ISTORIA ROMÂNILOR

Concursul „Unire-n cuget și-n simțiri”, ediția a XXIV-a

Denumirea temei: “Prăbușirea imperiului rusesc. Intervenția salvatoare a Armatei

Române în spațiul dintre Prut și Nistru. Basarabia – prima dintre provinciile române
care a semnat Declarația de Unire. ”

N.P. elev: Zavtoni Andreea

1
 Coordonator: Tentiuc Lidia

Concursul „Unire-n cuget și-n simțiri”, ediția a XXIV-a

Numărul temei: 4

Denumirea temei: “Prăbușirea imperiului rusesc. Intervenția salvatoare a Armatei

Române în spațiul dintre Prut și Nistru. Basarabia – prima dintre provinciile române
care a semnat Declarația de Unire. ”

Numele și prenumele elevului: Zavtoni Andreea

Clasa: a X-a

Instituția de învățământ: Liceul Teoretic Măgdăcești

Localitatea: Măgdăcești

Raionul: Criuleni

Numele și prenumele coordonatorului: Tentiuc Lidia

Număr de telefon: 069735599

Adresă email: zavtoniandreea07@gmail.com

2
 Prăbușirea Imperiului Rus.
Intervenția salvatoare a Armatei Române în spațiul dintre Prut și Nistru.
Basarabia – prima dintre provinciile române care a semnat Declarația de
Unire.

Prăbușirea Imperiului Rus în urma celor două revoluții bolșevice din februarie
și octombrie 1917, cât și în urma reașezării segmentelor de putere după Primul
Război Mondial (1914-1918), spațiul dintre Prut și Nistru a devenit mărturie a unei
perioade tumultuoase, în care evenimente de importanță majoră i-a modelat destinul
și a deschis perspectiva determinării naționale, alăturându-se proceselor active în acel
moment din Europa de Sud-Est. Această tranziție epică s-a desfășurat într-un context
complex, cu schimbări politice, sociale și militare care au transformat radical peisajul
geopolitic regional. În lumina acestor evenimente, intervenția decisivă a Armatei
Române din decembrie 1917-martie 1918, a avut un rol crucial în restabilirea ordinii
și conturarea noilor direcții pentru comunitățile aflate în acest spațiu geografic. Fără
îndoială, Basarabia, fiind prima dintre provinciile române, a avut un rol deosebit în
această metamorfoză istorică. Declarația de Unire semnată în data de 27 martie 1918,
la Chișinău, a constituit un punct de cotitură, marcând nu doar dorința de regăsire a
identității naționale, ci și un act de curaj politic și civic în fața incertitudinilor vremii.
Prăbușirea Imperiului Rus a deschis poarta unui capitol crucial în istoria
Europei de Sud-Est, un capitol în care spațiul dintre râurile Prut și Nistru a devenit
martorul unor transformări istorice profunde. În centrul transformării geopolitice se
află intervenția salvatoare hotărâtă a statului român prin intermediul Armatei
Române, care au jucat un rol esențial în restabilirea ordinii și deschiderii drumului
către autodeterminare. În urma colapsului colosului de la răsărit, teritoriile adiacente
au fost lăsate într-un vid de putere, iar această lacună a fost rapid abordată și
3
valorificată de către Armata Română. Intervenția acesteia a adus o schimbare
semnificativă în echilibrul de forțe, stabilizând regiunea și facilitând procesul de
refacere a ordinii. Rolul crucial al Armatei Române în stabilizarea regiunii dintre Prut
și Nistru a fost fundamental în gestionarea haosului și incertitudinilor postbelice.
Această intervenție hotărâtă a contribuit la restabilirea ordinii și la asigurarea unui
mediu propice pentru evoluțiile politice și sociale ulterioare. Armata Română a
reprezentat un pilon de stabilitate într-un moment în care spațiul dintre Prut și Nistru
se confrunta cu instabilități de putere și tensiuni interne. Prin consolidarea controlului
asupra acestui teritoriu, armata a oferit un cadru securizat pentru comunitățile locale
și a prevenit posibilele conflicte și instabilități. Armata Română a asigurat un climat
de securitate, facilitând inițiativa de exprimare liberă a voinței populației și pentru
susținerea eforturilor, care au condus ulterior la semnarea Declarației de Unire în
Basarabia.
Considerând practica istorică, evenimentele și schimbările politice de o
asemenea anvergură au loc sub comandamentul strategic a unor personalități, iar în
acest context a fost generalul Alexandru Averescu. Personalitatea și calitățile sale au
dinamizat și pus în practică acest proces, care a avut un impact deosebit în prima
parte a Primului Razboi Mondial și a intervenției salvatoare a Armatei Române în
spațiul dintre Prut și Nistru. În calitate de Comandant Suprem al Armatei Române,
Averescu a fost o figură cheie în gestionarea și orientarea evenimentelor critice ale
vremii.
Cu o carieră militară impresionantă, Averescu a demonstrat nu doar abilități
tactice remarcabile, dar și un angajament ferm față de interesele naționale. În
conjunctura prăbușirii Imperiului Rus, el a jucat un rol vital în coordonarea
eforturilor armatei pentru stabilizarea regiunii și prevenirea oricăror amenințări la
adresa ordinii publice. Generalul Averescu, conducând Armata Română, a fost
recunoscut și pentru abilitățile sale politice, ocupând funcții importante și contribuind
la formarea unei viziuni coerente pentru viitorul României. Înființând în 1918 și

