Subiectul 1

1. Definitia arheologiei

2. Enunţaţi „Legea Suprapunerii” în arheologie

Legea Suprapunerii – Dimensiunea timpului arheologic este determinata de principiile de bază ale
geologiei stratigrafice stabilite de scoala geologica britanica la inceputul sec XIX. Aceasta iși intemeia
modul de interpretare a straturilor pe principiul suprapunerii, straturile cele mai vechi fiind si cele mai
adânci. A fost simplu pentru arheologi să adopte această lege deoarece majoritatea obiectelor
importante găsite de ei se aflau în straturi de contecte intersectate.

Deci matricea arheologică reprezintă stratul de cultură ( sau o secventă din aceasta: un nivel,
nivel de călcare, o lupă, etc), ce desemnează proveniența exactă a unui artefact sau complex arheologic.
Această matrice prezintă interfețe, orizontale (superioare sau inferioare) și/sau verticale. Reprezentare
grafică a profilului unei săpături arheologice – însemnând sectiunea pe verticală a straturilor surprinse în
urma excavării pamantului – presupune identificarea corecta a tuturor straturilor, nivelurilor si
interfetelor acestora, a succesiunii corecte a acestora și a relațiilor complexe dintre ele.

Deoarece citirea straturilor pe teren și reprezentarea grafica a acestora pe hartie difera de la o

epoca la alta, de la un sit la altul si, bineinteles de la un arheolog la altul, a dus la interpretari diferite,
uneorim, pentru situatii similar.

Edward Harris a incercat, si intr-o oarecare masura a reusit, sa standardizeze ”citirea”

interfetelor straturilor dintr-un sit arheologic, sa introduca un limbaj comun care sa reflecte toate
posibilele situatii de pe teren si să aplice un algoritm matematic care, pe baza datelor introduse de
arheolog, să genereze un grafic care să faciliteze ”vizualizarea” ordinii si relațiilor corecte dintre straturi.
El utilizeaza acelasi termen de MATRICE, cu aceasi semnificatie definita mai sus, cu referire insa la
punerea ei pe hartie intr-o forma grafică adecvata.

3. Descrieţi metoda de prospecţiune cu ajutorul metodei georadarului

Metoda georadarului (GPR – ground penetrating radar)

Detectează contextele stratigrafic, structurile îngropate sau golurile din pământ . Principiul de baza de la
care se porneste este acela că materialele aflate în sol prezintă proprietăți (densitate, duritate,
dielectrice) diferite față de mediul nederanjat în care se află.

Georadarul induce anumite tipuri de unde în sol, utilizând o antenă care emite scurte impulsuri
electromagnetice; atunci când întâlnesc ceva în cale aceste unde revin fiind captate de un intrument de
măsură care le convertește în impulsuri electrice observabile pe monitorul computerului. Materialele cu
proprietăți dielectrice diferite vor duce la viteze diferite de refracție a undelor. Distribuția lor ulterioară
poate fi cartată din măsurarea timpului scurs de la trimiterea undei radar până la recepționarea ei
(timpul de întârziere). Pot fi detectate roci, pavimente, fundatii, soluri cu compoziție acvatică diferită și
metale. Prezintă dezavantajul că nu funcționează în mediul umed.

4. Descrieţi cele două metode ale schimbului comercial. ?

Modele de desfăşurare a schimbului

1. Modelul “căii ferate”

În cadrul său materiile prime sau bunurile de prestigiu se mişcă de-a lungul unei linii
imaginare de comunicaţie între comunităţi egale între ele, din care fiecare primeşte o cantitate
mai mică sau mai mare, după distanţa pe care o ocupă în raport cu sursa, cantitatea cea mai mică
primind-o comunitatea cea mai îndepărtată.

2. Model schimbului haotic

Presupune o infinitate de tranzacţii între parteneri care nu au întotdeauna legături
directe cu sursa. Cantitatea de bunuri primită de participanţi prin schimb nu mai este
dependentă de distanţa faţă de sursă ci poate fi subordonată criteriului preferenţial. Se admite
în acest caz existenţa unor pieţe intermediare sau centre redistribuţionale, precum şi a unor
circuite secundare alături de cel principal. Caracteristicile acestui gen de tranzacţie sunt:
• preferenţialitatea în funcţie de ierarhia aşezărilor sau de ierarhia persoanelor;
• direcţionarea mărfurilor.
Frecvenţa bunurilor primite nu mai depinde de distanţa faţă de sursă ci de ierarhia
deţinută în cadrul unui complex de schimb, aşezările mai importante putând primi mai multe
produse şi situându-se deci, în mod ideal mai aproape de sursă ca alte localităţi. Are ca
rezultat conflictele între comunităţi privind limitarea sau anularea acestei ierarhii, lupte care
de fapt înseamnă controlul asupra principalelor drumuri comerciale şi a centrelor de
producţie.

5. Care sunt caracteristicile unei săpături în cazul unui val cu şanţ de apărare?

Valuri de apărare
Caracteristici:
Se abordează prin secţiune perpendiculară pe axa longitudinală a valului (de
obicei împreună cu şanţul de apărare).
Pentru surprinderea stratigrafiei valului, secţiunea se va efectua în două
etape: - se excavează prima jumătate a valului, până la linia lui mediană.
- se excavează apoi a doua jumătate a valului, păstrându-se un martor de
30 cm pentru verificarea stratigrafiei .
Şanţuri de apărare
Caracteristici:
Sunt de dimensiuni mari: lăţimea gurii între 2-4m, iar adâncimea între 1,5-3m.
Fac parte dintr-un sistem defensiv alături de valul de apărare şi palisadă.
Pot fi circulare (când împrejmuiesc o incintă fortificată) sau transversale (când formează un limes
– limită –graniţă a unui teritoriu mai mare).
Pot fi simple sau duble, caz în care se dublează şi numărul de valuri de apărare.