Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea Liberă Internațională din Moldova

Facultatea Drept

Catedra Drept Public

Referat
La Istoria Statului si Dreptului
Țatilor Romanești
Tema:,,Lupta de eliberare naționala în
Basarabia in anii 1812-1917”

Scopul efectuarii referatului consta in

aprofundarea cunostintelor in tema subiectului.

A efectuat:
Grupa
A verificat:
Doctor habilitat în drept, confer.
univ.

Chișinău 2021
 Pe parcursul sec. XV-XVIII Țara Moldovei a depus mari eforturi pentru a-și restabili
suveranitatea statala in teritoriile cotripite de turci. Pentru realizarea acestui scop nobil au dus un șir de
războaie Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Al. Cornea, Ioan Vodă cel Viteaz, D. Cantemir si alți domnitori
patrioți ai Principatului.
În 1656 Gheorghe Ștefan tindea cua jutorul Rusiei sa elibereze de sub turci pămîntul strămoșesc.
Prin art.4 al convenției incheiate cu țatul Alexei Mihailovici se prevedea ca cetațile si zonele adiacente
răpite de turci sa fie restituite “sub oladuirea” domnitorilor Moldovei. Clauza data este preluata in
tratatul semnat de D. Cantemir si Petru I prin art.11 care prevedea: “Paminturile Principatului
Moldova,dupa vechea hotarnicire moldoveneasca asupra carora Domnul va avea drept de stapinire, sunt
cele cuprinse intre riul Nistru, Camenita, Bender, cu tot tinutul Bugeacului, Dunarea, granitele
Muntenesti si ale Transilvaniei si marginile Poloniei, dupa delimitarile facute cu acele tari” 1 . La
1769,in adresarea catre Ecaterina II, deputatii Moldovei din nou au rugat ca teritoriul dintre Nistru,
Dunare si Marea Neagra sa fie restituit sub jurisdictia Principatului 2.
La 1 ferbruarie 1631, in timpul elaborarii tratatului de pace cu Polonia, Poarta Otomana se angaja
sa-i ridice si sa-i trimita in Crimeea pe tatarii “din ceata Yrta-han” (Ciuburciu)...”3.
Restabilirea suveranitatii Statului Moldova in teritoriile anexate de turci incepe pe timpul
domnitorului Grigore Ghica II la cumpana anilor 30-40 ai sec. XVIII. Prin tratativele duse cu Poarta
Otomana, monarhul Moldovei a reusit sa realipeasca la Principat 12 sate ocupate la nord de raiaua
Benderului de catre locuitorii musulmani ai raialei mentionate4.
Folosind situatia creata dupa razboiul ruso-turc din 1768-1774 prin parasirea Bugeacului de catre
un numar mare de tatari, Grigore Ghica III, domnitorul care in 1777 si-a dat viata, protestind impotriva
sfirtecarii Statului Moldovei si cedarii Bucovinei Austriei, a obtinut de la Poarta dreptul de a realipi la
Moldova teritoriul celor 2 ceasuri de la nord de hotarul lui Halil Pasa ce se intindea pe o suprafata de
1200 km2 5. In scurt timp teritoriul eliberat a fost repopulat cu locuitori ai Moldovei 6. Pentru
administrarea zonei recent realipite a fost infiintata o noua unitate administrativ-teritoriala tinutul
Hotarniceni. Asupra acestui tinut nou a fost extinsa si sfera de utilizare a legislatiei Moldovei.
La inceputul razboiului ruso-turc din 1806-1812 guvernul tarist nu-si expunea deschis scopurile
sale anexioniste. Prin manifestul adresat populatiei Principatelor Romane, el fagaduia sa pazeasca “tarile
in cea desavirsita si deplina stare si desfatare a privilegiilor lor” 7. Pentru a demonstra popoarelor
crestine subjugate de turci ca Rusia urmareste eliberearea acestora, Alexandru I in mai 1807 a decis ca
toate teritoriile ocupate de la Moldova de turci pe parcursul sec. XV-XVIII sa fie cubordonate
administrarii Divanului Principatului. Textul documentului special concretiza teritoriile restituite sub
jurisdictia Moldovei: raialele Bender, Akkerman, Chilia, Hotin si intreaga Basarabie 8. Analizind
evenimentul, Radu Rosseti scria ca tara” vedea realipirea la trupul ei cetati si tinuturi pierdute inca din
vremile lui Stefan cel Mare si a lui Petru Rares si se intindea iar pina la Mare” 9.
Divanul Moldovei a efectuat operativ distribuirea administrativ-teritoriala a spatiului istoris
stramosesc realipit la tara. Au fost constituite tinuturile Bender, Tomarova, Hotin, numindu-se
concomitent demnitarii insarcinati cu administrarea lor. De exemplu, in 1808 in tnutul Tomarova, care
includea si Ismailul, a fost numit ispravnic Iordache Alexandri, la Bender- Apostol Burda, iar la Hotin-
Costache Mavrocordat10.
Pe parcursul anilor 1808-1812, multi locuitori ai Moldovei au intrat in posesia bunurilor
stramosilor lor. Izgonirea definitiva a tatarilor din Bugeac in 1807 a intensificat cu mult revenirea
romanilor in teritoriul din sudul interfluviului Pruto-Nistrean.

