1.

Cadrul natural si specificul Banatului Istoric

Situat in sud-vestul teritoriului istoric romanesc, Banatul este delimitat la Nord de

Mures, la sud de Dunare, la est, de M-ții Carpați si la Vest de Tisa.
Banatul prezinta conditii naturale diverse, care, alaturi de influentele sud-
mediteraneene asupra climatului , au favorizat inhabitarea zonei si dezvoltarea comunitatilor
umane de-a lungul istoriei.
Banatul se intindea pe 28.000 km, iar dupa impartirea provinciei in 1919, 19.000 km2
au revenit teritoriul Romaniei, 9.000 km Serbiei, si 280 km2 Ungariei.
Clima: temperat-continentala, sub influenta maselor de aer subpolare, continentale,
tropicale si maritime.
Principalele cursuri de apa: Dunarea, Caras, Bega, Timis, Tisa, Nera, Cerna, Mures.
De asemenea, Banatul este bogat in ape subterane, ape termale si termominerale.
Forme de relief: Teritoriul Banatului cuprinde diverse forme de relief, de la munti,
pana la dealuri si campii. (Muntii Banatului, Muntii Țarcu, Dealurile Banatului, Campia
Banatului).
Coloarul Timiș-Cerna desparte o parte din teritoriul banatean de Carpatii
Meridionali,oferind Muntilor Banatului un specific aparte din punct de vedere geologic.
Acelasi fenomen de diferentiere a zonei se petrece si in partea de nord a regiunii, creat de
aceasta data de Mures.
Resurse: Zona muntoasa asigura bogate resurse de minerale si combustibili solizi,
lemn din paduri, roci de constructii, etc. Subsolul: resurse de minereuri de fier, mangan, aur,
argint, petrol, carbuni, gaze naturale, argile, etc.
Solul: Padurile acopereau aprox 30% din teritoriu, oferind lemn de calitate. Dealurile
sunt acoperite de suprafete cu terenuri arabile, oferind prin varietatea vegetatiei, conditii
prielnice pentru diverse activitati productive si dezvoltarea asezarilor. Zona de campie, prin
calitatea solului si a conditiilor termice si hidrice, a favorizat dezvoltarea unei vegetatii bogate
si extinderea agriculturii.
Majoritatea bogatiilor subsolului au fost exploatate de-a lungul veacurilor, cu o
intensitate sporita in perioada moderna.

2. Banatul in perioada anterioara Epocii Moderne

Istoria Banatului urmează, în linii generale, traseul altor provincii româneşti,
constituite în Evul mediu şi supuse presiunilor expansioniste ale statelor adiacente spaţiului

1
 românesc . Banatul, o regiune de margine a teritoriului românesc este, de la începuturile
istoriei sale, o zonă de intersecţie, de amestec, unde populaţii diferite din punct de vedere
etnic şi cultural schimbă, comunică, cooperează, şi, rareori se confruntă. Putem remarca,
pentru secole, care preced hegemonia romană în Dacia, că în nordul Dunării locuiesc, pe
lângă populaţia majoritară a daco-geţilor, alte grupuri etnice, cum sunt, pentru Banat,
sarmaţii iagizi, fără să observăm conflicte majore; dimpotrivă, relaţiile par a fi paşnice şi
rodnice.
Pe ansamblul istoriei sale, Banatul poate fi considerat un model de convieţuire,
realitate recunoscută cu uşurinţă şi astăzi.
Organizarea admistrativa:
 Banatul va fi ocupat de legiunile romane încă din anul 101, fără ca forţele
militare romane să se retragă, până în anul 106, când Banatul va fi parte integrantă a
provinciei imperiale Dacia.
 secolele IV-V: dinastia Hună (Dulo) conduce Banatul. Sunt atestați ausonii
(populația de limbă romanică) și gepizii.
 secolele V-VI: dinastia Gepidă (Ardarichingă) conduce Banatul.
 secolele VI-IX: dinastiile Avare conduc Banatul.
 secolele VIII- IX - sunt atestati praedenecenții în vestul Banatului; aceștia cer
ajutorul francilor împotriva bulgarilor, în anul 824.
 secolul al X-lea este atestat in Gesta Hungarorum ducatul lui Glad, un duce
bulgar, și armata sa formată din vlași, bulgari și cumani. La început sub vasalitate
bulgară, iar după moartea țarului Simeon I independent. Încep bătăliile cu nomazii
maghiari în Banat. După înfrângere, Glad se declară vasal maghiarilor.
 secolul al XI-lea ducele Ahtum cu capitala la Morisena este atestat în lucrarea
Carmen Miserabile a călugărului de origine italiană Rogerius. Ahtum, în urma unor
acte de nesupunere, se luptă cu maghiarii conduși de bănățeanul Chanadinus, vărul
său, și este înfrânt. Chanadinus preia conducerea ducatului iar Morisena se va numi
Cenad dupa numele învingătorului.
 secolul al XII-lea - 1552 - sub dominație maghiară, Banatul este organizat după
modelul carolingian pe comitate: Timiș (prima atestare în 1175), Cenad (1187), apoi
Caraș (1200) și altele (Cuvin, Horom, etc.) cu o existență efemeră.
 în paralel, din 1233, cu unele întreruperi, a funcționat o marcă, Banatul de
Severin, cuprinzând partea estică a Banatului și părți din Mehedinți; după cucerirea
Severinului de către otomani, în 1524, acesta și-a încheiat existența.

2
  a continuat să coexiste cu aceste structuri administrative și vechea organizare a
românilor în districte, dintre care 8 au dobândit un statut de districte privilegiate:
Lugoj, Sebeș, Caraș, Bârzava, Mehadia, Almăj, Comiat și Ilidia; documentele vremii
au menționat și alte districte românești: Cuiești, Bel, Chery, Icuș, Beregsău, Lypko,
Duboz, Bujor, Fârdea, Sugya, Mănăștiur, Horom, Jupani, Recaș, Sculea, Marginea,
Făget.
 1552 - 1716 - vestul Banatului fiind cucerit de către otomani, a fost organizat
Pașalâcul Timișoara, divizat la rându-i în sangeacuri (=steaguri). După înfrângerea
Ungariei la Mohacs (1526), teritoriul cucerit de turci şi transformat în paşalâc avea
reşedinţa la Timişoara şi cuprindea Banatul de apus şi teritoriul de câmpie dintre
Mureş şi Criş. Pentru un control eficient al teritoriului au fost aşezate garnizoane pe
cetăţile mari, ca Timişoara şi Gyula. Au aşezat în acelaşi timp şi puncte de pază în
diferite părţi ale paşalâcului. În 1658, Imperiul Otoman ocupă cetăţile Lugoj şi
Caransebeş, cu partea muntoasă a Banatului şi Ineul, alipindu-le paşalâcului
Timişoarei.
 părțile răsăritene, neocupate de turci, au format, până în 1658, anul trădării lui
Ákos (Acațiu) Barcsay, o marcă a principatului transilvan, Banatul de Lugoj-
Caransebeș; din acest an și până la cucerirea austriacă din 1716, cu unele excepții
temporare, întregul teritoriu bănățean a fost inclus în pașalâc.

3. Instaurerea stapanirii Habsburgice

După pacea de la Passarowitz, Banatul a fost administrat ca domeniu propriu al

împăratului. A fost încredinţat mai întâi unei administraţii militare, subordonată Consiliului
de război şi Camerei aulice. Dintre guvernatorii militari ai Banatului, în perioada 1718-1751,
nici unul nu este localnic: Claudiu Florimund Mercy ( 1718-1734), Francisc Leopold
Engelshofen (1734-1736), Andrei Hamilton (1736-1737), Wilhelm Reinhard Neipperg (1737-
1739), generalul Succow (1739-1740), din nou Francisc Leopold Engelshofen (1740-1751).

