Capitolul I: Detalii generale tunel

I. Amplasarea Tunelului

Tunelul Arlberg este un tunel rutier situat pe autostrada S16

Arlbergschnellstrasse. Acesta trece prin muntele Arlberg si face legatura intre Tyrol si
Vralberg.

Constructia tunelului a durat intre 1974 si 1978, costurile fiind de aproximativ 300
milioane de euro.

In paralel cu acesta este situat si tunelul feroviar Arlberg.

A detinut recordul de cel mai lung tunel din lume intre anii 1978 si 1980,
depasind tunelul Mont Blanc si fiind depasit de Tunelul Gothard.
 II. Caracteristicile tunelului

- Are o lungime totala de 13 976m, fiind cel mai lung tunel din Austria.
- Cota tunelului este la 1228m deasupra nivelului marii.
- Tunelul a fost proiectat pentru un trafic de 1800 de vehicule pe ora

- Este echipat cu 4 centre de ventilare (unul din puturi avand o inaltime de

636m, fiind cel mai adanc din Europa)
- Are 12 guri de ventilare.
- Este monitorizat de 43 de camere pentru trafic.
- Taxa de traversare a tunelului este de 9.50 euro.

III. Profilul longitudinal al tunelului:

 Scopul proiectului este de a studia o zona a tunelului, atribuita prin datele de
tema. In prima parte a proiectului se studiaza geologia, gradul de tectonizare, situatia
apelor subterane, orientarea sistuozitatii si sistemul de crapaturi.
La finalul acestei analize, pe baza sistemelor de clasificare studiate, se
incadreaza tunelul intr-o categorie si se propune o solutie.
In cea de a doua parte, pe baza sectiunii transversale alese se va modela cu
ajutorul unui program de analiza dimensionala cu element finit, Plaxis in acest caz, si
se vor verifica rezistentele tunelului.

Pentru acest proiect, zona repartizata prin datele de tema este Zona 1.
Aceasta este cuprinsa intre km 0 si km 1.9 al tunelului.
IV. Clasificarea geologia a zonei
 Pentru a studia geologia zonei 1 a tunelului, trebuie in prima faza studiata
legenda geologiei terenului, iar apoi identificate tipurile de roci intalnite pe zona 1.

1. Grohotis de panta, respectiv material haldat scos din tunel:

Grohotisul reprezinta o ngrmdire de buci de roc coluroase, de

dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea mecanic a unor abrupturi
stncoase, care s-au prvlit din muni sau au fost aduse de gheari. Grohotiurile se
depun la baza acestor abrupturi sub forma unor conuri sau pnze, mobile sau semi-
fixe. Prin extensie, cuvntul grohoti desemneaz att o roc sedimentar format

din acest material, ct i o poriune de teren acoperit cu roci dezagregate.

2. Fillit; Micasist

Rocile metamorfice provin din transformarea rocilor eruptive sau sedimentare

sub aciunea presiunilor mari, a temperaturilor nalte, a gazelor i soluiilor lichide
fierbini etc. Aceste roci se mpart n dou mari categorii:
isturi cristaline sau roci cristalofiliene, din care fac parte filitele, isturile,
micaisturile, gneisele;
roci de nsoire, din care fac parte cuaritele, milonitele, amfibolitele etc.

Proprietile rocilor metamorfice depind n mare msur de gradul de

metamorfism. Caracteristica isturilor este stratificaia lor subire, uneori ondulat, i
clivajul. n planele de separaie a straturilor i n planele de clivaj rezistena la
forfecare este de obicei redus. Rocile metamorfice provenite din formaiuni
sedimentare sunt de cele mai multe ori mai puin rezistente.

a) Sisturi Cuartitice

Sub denumirea generala de sisturi, sunt intalnite roci sedimentare sau

metamorfice caracterizate prin sistozitate (textura sistoasa).
Sisturile s-au format din roci preexistente (sedimentare, magmatice) sub
influenta presiunii tangentiale orientate scoarta terestra. In urma stresului, a
avut loc o recristalizare si rearanjare a mineralelor componente.
Sisturile cuartitice provin din metamorfozarea gresiilor si sunt bogate in
cuart.