Imperiul Rus a fost unul dintre cele mai hraparete state din lume. Folosind situatia geopolitica
favorabila si forta militara imensa, tarismul pe parcursul secolelor a cotropit teritoriile istorice a cca 200
popoare, lichidind prin forta statalitatea nationala a multor etnii neruse. Cercetatorul rus K. Arseniev
mentiona, ca in rezultatul anexiunilor efectuate, teritoriul Rusiei s-a extins de la 41.136 mile patrate in
1505 pina la 367.112 in 1848 11.
Agresivitatea tarismului luase o amploare deosebita la sfirsitul sec. XVIII- inceputul sec. XIX.
Cu toate ca prin manifestul din 12 decembrie 1806 tarul Alexandru I anuntase oficial ca urmareste
scopuri nobile fata de populatia Principatelor Romane, in realitate consecintele au fost dezastruoase
pentru soarta statului Moldova. In conformitate cu Pacea de la Bucuresti din 16(28) mai 1812, imperiile
otoman si rus au sfirtecat teritoriul statului suveran Moldova, stat care pina atunci in aspect politico-
juridic se afla doar in dependenta de Inaltul Devlet si sub protectia tarilor rusi. Drept consecinta a
raptului, partea de rasarit a Principatului, cuprinsa intre Prut, Dunare, Marea Negra si Nistru (numita
mai tirziu Basarabia), cu o suprafata de cca 45 mii km2 , a fost anexata de catre guvernul de la Peterburg.
Era rapit un spatiu geografic de 2 ori mai mare decit anexasera sultanii timp de 300 ani, fapt ce a agravat
nespus de mult situatia economica si politica a Tarii Moldovei.
Anexind Basarabia la 1812, tarismul era constient de necesitatea de a-si crea in opinia publica
europeana imaginea unei Rusii “eliberatoare” si din aceasta cauza promova o politica subtila de
deznationalizare a populatiei bastinase. Tocmai din aceste considerente exploatarea coloniala in
Basarabia necesita alte metode de conducere si de realizare in raport cu metodele aplicate in guberniile
centrale. In realizarea acestei politici, la inceput autoritatile tariste au dat dovada de oarecare abilitate
camuflindu-si scopurile adevarate dupa paravanul unei autonimii formale, ce nu urmarea decit sa
calmeze, pentru moment,spiritele locale, sa le impace cu noile imprejurari intervenite in urma incheierii
pacii de la Bucuresti12. De aceea, in primele legi ale Imperiului Rus cu privire la provincia recent
cucerita a fost recunoscut caracterul juridic specific al ei, aplicindu-se temporar atit in domeniul
dreptului public, it si in cel privat vechile obiceiuri si legi ale Moldovei. Astfel, in primii ani de ocupatie
ruseasca in provincie au fost mentinute formele de organizare traditionale, Basarabia fiind administrata
dupa principiile elaborate de conditiile vietii sociale- istorice ale tarii,asa incit in organizarea Basarabiei
autoritatile tariste au pastrat institutiile ei juridice anterioare. Autonomia i-a dat posibilitatea populatiei
autohtone dreptul de a-si avea doar unii reprezentanti in administratia Basarabiei, de a se aplica unele
colectii de legi ale Moldovei si de a se folosi temporar de limba materna13.
Realizarea unei politici mai subtile,acceptarea compromisului a fost impusa de un sir intreg de
considerente atit de ordin intern, cit si extern. Tarismul rus vedea in Basarabia un cap de pod pentru
viitoarele cuceriri in Peninsula Balcanica14, o etapa de tranzitie in inaintarea lui spre Bosfor urmind
scopul “de a atrage si alte popoare la Imperiul tarist”15 .
Aplicarea legislatiei rusesti in Basarabia,indepartarea boierimii locale de la administrarea
tinutului, considera contele Capodistria, putea cauza numeltumirea si protestele boierilor locali. Astfel,
mentinerea drepturilor, proprietatilor, obiceiurilor, legislatiei vechi au fost facute nu dintr-o simpla
generozitate fata de romanii de la est de Prut, ci din interes pragmatic. Directia de baza a tarismului in
organizarea administrativa a provinciei urmarea introducerea treptata in Basarabia a administrarii
guberniale, a legislatiei si a sistemului financiar rus16.