Din anul 1751, Banatul a trecut sub administraţie civilă, în frunte cu un guvernator
(„preşedinte”): Francisc Leopold Engelshofen (1751-1753), Perlas Rialph (1753-1769), Clary
von Altringen (1769-1774), Iosif Brigido (1774–1777), Pompei Brigido (1777).

3
 Primele masuri luate de noua administratie au fost indreptate spre reorganizarea si
sistematizarea teritoriului:
 Timisoara este remodelata complet: orasul a fost reconstruit, se
construiesc piete (Victoriei si Unirii), fiind o cetate inconjurata de ziduri.
 Se trece la asanarea mlastinilor.
 Bega devine canal, fiind navigabila pentru transportul de marfuri si
persoane. Astfel au fost create conexiuni cu Tisa, asigurandu-se si necesarul de apa al
orasului.

Pe de alta parte, Banatul devine provincia de granita a Imperiului Austriac, mai cu

seama dupa 1839, cand Oltenia e cedata Imp. Otoman. Pentru a asigura apararea acestei
provincii si implicit a frontierei rasaritene, au fost efectuate masuri de sistematizare si de
facilitare a cailor de comunicatii care sa permita deplasarea armatelor.
O alta initiativa a Imperiului Habsburgic a fost colonizarea organizata a teritoriul
Banatului, mai ales in regiunile slab populate. Coloniştilor li se asigura un lot de pământ, casă
de locuit, unelte şi vite de muncă, scutirea de sarcini fiscale pentru un număr de ani.

Prima perioadă a colonizării „Colonizarea carolină”, după numele împăratului Carol

al VI-lea, este cuprinsă între anii 1719-1739. Au fost colonizate 55 de localităţi, cu germani
(între 15.000-40.000), carora li se adauga italieni, francezi, spanioli şi bulgari, romani si sarbi.
Majoritatea s-au aşezat în satele româneşti şi sârbeşti. S-a procedat şi la evacuarea unor
localităţi (de exemplu, Aradul Nou, care înainte de aducerea coloniştilor germani se numea
Schela şi era locuit de români şi sârbi).
Fiind buni meșteșugari, germanii au dezvoltat industria și comerțul. Datorită nevoii de
a asigura condiții bune de viață populației colonizatoare autoritățile austriece au început o
reorganizare a tuturor satelor din Banat, clădind în același timp altele noi. Tipicele așezări ale
coloniștilor erau satele construite sub formă de tablă de șah, cu biserica romano-catolică și
terenul înconjurător în centru. Regiunea a devenit o rețea organizată, ordonată și cu o
structură compactă.
Guvernatorul Claudius Flarymund de Mercy încearcă să dezvolte, în primul rând,
mineritul bănăţean, iar coloniştii pe care îi aduce (italieni proveniţi din nordul Italiei) au
experienţă în domeniul mineritului.
Între anii 1735 şi 1740, numeroase familii de italieni se stabilesc în zona de câmpie,
unde, din iniţiativa imperiului, plantează duzi şi se ocupă cu producţia de mătase (se introduc

4
pedepse aspre pentru distrugerea duzilor). Pe lângă coloniştii italieni, sunt aduse şi familii de
spanioli.
Susţinătorii habsburgilor din provinciile italiene la care austriecii au fost obligaţi să
renunţe s-au refugiat în provinciile din teritoriul statului austriac, sau în Viena.
Majoritatea au fost strămutaţi în Banat, unde primeau ajutoare şi pensii din partea
Imperiului Austriac.
Colonizarea a fost oprită în 1738, din cauza războiului. O parte dintre familiile
colonizate se deplasează spre vest, în Ungaria, sau se întorc în vechea patrie. Condiţia impusă
de Curtea din Viena era să nu treacă la vest de Buda, exceptând aprobările speciale.

Etapa a doua a colonizării, cunoscuta și sub numele de „Colonizarea tereziană” a

avut loc între 1744-1772. Aproximativ 75.000 de coloniști au sosit în această perioadă.
In 1763, Impărăteasa Maria Tereza a emis Patenta de colonizare din 25 februarie 1763
in care dispunea strămutarea populației românești și deposedarea acesteia de orice drept
asupra terenurilor pe care îl deținea, făcându-se astfel loc pentru venirea și împământenirea
șvabilor iar numărul coloniştilor este mult mai mare.
Pentru anul 1763, documentele menţionează aşezarea în Banat a 462 de familii.

Al treilea și ultimul val organizat de coloniști germani a avut loc între 1782-1787 și a

fost numit „Colonizarea iosefină”.Aproximativ 60.000 de coloniști au sosit o dată cu acest
val. Iosif al II-lea acordă o serie de avantaje, între care amintim: cheltuieli de transport
suportate de visteria imperială, doi florini pentru fiecare colonist, o suprafaţă de teren arabil,
care varia între 8 şi 34 de iugăre, după numărul membrilor fiecărei familii. Primeau, de
asemenea, gratuit uneltele şi animalele necesare pentru lucrul suprafeţei de pământ.
În anul 1790, la moartea lui Iosif al II-lea, numărul coloniştilor din Banat se ridica la
aproape 80 000 de persoane.

4. Administratia in Banat

Si din punct de vedere administrativ intervin schimbari:

1716 - 1776 - Banatul a fost împărțit în districte și în subdiviziuni ale acestora, cercuri;
numărul și întinderea acestora au suferit mai multe modificări.

5
 1776 - 1778 - Banatul a fost împărțit în patru cercuri mari, iar acestea în domenii.
1778 - 1849 - prin cedarea Banatului către Ungaria s-a revenit la organizarea
administrativă pe comitate, inițial, acestea coexistând cu un district militar pe granița cu
Imperiul Otoman și cu Țara Românească. În 1781 devine oraș liber regesc.
1849 - 1860 - Banatul a fost scos de sub administrația maghiară și a format, împreună
cu teritoriile de la vest de Tisa, entitatea administrativă cu sediul la Timișoara numită
Voivodina sârbească și Banatul timișan.
1860 - 1919 - reintegrat Ungariei, Banatul a fost reorganizat pe comitate, iar acestea
împărțite în plăși; după Republica Banat, care s-a dorit a fi un stat multietnic și
multiconfesional, organizat după modelul elvețian, a urmat o perioadă de ocupație sârbească,
una de ocupație franceză și, de la 3 august 1919, a fost instalată administrația românească în
estul Banatului.

Populatia Banatului se vrea a fi integrata Imperiului, cu drepturi si obligatii depline:

Banatenii au fost convocati pentru a face parte din armata austriaca. Soldatii banateni
au fost trimisi pe front intre 1778-79 impotriva Prusiei. In 1815 iau parte la razboaiele cu
Franta lui Napoleon. In 1848 doua batalione sunt trimise in Italia de nord. 1854- ajung pana la
Braila. In 1866 participa la razboiul austro-prusac. Acesti soldati, ajung in diverse parti ale
Europei, invata noi limbi, insusindu-si un nou bagaj informational si revin acasa cu dorinta de
a implementa cunostintele dobandite.
Pe data de 16 februarie 1868, se dau noi legi prin care se dispune ca limba țării și a
regiunii să se folosească în scris la toate dezbaterile judecătorești și comunale, în școlile
primare, medii și superioare. Comunele puteau să dispună liber asupra pășunilor comunale.
Orașele în care nu erau comunitați militare, urmau să se organizeze ca și comunele
grănicerești cu primari și consilieri comunali.
Politica dusă de imperiul habsburgic se concretizează prin măsuri ferme ce urmăresc
stabilizarea populației autohtone, colonizări masive de populație din teritoriile germanice,
consolidarea localităților existente și întemeierea de noi așezări, sistematizarea modernă a
localităților, încurajarea sporului demografic, prevenirea și combaterea epidemiilor, ridicarea
nivelului de instruire școlară, limitarea efectelor calamităților naturale, ameliorarea calității
hranei, eficientizarea activităților productive. Se asanează terenurile, se construiește canalul
Bega și nod hidrotehnic la Coștei și Topolovăț.

