Tema: Problema energetica globala

I.Esenta problemei energetice,cause,consecinte

Asigurarea energetica este o problema actuala a omenirii. Problemele energeticii nu numai ca
obtin statutul directiilor prioritare de cercetare stiintifice, dar devin si un subiect al unor
dezbateri serioase la nivel de stat în multe tari ale lumii, mai ales în tarile occidentale.
Energia reprezinta o necesitate vitala pentru societatea contemporana. Omenirea a trecut de-a
lungul timpului prin încercari de colaborare internationala în vederea asigurarii cu energie, dar
si prin conflicte armate, pentru resursele energetice. Puterea economica a unei tari depinde
foarte puternic de forta ei energetica.

II.Comertul international cu resurse energetice

Resursele energetice, în special petrolul şi gazele naturale, au constituit şi constituie

motiv de cooperare, dar şi de confruntare şi dispute între actorii oricărei epoci istorice. Încă
din cele mai vechi timpuri, triburile migratoare au căutat teritorii bogate în resurse naturale
necesare traiului. Mai apoi, marile imperii au căutat să-şi extindă influenţa asupra zonelor
bogate în resurse, pentru a-şi putea menţine şi consolida puterea. Al Doilea Război Mondial a
consacrat, prin Germania, conceptul de susţinere a efortului de luptă prin cucerirea de noi
spaţii deţinătoare de resurse importante în economia conflagraţiei.

Încă din cele mai vechi timpuri, triburile migratoare au căutat teritorii bogate în
resurse naturale necesare traiului. Mai apoi, marile imperii au căutat să-şi extindă influenţa
asupra zonelor bogate în resurse, pentru a-şi putea menţine şi consolida puterea. Al Doilea
Război Mondial a consacrat, prin Germania, conceptul de susţinere a efortului de luptă prin
cucerirea de noi spaţii deţinătoare de resurse importante în economia conflagraţiei.

Principalii actori ai scenei energetice mondiale

Legătura dintre deţinerea, cererea, aprovizionarea şi utilizarea resurselor

energetice,răspândirea geografic ă şi accesul la ele, pe de o parte, şi problemele de securitate,
pe de alt ă parte, este evident ă. Controlul resurselor energetice – petrol, gaze naturale şi
lichefiate, combustibili fosili – a devenit un obiectiv prioritar nu numai pentru actorii majori
ai scenei mondiale (SUA, UE, Federaţia Rus ă), ci şi pentru noile puteri în ascensiune (China
şi India) sau „tigrii asiatici”. Un rol deosebit de însemnat pe scena energetică îl au şi diferitele
organizaţii regionale sau internaţionale.

Cei mai de seam ă actori non-statali implicaţi în jocurile de pe scena energetic ă a

lumii, care pot exercita presiune asupra pieţelor, cotelor de producţie şi preţurilor şi pot
controla la un moment dat fluxurile regionale şi internaţionale de hidrocarburi sunt:
Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC), Organizaţia Mondial ă a Comerţului
(OMC), Uniunea European ă (UE) şi Organizaţia de Cooperare de la Shanghai (OCS).