Dupa cum e stiut, in 1812 Rusia n-a binevoit sa afle doleantele populatiei Moldovei despre soarta
de mai departe a tarii. Nu s-a petrecut nici un plebescit, nici un referendum; n-a fost obtinuta nici
aprobarea din partea membrilor Divanului Principatului-forul suprem de stat al tarii din acea perioada.
Din cele expuse mai sus conchidem ca evenimentul din 16(28)mai 1812, din punc de vedere al
jurisprudentei, poate fi calificat in exclusivitate drept o anexiune a teritoriului Moldovei de Est de catre
Imperiul Rus. Prin notiunea “anexiune” in dreptul international si in practica interstatala sunt
caracterizate actiunile de incorporare prin violenta de catre un stat a unui teritoriu ce apartine altui stat.
Initial, resedinta noii provincii se planifica sa fie la Tighina, dar oficial din 1818 orasul de
resedinta a devenit Chisinaul. Proiectul legii referitor la administrarea noului teritoriu a fost semnat de
catre P.V. Ciceagov la 23 iulie 1812 avind denumirea “ Infiintarea administrarii provizorii in oblastia
Basarabiei”17. La 2 august 1812,legea este semnata de Alexandru I18.
Prin manifestul din 5 august 1812 Alexandru I a reconfirmat stipulatiile regulamentului “
Organizarea conducerii provizorii a Basarabiei”, promitind ca populatiei autohtone ii vor fi lasate
“pentru totdeauna intrebuintarea legilor, obiceiurilor si privilegiilor locale in vigoare,cum si respectarea
de-a pururi a limbii moldovenesti in instantele judecatoresti”19.
 Prin ucazul Imperial din 7 august 1812, in fruntea noii provincii a fost numit boierul moldovean
Scarlat Sturza,refugiat in Rusia dupa pacea de la Iasi (1792). 20 S.Sturza a fost singurul guvernator
moldovean al Basarabiei21,pentru ca in continuare functia de guvernator al Basarabiei a fost detinuta in
exclusivitate numai de rusi pina in 1917. In calitate de adjunct al guvernatorului civil a fost numit Matei
Crupenschi- unul din reprezentantii boierimii basarabene 22 .
Provincia era condusa de un guvern local in fruntea caruia se afla guvernatorul. Guvernul era
compus din doua departamente. In competenta primului departament intrau:problemele legislative,
religioase si judecatoresti, politia, invatamintul. Atributiile celui de-al doilea departament se reduceau la
probleme de statistica, la informatii despre populatie, venituri, vami, comert si industrie(§11)23.
§6 al legii prevedea pentru populatia Basarabiei pastrarea legilor ei. Toate afacerile trebuiau
rezolvate in limba rusa si moldoveneasca(§19) 24. D. Grama considera ca aceste dispozitii reprezentau o
imixtitudine periculoasa in afacerile interne ale tinutului,creind premise pentru inlaturarea limbii romane
din toate sferele vietii sociale, deoarece limbii ruse i-au fost acordate aceleasi drepturi ca si limbii
romane25.
Preocupat de grija de a avea sustinere sociala in Basarabia si pentru a impiedica emigrarile in
Moldova, Tarismul a prevazut in lede pentru locuitorii Basarabiei urmatoarele privilegii:
1.scutirea pe timp de trei ani de orice capitatie si renta funciara platita statului(§22);
2scutirea de serviciul militar(§23)26.
Pe timpuri P.N.Batiuskov, F.Vighel, A. Nacco, I.Harting, N.Laskov si alti autori au calificat
acordarea statutului de autonomie administrativ-teritoriala pentru Basarabia ca un act de manifestare a
bunavointei si marinimiei tarului Alexandru I27. In realitate actiunile guvernului rus, si in cazul
Moldovei de est, au fost determinate de o serie de factori obiectivi de ordin politic, economic, social,
national, militar. Amiralul Ciceagov, in instructiunea din 1812, expediata guvernatorului S.Sturza,
accentua necesitatea de a organiza astfel guvernarea Basarabiei, incit prin modul de viata al populatiei
regiunii sa fie create stari de simpatie fata de Rusia in sinul popoarelor aflate sub dominatia otomana28.
Factorul militar in acest context a fost extrem de important. In conditiile cind armatele franceze,