6
 Românii, sârbii, ungurii intră în evidența de stare civilă, sunt recrutați soldați pentru
campaniile Imperiului.
Au loc o serie de legi și decrete care au mai multe urmări :
 1766 - din punct de vedere sanitar se introduce carantina
 1784 - decret privind căsătoria civilă
 1788 - registre de stare civilă
 1780 - sunt emise o serie de documente în domeniul școlar pentru
transmiterea de informații, circulare la mitropolii - episcopiile, bisericile, la
fiecare slujba preotul va împărtăși informații
 1784 - recesământul populației, combaterea variolei, măsuri privind evitarea
bolilor lumești, măsuri privind revenirea după calamități naturale, măsuri
pentru asigurarea hranei.
S-au efectuat o serie de directive pentru dezvoltarea agriculturii meșteșugărești,
diversificarea producției agricole, rotația culturilor, folosirea îngrășămintelor, seminte de
calitate, culturi succesive, dezvoltarea creșterii viermilor de mătase, manufacturi, dezvoltarea
creșterii viticulturii și pomiculturii, dezvoltarea comunităților sub varii forme.
Școala vine în plan central în pregătirea tânărului, a omului informat și încep să apară
avocați, medici, notari, etc.
Se duce o politică populaționistă, se urmărește creșterea numărului de supuși,
organizarea în comunități care să funcționeze pentru creșterea economică, se vrea o
modalitate de modernizarea a populației, reglementarea raportului de forțe pe plan social.
Se urmărește stabilizarea populația, urbanizarea, Timișoara fiind centrul. Se înființează
regimente de granita.
Procesul de urbanizare se desfasoara treptat, fiind diferit de cel occidental (mai
înaintat). Se fac centre administrative cu localități urbanizate. În Timișoara se concentra
întreaga conducere a provinciei, Timișoara fiind o cetate cu poduri mobile, turnuri, soldați și
activitate umană interioară modernizată.
În 1910 13,4% era populația urbană iar la începutul secolului XX românii erau
minoritari în Timișoara.

5. Revoluția de la 1848

7
 În 1848 izbucnește revoluția în Europa. În Imperiul Habsburgic aceasta a avut un
caracter preponderent național, maghiarii vedeau momentul oportun pentru a ieși de sub
autoritatea Casei Imperiale, în timp ce minoritățile din regatul maghiar doreau să folosească
momentul să se desprindă de acesta. În acest an, trupele revoluționare maghiare înfrâng
trupele imperiale austriece din Transilvania și Banat asediind timp de 114 zile cetatea
Timișoarei, fără a o cuceri. Totuși pierderile de vieți umane și pagubele materiale au fost
semnificative. Revoluția a fost înăbușită în Banat și Transilvania prin intervenția trupelor
imperiale.
După evenimentele de la Pesta, revoluția apare și în Banat. La 18 martie 1848,
se organizeaza de catre liberalii maghiari adunarea generală la Timișoara la care participă
circa 2000 de oameni. Reprezentanții maghiarilor îi îndeamnă să urmeze programul de la
Pesta, astfel adoptă 12 puncte din deciziile de la Pesta, strâng semnături pentru Petiție și
pentru Dietă.
În 22 martie are loc o nouă manifestare, unde mai mulți oameni participă,
vicontele de Timiș Sebo Vukovic ia cuvantul. Piața în care s-au întâlnit se va numi ulterior
Piața Libertății. La 4 aprilie înlocuiesc funcționarii numiți de austrieci, inclusiv pe români.
Evenimente similare au loc și la Lugoj unde se convoacă o adunare în 29 martie dar și în
Caraș are loc o reorganizare a autorităților locale.
Guvernul maghiar, informat despre miscarile sarbilor introduce masuri
exceptionale, adica decreteaza starea de asediu in comitatele unde s-au produs tulburari. Inca
pe data de 26 aprilie, Peter Csernovics comitele Timisului, primeste imputernicirea din partea
palatinului Stefan si a primului ministru sa introduca starea de asediu in comitatele Torontal,
Timis, Caras si Arad. Se va organiza o adunare a populatiei sarbesti la Novisad, dar sosirea lui
Csernovics si indemnul acestuia de a respecta legile maghiare face populatia sa se mute la
Karlowitz care facea parte din comitatul Sirmiu care nu avea introdusa starea de asediu.
Distanta era de doar 12 kilometri, usor de parcurs. Astfel Congresul se va desfasura mai
devreme de data prestabilita de 27 mai.
În această primă fază aderă românii, sârbii, șvabii, atrași de diferitele propuneri însă
sârbii se desprind treptat de restul în speranța că vor beneficia de o serie de drepturi bisericești
și politice. O delegație de 60 de reprezentanti ai romanilor din granita militara si diocezele
Varset si Timis participă la Congresul sârbilor de la Karlowitz dar nu obțin nicio concesie
deorece sârbii doreau teritorii din Banat. Congresul ia urmatoarele decizii:
 Poporul sarb din Austria se declara natiune libera si independenta din punct de
vedere politic fiind sub dinastia Austriei si sub protectoratul coroanei ungare.

8
  Mitropolitul Rajacic si urmasii lui vor purta titlul de patriarh asa cum l-a avut
Arsen Carnojevic
 Se creeaza un teritoriu national pentru populatia sarba din Austria care se
numeste Voivodina.
In ceea ce ii priveste pe romani, Congresul voteaza o motiune de prietenie scrisa in
termeni fratesti.
Sarbii lanseaza un manifest - chemare la arme - cu cuvinte de prietenie fata de romani,
dar fara sa trateze problematica unui ban roman sau a unui mitropolit roman.
Românii din Banat trimit o scrisoare la Pesta pentru a protesta și a arăta raportul față
de sârbi. Se va incerca atragerea romanilor de partea revolutiei maghiare, fiind un moment
propice din punct de vedere politic, dar nici administratia maghiara nu avea de gand sa le
indeplineasca romanilor vreo dorinta.
În mai se realizează o Adunare la Lugoj care nu trimite reprezentant la Karlowitz.
La Pesta 9/21 mai, Emanuil Gojdu convoaca o adunare redusa, unde protestează
împotriva ridicării mitropolitului Iosif Rajacic la rang de Patriarh, și separarea bisericii de
sârbi. Acestia cer in “Petitia neamului romanesc din Ungaria si Banat”:
 O carmuire bisericeasca neatarnata de mitropolitul de la Karlowitz
 Sa se numeasca o comisie romano-sarba care sa cerceteze situatia fundatiilor
bisericesti, manastiresti si scolare in vederea separarii ierarhice.
 Instituirea unei conduceri bisericesti si scolare neatarnate precum si un sinod
bisericesc separat.
 Limba romana sa nu fie impiedicata in biserici, scoli si “in toate trebile natiei
noastre cele din nauntru” in schimb recunosc limba maghiara ca limba oficiala
 Sa functioneze o sectie romaneasca pe langa Ministerul Cultelor
 Romanii sa fie tratati “cu mai mare bagare de seama de aci inainte”
 In “reghimentele militaresti” sa fie numiti ofiteri romani.
Guvernul maghiar acceptă, congresul bisericesc să fie la Timișoara care nu are loc din
cauza refuzului patriarhului si a episcopului comitatens Jivcovic. Si anume sub pretextul ca
nici romanii nu au tinut sa se prezinte la Congresul de la Karlowitz, si ca Jivcovic nu este in
masura sa ia decizii pentru alte dioceze, si mai ales pentru ca sarbii nu se vor prezenta intr-un
numar exponential. Romanii se intalnesc totusi intr-o biserica din suburbiul Fabric. Conferinta
prezidata de Mihail Cociuba din Arad. Adunarea isi insuseste cererile formulate la Pesta prin
“Petitia neamului romanesc”, la care mai adauga trei:
• Nationalitatea romana a locuitorilor romani sa fie recunoscuta

