Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în centrala

nucleară, pe data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus

dintr-o explozie a centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei
înconjurătoare. Pe 26 aprilie 1986, reactorul 4 al centralei nucleare din
Cernobîl explodează, cauzând ceea ce Organizația Națiunilor Unite avea să
numească mai târziu „cel mai mare dezastru ecologic din istoria
umanității.” În urma exploziei și a incendiului, clădirea reactorului e
demolată și cantități mari de radiații sunt eliberate în atmosferă. Măsurile
de siguranță sunt ignorate, iar uraniul din reactor se supraîncălzește și se
topește prin bariera protectoar.
 În lipsa unor date inițiale concludente, este
dificil de stabilit cu exactitate numărul de
victime. Conform unei cercetări efectuate de
Greenpeace, numărul deceselor cauzate de
expunerea la radiații se apropie de 100.000. Și
pentru că, în prezent, mai există oameni care
trăiesc în zonele contaminate și care sunt
expuși în continuare la radiații, acest număr va
continua să crească.

Cantitatea de radiații eliberată

este de cel puțin 100 de ori mai
puternică decât cea eliberată de
bombele atomice de la Nagasaki
și Hiroshima.
 Dezastrul de la Cernobîl nu a rămas în trecut. Efectele lui
continuă să fie resimțite, iar acum, în toiul crizei climatice,
pericolul nu face decât să se amplifice. Între timp, autoritățile nu
sunt nici acum pregătite să facă față provocărilor. Măsurile de
dezactivare a zonelor contaminate fie nu există, fie – acolo unde
există tehnologiile necesare – nu sunt corelate cu suficiente
resurse pentru a fi implementate. Mai mult, industria nucleară și
guvernele susținătoare din Ucraina, Rusia și Belarus vor să
cheltuiască miliarde pe alte proiecte nucleare, ignorându-și
responsabilitatea față de supraviețuitorii de la Cernobîl și
ascunzând realitățile zilnice cu care se confruntă acum localnicii.
Animalele care trăiesc în zona
de excludere din jurul
Cernobîlului manifestă o rată a
mortalității mai mare, un număr
crescut de mutații genetice și o
rată de înmulțire scăzută.
„Zona morţii” de la Cernobîl - un
teritoriu otrăvit de radiaţii - se
întinde pe 2.600 de km pătraţi.
Este cunoscut oficial drept „zona
de excludere”. Este perimetrul
care a fost evacuat de armata
sovietică după ziua de 26 aprilie

Ploi radioactive au fost

înregistrate până și în
Irlanda. Ucraina, Belarus și
Rusia au fost țările cele mai
afectate, înregistrând 63%
din cantitatea totală de
radiații emisă la Cernobîl.
 56 de oameni au murit imediat sau în lunile ce
au urmat. Dar pentru alte sute de mii, destinul
s-a schimbat într-o clipă.
 Peste 300.000 de oameni au fost evacuaţi din
zonele contaminate.
 6,6 milioane de oameni au fost expuşi
radiaţiilor.
 6.000 de cazuri de cancer tiroidian au fost
raportate până în 2005, în special în rândul
copiilor şi adolescenţilor.
 Pădurea din apropiere a fost
numită „pădurea roșie”
deoarece radiațiile i-au dat o
nuanță puternic roșcată, lăsând
Prîpeat este un oraș foarte
doar moarte în urma lor.
contaminat și va rămâne
abandonat deoarece plutoniul
are nevoie de mai mult de 24
000 de ani pentru a-și reduce
doar jumătate din intensitate.

În zonele contaminate, Cernobîlul

afectează fiecare aspect din viețile
oamenilor, radiația aflându-se în mâncarea
lor, în laptele și în apa pe care le consumă,
în școli, parcuri și terenuri de joacă pentru
copii și în lemnul folosit pentru încălzire.