnirii romane asupra tinutului dintre Istros (Dunare) si Pontul Euxin (Marea Neagra),devenit provincie romana,cetatea ajunge la rangul de capitala.n acest timp au fost naltate temple si edificii marete,piete publice si terme (bai),ateliere de prelucrat marmura,s-au construit strazi si cartiere noi. Dar nfloritoarea cetate este pustiita de avari n anul 601.Cteva veacuri mai trziu, pe ruinele Tomisului se nfiripa o mica asezare de pescari, din care, treptat, n secolele urmatoare, s-a dezvoltat Constanta. Ramasitele vechii civilizatii se ntlnesc n orasul de azi la tot pasul.Mai pot fi vazute n Constanta de azi resturile zidului romn care nchidea la nord -vest cetatea Tomisului si ruinele portilor de vest si nord, prin care se facea iesirea din cetate. Edificiul romn cu mozaic, cel mai pretios complex arhitectural descoperit, dateaza din secolele III-IV. Pardoseala acestui edificiu cu ziduri groase si nalte este formata din bucatele colorate de mozaic, desenele reprezentnd figuri geometrice si florale. Prin conceptia artistica si dimensiunile sale, mozaicul de la Constanta se numara printre primele de acest fel din lume. Se pare ca edificiul, avnd la nivelul mijlociu si subsol magazii pentru marfuri si o piateta, servea negotului, fiind n acelasi timp loc de desfacere a marfurilor si de depozitare a lor. Alte numeroase vestigii ale cetatii Tomis se gasesc n muzeul orasului, printre ele figurnd piese deosebite, precum statuia de marmura a zeitei Fortuna, protectoarea cetatii Tomis, mpreuna cu Pontos, zeul Marii Negre, statuia tot de marmura a sarpelui Glycon (o divinitate asiatica) . Cetatea Adamclisi din judetul Constanta La nord de comuna Adamclisi, se afla Monumentul triumfal adica resturile aflate nca n picioare din vestitul Tropaeum Traiani. Tot aici se afla si resturi din mausoleul romn si altarul antic. Construit n cinstea mparatului Traian, n anii 106-109, ca omagiu pentru nfrngerea coalitiei formata din geto-daci, buri si sarmasi, n urma luptelor purtate de romni cu acestia n anul 102, monumentul comemorativ Tropaeum Traiani este un autentic izvor de informatii despre evenimentele din istoria veche a poporului romn.n apropierea monumentului comemorativ se afla Mausoleul ridicat n memoria unui ofiter superior romn; mauzoleul a fost descoperit de Grigore Tocilescu n anul 1897. Cetatea Adamclisi este considerata drept cea mai mare asezare civila romna de pe teritoriul Dobrogei si construita n acelasi timp cu Monumentul comemorativ, cetatea era locuita de familiile veteranilor care au participat la razboaiele dacice ale lui Traian si au fost colonizati aici. Orasul ajunsese la rangul de municipium pe vremea mparatului Septimiu Sever (193-211) dar fiind distrus de goti a trebuit sa fie reconstruit din temelii asa cum arata o inscriptie din anul 316, prin grija mparatului Constantin cel Mare. Cu acest prilej orasul a fost nzestrat cu noi ziduri de aparare masive,