incepind cu 12(24) iunie 1812 inaintau tot mai mult in adincul Rusiei, Alexandru I era cointeresat sa
pastreze calmul in regiunea recent enexata si in nici un caz nu dorea inrautatirea relatiilor c populatia
autohtona. Doar intr-o asemenea situatie tarul putea transfera din Basarabia majoritatea trupelor militare
ruse pe frontul cu Napoleon.
Infringerea lui Bonaparte in rusia a schimbat raporturile de forte din Europa. In noua conjunctura
geopolitica, demnitarii guvernului tarist intreprind, incepind cu a doua jumatate a anului 1813, o seria de
actiuni pentru a o lichida completamente.
Sistemul administrativ al Basarabiei, stabilit in anii 1812-1813, se caracteriza prin urmatoarele
trasaturi: era provizoriu, se extindea asupra intregului teritoriu, se afla in subordonarea exclusiva fata de
comandantul Armatei Dunarene, care a substituit, pin ain mai 1813, organele puterii centrale.
In cadru institutiilor administrative functionau obiceiurile si limba materna. Caracterul provizoriu
al sistemului administrativ introdus in Basarabia a provocat divergente intre boierimea locala si
functionarii rusi, care urmareau introducerea in provincie a institutiilor administrative rusesti.
Incepind cu 1816, sistemult administrativ incepe sa sufere unele reorganizari: la nivelul
conducerii centrale este introdusa institutia rezidentului imperial, iar la nivel local-institutia revizorului
si a samesului, o administratie distincta pentru colonisti, neintegrata administratiei basarabene. Prin
aceste reorganizari a inceput introducerea IN Basarabia a institutiilor administrative de tip rusesc,
continuindu-se deznationalizarea institutionala in Basarabia29 .
La 29 aprilie 1818 alexandru I a aprobat noul act legislativ intitulat” Asazatintul obrazovanniei
oblastei Basarabiei”. Ca organ suprem si judiciar a fost determinat” Verhovnii sfat al oblastei”, in frunte
cu rezidentul plenipotentiar al tarului in Basarabia. In competenta Consiliului intrau guvernatorul civil,
vice-guvernatorul, presedintii judecatoriilor civile si penale si 6 deputati alesi de nobilimea basarabiei.
Sedintele de la inceput aveau loc in limbile rusa si romana. Judecatoria penala examina procesele in
limbile romana si rusa, in baza legilor rusesti. Ancheta persoanelor de origine romana se efectua in
romana, iar procesele verbale se completau in ambele limbi. Sentintele pentru inculpatii autohtoni de
asemenea erau pronuntate in limba roaman. Judecatoria civila, la examinarea litigiilor referitoare la
proprietatea de stat, se baza e litigiile imperiale, iar in problemele proprietatii persoanelor particulare- pe
litigiile Principatului Moldova.
Dispozitiile acestui act au reglementat statutul juridic al Basarabiei in perioada anilor 1818-1828.
A.V. Surilov, alti cercetatori considerau, ca aprobarea “Asezamintului...” in 1818 a marcat inceputul
introducerii statutului de autonomie pentru regiunea respectiva30. O alta opinie a expus-o istoricul
Alexandru Boldur” “Asezamintul din 1818 introducea Basarabia in angrenajul institutiilor rusesti. Afara
de Sfatul Suprem, pentru care in geberniile interne nu era analogie, celelalte institutii, in majoritatea
copiau experienta administrativa ruseasca” 31.
“Asezamintul...” din 1818 a dus la limitarea radicala a autonomiei tinutului,legiferind aplicarea
legilor imperiale in domeniile dreptului penal,administrativ, financiar, unele sfere ale dreptului civil.
Ulterior autocratia tarista a redus si mai mult statutul de autonomie a l Basarabiei. In 1825 guvernul
tarist s-a opus categoric promulgarii “Proiectului codului civil al Basarabiei” elaborat de ilustrul jurist
roman Petru Manega in conformitate cu principiile renumitului cod civil al lui Napoleon 32. Politica
tarismului in Basarabia, nu urmarea pastrarea si dezvoltarea institutiilor nationale de stat si de drept, ci
lichidarea treptata a acestora, ilocuirea lor cu institutiile rusesti respective.

