c) Formarea și evoluția statului medieval Moldova

În teritoriul de la est de Carpați, sursele istorice menționează ca formațiuni politice

„țări”, precum Țara Brodnicilor și Țara Bolohovenilor. De asemenea, documentele atestă
existența unor autonomii locale cu numele de „codrii”- Codrii Cosminului, „câmpuri”-
Câmpul lui Dragoș, „ocoale” și „cobâle”.
Statul medieval Moldova a fost întemeiat în a doua jumătatea a secolului al XIV-lea
în două mari etape:
● prima etapă: descălecatul lui Dragoș din Maramureș
● a doua etapă: descălecatul lui Bogdan din Maramureș
Astfel, în cazul formării statului medieval Moldova „teoria descălecatului” poate fi
demonstrată prin sursele istorice.
La mijlocul secolului al XIV-lea, regele Ungariei, Ludovic I de Anjou, a întemeiat la
est de Carpați o marcă de apărare ​(teritoriu de granită cu rol militar), împotriva atacurilor
tătarilor. Marca, numită ​Moldova Mică​, avea centrul la Baia și era condusă de ​Dragoș,
voievod român din Maramureș​. Marca de apărare se afla sub suzeranitate maghiară și a
reprezentat nucleul teritorial și politic în jurul căruia s-a constituit statul medieval Moldova.
Dependența lui Dragoș și a urmașilor săi, Sas și Balc, de coroana ungară i-a
nemulțumit pe românii din Moldova Mică, care s-au răsculat împotriva acestora. Profitând de
revolta populației moldovene, în anul ​1359​, un alt voievod din Maramureș, Bogdan din
Cuhea​, aflat în relații încordate cu regele Ungariei, a trecut la est de Carpați și i-a alungat pe
urmașii lui Dragoș.
Cronica ​domniei lui Ludovic I de Anjou, scrisă de Ioan de Târnave, semnalează
eșecul expedițiilor maghiare repetate, cu scopul alungării lui Bogdan și rezultatul final al
luptei, transformarea Moldovei într-un stat independent.
Statul medieval Moldova s-a consolidat sub urmașii lui Bogdan, prin acțiuni de
organizare instituțională și desăvârșire teritorială.
Lațcu​ (​1368-1375)
- a trecut la catolicism pentru a obține sprijin din partea papalității
- a întemeiat Episcopia Catolică de la Siret
- s-a stins din viață, fără a lăsa urmași direcți în linie masculină
 Petru al II-lea→​ numit Petru Mușat ​ ​ (1375-1391)
- a restaurat ortodoxismul
- a întemeiat Mitropolia Ortodoxă de la Sucea​va
- în anul 1387 a recunoscut suzeranitatea regelui Poloniei
​Roman I​ ​(1391-1394)
- a finalizat procesul de extindere teritorială a Moldovei
- el se intitula „ domn singur stăpânitor al Țării Moldovei, de la munte până la mare”

d) Formarea și evoluția statului medieval Dobrogea

Teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră se afla sub autoritatea Imperiului Bizantin.
Dobrogea a fost întemeiată ca stat în secolul al XIV-lea, prin unificarea formațiunilor
existente în jurul Țării Cavarnei​, care îl avea drept conducător pe ​Balica​, urmat de
Dobrotici​ și fiul său, ​Ivanco.
Dobrotici a primit de la Imperiul Bizantin titlul de „despot”. El a reușit să unifice
teritoriul cuprins între Dunăre și Marea Neagră.
Dobrogea a fost inclusă în anul 1388 de Mircea cel Bătrân în Țara Românească, dar a
fost cucerită de turci în 1417.

Concluzii

Formarea statelor medievale românești a fost un proces de lungă durată care s-a realizat în
două mari etape:
- unificarea formațiunilor politice prestatale sub o autoritate centrală
- crearea instituțiilor interne (administrative, politice și religioase) necesare afirmării și
apărării statului