dar neputnd rezista totusi atacurilor distrugatoare ale avarilor (anul 587), el a fost definitiv parasit si a disparut de pe scena istoriei, dupa o existenta de peste cinci secole. (Anexa 20) Cetatea Enisala Dobrogea este una din zonele care au ce sa isi ofere din punct de vedere turistic.Si nu ma refer aici numai la plaja si soare pe timpul verii. Poti oricnd sa mergi si sa descoperi cetati antice, pline de istorie si nvaluite n mister. Una dintre acestea este cetatea Enisala. Desi intrata ntr-un program de reconditionare, la Enisala sunt doar ruinele a ceea ce odata a fost o cetate genoveza. Asta nu nseamna ca nu are farmecul sau aparte. E de ajuns sa urci pna sus, pe dealurile Babadagului, sa o privesti si sa admiri privelistea de acolo. Cetatea a fost construita cu rolul de defensiv si de supraveghere, n secolul al XIVlea,pe vremea cnd Razim era un golf al Marii Negre. Deoarece negustorii genovezi cstigau mari sume de bani din comert si n acelasi timp detineau monopolul navigatiei pe Marea Neagra, cetatea a fost ridicata ca punct strategic pentru controlarea traficului naval. Mai trziu, ntre anii 1397 1418, pe timpul domniei lui Mircea cel Batrn a facut parte din sistemul de aparare al Tarii Romnesti. n cele din urma, cetatea a ajuns sa fie stapnita de turci. Tot din acea perioada a ramas si cu numele de Enisala (Anexa 21). Cetatea romano-bizantina Dinogetia Venind dinspre Isaccea, aproape de iesirea din localitatea Garvan este o intersectie. Aici alegeti drumul nspre Galati si la aproximativ 5 km exista un indicator. Drumul spre dreapta ce duce la cetate este accesibil pentru orice tip de auto. Cetatea romano-bizantina Dinogetia lnga Garvan (secolul IV). Numele cetatii este pomenit de catre Ptolomeu n bine cunoscuta lui lucrare "Geographia",apoi n Itinerarium Antonini si Notitia Dignitatum, avnd origine getica. Distrusa, probabil, de catre huni (n 375) este refacuta de catre Anastasius,apoi de Justinian, viata continuind pna la sfrsitul secolului al VI-lea cnd cade sub loviturile slavilor.Locuirea se reia n secolul al X-lea cnd Dinogetia i reprimeste functia defensivain lantul de garnizoane al frontierei provinciei Paristrion sau Paradunavon. ntre descoperirile din aceasta perioada un loc important l ocupa bisericuta de tip martiricon cu absida semicirculara n interior si pentagonala n exterior. A fost decorata cu fresca. Asezarea militara si civila de la Bisericuta-Garvan isi ncheie existenta la sfrsitul secolului al XII-lea si nceputul celui urmator. Cetatea a fost descoperita cu prilejul cercetarilor arheologice ncepute n 1939 si reluate dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. Din cetatea existenta n secolul al VI-lea, se pastreaza zidul de incinta, gros de 3 metrii, strajuit

de 14 turnuri. n incinta se afla ruinele unei bazilici, cea mai importanta si cea mai veche de pe teritoriul tarii noastre, a unor drumuri, unelte agricole si casnice, care indica rolul militar al cetatii. Dinogetia este cel mai vechi oras feudal atestat arheologic pe teritoriul Romniei.(Anexa 22) Cetatea Troesmis Turcoaia Cetatea Troesmis, una din cetatile principale ale getilor, se afla n nord-vestul Dobrogei, situata pe malul bratului Macin al Dunarii, n dreptul localitatii Turcoaia, la o distanta de 3 km de aceasta. Accesul catre cetate este destul de dificil, pe harta fiind indicate 2 drumuri. De recomandat ar fi ca intrarea n cetate sa se faca pe drumul derivat din soseaua Tulcea -Macin (DN22D), un drum de pamnt (ca orientare nspre Dunare). Acest drum are aspectul la un moment dat de "canion". Drumul dinspre Turcoaia se desfasoara de-a lungul malului Bratului Macin, printre balastierele de nisip, vizualiznd la aproximativ 3 km de localitate ruinele cetatii. Acestea sunt situate pe un mal nalt de aproximativ 30 m, deci aveai ceva de urcat daca alegeti acest drum. Drumul dinspre Turcoaia are legatura cu intrarea dinspre soseaua Tulcea -Macin dar este extrem de inaccesibil. Troesmis a fost de-a lungul ntregii perioade antice un important punct strategic, cea mai veche mentiune a sa fiind n Ponticele lui Ovidius. Apoi este mentionat de catre Ptolemeu, ca fiind un lagar al legiunii a V-a Macedonica. Alte mentiuni istorice ale cetatii: Notitia Digninatum, Itinerarium Antonini, harta Tabula Peutingeriana, Hierosolymitanum. n preajma anului 100 e.n. ajunge un centru militar romn, dezvoltndu-se o asezare civila ntre Cetatea de Est si cea de Vest unde se stabilesc mestesugari, negustori, etc. Primele sapaturi au fost facute n 1864-1865, apoi n anul 1939 Emil Coliu a explorat curtina de nord a Cetatii de Vest. Ruinele cetatii nu au fost cercetate pe intreaga lor suprafata, fiind scoase la iveala trei valuri de aparare, un canal, doua apeducte, turnuri n forma de potcoava la colturi, doua bazilici crestine si zidurile mai multor edificii. n partea de vest se afla ruinele unui promontoriu de tip dunarean (Cetatea de Vest). Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie Constanta. A fost nfiintat in anul 1878, nsa nu a avut un sediu stabil dect n anul 1914. n 1977 cu ocazia aniversarii unui centenar de la revenirea Dobrogei la Statul Romn, muzeul a fost reamenajat. Muzeul este gazduit ntr-o cladire monumentala fiind fostul sediu al primariei din Constanta, construita ntre anii 1911-1921 de catre arhitectul Vasile Stefanescu si are un patrimoniu de peste 430.000 de obiecte a caror tipologie diversificata curprinde profilul asezarii de-a lungul secolelor, din erele preistorice pna n anul 1940 atestand