Într-un clasament al celor mai dinamice şi active firme din domeniul energetic ar
conduce, probabil, detaşat „colosul”, înfiinţat în 1989, Gazprom OAO (din care statul rus
deţine 50,002%). Activităţile companiei sunt centrate pe explor ări geologice, producţie,
transport, înmagazinare, procesare şi marketing în domeniul gazelor naturale şi altor
hidrocarburi12. Compania rus ă, ce controleaz ă aproximativ 90% din producţia de gaze
naturale a Federaţiei Ruse, reprezint ă cel mai important extractor de astfel de resurse
energetice din lume. Gazprom controleaz ă circa 17% din resursele mondiale de gaze naturale,
iar ca rezerve disponibile se situeaz ă pe locul al patrulea, imediat dup ă Arabia Saudit ă,
Canada şi Iran. Gazprom export ă gaze naturale în 32 de ţări din fosta Uniune Sovietic ă şi din
alte zone ale lumii. Compania rus ă a devenit unul dintre cei mai importanţi furnizori de gaze
naturale pentru Uniunea European ă, acoperind 25% din necesităţile acesteia. Astfel, la
sfârşitul anului 2004, Gazprom era singurul furnizor pentru Finlanda, Estonia, Slovacia,
Letonia, Lituania, Bosnia şi Herţegovina sau Republica Moldova. De asemenea, asigura
necesarul de consum în proporţie de circa: 97% pentruBulgaria, 89% - Ungaria, 86% -
Polonia, 75% - Cehia, 67% - Turcia, 65% - Austria, 40% - România, 36% - Germania, 27% -
Italia şi 25% - Franţa13. Colosul de gaze rus este o companie în continuă extindere şi se află
la un pas de a intra, în cadrul unor consorţii, pe piaţa americană a hidrocarburilor14. În acelaşi
timp, compania reprezintă „braţul energetic” cu care Moscova acţionează în relaţiile politico-
economice internaţionale.

Energetica contemporana se bazeaza, in principal, pe utilizarea resurselor energetice

primare (petrol, gaze naturale, carbune, hidroenergie si energia atomica), numite "comerciale'
sau "industriale'. Consumul mondial al resurselor energetice este in continua crestere, dar
neuniform de la o perioada la alta. In primii 50 de ani ai secolului al XX-lea consumul total de
energie la nivel global se dubleaza la fiecare 18-20 de ani, iar in a doua jumatate a secolului
ritmurile de crestere a consumului de energie constituie 3-5% pe an.

Urmarind evolutia consumului mondial de energie incepand cu anul 1900, se observa

ca pana in anul 2000 acesta prezinta o crestere de 12,9 ori, respectiv de la circa 1 miliard
t.c.c. in anul 1900 la 12,9 miliarde t.c.c. Prognozele efectuate de Banca Mondiala pentru
anul 2005 prevad un consum de 15 800 milioane t.c.c.

Repartitia geografica a consumului total de energie este neuniforma de la continent la

continent si de la tara la tara. Aceasta disproportie este conditionata atat de prezenta
resurselor proprii, cat si de locul pe care il detin in economia mondiala. Astfel, in 2000
consumul mondial de energie era dominat de Europa, inclusiv Rusia, (32%) si de America de
Nord (28,4%), celelalte continente inregistrand consumuri modeste.

Analiza consumului energetic la nivel de tari pune in evidenta mari diferente in ceea ce
priveste consumul atat global, cat si pe cap de locuitor. Astfel, primele 7 state (S.U.A., China,
Rusia, Japonia, Germania, Marea Britanie si Canada) detin cca. 70% din consumul mondial
de energie.

Consumul anual de energie pe cap de locuitor la nivel global este de circa 2 t.c.c,
inregistrandu-se diferente foarte mari pe tari si grupe de tari. in cadrul tarilor dezvoltate cu
consum ridicat se evidentiaza Luxemburg (14-15 t.c.c. pe cap de locuitor), dupa care
urmeaza S.U.A. si Canada, unde dupa o anumita reducere se mentine la nivelul de circa 10
t.c.c. pe cap de locuitor. Dintre tarile in curs de dezvoltare cu economia de piata, un consum
foarte ridicat il au tarile Golfului Persic - Qatar, Emiratele Arabe Unite si Bahrain (13-27
t.c.c. pe cap de locuitor); la polul opus se afla state cu un consum sub 50 kg c.c. pe cap de
locuitor - Bangladesh, Laos, Afganistan, Tanzania, Haiti etc.