4
conducând Liga Poporului, care în 1920 devine Partidul Poporului reflectă dovada
faptului că el, colabora și integra personalități marcante în viața politică a României.
Partidul era constituit inițial din oameni politici din Basarabia, Bucovina și
Transilvania, adepți ai conservatorismului, precum și din generali și ofițeri superiori.
Autoritatea și prestigiul lui Averescu a constituit o forță motrice în derularea
acțiunilor și determinismul celor implicați. Contribuția sa la facilitarea procesului de
unire a provinciilor românești și la promovarea valorilor naționale a adăugat o
dimensiune politică semnificativă la rolul său militar. Astfel, figura generalului
Alexandru Averescu nu doar că a influențat decisiv evenimentele din acea perioadă,
dar a rămas și un simbol al liderilor puternici și dedicați, esențiali în modelarea unor
direcții cruciale în istorie.
Un moment hotărâtor în acest iureș al evenimentelor a fost semnarea
Declarației de Unire a Basarabiei cu România, marcând astfel primul pas spre
reunificarea provinciilor românești. Personalități, precum Pantelimon Halippa, Ion
Inculeț, Ion Buzdugan etc. au jucat un rol decisiv, decizional în urma votării Actului
de Unire. Basarabia, ca pionier în acest proces, a devenit un simbol al aspirațiilor
naționale și al dorinței de unitate în fața schimbărilor radicale ale vremii. Ea a
reprezentat un inițiator crucial în procesul de unire a provinciilor românești, marcând
un moment istoric deosebit în contextul prăbușirii Imperiului Rus. Prin semnarea
Declarației de Unire cu România, Basarabia și-a relegitimat concomitent statutul
istoric de provincie românească și a devenit un simbol al aspirațiilor naționale și al
dorinței de unitate într-un moment de schimbări radicale. Decizia Basarabiei de a se
uni cu România a fost o expresie autentică a voinței populației locale și a fost o
reacție la vidul de putere și instabilitatea postbelică. În calitate de premergător în
acest proces, Basarabia a deschis calea pentru celelalte provincii românești să urmeze
exemplul său, evidențiind dorința comună de reîntregire a neamului. Chiar dacă a fost
o unire condiționată, consecințele ei au influențat benefic și au dus la o înflorire a
Basarabiei pe plan politic, economic, social, și mai ales cultural. În acest sens,

5
amintesc că aici au fost deschise filiale ale instituțiilor de învățământ superior din
Regat, au realizat investigații științifice echipe de cercetători (a se vedea Şcoala
Sociologică condusă de Dimitrie Gusti, reprezentant din Basarabia fiind Petre
Ștefănucă) ale centrelor de cercetare de la București și Cluj, organizarea
administrativă a fost ajustată la cea din dreapta Prutului. Datorită dorinței spiritului
de eliberare față de stăpânirea rusă, procesul de unire a Basarabiei cu România a
contribuit la dezvoltarea spirituală rapidă a românilor basarabeni.
Revenirea Basarabiei la România a determinat un amplu proces de derusificare
și modernizare a populației din Basarabia, în cadrul căruia interesele contradictorii
ale Principatelor Române și puterilor vecine au determinat mutații esențiale în ceea ce
privește apartenența statală a acestor provincii. În urma constituirii Marii Uniri,
etnicii români din provincii și-au demonstrat nu doar de jure, dar și de facto
identitatea, care alături de reprezentanții minorităților etnice, au devenit cetățeni ai
Regatului României în acord cu prevederile administrative și civice.
Reiterând niște concluzii, precizez că momentul prăbușirii Imperiului Rus și
intervenția salvatoare a Armatei Române în spațiul dintre Prut și Nistru reprezintă o
pagină importantă în istoria României, cât și a Basarabiei, cu implicații deosebite
pentru evoluția ulterioară a teritoriului. Operațiunea condusă de Alexandru Averescu,
alături de decizia pionieră a Basarabiei de a semna Declarația de Unire, au constituit
elemente cruciale în conturarea acestei perioade de tranziție și de reconfigurare.
Intervenția salvatoare, hotărâtă a Armatei Române a adus stabilitate într-un context
postbelic incert, deschizând calea pentru expresia voinței populare și pentru procesul
de reunificare a provinciilor românești. Basarabia, prin semnarea Declarației de
Unire, a devenit un simbol al unității naționale și al capacitatății de autodeterminare
în fața nedreptăților și provocărilor istorice.
Însemnătatea evenimentului și conștiința colectivă a conferit Basarabiei
statutul de factor decizional decisiv în procesul de reunificare și de consolidare a
identității românești într-un moment de tranziție semnificativ și instabil.

6
 În linii generale, această perioadă a fost una în care s-au cristalizat aspirațiile
naționale și s-a conturat identitatea națională. Pagina memorabilă scrisă în timpul
prăbușirii Imperiului Rus și a procesului de unificare a rămas un reper esențial în
conștiința colectivă, reprezentând o etapă crucială în istoria și evoluția Basarabiei în
cadrul României Mari.

Bibliografie:

1. http://www.bnrm.md/files/publicatii/Marea-Unire-a-romanilor-1918.pdf
2. Mihai Cimpoi, Viața Basarabiei, Republica Moldova, Prut Internațional,
1989
3. Theodor Codreanu, Basarabia sau drama sfâșierii, Galați, Scorpion, 2003
4. Dr. Iftene Pop, Basarabia din nou la răscruce,Demiurg, 1995
5. https://moldova.europalibera.org/a/blog-centenarul-unirii-octavian-ticu/
28951194.html
6. https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Interven%C8%9Bia_Armatei_Rom
%C3%A2niei_%C3%AEn_Basarabia_%C3%AEn_1918