fapte, evenimente, portrete de personalitati care dau continut memoriei orasului. Dintre exponatele celebre enumeram: zeita Fortuna cu zeul Pontos, doi protectori ai orasului si portului, gnditorul de la Hamangia si femeia ; sala dedicata poetului Publius Ovidius Naso. Muzeul are 24 de sali si gazduieste urmatoarele expozitii permanente : -Expozitia de numismatica -Expozitia de icoane -Expozitia de podoabe din argint -Expozitia de pipe Muzeul de arheologie si Edificiul romn cu mozaic Constanta Prezinta cele mai de seama valori de cultura materiala si spirituala din vechiul Tomis si numeroase alte descoperiri de pe teritoriul Dobrogei. n curtea muzeului sunt expuse sarcofage datnd din secolele I si al III-lea, baze si trunchiuri de coloane arhitrave. n salile muzeului pot fi vazute remarcabile piese neolitice din culturile Hamangia si Gumelnita, numeroase obiecte agricole din perioada sclavagista, amfore greco-romane, monede, obiecte folosite in comert. De asemenea sunt prezentate fragmente de monumente de arhitectura, statuete de Tanagra descoperite la Callatis, lucrari de arta. Numeroase sunt statuile reprezentnd diferite divinitati, printre care amintim: zeita Tyche (Fortuna), zeul Pontos, zeita Hecate, Dionysos, Hermes, Mithras si bazoreliefuri reprezentndu-l pe cavalerul trac. O impresie deosebita produce sarpele Glycon, o splendida reprezentare n marmura a unui animal fantastic cu trup de sarpe si bot de mamifer. Muzeul are un lapidariu si o bogata colectie numismatica cu piese de mare valoare, cum sunt monede ce au gravate figuri de regi scisi unice in lume. Muzeul de Istorie si Arheologie Muzeul de Istorie si Arheologie al judetului Tulcea a fost nfintat n anul 1975, n Parcul Monumentului Independentei, n ambianta unui complex arheologic si istoric, alaturi de ruinele vechiului Aegyssus (dava getica, oras romn si veche asezare romneasca ) si de monumentul ridicat n 1899 de catre locuitorii din Tulcea eroilor razboiului de Independenta (ntre anii 1877-1878). Muzeul este organizat n doua pavilioane primul pastrat n forma din anul 1975, adaposteste vestigii din epocile greco-romana, romanobizantina, medievala timpurie si evul mediu dezvoltat; al doilea, reorganizat radical n anul 1995, este rezervat preistoriei si protoistoriei Nordului Dobrogei (parter) si expozitiilor temporare (etaj). Muzeul ofera vizitatorilor imaginea succesiva a trecutului