In 1828 guvernul tarist a abrogat” Asezamintul...” din 1818, promulgind la 29 februarie a

aceluiasi an regulamentul “ Asezamintul pentru ocirmuirea oblastei Basarabiei”.
Prin Dispozitiile “Asezamintului” din 1828 a fost desfiintata functia de rezident al tarului pentru
Basarabia, a fost lichidat organul suprem de stat si judecatoresc al tinutului- sfatul Suprem. Art.62 al
noului regulament a interzis utilizarea limbii populatiei autohtone in instantele de stat ale tinutului.
“Toate pricinile in locurile prisudsfiilor din oblastea Bassarabiei sa lucreze pe limba rossieneasca” 33.
“Asezamintul...” din 1828 a limitat si mai mult aplicarea legilor Moldovei in Basarabia, stabilind ca “
pricinile de judecati sa priimesc de temelie pravilele tarii, iar intru acele intimplari,unde ele se vor afla
nu deplin, sa priimesc si pravilele Rossiei” 34. Norma data a permis ca incepid chiar din 1828 legile
imperiale sa fie aplicate si in litigiile civile ale persoanelor particulare. Guvernul rus isi dadea seama ca
stopind evolutia fireasca si perfectionarea izvoarelor dreptului local din Basarabia, se vor crea
circumstante ce le vor permite funcionarilor taristi sa vada permanent in dreptul local “lacune si
contradicti” si pe baza aceasta “sa aplice cit mai frecvent legea civila ruseasca” 35.
Noul regulament a redus considerabil spatiul aplicarii legilor nationae ale autohtonilor. “asezamintul...”
dispunea ca “litigiile in judetul Ismail si Akkerman...sa fie instruite si hotarite pe baza legilor ruse”,
deoarece “in acestea nu sint moldoveni”. Afirmatia data era o minciuna sfruntata. Documentele
dezvaluie ca in 1827 in judetul akkerman locuiau 12.334 de ramani, iar in judetul ismail numarul
ajungea la 16.34736.
Noul organ- “Sfatul oblastei” constituit in locul “Sfatului Suprem”, nu mai detinea cea mai inalta
autoritate administrativa si judiciara in Basarabia. Aceste functii iau fost stribuite guvernatorului general
al Novorosiei si Basarabiei. Practic, autohtonii au fost eliminati de la participarea la formarea organelor
de conducere ale regiunii. Astfel, Basarabia incepind cu 1828 a fost transformata intr-o colonie tipica a
Rusiei.
In colonii aparatul de stat, cel administrativ, fiscal si judiciar se constituie si activeaza resptectiv sub
controlul nemijlocit al organelor de stat centrale ale metropolei. Locuitorilor autohtoni, de regula, le se
impune o alta limba, o alta cultura, un alt mod de viata. Acestia sunt de obicei cei mai umiliti, mai
persecutati, mai impovarati cu impozite si diverse prestatii.
Sub un astfel de regim politico-juridic au fost impusi sa existe romanii basaraben intre 1828-
1917. De fapt, populatia autohtona a suportat acest calvar incepind cu perioada de ocupatie din timpul
razboiului ruso-turc din 1806-1812 37.
Tarismul ducea o politica discriminatorie fata de taranimea romana din Basarabia. Alexandru I,
in mod abuziv, a declarat zona de stepa din sudul regiunii proprietate a visteriei imperiale, deoarece
dupa plecarea turcilor si tatarilor acolo exista, chipurile, mult pamint liber. Tarul a organizat si a finantat
aducerea colonistilor straini din bulgaria, Serbia, Germania, Polonia si a taranilor rusi si ucraineni.
Familiilor de colonisti straini li s-au repartizat cite 60 desetine iar celor din guberniile imperiului-cite 30.
Cei veniti au fost scutiti de impozite pe 10 ani, iar serviciul militar pe 50 ani, li s-a acordat ajutorul
