CETĂȚENIA ROMANĂ:

3 triburi sau ginți : 1. Ramnes 2.Tities 3.Lucers

Cetățenii erau împărțiți d.p.d.v teritorial, al averii, vârstei și rangului în tribus.
În timpul regatului populația era împărțită în 3 categorii principale : patricii (aveau
dreptul de civitas optimus iures – drepturi depline : libertate personală, dreptul de a vinde
proprietăți și de a deține, dreptul de căsătorie cu alți membri ai ginții dreptul la vot, dreptul la
funcții publice), clientes(străini veniți la Roma sau foști locuitori ai provinciilor ocupate,
puteau obține privilegii doar prin atașarea de capul familiei unei ginți) și plebeii(străini veniți
la Roma care îl aveau pe rege ca patronus.)
Cetățenia Romană - se deosebește de cea a polisurilor grecești prin urmatoarea :
incorporarea automată a sclavilor eliberați de romani în rândul cetățenilor romani și facilitatea
cu care membrii unei comunități fie prin vot(optimo iure) fie fără vot (sine si fragio).
Cetățenii au drepturi și obligații care nu apar la persoanele fără cetățenie, pe care le pot
pierde sau obține. Existau 3 clase de oameni liberi : cives (cetățeni cu drepturi depline, aveau
dreptul de a vota și de a deveni magistrați, erau optimo jure cives.), latini( clasa
intermediară, fără dreptul de connubium și commercium.) și peregreni(nu aveau dreptul de a
deține pământ și de a încheia contracte cu cetățenii romani și nici de căsătorie cu un
cetățean roman.). Cele 2 clase inferioare puteau obține în situații speciale drepturi care nu
erau atribuiti condițiiei lor.
Inițial romanii divizau toți locuitorii ca cives și peregrini. Primii erau considerați
simpli indivizi, fără drepturi politice, dar cu dreptul de connubium și commercium, iar
peregrini pe cei care nu aveau nici unul din aceste drepturi. Peregrinii nu aveau nici un drept
legal în fața ius romanorum, dar avea dreptul de a le obține. Următorii oameni erau
considerați peregrini :
- Majoritatea locuitorilor provinciilor romane
- Cetățenii unor state străine care se aflau în relații pașnice cu Roma.
- Romanii care și-au pierdut cetățenia ca urmare a unor pedepse legale.
- Libertini care erau dediticiorum numero.
Mai târziu mai apare o diviziune, Latini cu un civitas limitat, avea dreptul de
commercium, dar nu și de connubium.
Înainte de Războiul Social statul percepea următoarele categorii :
1. Cives Romani – locuitorii Romei, cetățenii din coloniile romane și cetățeni din
municipia.
2. Latini – locuitorii ai vechilor orașe Latine, cu excepția celor care au obținut rangul de
municipium.
3. Socii – locuitorii liberi ai Italiei, neincluși în primele 2 categorii.
4. Provinciales – supușii liberi ai Romei din afara Italiei.
Aceste patru categorii erau percepute ca cives (1) și peregrini (2,3,4) .
DREPTUL LA CETĂȚENIA ROMANĂ :
1. Copil născut din parinți cetățeni romani.
 2. Pater familias, filius familias, mater familias și filia familias erau toți cives.
3. Dacă un cetățean roman se căsătorea cu o latina sau peregrina, copilul nu devenea
cetățean ca tatăl său.
4. Niciun copil nu putea obține cetățenia de la tatăl său dacă nu exista un connubium
între părinții săi.
5. Un sclav putea obține cetățenia prin eliberare, prin recesământ și prin testament.

Raporturile dintre tatăl cetățean și copilul cetățean erau reglate din patria potestas. Era
puterea unui unui înaintaș roman pe linie masculină (tată sau bunic) asupra urmașilor.
Autoritatea de patria potestas se putea încheia prin : adopție, dacă devenea preot a lui Jupiter
sau preotesă vestală (zeița Vesta), prin exilul tatălui sau al copilului.
DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE CETĂȚENILOR:
Drepturile civice:
1. Dreptul de a purta 3 nume (tria nomina).
2. Connubium
3. Commercium
Drepturile politice:
1. Si fagium – dreptul de a vota și de a participa la viața politică.
2. Honores – dreptul la onoruri, de a fi ales ca magistrat roman.
3. Dreptul de a servi ca soldat într-o legiune
4. Dreptul de a fi judecat doar la Roma în procesele criminale.
5. Provocatio – dreptul de a face apel la popor.
Obligațiile civice:
1. Serviciul militar
2. Tributum – plata impozitelor. (pe avere, pe proprietate agrară și alte bunuri).
3. Impozite indirecte (Vectigalia – taxă pe mine, saline și terenuri. ) (Portoria – taxa pe
bunuri care intră și iese din porturi.) etc.