istoric al teritoriului de la Gurile Dunarii, din cele mai vechi timpuri si pna n perioda evului mediu dezvoltat. n expozitia permanenta si n depozite se conserva un bogat patrimoniu arheologic aproape 90.000 de piese arheologice numismatice si epigrafice -rezultat n principal, din cercetarile arheologice efectuate n a doua parte a secolului al XX-lea n Nordul Dobrogei; unele dintre piesele din colectiile muzeului sunt de importanta nationala si chiar europeana. Muzeul de Etnografie si Arta Populara Muzeul de Arta Populara este organizat din anul 1989 si a ajuns sa detina astazi un numar de aproximativ 6.400 piese mpartite n colectia de etnografie (instrumentar agricol si pentru cresterea animalelor, instrumentar pentru industria casnica textila, instrumentar pentru pescuit, colectie de piese de arma, etc) si colectia de arta populara (tesaturi de uz casnic si decorativ, piese de port si podoabe, etc). Expozitia permanenta avnd ca tematica ornamentica traditionala, ofera publicului vizitator posibilitatea cunoasterii patrimoniului etnografic din nordul Dobrogei, apartinnd atat populatiei romnesti si aromanesti ct si diferitelor grupuri etnice care s-au stabilit aici n decursul timpului, ncnta vizitatorul. n salile Muzeului de Arta Populara sunt organizate si expozitii temporare. n cadrul acestora sunt valorificate diferite aspecte de civilizatie traditionala, ct si aspecte ale creatiei contemporane. Permanent Muzeul de Arta Populara ofera vizitatorului o expozitie inedita prin noutatea tematicii si prin originalitatea expunerii patrimoniului etnografic. Muzeul de Stiinte ale Naturii Delta Dunarii Str. Progresului nr. 14 -cunoscut si ca muzeu al Deltei Dunarii, prezinta cele mai importante specii de flora si fauna caracteristice principalului ecosistem din Rezervatia Biosferei Delta Dunarii. De aceea se recomanda turistilor ca nainte de a calatorii n Delta sa faca mai nti o vizita la acest muzeu. La subsol se afla principala atractie a muzeului -acvariu, care pe lnga speciile de pesti, reptile si nevertebrate acvatice specifice acestei zone, adaposteste si cteva curiozitati marine din Oceanul Atlantic si Indian. Casa memoriala Panait Cerna Obiectivul muzeal este situat n mijlocul localitatii Cerna, peste rul Cerna. n vecinatatea bisericii satului, atrage atentia o locuinta de mestesugar de la sfrsitul secolului al XIX-lea, unde s-a nascut poetul Panait Cerna si care este acum Casa memoriala. Casa are o arhitectura traditionala n cadrul careia organizarea expozitiei memoriale se ncadreaza perfect. Aspectele cele mai importante privind viata si opera poetului filosof Panait Cerna sunt ilustrate n cadrul expozitiei documentare, organizata n primele trei sali. Constituindu-se ca o unitate muzeala, obiectivul cuprinde, n alte trei

