Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ideea romanitatii românilor este una fundamentală pentru istoria noastră, fiind
elementul care ne definește identitatea lingvistică si culturală. La baza acestei idei stau cateva
elemente demonstrate de studiile istorice: că românii au o descendență romană, că pe teritoriul
fostei Dacii a existat o continuitate a daco-romanilor si apoi a românilor, că indiferent unde au
locuit a existat o unitate de neam și limbă a românilor. A vorbi despre romanitatea românilor
inseamnă deci a face referire la toate acceste elemente.
Românii au avut conștiința romanității lor încă din primele secole de după etnogeneză,
dovada fiind faptul că își spun la început romani, apoi români. Si popoarele cu care vin în
contact sesizeaza latinitatea limbii vorbite de români. Astfel, germanii le spun “vlahi”,
“valahi” termeni cu care erau desemnate de acestia toate popoarele romanice, iar Constantin
Porfirogenetul le spune chiar romani.
Ideea romanității românilor este menționată apoi in sec. XV de către umaniștii italieni
(Poggio Bracciolini,Flavio Biondo, Enea Silvio Piccolomini, Antonio Bonfini) care incercau
astfel să arate moștenirea civilizatiei antice, dar și în sec. XVI, odată cu răspândirea idelor
umaniste în spațiul românesc. Acestea determină apariția tiparului și a scrisului în limba
română, ceea ce arată conștiința romanității la români. Una dintre personalitățile cele mai
importante ale perioadei este Nicolaus Olahus, român de origine, cel care a scris despre
unitatea lingvistică și etnică a românilor, dar și despre originea lor romană (în “Hungaria”) .
Dar anul 1600 aduce și începutul politizării romanității românilor, după momentul Mihai
Vitezul. Astfel Stefan Szamoskozi, care afirmase initial că românii sunt urmașii romanilor,
afirmă după acest eveniment că românii sunt doar urmașii dacilor romanizați în timpul
stăpânirii romane în Dacia.
Marii cronicari ai secolului XVII, Grigore Ureche, Miron Costin, dar și Stolnicul
Constantin Cantacuzino sau Dimitrie Cantemir, subliniaza si ei in lucrarile lor originea latină
și unitatea românilor. Grigore Ureche , în “Letopisețul Țării Moldovei”, vorbea de
asemănarea dintre cuvintele românești și cele latinești și tragea concluzia unității românilor
care, fie ca locuiesc în Transilvania, Moldova sau Țara Românească, “ toți de la Rîm se trag”.
Miron Costin, in “De neamul moldovenilor” sustinea că după ce romanii au cucerit Dacia au
populat-o cu coloniști romani din Italia si că nu toti locuitorii ei au plecat odata cu retragerea
aureliana. Romanii rămași sunt stramoșii românilor, iar originea latină este dovedită de limbă
și de numele dat și de ei si de straini.