Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
României
Regele României
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigationJump to search
Regele Carol I
Consoarte
Regina Elisabeta
Copii
Principesa Maria
Pavilionul regelui (1881-1922)
Regele Ferdinand I
Consoarte
Regina Maria
Copii
Prințul Carol
Prințul Nicolae
Pavilionul regelui, în forma adoptată de regele Carol al II-lea (1930-1947)
Principesa Elisabeta
Regele României a fost titlul oficial al conducătorului Regatului
României din 1881 până în 1947 când România a fost Regina Maria, Regina
proclamată republică de către autoritățile comuniste. Consoarte a Iugoslaviei
Principesa Ileana
Regele Mihai I
Statul Român s-a numit Principatele Unite Române până în 1862, după
Mica Unire din 1859 a statelor vasale Sultanatului Otoman, Țara Soție
Românească (Principatul Valahiei) și Țara Moldova (Principatul
Regina Ana
Copii
Principesa
Moldovei), sub Alexandru Ioan I Cuza ca principe. Cuza a devenit atât Principe al Valahiei, cât
și Principe al Moldovei în 1859. Din 1862, Statul Român ia denumirea de Principat al României,
iar Cuza ia titlul de Principe al României. A fost detronat în 1866 de către Parlament, care a
invitat apoi un principe german din familia de Hohenzollern-Sigmaringen, Carol să devină noul
Principe al României.
Independența României față de Sultanatul Otoman a fost recunoscută oficial în 1878 la
Congresul de la Berlin; principatul a devenit regat în 1881, cu Principele Carol drept primul ei
rege, Carol I.
România a fost o monarhie constituțională in cea mai mare parte din existența ei ca regat, cu
excepția perioadei 1938-1944, în timpul dictaturii personale a Regelui Carol II (1938-1940),
precum și a celei a mareșalului Ion Antonescu (1940-1944). În timpul acestei din urmă dictaturi,
România a fost, în mod efectiv, o monarhie absolută, de drept divin: Regele Mihai a domnit a
doua oară fără vreun jurământ pe Constituție și fără votul de aprobare al vreunui Parlament,
inițial suspendat, redeschis abia mai târziu, în 1946. În schimb, Mihai I a fost
încoronat[1] cu Coroana de Oțel și uns Rege de către Patriarhul României Nicodim Munteanu, în
Catedrala Patriarhală din București, chiar în ziua celei de-a doua sale suiri pe tron, la 6
septembrie, 1940[2]. Astfel, Mihai I a domnit a doua oară doar „prin Grația Lui Dumnezeu”[1], ca
rege absolut, de drept divin, nu și constituțional. Legal, însă, Mihai I nu putea exercita prea multă
autoritate, în afara prerogativelor de a fi șeful suprem al Armatei și de a desemna un prim-
ministru cu puteri depline[3], numit „Conducător”.
ales Principe al
20 aprilie 1839 – 10 10 României în
15 martie Hohenzollern-
Carol I octombrie 1914 (75 de octombrie 1866, devenit
1881 Sigmaringen
ani) 1914 Rege al României
în 1881
Ferdinand I 10
24 august 1865 – 20 20 iulie nepot al Regelui Hohenzollern-
octombrie
iulie 1927 (61 de ani) 1927 Carol I Sigmaringen
Întregito 1914
rul, cel leal
nepot al Regelui
Ferdinand I
Mihai I 25 octombrie 1921 – 5
20 iulie (a domnit sub Hohenzollern-
(prima domnie) decembrie 2017 (96 de 8 iunie 1930
[4] 1927 regența Sigmaringen
ani)
Principelui
Nicolae)
6
15 octombrie 1893 – 4 fiu al Regelui Hohenzollern-
Carol al II-lea 8 iunie 1930 septembrie
aprilie 1953 (59 de ani) Ferdinand I Sigmaringen
1940
Mihai I 25 octombrie 1921 – 5 6 30
fiu al Regelui Hohenzollern-
(a doua domnie) decembrie 2017 (96 de septembrie decembrie
[5] Carol al II-lea Sigmaringen
ani) 1940 1947
10
29 decembrie 1843 – 2 15 martie consoartă a
Elisabeta octombrie
martie 1916 (72 de ani) 1881 Regelui Carol I
1914
Edinburgh
29 10 consoartă a
20 iulie (Saxa-
Maria octombrie 1875 – 18 octombrie Regelui
1927 Coburg și
iulie 1938 (62 de ani) 1914 Ferdinand I
Gotha)