sali si n exterior, o expozitie etnografica ce ilustreaza specificul zonei. Vizitnd expozitia, vizitatorul intra n atmosfera casei si a gospodariei de odinioara n care a copilarit poetul si face cunostinta cu opera lui Panait Cerna. Casa Panaghia - Babadag Casa Panaghia, construita n stilul arhitectonic vechi, este situata n localitatea Babadag, n centrul orasului, n imediata apropiere a Geamiei turcesti. Expozitia de Arta Orientala, organizata n Casa Panaghia, ofera vizitatorului piese ce ilustreaza modul de viata traditional al populatiei musulmane din acest tinut, dar si din alte zone mai ndepartate. Sunt prezentate tesaturi decorative ("geaulac-uri, cevre-uri), covoare de rugaciune, vase de uz gospodaresc sau de ritual, arme, port traditional, podoabe. 3.3 Arta populara si manifestarile etnofolclorice Traditii si obiceiuri in Dobrogea Arhitectura satului dobrogean Din punct de vedere arhitectural, zona Tulcei manifesta o larga arhitectura n functie de habitat, de conditiile istorice, de etnia majoritara. Ca un tipar al satului tulcean, amplasarea caselor nu s-a facut dupa un plan anume, avnd o structura neregulata si strazi ce se ntretaie, gospodarii amplasate n directa legatura cu caile de acces. Din punct de vedere al arhitecturii traditionale, privind in aspecte largi, gospodaria casei este compusa din locuinta propriu-zisa si anexele dispuse fie in partea laterala a casei, fie spre fundul curtii. Anexele au o functionalitate bine definita, cu o strnsa legatura cu ocupatiile cotidiene: bucataria de vara, grajdul pentru vite, samalcul pentru nutret, saiaua pentru oi, cuptorul. Temelia caselor este din piatra, peretii sunt din pamnt sub forma de chirpici sau ceamur, invelitoarea din lemn, iar invelisul din stuf. Materialele specifice pentru constructia casei sunt: nuielele, pamntul prelucrat sub forma de chirpici sau ceamur, stuful, olana, lemnul. Casele sunt in general cu fatade n culori albe sau albastre, uneori cu elementele decorative ce trimit catre mitologia slava, realizate din scnduri de lemn prin tehnica traforajului. ntlnim si anumite particularitati cum ar fi: prezenta baii lipovenesti, o constructie separata de locuinta propriu-zisa, instalatie ce se bazeaza pe sistemul de tip sauna,lijanca, un pat de pamnt construit lnga soba care este ncalzita; prispa pe doua laturi si balconul amplasat n fata tindei (gospodaria din Enisala). La casele vechi, peretele lateral din strada prezinta frecvent o prispa cu stlpi. Casele construite n anii 1920 -1930 au temelie

inalta, pridvor fara prispa fiind acoperite cu invelis de tabla. n anii 1950-1960 s-au impus arcadele si colonadele.Datorita potentialului turistic pe care-l ofera Delta Dunarii, gospodaria din aceasta zona se dezvolta pastrnd n general arhitectura traditionala, n special cea specific locuintei lipovenesti, fiind atractia unui numar mare de turisti romni si straini. n prezent, majoritatea caselor sunt construite din materiale moderne, combinate cu materialele de constructie specifice zonei deltaice, stuful, lemnul. Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril In zonele muntoase, n care Arhanghelii erau celebrati si ca patroni ai oilor,stapnii acestor animale faceau o turta mare din faina de porumb, numita "turta arietilor" (arietii fiind berbecii despartiti de oi), ce era considerata a fi purtatoare de fecunditate. Aceasta turta se arunca n dimineata zilei de 8 noiembrie n trla oilor, odata cu slobozirea ntre oi a berbecilor. Daca turta cadea cu fata n sus era semn ncurajator, de bucurie in rndul ciobanilor, considerndu-se ca n primavara toate oile vor avea miei, iar daca turta cadea cu fata n jos era mare suparare n satele si trgurile bucovinene se faceau si se fac si astazi, de 8 noiembrie, pomeniri .i praznice pentru cei morti iar, n biserici, fiecare cre tin aprinde cte olumnare ca sa aiba asigurata lumina de veci, calauzitoare pe lumea cealalta. . Sfntul Dumitru Se tunde coama cailor pna la trei ani, ca sa aiba par frumos. Celui ce va pazi aceasta sarbatoare i vor fi ferite vitele de stricaciunea lupilor sau oamenii vor fi feriti de boli. De Sfntul Dumitru nu se piaptana, ca-i primejdios de lupi. Daca la Samadru este vreme aspra, iarna va fi buna, altii spun ca de va fi vreme buna, toamna va fi lunga si frumoasa; ciobanii care vor sa afle cum va fi iarna si astern dulama n mijlocul oilor si se uita sa vada ce fel de oaie se va culca pe dnsa. Daca se va culca o oaie neagra, iarna va fi buna; dimpotriva, daca se va culca o oaie alba, iarna va fi aspra. De asemenea, daca luna va fi plina si cerul acoperit de nori, daca ploua sau daca ninge, iarna va fi aspra, cu zapezi grele; ciobanii pndesc toata noaptea unde dorm oile si, daca dimineata se va trezi nti o oaie alba si va pleca nspre sud, iarna va fi grea; daca se va trezi o oaie neagra si va pleca spre nord, iarna va fi usoara. Sfintele Pasti Obiceiul este o parada a mastilor de cuci si cucoaice, urmat de o bataie si de hora. In vechime este atestat un obicei mai amplu, in trei parti. Prima se desfasura in dimineata zilei de Lasata Secului, cand cucoaicele (flacai travestiti in femei), cutreierau satele simulnd bataia cu chiuliciul (un bici in vrful caruia atarna o opinca rupta). A doua parte a obiceiului o constituia o piesa care o avea in centru pe "bunica cucilor", n jurul careia se adunau, n mijlocul satului, miri si mirese, ciobani si ciobanite, vnatori sivraci,