9
 • Pentru problemele bisericesti si scolare se propune ca in fiecare dioceza sa se
tina cate o adunare in care functionarii bisericesti si scolari sa fie alesi nu numiti. Există riscul
unei confruntari intre romani si sarbi. (a treia nu mai e specificata)
Desi cerute in masa nu s-au facut revendicari taranesti, pe motivatia ca era doar un
congres bisericesc.
Eftimie Murgu lansează un manifest spre poporul român, acesta cere unitate alături de
maghiari, își propune să organizeze o adunare populară la Lugoj. Autoritățile maghiare îi
permit cu condiția să nu se ia decizii. La 8 iunie ajunge la Lugoj unde ține un discurs prin care
îi critică pe sârbi și pe maghiari si invoca libertatea sociala pentru tarani si inarmarea
poporului, merge la Caransebeș unde încearcă să atragă armata de partea lui însă comandantul
regimentului îl scoate afară din oraș. Murgu se întoarce la Lugoj și hotărăște formarea unei
adunări banato-timișeană. La 15/27 iunie, Adunare la Lugoj cu cca. 10 000 oameni, unde
cheama reprezentanții adunărilor din Banat.
Reprezentantul guvernului maghiar, îi cere lui Murgu să respecte niște condiții și
anume să nu ia hotărâri, Banatul să nu fie proclamată provincie separată iar adunarea să nu
țină mai mult de o zi. Adunarea are loc pe Dealul Viilor, și se cerea:
 înarmarea poporului in decurs de sase zile și formarea unei gărzi româno-
bănățene,
 numirea lui Murgu drept căpitan general al gărzii, 3 căpitani români, români în
funcțiile de comandă,
 înlăturarea episcopilor sârbi de Timișoara (Jikovic) și Vârșet (Popovic) fiind
inlocuiti cu vicari pasoptisti (D. Petrovici-Stoichescu si Ignatie Vuia),
convocarea unui sinod românesc, autoritatea episcopilor sârbi să nu mai fie
recunoscută,
 folosirea limbii române în toate locurile unde românii sunt majoritari
(maghiara urmand a fi folosita doar in corespondenta cu guvernul),
 recunoașterea independenței.
La sfârșit este aleasă o delegație care trebuie să înainteze cererile, Murgu va redacta și un
raport cu cererile care nu suportă amânare (inarmarea cere restituirea armelor confiscate de
“guvernul nemesesc” si proclamarea bisericii independente pana la intrunirea sinodului).
Autoritățile maghiare concluzioneaza ca dezideratele romanilor sunt similare cu
cererile sarbilor. In vara lui 1848 au loc alegeri pentru parlament, apar tensiuni între români și
maghiari, sediul trebuia să fie la Pesta, iar la 30.000 de localnici să trimită un deputat.
Categoriile care au drept de vot:

10
 • Toti cei care au avut si pana la 1848 drept de alegere
• Toti cetatenii tarii, precum si cei naturalizati in urma cu 20 de ani - cu exceptia
femeilor- care indeplinesc unele connditii in special legate de venit si avere.
Autoritățile maghiare doreau să aibă cât mai mulți deputați care să susțină guvernul de
la Pesta. Românii au fost intimidați să se inscrie pe liste, în comitatul Timiș, iunie au loc
alegeri unde sunt aleși doi deputați români, singurul comitat unde românii câștigă este Caraș,
din cele 6 circumscripții, Murgu candidează în 4 (Lugoj, Oravita, Faget si Zorlent). Triumful
partidei lui Murgu e total. A fost clarificată și poziția politică a românilor. A fost ales în
3(Lugoj, Oravita si Faget) circumscripții, el optează pentru Lugoj. În celelalte două urmând să
aiba loc noi alegeri.
La 11 iulie 1848 Kossuth propune parlamentului infiintarea unei armate de 200 000 de
oameni pentru apararea statului maghiar care era in pericol. Inca de la sfarsitul lui iulie incep
recrutarile si se intalnesc cu opunerea indarjita a taranilor care refuza sa se inroleze intr-o
armata ce nu le apara interesele. Initial taranimea si muncitorimea din Banat au sustinut
revolutia maghiara, dar conditionau acest lucru de eliberarea social-nationala a poporului
roman.
Garnizoanele din Timisoara si Arad vor ramane aproape de autoritatile imperiale, iar
in octombrie 1848 se decreta starea de asediu.
Vucovic pleaca din Timisoara, iar in timp aceasta va deveni o tinta. Unii voiau sa o
pastreze, altii sa o cucereasca. In octombrie este suspendat parlamentul de la Pesta, iar
Banatul este practic impartit intre autoritatea maghiara si cea imperiala. Au loc lupte la
Lipova, Resita, Bocsa si Varset. Iau nastere rascole/revolte in diverse comune din Banat.
Dupa abdicarea lui Ferdinand si urcarea pe tron a lui Franz Joseph (2 decembrie 1848)
lucrurile iau o noua intorsatura: Lugojul este un fief al revolutionarilor; se incepe
administrarea sarba, imediat dupa recunoasterea oficiala a patriarhului Rajacic de catre Franz
Joseph, in Voivodina; austriecii cer ca actiunile sa se faca sub steagul imperial nu sub cel
sarb. Armata imperiala dizolva autoritatile sarbe instituite de patriarh, dezarmeaza satele
sarbesti si introduce limba germana ca limba oficiala in locul celei sarbe. Aceste masuri
produc mari nemultumiri in randurile sarbilor fata de imperiul habsburgic, fapt ce va atenua
mai mult sau mai putin conflictul cu romanii.
Conflictul romano-sarb era acut in luna decembrie 1848 si in primele doua luni din
1849. In februarie 1849 ajunge la cote maxime. Romanii proteseaza prin diferita publicatii in
presa precum “Gazeta Transilvaniei”.

11
 La 4 aprilie 1849 se da o noua Constitutie (constitutia octroata) prin care este
recunoscuta Voivodina, iar pentru romani nu este anuntat nimic. Romanii inainteaza un nou
memoriu in care mentioneaza ca nu se opun formarii Voivodinei atat timp cat acesta
inglobeaza doar zonele cu populatie majoritar sarba, nu si romaneasca.
Dupa succesele din Ardeal, la inceputul lui aprilie 1849 generalul Bem porneste spre
Banat pentru a-l cuceri din mainile imperialilor.
Bem se orienta spre a cuceri Caransebesul (17 aprilie) si apoi Lugojul (18 aprilie). De
la Lugoj avea sa faca jonctiunea cu armata maghiara care intrase in Banat pe la Ilia-Faget. la
15 mai Bem reuseste sa ocupe tot Banatul cu exceptia Timisoarei.
Dupa recuperarea Banatului, guvernul maghiar incepe reorganizarea comitatelor. Va
desfiinta regimentul de granita roman, va desfiinta iobagia, recunoasterea ortodoxiei, vor
promite subventii pentru scolile ortodoxe, vor extinde dreptul de vot, se promit si granicerilor
o serie de avantaje, preocuparea este orientata catre Timisoara care trebuia cucerita.
Trupele maghiare cuceresc si cetatea Arad. Bazandu-se ca Timisoara era inconjurata
incep asediul ei. 13-25 aprilie acestia cuceresc cartierele din jurul Timisoarei: Iosefin,
Freidorf, Mehala, Fabric. Si isi stabilesc in mod provizoriu resedinta in comuna Sannicolaul
Mare.
Asediul Timisoarei incepe inca din 25 aprilie 1849. Pana la jumatatea lunii mai au loc
hartuieli neinsemnate. In iunie, maghiarii incearca un nou atac asupra cetatii, isi fortifica
pozitiile in cartierele marginase si incep sa bombardeze cetatea intre 4 si 19 iulie. Kossuth
vine in lagarul asediatorilor si le cere sa cucereasca numaidecat cetatea, astfel in noapte de 18-
19 iulie se declanseaza un nou atac deosebit de violent care in cele din urma este respins.
Cetatea nu cedeaza in speranta ca se apropie trupele imperiale, care ajung la 9 august
iar asediul ia sfarsit. Acestea incep recucerirea Banatului, ajung si la Lugoj unde liderul
revolutionar maghiar Kossuth fuge in Turcia, trupele lui Bem si ale lui Murgu incearca o
ultima refacere a revolutiei dar esueaza. Bem pleaca spre Deva, trupele imperiale ocupa
Caransebesul si ajung pana la Orsova care este cucerita la 13 august.
Se iau masuri impotriva revolutionarilor romani, Eftimie Murgu e condamnat la
moarte dar pedeapsa este redusa la 4 de ani de inchisoare. Liderii revolutionari sunt arestati,
iar generalii maghiari au capitulat la Șiria.