necesar la construirea caselor si li s-au acordat subventii. Populatia autohtona a fost impusa sa le
transporte gratuit lemne si alte materiale de constructie.
Autoritatile tariste i-au pus intentionat pe locuitoro bastinasi intr-o situatie umilitoare fata de
taranii adusi din Rusia. Ei au fost impusi sa traiasca in conditii social-economice dificile, unei
gospodarii taranesti ii revenea in mediu doar 6 desetine de pamint. Astfel, multi romani basarabeni au
fost sortiti saraciei si mizeriei. O parte dintre acestia, in timpul ocupatiei rusesti, erau constrinsi sa
lucreze in gospodariile taranilor rusi si in cele ale colonistilor straini. Din cauza insuficeintei terenurilor
agricole pentru intretinerea familiilor, multi autohtoni doreau sa se transfere cu traiul in partea de sud a
regiunii unde erau paminturi libere.
Tinzind sa impiedice dezvoltarea social-economica a taranilor romani basarabeni, tarismul inca
din timpul razboiului ruso turc a interzis stramutarea populatiei autohtone in partea de sud a regiunii. In
acest scop guvernul tarist, prin legi speciale, a interzis transferarea autohtonilor cu traiul in Basarabia de
Sud. “Regulamentul referitor la taranii sau agricultoriiliberi din regiunea Basarabia”, aprobat de nicolai I
la 24 ianuarie 1833, prin paragraful 11 interzicea categoric taranilor basarabeni sa se aseze cu traiul pe
paminturile acaparate de visteria imperiala 38.
Din 1812 pina in 1861, conform estimarilor acad. Iachim Grosul, 10 mii de familii din 77
localitati din judetele centrale si de nord ale Basarabiei au tins sa se transfere cu traiul in partea de sud a
regiunii. Autoritatile tariste n-au permis tramutarea 39 . Cauza principala a fost tendinta guvernelor tariste
de a aduce in partea de sud a Basarabiei, mai ales in zona inferioara a riului Nistru, Prut si Dunare, a
numarului cit mai mare de colonisti pentru a facilita rusificarea populatiei autohtone s a avea o baza
sigura de lupta cu iminentele miscari de eliberare nationala a romanilor basarabeni.
Din cauza interdictiilor autoritatilor imperiale, pe parcursul secolului XIX in Basarabia nu a
activat nici o scoala de sta cu intruire in limba romana. Nu a fost admisa editarea ziarelor si a revistelor
in limba populatiei bastinase, a fost interzisa chiar si studierea obiectului ”limba moldoveneasca” . Se
cerea de la autoritai ca si servicul divin sa se faca in limba rusa.
Mihai Eminescu analiza politica antiromaneasca coloniala a tarismului exercitata in teritoriul de
la rasarit de Prut;” De atunci si pina acum masurile silnice pentru stapinirea romanismului se iau fara
curmare. Administratie, biserica si scoala sunt cu desavirsire rusesti, incit este oprit a cinta in ziua de
Pasti” Cristos a inviat” in romaneste. Cete intregi de familii romanesti sunt luate cu sila ori duse cu
amagiri departe si inlocuite cu familii rusesti, pentru ca incetul cu incetul populatia sa se amestece, sa
piara energia caracterului national si sa se fie mai primitoare fata cu masurile de rusificare” 40.
In situatia discriminatorie fata de populatia autohtona si in conditiile drastice impuse de cenzura
tarista, cugetatorii romani basarabeni nu aveau posibilitatea- nici macar utopia- de a aborda in putinele
publicatii existente in acea perioada problemele strigente ale statului si ale dreptului. Evolutia
doctrinelor juridice pe teritoriul Basarabiei anexate a purtat doar un caracter incomplet si fragmentar.