constituind o parada zgomotoasa. Dupa ce trageau trei brazde simbolice, n forma de cerc, unul dintre ei (de obicei mirele) era udat cu vin. Florii Pentru buna desfasurare a sarbatorii Floriilor, cu o zi inainte se strang ramuri de salcie inmugurita, se leaga in snopi si se duc la biserica pentru a fi sfintite de preot. Dupa sfintire ramurile numite "matisori" sunt luate acasa de catre credinciosi pentru a impodobi cu ele icoanele, usile, ferestrele, intrarile in grajduri sau pentru a le pune la fntni si la stresinile caselor. Femeile mai obisnuiesc si astazi sa le infiga pe straturile proaspat semanate, sa le puna in hrana animalelor sau sa le aseze pe morminte. 1 Martie n Dobrogea martisorul se purta pna la venirea berzelor, apoi era aruncat spre analtul cerului ca norocul sa fie mare si naripat. Martisorul era un dar ce-si trimiteau romnii, unul altuia, n ziua de 1 Martie. Se constituia dintr-un banut de aur spnzurat de un gaietan de matase mpletit cu fire albe si rosii, pe care persoana ce-l primea n dar l purta la gt pna cnd ntlnea cea dinti roza nflorita, pe crengile careia depunea apoi darul primit. Banutul nsemna mbelsugarea, firele albe si rosii ale gaietanului simbolizau fata alba ca crinul si rumena ca roza, iar ofranda facuta reginei florilor era o salutare poetica adresata primaverii. Portul din Dobrogea Portul din Dobrogea prezinta caracteristicile zonelor muntenesti si de cmpie, de pe malul stng al Dunarii. n prezent, porturile traditionale nu mai sunt prezente n totalitate, sau mai contin unele elemente specifice, ele fiind nlocuite de portul orasenesc, de zi cu zi. Doar n zilele de sarbatoare sau la biserica, se mai pot ntlni unele elemente ale porturilor traditionale, purtate n special de catre batrni. Ca o caracteristica a regiunii este faptul ca alaturi de populatia romneasca se gasesc si alte minoritati nationale: lipoveni, bulgari, turci, macedoni si tatari. Astfel portul din Dobrogea pastreaza aspectele specifice multitudinii etnice. Portul romnesc costumul barbatesc este reprezentat prin: -caciula: confectionata din piele de miel; -camasa: alba, cu broderie executata cu arnici si cu matase, cu motive geometrice si florale;