6. Școala in Banat

12
 În secolul XVIII se pune accent pe educație, se încearcă organizarea unui învățământ
de cel mai jos nivel fiind în sarcina statului.
În 1774 primul regulament de funcționarea a școlii ilirice. Trebuia să existe o școală
primară în fiecare comună, dar numărul mic de învățători face ca și preoții să se ocupe de
predarea lecțiilor. Astfel școala și biserica se apropie.
În 1777 - Ratio Educationes- aduce câteva modificări precum: scoaterea școlii de sub
influența bisericii și accentuarea caracterului laic, învățătorul trebuia să fie susținut financiar
de către comunitate, înființarea de școli altele decât primare sau secundare precum gimnaziu,
liceu, instituții pentru învățători (Preparandiile și școlilte teologice), școli cu predare în limba
maternă iar numire învățătorului este făcută de instituțiile laice.
În 1805 a fost adoptată Constituția școlară care prevedea ca în școlile cele mai
importante din fiecare regiune să fie organizate cursuri pentru învățători.
În 1806 o nouă lege educațională, numită tot Ratio Educationes dată de maghiari în
care se crește rolul bisericii în sistemul de învățământ iar dacă școala nu putea fi susținută de
comunitate, aceasta trecea în subordinea statului iar limba de predare era maghiara.
În 1848 o nouă lege prin care se mărește controlul statului in scoli.
În 1855 apar școli catolice subordonate bisercii Romano-Catolice.
În 1868 învățământul elementar devine obligatoriu (6-12 ani).
Din 1868, dupa incheierea dualismului, dreptul de a infiinta scoli, îl au: statul,
confesiunile religioase, autoritatile locale si asociatiile si societatile particulare.
In planul de invatamant au aparut materii obligatorii impuse de stat: religia, scrierea,
citirea, aritmetica, morala, fizica, istoria naturala, geografia, istoria, gimnastica,
cântarea si elemente de pregatire militara la orele de sport. Scolile confesionale sunt cele
mai numeroase si importante pentru comunitatile de romani si sarbi. Durata anului scolar era
de 8 luni la sat si 9 luni la oras. Scoala incepea in toamna iar vara se tineau examenele finale.
Impotriva parintilor care nu isi trimiteau copiii la scoala, existau sanctiuni.
În 1876 este elaborata o noua lege, prin care drepturile bisericilor sunt restranse, iar
limba maghiara devine obligatorie.
În 1879 Legea Trefort- prevedea ca invatatorii sa cunoasca limba maghiara. In caz
contrar, dupa 4 ani, era dati afara.
În 1882, Sistemul legislativ a lovit comunitatile de romani, nu se mai emiteau diplome
pentru invatatori daca nu se cunoastea limba maghiara.
În 1904 se restrange si mai mult functionarea scolilor in limba materna, daca 20% din
elevi erau maghiari, predarea se facea in lba. Maghiara.

13
 În 1907 Legea Aponi- una din cele mai dure legi din invatamant, care va lovi scolile
in limba materna, incercandu-se trecerea tuturor scolilor in proprietatea statului. Prin lege
creste numarul de ore de limba maghiara. Invatatorii sunt asimilati de functionari publici. Se
introducea obligativitatea depunerii unui juramant.
Din 1914 se permite predarea limbii materne ca limba auziliara.
Între 1867-1914 pe teritoriul Banatului au funcționat 8 gimnazii, cel mai mare centru
de învățământ fiind în Timișoara, cu două gimanzii superioare.
Un alt tip de învățământ secundar a fost reprezentat de școlile reale, cu scopul de a
pregăti profesioniști pentru activități economice. Existau trei școli reale pe teritoriul Banatului
în Arad, Trimișoara și Vârșeț.
Școala pedagogică - Preparandiile - durează 3 ani și pune accent pe pregătirea
teoretică și practică pedagogică.( Infiintate prin legea din 1868 pe o durata de 3 ani iar din
1881- 4 ani).
Pe teritoriul Banatului au fost înființate patru școli pentru pregătirea învățătorilor și o
școală pentru învățătoare. În paralel cu formarea învățătorilor de către stat, episcopiile
ortodoxe din Arad și Caransebeș au întreținut școli de formare a învățătorilor în limba
română.
Pregătirea învățătoarelor s-a făcut în instituția romano-catolică de pregătire a
învățătoarelor din Timișoara începând cu 1881. În școală puteau intra fete de 14 ani împliniți
și baieți de 16 ani împiniți. Învățau religie, etică, lb maghiară, igienă, istorie maghiară, stiințe
naturale, desen, etc. Studiile se încheiau printr-un examen de calificare iar până la vârsta de
18 ani fete și 20 de ani băieți, aceștia lucrau sub conducerea educatoarei experimentate.
Singura instituție de pregătire a educatoarelor din Banat era în Timișoara, școala vând 5-6
profesori și circa 40 de eleve.
Se înființează școli cu caracter profesional, mai ales în a doua jumătate a
secolului XIX, deoarece se cerea o forță de muncă calificată.
În 1879 se înființează „Școala de arte și meserii”. Existau 6 școli cu peste 100
de elevi și se pregăteau lucrători pentru industrie și comerț. Camera de comerț și industrie
oferea ajutoare materiale pentru școli.
În 1882 se infiinta școala pentru pregătirea lemnului și a metalului.
Modernizarea rețelei școlare s-a făcut din nevoia ridicării nivelului de instrucție
și pe fondul dezvoltării economice, din nevoia de specialiști în diverse domenii. Pe teritoriul
Banatului, cu excepția studiilor universitare, sistemul de învățământ putea să satisfacă

14
necesitățile locale, de la învățământul primar al copiilor țăranilor până la pretențiile
intelectualilor.

Legea acorda salarii consistente invatatorilor si prin diverse documente se cerea

acordarea atentiei si imbunatatirii salariilor invatatorilor. Legea impunea un salar minim sub
care nu se putea angaja un invatator. Pe langa salariu, invatatorul primea beneficii din partea
invatatorilor.

7. Biserica in Banat

Cea mai veche episcopie catolică este din 1030, la Cenad (Morisena) înființată de Sf.
Gerard.
În secolul XIV regele Ludovic ordonă alungarea preoților ortodocși din Banat. După
venirea turcilor in secolul XVI, Biserica ortodoxa are de suferit. După destrămarea Episcopiei
de la Cenad, în 1732 aceasta este reînființată la Timișoara.
Stapanirea habsburgica confera autoritatea bisericeasca Episcopiei de la Karlowitz asupra
Banatului. Aceasta duce la disensiuni între români și sârbi, preoții ortodocși din Banat erau
sfințiți fie Karlowitz fie în Țara Românească. Numerosi colonisti au fost de confesiune
catolica. Se vor dezvolta si alte confesiuni protestante precum calvinistii sau luteranii.
Biserica greco-catolica apare mai tarziu, in 1737 iar prima biserica este construita in 1770.
După 1718 când Banatul devine provincie imperială, Viena a admis funcționarea a
două mitropolii ortodoxe de limba slavo-sârbă, una la Karlowitz și alta la Belgrad. Din 1720
mitropolitul de Belgrad a inclus sub autoritatea sa pe toți ortodocșii din Banat. Între 1726-
1730 Moise Petrovici a fost atât mitropolit de Karlowitz cât și de Timișoara.
Problema existenței a două ierarhii bisericești ortodoxe, sârbă și română, a devenit
tema unor dezbateri îndelungate, iar în cursul revoluției de la 1848 românii bănățeni aveau să-
și exprime în repetate rânduri dorința de a avea o ierarhie bisericească ortodoxă proprie. În
1852 clericii români revendică autonomia bisericească iar în 1862, Andrei Mocioni, insistă și
el asupra practicării ortodoxiei în limba maternă fiind și perioada în care se adopta alfabetul
latin în mediile intelectuale românești. Ca urmare a acestor demersuri în decembrie 1864 se
înființează Mitropolia ortodoxă din Sibiu iar în iulie 1862 Episcopia de la Caransebeș.

