ÎNVĂŢĂTURILE SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR

De Moroianu Elena Victoriţa

Cartea Sfântă a unei lumi în pragul deznădejdii a creat mereu posibilitatea ca

un glas, un suflet curat, preacinstit înaintea lui Dumnezeu, să strige lumii adevărul
credinţei, frumuseţea ce strajuieşte un suflet dacă fapta şi gândul său sunt date
chezăşie credinţei bunului şi sfântului Dumnezeu.
Dumnezeu a creat lumea şi asupra tuturor a adus supremaţia creaţiei sale:
OMUL. Dar ce este omul? Un trup! Vag răspuns.
Este glasul, glasul pe care Dumnezeu î-l trimite fiecăruia, glasul care dă
veacurilor de-a purta destine.
Să fii pururi deschis spre Dumnezeu, să laşi lacătul minţii si sufletului
desfăcut şi să asculţi cuvântarea Lui, asta face din noi cu adevărat oameni.
Dintotdeauna destinele lumii au fost schimbate în bine sau rău prin
intermediul oratorilor. Însuşi Iisus era un orator desăvârşit,cuvântul său pătrunzând
în minţile oamenilor ca un deşteptător de viaţă în credinţă.
În numele credinţei au purtat cuvântul şi învăţămintele Scripturii preoţi,
călugări, păstorii lui Iisus trimişi să răspândească învăţăturile Domnului
Dumnezeul tuturor popoarelor. Timpul a adus credinţa drept chezăşie vieţii iar
lumea a ascultat mai mult glasul credinţei. Între cei ce au adus slavă credinţei îl
amintim pe Sfântul Ioan Gură de Aur Hrisostom, om de o pioşenie şi credinţă de
nestăvilit în calea relelor din lumea noastră. Dascăl al credinţei, în slujba ei până în
ceasul din urmă, Sfântul Ioan Hrisostom a venit în sprijinul sufletelor mărunte care
caută calea spre Dumnezeu neîncetat.
Dintre toate câte avem preţul cel mai mare punem pe copii noştri, cei ce
luminează casa şi sufletul fiecărui părinte. Drumul lor prin viaţă trebuie rostuit cu
grijă şi răbdare, cu găndul la credinţă şi pioşenie, cu grijă asupra celor învăţate
despre bine şi rău, căci doar aşa vor izbăvi în toate adevărurile vieţii şi vor primi
ascultare pentru sufletele lor.
Sfântul Ioan Gură de Aur în scrierile sale susţine o educaţie cuviincioasă a
copiilor astfel încât calea lor să fie adusă mereu spre bine şi înţelepciune, credinţă
şi adevăr. El numeşte credincioşii drept „fraţii” săi şi întâia dată învăţătura sa îi
îndrumă spre mântuirea sufletului aşa cum spune şi Biblia,amintind pe Iov şi pe
Avraam şi credinţa nesfârşită a acestora faţă de Dumnezeu, crediţa pe care o
împărtăşesc fiilor lor specificându-le că aceasta este şi va rămâne cea mai mare
bogăţie între toate de pe lume. Dorinţa de bogăţie nu trebuie să-şi aibă locul în
viaţa unui tânăr înaintea smereniei şi omeniei,învăţăturii şi bunătăţii cum insuşi
David împăratul îşi îndeamnă fiul zicându-i: ,,O fiul meu de vei vrea să trăieşti
după legile lui Dumnezeu, nu-ţi va veni nici o răutate niciodată, ci toate lucrurile îţi
vor întocmi cum vei vrea tu şi vei dobândi multă întărire, dar de vei cădea din
acest ajutor nimic nu-ţi va folosi împărăţia şi puterea cea multă, pentru că atunci
când nu este la tot omul dreptate şi credinţă bună, pierde-se şi averile pe care le are
cu nevoie şi cu multă ruşine. Dar când are cineva dreptate şi credinţă bună şi
acelea care nu le are le dobândeşte.
Sfântul Ioan Gură de Aur cere părinţilor să fie cu adevărat atenţi la fiii lor să
le cerceteze căile, să vadă totul, s-audă totul, căci atunci când ignorăm
Dumnezeu pedepseşte atât fiul cât şi tatăl.
Apostolul Pavel la Efeseni VI porunceşte: ,,Fiilor ascultaţi pe părinţii voştri
în Domnul pentru că aceasta este dreptatea. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta
care este întâia poruncă cu făgăduinţa pentru ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi
pe pământ.”
Biblia este o instituţie de învăţăminte pentru educarea spiritului uman, pentru
liniştea şi curăţenia sufletescă. Copii trebuie de mici să cunoască calea bună, să
diferenţieze binele de rău,să înţeleagă rostul binelui şi valoarea lui înaintea răului.
Parintele este cel dintâi care vede aceste adevăruri în viaţa copilului său şi trebuie
să ştie să înlature cu pricepere cele rele şi să-i aducă paşii spre Dumnezeu. Ioan
Gură de Aur împărtăşeşte din priceperea sa oamenilor şi arată că cel ce este atent la
firea lucrurilor este iubit de Dumnezeu şi neamul lui întrutotul. Nu trebuie să lăsăm
lucrurile la voia întâmplării ci mereu să luăm atitudine cum zice Solomon: ,,Fiul
certat înţelept va fi, iar cel ce cruţă varga urăşte pe fiul său, iar cel ce-l iubeşte cu
nevoinţă îl ceartă.”
Înţelepciune este adevărul tuturor lucrurilor căci doar aşa calea către El e mai
sigură şi mai uşoară.
Dincolo de bogăţii omul trebuie să fie înţelept căci doar aşa poate merge
drept pe cărarea vieţii şi să urmeze pe Dumnezeu: ,,Neînvăţătura este o boală
foarte grea , fără învăţătură nu este cu putinţă să cunoscă pe Dumnezeu,numai îl
cunoaşte cum îl cunosc şi cele fără de cuvânt dobitoace.”
Trebuie omul să fie înţelept în ce chip l-a făcut Dumnezeu, pentru ca
cuvântul fără de înţelepciune se aseamană cu o piatră de mult preţ în tină.