b) Gnais cu sistuozitate puternica

Gnaisul este o roc metamorfic ce a suferit transformri importante, roca

iniial fiind supus la presiuni i temperaturi ridicate. Gnaisul este alctuit n propor ii
mai mari din mineralele: feldspate (> 20 %), cuar ca i biotit i muscovit, n proporii
asemntor cu granitul (care este o roc magmatic).

c) Micasist feldspatizat

Micaistul este o roc metamorfic de metamorfism dinamo-termic. Ea rezult

prin transformarea argilelor.
Are o structura lepidoblastic (solzoas), rar porfiroblastic.
Textur: istoas, uneori rubanat..
Rezistenele mecanice sunt, n general, sczute, datorit prezen ei micei i
istozitii ridicate.
ntrebuinri: Micaisturile foarte bogate n cuar i cu rezisten e mecanice mai
ridicate pot fi folosite pentru impietruirea drumurilor i unele construc ii u oare, sau
ca pietre de fntni. Mai sunt utilizate pentru extragerea unor minerale accesorii utile
(disten).

V. Gradul de tectonizare
 Pentru a studia gradul de tectonizare al zonei 1, trebuie in prima faza studiata
legenda de tectonizare, iar apoi identificate situatiile prezente pe zona 1.

Pe zona repartizata, intalnim urmatoarele situatii de tectonizare:

- puternic tectonizat cu argila

- tectonizari , falieri , milonitizari , crapaturi , infoieri
- foarte puternic tectonizat.
- slab tectonizat cu apa

In concluzie, pe traseul tunelului intalnim toate gradele de tectonizare, lucru

care face alegerea unei solutii mai dificila.
 VI. Situatia apelor de infiltratie sau subterane

Pentru a analiza situatia apelor de infiltratie pe zona 1, trebuie in prima faza

studiata legenda apelor de infiltratie, iar apoi identificate situatiile prezente pe zona 1.

Din studiul reprezentarii grafice a zonei 1 a tunelului Arlberg reiese urmatoarea

situatie a apelor subterane si a infiltratiilor:

a. izvoare pana la 1 l/sec, apa sub forma de picaturi foarte puternice

b. picaturi de apa puternice, umezeala accentuata a masivului, izvoare mici
c. picaturi de apa slabe, umezeala accentuata a masivului.

In urma analizei graficului putem observa o prezenta predominanta a picaturilor

de apa slabe si a umezelii accentuate a masivului, urmand ca procent zonele de
picaturi de apa puternice, umezeala accentuata a masivului, izvoare mici. De
asemenea intalnim si zone cu izvoare pana la 1 litru/sec, apa sub forma de picaturi
foarte puternice.
De asemenea se observa si arii extinse unde nu se intalnim prezenta apelor.

VII. Orientarea sistozitatii

Se studiaza in profilul longitudinal

reprezentarile orientarii sistozitatii pe zona aleasa
si folosind legenda orientarii sistozitatii se stabilesc situatiile prezente in cazul de
fata.
 VIII. Sistemul de crapaturi

Pe baza profilului
longitudinal, se analizeaza
diagramele sistemului de
crapaturi. Putem observa o impartire a acestora pe 3 zone. Se caracterizeaza fiecare
dintre cele 3 zone in parte, urmand sa se tina cont de acestea in alegerea solutiei.