15
 În 1724 Episcopia catolică de la Cenad este mutată la Timișoara iar episcopul
romano-catolic de Timișoara propune împăratului Carol al VI-lea înființarea unei episcopii
unite în Banat precum și salarizarea preoților greco-catolici din vistieria statului.
În 1738 împăratul semnează un decret pentru înființarea unei noi episcopii cu jurisdicție în
Banat, Oltenia și Serbia, cu sediul la Moldova Veche dar din cauza înfrângerii în războiul
ruso-turc din 1736-1739 înființarea episcopiei întârzie.
Noul episcop romano-catolic al Cenadului, care va purta titlul de episcop al
Timișoarei, propune în 1741 înființarea unei episcopii greco-catolice în Banat cu sediul la
Lugoj. Abia în 1777 Maria Theresia a înființat prima episcopie greco-catolică cu sediul la
Oradea în jurisdicția căreia au intrat și românii bănățeni.
În 1836 se înființează parohia greco-catolică de la Lugoj.
În 1850 apare Episcopia greco-catolică la Lugoj. Alexandru Dobra este primul
episcop greco-catolic al Banatului între 1853-1870.
Institutia Bisericii reprezinta parghia prin care omul s-a raportat la Divinitate si prin
care autoritatea laica transmitea informatii. Ea este prezenta in viata omului de la nastere pana
la moarte. Atat biserica cat si autoritatea laica profita de teama omului fata de moarte, prin
aceasta fiind mai usor sa controleze si sa dirijeze populatia.
O data cu venirea habsburgilor, rolul preotului devine modest. Treptat, numarul de
preoti creste, iar fiecare localitate avea cate un preot, fiind infiintate chiar si doua biserici.
O data cu scolarizarea, preotului i se confera autoritate si o anumita pozitie sociala.
Autoritatea incearca sa opreasca acest lucru prin scaderea numarului de preoti. Preotii devin
intelectualii societatii, fiind in acelasi timp si invatatori.
In secolul XIX, se produce o schimbare, preotii sunt din ce in ce mai bine pregatiti si
informati. Autoritatea incearca sa tina biserica sub control. Biserica este chemata de autoritati
pentru reglementarea derapajelor omului.
Culte in Banat:
 romani, sarbi ortodocși
 maghiari catolici si reformati
 germani catolici si lutherani
 romani care adera la greco-catolicism
 bulgari catolici
 evrei mozaici- au fost adusi de autoritatile austriece ca mestesugari si
comercianti, farmacisti si medici. Ei au fost lasati sa-si manifeste cultul
si activitatea economica.

16
 Se va duce o politică de toleranță a tuturor confesiunilor, iar la sf. de secol XIX si
inceputului secolulului XX apar si cultele neoprotestante, precum baptistii, adventistii si mai
apoi penticostalii.

8. Economia

Pe teritoriul Banatului, cel mai întins teritoriu al Coroanei, statul va face investiţii
importante în secolul al XVIII-lea. Un loc important l-a ocupat dezvoltarea exploatărilor
miniere şi a manufacturilor de prelucrare a metalelor. Primele manufacturi de prelucrat fierul
au fost înfiinţate la Bocşa. În 1769 a început construcţia atelierelor de la Reşiţa. Încă din 1724,
la Docnecea, s-au înfiinţat ateliere de prelucrare a aramei rezultate din exploatările locale.
În 1725 au fost înfiinţate întreprinderi de aba, postav şi pături, în localităţile
Caransebeş, Făget şi Timişoara. Pe lângă aceste investiţii importante se mai înfiinţează
manufacturi de hârtie, fire de aur, bere, ulei, săpun.
Creşterea viermilor de mătase este legată de colonizările pe care Imperiul Habsburgic
le-a făcut în Banat (secolul XVIII); apar manufacturi pentru torsul şi ţesutul mătăsii. Fabrica
de la Timişoara, mutată mai târziu la Biserica Albă, este un exemplu în acest sens.
Forţa de muncă întrebuinţată în manufacturile de stat şi cele nobiliare era furnizată atât
de lucrători liberi, aduşi din străinătate, cât şi de ţărani aserviţi, în contul obligaţiilor.
Situaţia oraşelor bănăţene, în comparaţie cu cele din principatul Transilvaniei, este
diferită. Exercitarea meşteşugurilor nu a fost limitată, pentru că habsburgii n-au interzis
înfiinţarea breslelor. În acelaşi timp este permisă aşezarea necatolicilor în oraşe, în
principalele oraşe ale Banatului fiind amintită o numeroasă populaţie românească şi
sârbească: Timişoara, Lugoj, Caransebeş, Orşova ş.a. Avantajele populaţiei catolice erau însă
mai largi, în comparaţie cu locuitorii necatolici.
După introducerea mașinăriilor apar semne de mecanizare a agriculturii. Necesarul de
hrană este asigurat, se susține consumul intern și se va ajunge la o sursă de export.
Introducerea cărții funciare, evidența terenurilor, măsurate și cartografiate duce la evoluția
terenurilor.
După introducerea utilajelor în a doua jumătate a secolului XIX se observă o creștere a
producției. Zonele de deal au permis dezvoltarea pomiculturii, alcoolului și a industriei de
conserve. În zona montană creșterea pomilor pentru alte industrii. Se va organiza agricultura,
desecarea mlaștinilor, diversificarea tipului de culturi, introducerea de culturi noi,

17
mecanizarea, rotirea culturilor, tipuri noi de plug. Se încearcă cultivarea tuturor cerealelor,
plante textile, sfecla de zahăr, tutun, plante furajere. Se încurajează creșterea animalelor și
apicultura, dar și creșterea viermilor de mătase.
În primii ani ai sec XIX se dezvoltă o serie de manufacturi, prelucrarea materiilor
prime, de bere, sticlă și hârtie. În secolul XIX se observă o mișcare mai activă, mașinismul, se
introduce motorul cu aburi.
În Reșița se dezvoltă industria grea, industria dinamică (locomotive, tunuri etc.) În
1846 este introdus ciocanul mecanic și laminoarul. Se vor produce cele necesare dezvoltării
celorlalte ramuri precum calea ferată, locomotive și se trece la producția de fabrică. Acest pas
a dus la schimbari in domeniul social, fiind nevoie de muncitori calificati, fapt ce duce la
infiintarea scolilor cu profil tehnic. Nivelul de exloatare al resurselor creste.
Dezvoltarea industriei va fi sustinuta si de stat prin legi, scutiri de taxe si impozite, se
concesioneaza terenuri, suventii si comenzi din partea statului. Acest fapt determina cresterea
numarului de intreprinderi. Totodata, a fost necesara si dezvoltarea cailor de comunicatii.
In a doua jumătate de secol XVIII apare industria ușoară, alimentara, textilă majoritar
este exportată datorită calității produselor, catalogate de lux - pălării, stofe, pantofi-.
Capitalul era în mare parte german, maghiar și mai puțin românesc.
Se pune accent pe dezvoltarea căilor de comunicații -drumuri-, în secolul XVIII erau
drumuri de pamant si apoi din piatră sau transportul pe apă (Mureș, Bega). Drumul face
legătura între marile centre ale lumii iar la distanțe mari existau probleme de deplasare astfel
că se trece la regândirea traseelor și se fac drumuri noi. Începând cu sec. XIX drumurile vor
avea fundație. Revoluționarea drumurilor – in a doua jumatate a sec. XIX, se dezvolta calea
ferată, pe unde se putea duce o cantitate mai mare de produse mai ales în zona de S a
Banatului unde existau industrii extractive iar mai apoi pe Dunăre. Anina-Oravita- Bazias-
prima cale ferată. Se dorea crearea unei magistrale care sa lege Timisoara de Szeged,
Budapesta, Orsova dar si de Belgrad. Societatea STEG si statul s-au implicat pentru crearea
acesteia. Alte rute: Timisoara- Arad, Deta- Vârșeț- Baziaș, Timișoara-Lugoj- Caransebeș-
Orșova. In efectuarea lucrarilor s-a implicat si Camera de comert. In anul 1900 existau peste
1600 km de cale ferata. In PRM erau peste 1900 km cale ferata si 15 legaturi principale.
Se dezvolta telegraful, telefonia, o retea de posta, telegrafia, telefonia plecand din
Timisoara. La sf. sec XIX existau 271 de poste, 90 de oficii telegrafice, iar reteaua telefonica
din TM devine interurbana.