Paralel cu cresterea rapida a consumului mondial de energie, s-au produs modificari

esentiale cantitative si structurale in balanta energetica mondiala. Balanta energetica mondiala
reprezinta raportul dintre diferite tipuri de combustibil si energie la productia si consumul lor.
 Analiza evolutiei ponderii combustibililor fosili in balanta energetica mondiala in
secolul XX, pune in evidenta importante modificari. Astfel, la inceputul secolului al XX-lea,
carbunele ocupa o pozitie dominanta in balanta energetica mondiala (peste 90%),pentru ca
dupa cel de al doilea razboi mondial ponderea lui sa scada vertiginos, ajungand in 1975 la
28,7%. In schimb creste ponderea altor surse, cum sunt petrolul, gazele naturale,
hidroenergia, energia nucleara etc. Dintre acestea, hidrocarburile au avut cea mai puternica
ascensiune, de la 16,4% in 1925 la cea 70% in 1970 (tab. 1). Aceasta perioada este numita
"epoca petrolului ieftin".

Ca urmare a crizei energetice s-au produs modificari considerabile in structura

balantei energetice mondiale. Astfel, cota de participare a hidrocarburilor in balanta de
consum s-a redus la 63%, iar ponderea hidroenergiei si mai ales a energiei atomice a crescut
pana la 10%.

In anul 2000, ponderea resurselor energetice in balanta energetica mondiala era

urmatoarea: petrol - 36,8%, carbune - 25,1%, gaze naturale -23,5%, hidroenergie - 7,0%,
energie nucleara - 6,4%, alte surse - 1,2%.

Balanta energetica in diferite tari are specificul sau, care depinde de gradul asigurarii
cu anumite resurse energetice, de particularitatile dezvoltarii economieinationale, precum si
de posibilitatile de import.

III.Problema energetica globala (Rusia-Ucraina-Republica Moldova)