1. Zona 1:
 Capitolul II: Clasificarea rocilor si predimensionarea tunelului

I. Rocile

Rocile sunt agregate minerale naturale, de compozitie aproape unoiforma,

care alcatuiesc scoarta pamantului.
n funcie de mineralele din care sunt compuse, rocile au anumite propriet i
fizice i chimice. Proprietile rocilor sunt influenate i de modul lor de formare.
Astfel dup modul de formare rocile sunt de trei tipuri: magmatice, sedimentare i
metamorfice.
O parte din caracteristicile fizico-mecanice ale rocilor cuprind:

1. Greutatea specific
Greutatea specific ntr-un punct al unui corp se definete ca limita ctre care tinde
greutatea specific medie a volumului care conine punctul considerat, cnd acest
volum devine mic fa de dimensiunile corpului, dar rmne mare fa de volumul
elementului de structur al corpului:
=lim m=G/F
Greutatea specific medie m a unui corp :
m=G/V;
G = greutatea corpului considerat;
V = volumul acelui corp.
2. Densitatea sau masa specific
ntr-un punct al unui corp solid este definit ca limita ctre care tinde densitatea
medie (masa specific medie) a volumului care conine punctul considerat, cnd acel
volum devine mai mic fa de dimensiunile corpului dar, rmne mare fa de
volumul elementului de structur al corpului:

3. Porozitatea
Porozitatea sau volumul porilor n [%] se definete prin raportul dintre volumul total al
golurilor (pori, fisuri, caverne etc.) Vp i volumul total al probei de roc Vt:

4. Coeziunea, unghiul de frecare interioar, rezistena la tiere i forfecare

STAS 1917-73 definete coeziunea ca fora de legtur dintre fragmentele solide ale
unei roci sau pmnt care se opune efectului de alunecare sau desprindere cauzat
de o for exterioar oarecare.

Rezistena la tiere i forfecare a rocilor i pmnturilor este definit de STAS 1917-

73 ca valoare limit a rezistenei opuse unui efort de forfecare pentru care se
produce ruperea prin alunecare.
Rezistena la tiere pentru pmnturi coezive:
 II. CLASIFICAREA MASIVELOR DE ROCI SI
PREDIMENSIONAREA TUNELURILOR

In sectiunea selectata pentru acest proiect, roca strabatuta de tunel este un

Gnais cu sistozitate puternica Gnais granitic cu muscovit
Exista numeroase tentative pentru stabilirea corespondentei intre
caracteristicile terenului si metodele de executie a tunelelor. Scopul acestor incercari
este de a ghida proiectantul in alegerea tipului de sustinere potrivit pentru un tunel in
faza de conceptie.
O clasificare corespunzatoare a materialelor geologice (paminturi si roci) este
un prim pas catre o prezicere reala a comportarii acestor materiale.
Exista diferite cai de clasificare a paminturilor si rocilor.
Sisteme de clasificare generala au fost dezvoltate pe baza proprietatilor
geotehnice ale paminturilor si rocilor. Asemenea sisteme permit o usoara identificare
si descriere a paminturilor si rocilor si sint utilizate in toate proiectele de constructii,
inclusiv cele de tuneluri. Distingem, astfel, o clasificare generala a paminturilor si o
clasificare generala a rocilor.
Clasificarea poate fi orientata si catre descrierea comportarii pamintului sau
rocii sub circumstante de constructie specifice, cum ar fi executia unui tunel.
Clasificarea solului si rocilor pentru tuneluri a fost, in general, legata de
descrierea comportarii terenului in jurul golului tunelului.,
Dintre acestea, cele mai utilizate sint:
- clasificarea lui Z.Bieiawski (1973, CSIR - Africa de Sud);
- clasificarea lui N.Barton (1974, N.G.I - Norvegia);
- clasificarea AFTES (1978 - Franta).