9. Cultura

18
 Cartea reprezintă cerințele dezvoltării culturale, temei pentru populație, a unei
societăți în dezvoltare.
Bibliotecile școlare sunt cele mai răspândite în a doua jumătate a secolului al XVIII-
lea. Banatul a reprezentat un model pentru propagarea culturii sub forma cărții. Aveau loc
”reuniuni de citire„ În 1873 are loc Reuniunea de lectură românească la Timișoara. Se
organizau serate muzicale și lecturi. Se va înființa o biblioteca cu cărți cumpărate sau donate.
Școlile aveau fond de carte, cu un număr mic de volume donate, apoi școala va achiziționa
cartea.
Printre cele mai importante școli era Liceul Piarist cu multe volume de cărți, având
una dintre cele mai importante biblioteci, astfel crește interesul oamenilor pentru cultură și se
dezvoltă o pasiune pentru citit.
Apar solicitări pentru cărți importante, ultimele apariții editoriale, persoanele
principale care se ocupau de acest lucru erau învățătorii, iar accesul la bibliotecă era deschis
oricărui cetățean. Un alt rol important l-au jucat bibliotecile parohiale, cu cărți cu tentă
religioasă si cărți laice. Cunoașterea limbilor străine la nivelul ridicat al școlilor superioare,
apar biblioteci de specialitate și anume se grupează informația, apar pe lângă anumite instituții
sau societăți.
Apar bibliotecile publice în spații urbane (orașe mari), bibliotecile particulare ale unor
familii bogate cu studii vaste, biblioteci mari cu un număr de volume mare și cu cărți
calitative. Devin biblioteci publice prin donații, testament, decizia urmașilor etc.
În 1872 se infiinteaza Societatea de arheologie și istorie, care impulsionează studiul
disciplinei. Ormos Sigismund este o persoana importantă care donează multe volume și
bunuri, publică anual un buletin al societății istorice cu date și studii. Înființează un muzeu
arheologic la Timișoara care colecționa și organiza mărturii arheologice dar și documente,
scopul principal fiind cunoașterea trecutului istoric.
1874 – apare Societatea de Științe ale Naturii. Fruntași ai societății timișorene,
înființează un muzeu, stații pentru cercetători, laboratoare de analize microscopice și chimice.
În 1881 se înființează asociația juriștilor.
Societatea bănățeană începe să se coaguleze în jurul unor interese comune, dând un
impuls în atragerea celorlalți și în demersurile de participare pentru dezvoltarea anumitor
ramuri. Manifestațiile de tip artistic au loc în mediul rural, țăranii condeieri scriu proză și
muzică, cântarea în cor, modalitatea prin care grupuri încep să comunice mesaje : aparținerea
unui grup, patriotism, dragoste, etc. La nivelul comunei apare fanfara, manifestări artistice

19
populare și prin competiții între comune, corurile bisericești participă la slujbe, încep să
includă în repertoriu colinde, cântece semireligioase, istorice, cântece patriotice.
Cântecele promovate descoperite în folclor atrag întreaga comunitate, cel mai vechi
cor este corul de la Chizătău, înființat în 1840, care devine în 1856 Corul plugarilor
(exemplu al activității omului la plug). Se promovează portul popular, limba, tradițiile și
obiceiurile. Inițial nu existau cămine culturale, încep să apară case naționale pentru diverse
activități, până atunci, toate manifestările artistice se desfășurau în aer liber sau prin cârciumi.
Promovarea operei unor autori reprezintă a doua etapă a dezvoltării culturii, oamenii
încep să cunoască notele, cântă după partitură, aceste reuniuni și manifestări vor duce mai
departe numele unor artiști (Ciprian Porumbescu, Tiberiu Brădiceanu, Ion Vidu, Filaret
Barbu).
În 1912 Asociația corurilor și fanfarelor din Banat este înființată de Ion Vidu și Iosif
Vencianu. Teatrul începe să se bucure de atenție și susținere din partea comunităților,
funcționau trupe de amatori care puneau în scenă părți din operele clasice. Erau aduse trupe
de profesioniști străine pentru stagiuni temporare, cel mai important teatru, cel de la Oravița,
înființat în 1817. Și la nivelul școlilor au loc serbări teatrale. S-a acționat în vederea
construirii unui teatru românesc. Se construiește clădirea actuală a teatrului (Opera din
Timișoara) care a ars de două ori, el s-a numit Franz Iozsef, găzdunind trei teatre în trei limbi
diferite : româna, germană și maghiară. Apar teatre si la Sânicolau, Deta, Lipova care
organizează uniuni culturale teatrale. În școli se organizează teatre ale elevilor. Teatrul se
manifestă și în alte limbi, sârbă, maghiară, germană, teatrul din limba sârbă fiind cel mai
răsunător (Georgevic). Trupele maghiare folosesc opere ale unor autori români pe care le
promovează. Au loc turnee ale altor trupe din țările române la Timișoara. Se aduc si trupe de
teatru din Imperiu.

10. Presa

Are o tradiție bogată și o vechime considerabilă in comparatie cu celelalte spatii

roamnesti. Primele gazete apar în a doua jumătate a secolului XVIII. Primul ziar în Timișoara
este Temeswarer Nachrichten, in limba germana, a fost un ziar săptămânal fără o lungă
durată. Populația devine interesată de informațiile din presă și încep să aștepte apariția presei,
să fie la curent cu ceea ce se întampla în lume. La inceput presa nu aparea in cotidian.