-chimir: bru tesut la razboi sau confectionat din piele, purtat peste camasa; -itari: pantaloni confectionati dintr-o stofa alba, lucrata n casa; -bundita: cojoc fara mneci, confectionat din piele de oaie, bogat ornamentat cu motive geometrice si vegetale. costumul femeiesc este reprezentat prin: -camasa: bogat ornamentata, lucrata pe panza alba tesuta n casa; -poale: ornamentate doar n partea de jos, continund modelul camasii; -barneata: bru -tesuta n casa, din canva; -bundita: cojoc fara mneci, confectionat din piele de oaie, bogat ornamentat cu motive geometrice si vegetale. 3.4 Alte obiective turistice de natura antropica Tulcea prezinta turistilor cteva puncte ce merita sa fie vizitate, specifice intr-un fel acestui oras. Piata Civica construita ntre anii 1970-1972, e o piata larga, frumoasa, pardosita cu placi de marmura, cu fntni arteziene, fiind un loc de recreere pentru localnici si oaspeti. n centrul ei se afla statuia lui Mircea cel Batrn, opera a sculptorului tulcean Ion Jalea. Prezentarea lui in forma statica exprima ideea venirii domnului n armura de cavaler-ostean pentru a se opri aici, pe pamnt dobrogean. Monumentul realizat in bronz a fost inaugurat in 1973. n Tulcea exista un Institut de Cercetari EcoMuzeale, caruia i se subordoneaza 4 muzee: Muzeul Deltei Dunarii, Muzeul de Arta, Muzeul de Arheologie si Muzeul de Etnografie. Pe artera principala a orasului Tulcea se mai afla Casa de Cultura, Biblioteca Judeteana, Galeriile de Arta ale Fondului Plastic. Pe colnicul Hora, cunoscut si sub denumirea de Dealul Monumentului, se poate admira Monumentul Independentei, ridicat in cinstea luptatorilor din Razboiul de Independenta n urma caruia Dobrogea a fost anexata Romniei. Capitolul IV Propuneri si strategii privind dezvoltarea turistica

4.1. Strategia de dezvoltare a zonei turistice Dobrogea Strategia de dezvoltare a zonei turistice Dobrogea trebuie sa cuprinda patru directii principale:

1. Dezvoltarea si modernizarea unei retele de infrastructura moderne care sa faciliteze accesul turistilor n Delta Dunarii, sa puna n valoare salba de statiuni de pe litoralul Marii Negre,si foarte important accesul la siturile arheologice,cum ar fi cetatile grecesti,si nu n ultimul rnd grotele si manastirile diverselor etnii din zona dobrogeana. 2. Promovarea regiunii dobrogene n media att pe plan intern si international, pentru a o face cunoscuta in asa fel nct sa fie stimulata curiozitatea potentialului turist pentru ca acesta sa-si propuna sa viziteze aceasta regiune. 3. Firmele care se ocupa de turismul in regiunea Dobrogei sa-si diversifice paleta de servicii de foarte buna calitate suprapuse unor oferte ct mai atractive n ceea ce priveste pretul la cazare etc. 4. Atragerea de subventii si sponsorizari att din partea statului ct si al unor agenti comerciali cu potential pentru punerea in valoare a unor manifestari cu caracter cultural si folcloric,care sa faca cunoscuta intregii lumi traditiile mestesugurile si obiceiurile etniilor care traiesc n regiunea dobrogeana. BIBLIOGRAFIE

1) *** Marturii de epoca privind istoria Dobrogei, Bucuresti, 1990 2) *** Itinerare dobrogene, Bucuresti,1990 3) *** Ghid Dobrogea, litoralul romnesc, Delta Dunarii, Constanta, 1995 4) Covacef Z., Arta sculpturala n Dobrogea romna. Secolele I-III, Editura Covacef, 2002

5) Dumitrascu Gh., Localitati,biserici si manastiri romnesti n Dobrogea, pna la 1878, Constanta, 1990 6) Ionescu-Dobrogianu M,D,, Dobrogia in pragul veacului al XX-lea, Editura Socec, Bucuresti, 1984 7) Florescu R., Capidava, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1965 8) Florescu R., Ghidul arheologic al Dobrogei, Bucuresti, Editura Meridiane, 1968

9) Matei Cr. D., Capidava si Dunarea n secolele al II-lea si al VI-lea dupa Christos, teza de doctorat (coordonator stiintific Florescu R.), Universitatea Bucuresti, Facultatea de Istorie, Bucuresti, 1993. 10) Cocean P., Negoescu B., Vlasceanu Gh., Geografia generala a turismului, Editura Meteor Press,Bucuresti, 2005 11) Diaconu P., Florescu Gr., Florescu R., Capidava. Monografie arheologica, Bucuresti, 1958 12) Florescu, Radulescu, Scorpan, Itinerare arheologice dobrogene, Bucuresti,1990 13) Suceveanu Al., Barnea Al., La Dobroudja romaine, Bucuresti, 1991 14) www.poze-romania.ro 15) www.travelworld.ro 16) www.wikipedia.ro