A. Clasificarea lui Z.Bieiawski (1973, CSIR - Africa de Sud)

Z.BIENIAVSKI - utilizeaza cinci parametri pentru clasificarea rocilor:

1. R.Q.D.;
2. Rezistenta la compresiune uniaxiala;
3. Distanta intre rosturi (discontinuitati);
4. Natura rosturilor;
5. Influenta apei.
Fiecare parametru primeste o nota, care apoi se aduna, dind o nota globala
(R.M.R.Rock Mass Ratio), care caracterizeaza calitatea rocii si care poate fi
corectata functie de orientarea discontinuitatilor.
Stabilirea clasei de roca se face functie de nota globala, timpul de
autoportanta si deschiderea golului (Fig.2.42.). Pentru fiecare clasa de roca
Bieniawski fac, de asemenea, recomandari de sustineri.
 Gnaisul granitic cu muscovite intra in categoria 3, anume a rocilor medii
conform clasificarii lui Z. Bienavski.

In urma stabilirii categoriei de roci, se alege o metoda de excavare si un

sistem de sprijiniri, ce poti fi sustinute de categoria de roci determinata anterior.
 Clasa de roci III, determina un RMR cuprins in intervalul 41-60. Asta ne
conduce la urmatoarele aspecte tehnice:
-O excavare in doua trepte cu un avans de de 1.50-3.00m si o sprijinire in
avans la 6.00m de front.
-Ancorele vor fi dispuse in sah la 1.50-2.00m cu lungimea unei ancore de
3.00-3.50m.
-Sprijinirea la cheie 6-10cm, iar la pereti de 3cm.
-Nu este necesara folosirea de cintre metalice pentru acest tip de solutie.

B. Clasificarea lui N.Barton (1974, N.G.I - Norvegia)

 N.BARTON - propune un sistem de clasificare a rocilor, bazat pe un indice de
calitate a masei de roca Q. Acest indice de calitate Q este calculat pe baza a 6
parametri geotehnici combinati in felul urmator:
Q = RQD/In x Ir/Ia x Iw/SRF
- RQD - are valori intre 10% si 100%;
- In - numarul sistemelor de fisuri (0.5 < In < 20);
- Ir - rugozitatea rosturilor (1 < Ir < 4);
- Ia - gradul de alterare a rosturilor sau caracteristicile materialului de umplere
(0.75<Ia<20);
- Iw - factorul de reducere cauzat de prezenta apei in discontinuitati (0.05 < Iw < 1);
- SRF - factorul de reducere cauzat de modificarea starii de efort (0.5 < SRF < 20).
Factorii globali ai sistemului reprezinta:
- RQD/In - dimensiunile blocurilor structurale;
- Ir/Ia - rezistenta la forfecare interblocuri;,
- Jw/SRF - influenta eforturilor efective de interblocare.

Clasa C de roci, implica dispunerea ancorelor la 1.60-2.00m in zona

netorcretata si 2.10-2.30m in zona torcretata, cu o lungime a ancorei de 3.00-5.00m.
Stratul de beton torcretat va avea o grosime de 4-5cm.
C. Clasificarea AFTES (1978 Franta)
 AFTES - Asociatia Franceza de Lucrari in Subteran - a stabilit un text de
recomandari pentru alegerea unui tip de sustinere in galerie, plecind de la descrierea
masivului de roca propus de SIMR.
Criteriile utilizate in aceasta clasificare sint de doua feluri:
1. Criterii relative la teren:
- rezistenta mecanica a rocii;
- parametrii de fracturare (discontinuitatile);
- starea de alterabilitate;
- conditii hidrogeologice;
- inaltimea acoperirii si eforturile naturale.
2. Criterii relative la lucrare:
- dimensiunile si forma tunelului;
- procedeul de realizare a excavatiei;
3. Criterii relativ la mediul inconjurator:
- influenta mai mult sau mai putin periculoasa a tasarilor;
- consecintele defavorabile ale unor procedee speciale de consolidare (injectii,
congelare).
Pentru fiecare criteriu sint realizate tablouri care dau indicatii orientative
asupra alegerii sustinerii.
Pentru fiecare tip de sustinere se indica in functie de valoarea parametrului
care caracterizeaza criteriul respectiv, daca sustinerea considerata este:
-recomandata (net favorabila)
-posibila cu conditia ca si alte criterii sa fie favorabile
-foarte slab adapatata pana la eventual posibila.