20
 Ziarul devine un mijloc de afirmare culturală și națională, devine ocupație intelectuală
profesionistă, instrument prin care se încearcă redeșteptarea națională. In secolul XIX, multe
ziare au aparut dupa ce oamenii se abonau.
Jurnalistica devine o ocupatie permanenta, acest fapt dovedind ca exista o elita. Presa
devine un canal de informare generala, dar si un mijloc prin care se socializeaza. Sunt
publicate diverse articole despre probleme politice, nedreptati, abuzuri, stiri din strainatate dar
si din tara.
Gazetele au un caracter general, cu tematică diversă, nu toate au o durată lungă de
existență, apar ulterior si gazete sătești, cu o mică răspândire. Primul periodic apare în 1874 în
limba română „Priculiciul”, care are un caracter umoristic, dar circulă gazete și din alte părți.
Gazeta politică a fost fondată în 1880, de Pavel Rotaru și protopopul Drăghici.
”Luminătorul„ ziar tipărit la Cenad, apărea de două ori pe săptămână, avea 4 pagini și
funcționa după deviza „Luminează-te și vei fi, voiește și vei putea”. Publică studii, recenzii,
versuri și proză. Pleda pentru interesul public, național, interese culturale, bisericești, susține
limba română și ridicarea românilor pe același palier. În 1886-1887 va avea un supliment -
advocatul poporului.
În 1894 apare ziarul „Dreptatea”, un ziar cotidian cu ajutorul lui Alexandru
Mocioni și apare în apropierea procesului memorandist, românii fiind informați cu declarațiile
și pledoariile din proces, are supliment Foaia de duminică.
În 1885 apare Timișeana, Teodor Păcășean, economic, și de literatură română, iar
mai apoi devine Gazeta Poporului pentru educarea acestuia, conține și articole de istorie, etc.
Ziarul „Drapelul” este rezultatul unui grup de intelectuali, și ziar care se autofinanța
prin abonament. Conține elemente și articole cu referință la viața națională, publică și
religioasă, militează pentru realizarea solidarității românilor din Banat și Transilvania alături
de cei din Bucovina. Insistă pe ideea de ziar independent, redacția a luptat împotriva
exclusivismului național și unitatea bisericii, pacea confesională, unirea tuturor românilor. E
scris mai mult pentru intelectuali, Valeriu Braniște fiind întemeietorul ziarului. Coriolan
Bredicianu milita pentru o gazetă a poporului, Braniște nu dorea să transforme Drapelul. În
prima etapă ziarul era mai agresiv iar mai tarziu se schimbă tonul. Alexandru Mocioni, Ioan
Sârbu, Ion Vidu, Gheorghe Popovici scriu în ziar. După 1916 sprijină lupta românilor.
În 1895 apare Controla, care milita pentru buna înțelegere între națiuni și depășirea
unor anumite praguri.
Apar ziare cu caracter profesional sau de partid, Votul poporului si Muncitorul
Roman, Plugarul Român sau Dreptatea Poporului. Activitatea școlilor sau bisericilor se

21
manifestă în gazete, ziare cu problematici școlare - Igiena și Școala, 1877- sau -Biserica și
Școala-.
Foaia Dieceziană 1886- are o îndelungată apariție, gazetă română pentru susținerea
cauzei românilor și a religiei. Este editată de episcopia din Caransebeș, este inaugurat prin
membrii și prin figurile importante. Publică studii importante din mai toate domeniile, Filaret
Musta, Ion Bălan, Ștefan Velovan, P. Dragoli. Episcopul Ioan Popașu încearcă să adune
intelectuali, înalți intelectuali ai bisericii ortodoxe. Structura era stabilită de redactor, ziarul
apărea pe bază de abonament, apar informații oficiale, anunțuri de diverse instituții, rubrică de
întrebări și răspunsuri.
La începutul secolului XX apare Renașterea, Progresul, în 1903 apare Poporul Român,
în 1907 Foaia ilustrată de la Budapesta, apar ziare și gazete satirice, „Soacra” sau „Baba
Satului”, ziare teologice precum „Foaia Sfântului Gerard”. Sunt și ziare în alte limbi,
„Banatzki Almanah” sau „Szabad Egyhaz”, „Gazeta Lipovei” în Lipova.
Constatăm promovarea ideilor de emancipare. După război se încearcă o redefinire a
întregului context al presei, se încearcă controlul presei, a redactorilor șefi.

11. Ideologie si actiune politica

Numarul romanilor reprezenta majoritatea populatiei din Banat. Ei constientizeaza ca
apartin unei natiuni mai mari. Ideaa nationala are radacini adanci, ea vine din vremuri
indepartate. In 1718- romanii sunt oprimati.
Din punct de vedere religios, erau inferiori sarbilor, apare sentimentul national, nevoia
de emancipare, de iesire din aceasta stare. Romanii incearca sa se raporteze la alte grupuri.
Apare sentimentul diversitatii dar au si puncte comune. Treptat va creste o elita intelectuala, si
in spatiul rural. In urban, unde apar si alte grupuri, precum medicii, avocatii, proprietari de
firme, care se formeaza in strainatate. Timisoara devine un centru cultural iar accesul la carte
face ca acestia sa devina valorosi, fiind scoliti la Budapesta. Natiunea trebuia construita pe
alte principii. Maghiarii merg pe ideea unei natiuni politice. Exista grupuri de maghiari dar nu
reprezinta o majoritate si principiul propus este al apartenentei politice.
Perspectiva germana, adusa si prin intermediul Imperiului, dar si prin apropierea de
cultura germana. Daca in gandirea franceza, natiunea este raspandita de ideea de stat, in cea
germana, inseamna aparatenenta unui grup. In Banat, gandirea germana este mai puternica,
dar si cea franceza prinde contur pentru romani si astfel incepe sa se inchege constiinta
nationala.

22
Nu se exprimau destul de puternic dar constiinta de apartenenta incepe sa fie tot mai sonora.
Elementul definitoriul ce leaga grupul este cel confesional, insa modernizarea societatii,
laicizarea culturii, face ca acest element sa treaca in plan secundar.
In spatiul Banatului, romanii si sarbii sunt adunati intr-o singura structura ilira,
romanii se vad nemultumiti in aceasta structura si vor sa se desprinda. In secolul al XIX-lea
ideea nationala incepe sa despaseasca spatiul elitei, elitele incep sa transmita informatiile.
Eftimie Murgu este un personaj tumultos, nascut in Rudaria. Tatal sau este ofiter in
regimentul de granita. Eftimie studiaza la Pesta. In 1834 pleaca la Iasi dupa ca isi finalizeaza
studiile doctorale in drept la Budapesta. Acesta intra in conflict cu Mihail Sturdza in
Moldova. Pleaca la Bucuresti unde ii are ca studenti pe C.A.Rosetti si pe Balcescu. In teoria
sa politica porneste de la premisa ca sistemul roman este incetinit in gandirea sa din cauza
situatiei feudale. Va intra in cercurile de gandire ale epocii sale. In 1840 este descoperit un
complot pe care acesta il punea la cale cu mai multi tineri, fapt pentru care este expulzat din
Tara Romaneasca la Caransebes iar mai apoi pleaca la Lugoj. Incearca sa isi manifeste
parerile la nivelul Banatului. Pune la cale o petitie in 1845, cineva face un denunt, Murgu este
arestat si dus la Buda. in 1848 este eliberat si se implica in revolutie, culmineaza in 1848 cu
actiunea de la Lugoj, dupa infrangerea revolutiei este arestat la Arad si eliberat in 1853. In
1861 revine in actiunea politica unde va fi invins in alegerile de la Lugoj, si moare in 1870.
Murgu este un ganditor cu un grad de instructie si educatie vorbind in lucrarile sale de limba
romana si drepturile poporului. Epistolele sociale pe care le trimite reliefeaza modul de
gandire si actiune politica.
Alexandru Mocioni este adeptul nationalitatii genetice, si accentueaza ideea de
constienta de sine a natiunii. Face o sinteza intre liberalism si nationalism si considera ca in
formarea natiunii trebuie sa existe progres, principiul egalitatii, suveranitatea poporului.
Vorbeste despre aportul intre stat si natiune, natiunea fiind subiect de drept public, acesta
vorbind si despre elite si rolul acestora in societate. Joaca un rol important in alegerea lui
Saguna ca mitropolit.
Vasile Maniu imbina viziunea iluminista cu cea romantica, spune ca in edificarea unei
noi ordini nationale trebuie pornit de la principiul nationalitatii. Natiunea romana este
natiunea specifica si este parte a natiunii latine.
A.C. Popovici este un personaj controversat, face o lucrare cu un puternic caracter
nationalist ”Statele Unite ale Austriei Mari”. Are mai multe etape, isi modifica des gandirea
afirmand ca democratia e in contrasens cu natiunea.

23
 In preajma lui 1918 apare ideea statului national roman, este lansata ideea de
autodeterminare, dorinta de unire cu Romania, de a-si alege dupa propria dorinta viitorul.

24