Sectorul energetic al Republicii Moldova, în general şi, cel al gazului, în particular, constituie
o ramura strategică a economiei naţionale, de nivelul dezvoltării căreia depinde stabilitatea
macroeconomică şi securitatea energetică a ţării. Aceasta se datorează faptului că ponderea
gazului natural a crescut semnificativ în ultimii 18 ani în balanţa energetică a RM.
Securitatea energetică privind gazul natural al Republicii Moldova este asigurată sub normele
acceptate pe plan internaţional, iar asigurarea cu resurse de gaz natural este efectuată din
import în volum de 100%. În cele din urmă, observăm că la momentul de faţă „industria
gazului” în Republica Moldova este dirijată din afară, fiind dependentă 100% de o singură
piaţă de export – Federaţia Rusă, mai precis de un singur furnizor – S.A.R. „Gazprom”. Ba,
mai mult, toată industria gazului din ţară este în mâinele acestui monopolistului rusesc, R.
Moldova pierzând controlul acestei ramuri, asta fiindcă s-au cedat unilateral proprietăţi
publice, fără a primi în schimb niciun fel de beneficii pe termen scurt sau pe termen lung. În
plus, transferul de proprietăţi spre S.A.R. „Gazprom” s-a efectuat nu prin investiţii străine
directe, ci prin convertirea datoriilor, artificial acumulate, în acţiuni repartizate discreţionar, în
proprietatea acestuia fiind S.A.”Moldovagaz”, operatorul naţional în domeniul gazelor
naturale, şi toată infrastructura de transportare şi distribuţie a gazului. În context, ne
confruntăm cu situaţia când Moldova nu dispune azi de o viziune strategică clară asupra
asigurării securităţii sale energetice pe termen lung.
Din nou, energie electrică din Rusia
În prezent, Republica Moldova este în stare să-şi acopere consumul de energie electrică din
surse proprii doar în volum de 25-30 %, restul fiind asigurat din import (Moldova a fost cel
mai mare consumator de energie electrica din Ucraina, livrările de energie electrică
constituind 2 mlrd 728 mln kW/oră). În plan intern, sistemul energetic al ţării (de pe malul
drept al Nistrului) dispune doar de centrale raionale şi industriale (fabricile de zahăr), cu
capacitatea totală de 443,5 MW, inclusiv o centrală hidroelectrică – 16 MW, centrale electrice
cu termoficare – 330 MW, centrale electrice ale fabricilor de zahăr – 97,5 MW. Sarcina
maximală electrică pe ţară constituie aproximativ 1000 MW24.
Alternative gazului rusesc
Analiza posibilităţilor şi avantajelor participării Republicii Moldova la proiectul
panoccidental Nabucco
Ce este Nabucco? Nabucco este un proiect european, care, simplist vorbind, presupune
crearea unui gazoduct care va porni de la Marea Caspică şi va ocoli Federaţia Rusă (a se
vedea traseul gazoductului Nabucco în figura 1). Uniunea Europeană, dar şi întreagă Europă
sunt dependente de Federaţia Rusă în ceea ce priveşte asigurarea cu gaze naturale. Dependen-
ţa de importul de energie este una din principalele probleme ale Uniunii Europene. Oficialii
UE sunt îngrijoraţi de creşterea dependenţei energetice (petrol şi gaze naturale), care azi
acoperă aproximativ 30% de import de energie din Rusia şi acest procent poate creşte pe
termen mediu, ajungând, după unele estimări, la nivelul de 70%. Figura 1: Traseul
gazoductului Nabucco91 91 Nabucco Gas Pipeline Project. Proiectul Nabucco are drept scop
diversificarea surselor de aprovizionare cu energie ale Uniunii Europene, prin construirea
acestui gazoduct care va porni de la Marea Caspică şi va ocoli Rusia92; va avea o lungime de
3.300 de kilometri, lucrările de construcţie vor cunoaşte 2 etape93: prima va demara în 2011
şi gazoductul va putea fi exploatat în 2014, iar cea de-a doua – va începe în 2014 şi
gazoductul ar trebui să intre în exploatare integral în 2015.
Obiectivele strategice ale Nabucco sunt:
• A deschide un nou coridor de aprovizionare cu gaze naturale pentru Europa şi pentru ţările
implicate în proiect şi livrarea unor surse de gaz eficiente din punct de vedere a costurilor;
• A creşte profilul de tranzit al ţărilor participante pe toată lungimea Nabucco;
• A contribui la securitatea aprovizionării cu gaz natural pentru toate ţările partenere şi pentru
Europa în întregime;
• A consolida rolul reţelelor de gazoducte pentru toţi partenerii Nabucco ce au conexiunea cu
reţeaua europeană de gaze.
Ţinem să menţionăm că Nabucco este un gazoduct. Nabucco Gas Pipeline International Ltd.
reprezintă o companie, scopul căreia este să elaboreze, stabilească şi construiască gazoductul
per se. Gazul va fi, la rândul său, distribuit de către expeditori care vor cumpăra capacitatea

IV.Politica energetica a Republicii Moldova

Industria energetică în economia Republicii Moldova face parte din industria grea, fiind una
din cele mai importante ramuri naționale.
Deoarece Republica Moldova nu dispune de zăcăminte proprii de combustibil fosil, cu
excepția cantităților nesemnificative de gaz, petrol și lignit în zona de sud a republicii, ea
totalmente depinde de resursele de energie din exterior. Hidrocentralele de
la Dubăsari și Costești produc nu mai mult de un procent din consumul de electricitate al
țării[1].
De mai mult timp în sectorul energetic din Republica Moldova, care este unul de importanţă
vitală pentru economie, se dau lupte instituţionale în care se ciocnesc interese politice şi
economice. Pe de o parte, asistăm la clarificarea relaţiilor între actorii interni din această sferă,
iar pe de altă parte, observăm intensificarea presiunilor din partea unor companii din Rusia
interesate de extinderea sferelor de influenţă economică în Moldova, atît prin achiziţionarea
de proprietăţi, cît şi prin implicarea în procesul de producere, furnizare şi reglementare în
energetică. Este vorba în principal de concernul rus de extracţie şi distribuţie a gazelor
naturale Gazprom, cu un volum al producţiei anuale de circa 500 miliarde metri cubi, acesta
fiind clasat pe locul unu mondial în topul companiilor de extracţie a gazelor naturale.

V.Problemele resurselor energetice in Republica Moldova