Basarabia pe parcursul a mai bine de 100 de ani a fost o colonie agrara a Imperiului Rus. Venitul
de la realizarea piinii si vinului se oprea in capitala Imperiului. Intr-o stare deplorabila se afla industria
locala, slab dezvoltata, reprezentata de citeva intreprinderi cu un numar de muncitori de la 50 la 500.
Dezvoltarea culturii si stiintei de care erau impiedicate de politica de rusificare si deznationalizare,
politica dusa perseverent de autoritatile tariste, care se completa cu interzicerea stricata a legaturilor cu
romanii de peste Prut.
O astfel de situatie nu putea tine vesnic. In Basarabie ia nastere miscarea de eliberare nationala.
Insa in sec. XIX aceasta era reprezentata de poporanisti ca Z. Arbure, Zubcu-Codreanu, C.Stere,
E.Alistar care au contribuit la trezirea constiintei nationale,multi dintre ei platind cu exil si prigonie din
partea autoritatilor tariste.
Inca in timpul primei revolutii ruse, in 1905, in Basarabia a fost infiintata o Societate culturala
moldoveneasca, au inceput sa fie editate ziare si reviste in limba romana:<Basarabia>, <Glasul
Basarabiei>,<Luminatorul>. Aceste publicatii erau supuse unei cenzuri foarte severe, care in 1907 a
oprit editarea revistei <Basarabia> , din cauza publicarii in ea a imnului<Desteapta-te Romane>. 41
Dupa revolutia din februarie 1917 si rasturnarea autocratiei tariste, viata politica a intregii Rusii,
inclusiv si a Basarabiei, s-a Activizat vadit. La rind cu elte partide in viata politica a Basarabiei, s-a
incadrat din 3 aprilie 1917 Partidul National Moldovenesc care si-a declarat deschis programul sau
politic, ce consta in lupta pentru eliberare nationala. Obiectivele principale ale Programului Partidului
National Moldovenesc erau:1)dobindirea drepturilor cetatenesti si nationale pentru moldovenii din
Basarabia si dincolo de Nistru;
2)autonomia administrativa si legislativa a Basarabiei, ca legile privitor la viata interna a
Basarabiei sa fie de Sfatul Tarii;
3)in parlamentul Rusiei Basarabia sa fie reprezentata de trimisii ei
4)administratia si judecata sa fie infaptuite in limba poporului de slujbasi iesiti di sinul
poporului. Limba rusa sa fie intrebuintata pentru legaturile cu stapinirea du sus;
5)in scolile de toate treptele limba de predare sa fie limba poporului;
6)biserica sa aiba autoconducerea ei, sa fie o mitropolie cu arhireu moldovean;
7)moldovenii sa invete slujba ostaseasca pe loc in limba lor;
8)sa se opreasca colonizarea Basarabiei si sa se dea pamint satenilor plugari, care n-au pamint
sau n-au de ajuns;
9)sa se intocmeasca cit mai bine viata economica a Basarabiei si veniturile sa se intrebuinteze
pentru necesitatile ei 42.
Obiectivele Partidului in scrut timp au fost recunoscute de multe forte social-politice din
Basarabie. De acum la 6-7 aprilie si-a exprimat adezunea la aceste obiective Congresul General al
cooperarii satesti. La 19 aprilie Partidul National adera si Comitetul soldatilor si ofiterilor basarabeni din
garnizoana Odesa. Tot in aprilie 1917 Congresul preotilor a sustinut cerinta despre organizarea bisericii
si a scolii pe baza nationala. Aceleasi revendicari au fost adoptate si la Congresul invatatorilor
basarabeni. In iunie 1917 isi reincepe activitatea Societatea de cultura moldoveneasca, intemeiata in
1905. Ideea autonomiei nationale si a renasterii nationale se raspindeste si printre moldovenii aflati
departe de Basarabie, gasindu-se inrolati in armata rusa.
In a doua jumatate a anului 1917, cind mii de soldati din armata rusa paraseau frontul, invadind
teritoriul Basarabiei si dedindu-se la jafuri, anarhie si violenta 43, era necesara urgentarea problemei
autonomiei Basarabiei. Congresul taranilor din Basarabia la inceputul lui octombrie 1917 s-a exprimat
pentru convocarea unui sfat al tinutului. Pe aceleasi pozitii, depunind o munca enorma, s-a situat
Comitetul central al soldatilor. La Congres au luat parte reprezentanti ai soldatilor so ofiterilor
moldoveni in numar de 600. Pe ordinea de zi a Congresului figurau 14 intrebari, printre care: autonomia
Basarabiei, reforma agrara, armata si scoala nationala, oprirea colonizarii cu elemente din afara,
alegerea a 3 deputati in Sfatul popoarelor din Rusia. Deputatii in Sfatul Tarii urmau sa fie alesi o parte-
la Congresul militar moldovenesc, ceilalti-de zemstve, asociatii, partide, sindicate, congrese ale
taranilor, moldovenilor de peste Nistru li se rezervau 10 locuri in Sfatul Tarii. La congres au fost alesi
32 deputati.
Revolutia< Despre pamint> mentiona ca stapinirea asupra pamintului se desfiinteaza pe
totdeauna. Paminturile bisericesti, manastiresti, ale statului si celelalte trec fara plata in mina celor ce le
vor lucra cu bratele lor. Impartirea pamintului urma sa fie hotarita de Adunarea Constituanta.
Decenii la rind moldovenii au fost privati de cela mai elementare drepturi nationale pe propriul
lor pamint si chiar la inceput de cele a vietii democratice ei au dovedit ca se ingrijesc nu numai de ei, ci
si de alte etnii. Lucrarile Congresului militar-moldovenesc au trezit ingrijorarea guvernului lui
Kerenskii, care a ordonat comisarului gubernial din Basarabia, comitetului gubernial al soldatilor si
muncitorilor rusi sa-i aresteze pe organizatorii Congresului. Acest ordin nu a fost executat, fiindca atit
comisarul gubernial(V.Cristea), loctiitorul lui (Ion Inculet), cit si presedintele Comitetului
gubernial(Cotoros) erau luptatori activi pentru idealurile nationale.
12
D.Postarencu.Politica tarista de deznationalizare a administratiei Basarabiei, p.70.
13
D. Grama. Specificul evolutiei doctrinei suveranitatii in Moldova in sec. Al XIX-lea // Buletinul asociatiei tinerilor
juristi. Revista de drept, nr.9(13). C.,1998, p.7.
14
In instructiunile date de P.V. Ciceagov lui S. Sturza, D.Postarencu. O istorie a Basarabiei in date si documente,p.66.
15
Testament pentru urmasi. C.,1992,p.6.
16
I.Antupov,V.Jucov. Reforme in administrarea Basarabiei din 1812 pina in 1828,p.145.
17
Al.Boldur,Autonomia Basarabiei, p.12.
 18
L.Casso. Rusia si bazinul Dunarean, p.198.
19

20
Gh.Bezveconai. Boierii Sturza si Basarabia // Arhivele Basarabiei, anul V, nr.4, octombrie-decembrie 1933, p.306
21
P.Cazacu, op.cit., p.127.
22
A.Moraru, op.cit., p.15.
23
D.Postarencu, O istorie a Basarabiei in date si documente, p.65
24
D.Postarencu, op.cit, p.66
25
D. Grama, Lupta romanilor de la rasarit de Prut pentru apararea legilor Tarii Moldovei in primele decenii ale sec.
XIX, p.89.
26
D.Postarencu, op.cit., p.65.
27
28

29
E.Arama,V.Coptilet, Evolutia dreptului public pe teritoriul dintre Prut si nistru in prima jumatate a sec.XIX, p.33
30

31
32

33
34
35
36

37
38

39
40

41
Elena Arama Istoria Dreptului Romanesc, chisinau editura 2003, p.130
42
Unirea Basarabiei si a Bucovinei cu Romania(1917-19180. Documente,Chisinau, 1995, p.25.
43
P.Halipa, A.Moraru. Testament pentru urmasi. Chisinau, 1991, p.145