Eseu

Prezentarea unui fapt istoric desfasurat in spatiul romanesc, in a doua jumatate a secolului
al XIX-lea, in scopul formarii statului roman modern ( revolutia de la 1848 )
Mentionarea a doua fapte istorice prin care Romania participa la criza orientala din a
doua jumatate a secolului al XIX-lea ( corint pag 66 - Razboiul Crimeei, redeschiderea
chestiunii orientale-rascoalele antiotomane)
Mentionarea a doua actiuni referitoare la atitudinea Romaniei fata de una dintre marile
aliante de la inceputul secolului al XX-lea
Precizarea unei actiuni prin care se formeaza Romania Mare
Formularea unui punct de vedere referitor la importanta constituirii Romaniei Mari pentru
evolutia democratiei in statul roman si sustinerea acestuia printr-un argument istoric

Statul roman modern, inainte de a deveni o realitate institutionala, a fost imaginat ca

proiect politic de generatii intregi de ganditori sau de practicieni ai politicii. Acest proiect a
inceput sa se contureze in secolul al XVIII-lea, devenind din ce in ce mai complex pe masura
ce diferite aspecte ale sale treceau din planul ideilor in cel al realizarilor efective.
Miscarea unionista si efortul de modernizare s-au desfasurat intr-un context
international dificil, sub ocupatii straine, ostile fie liberalizarii politice interne (Rusia), fie
aspiratiilor nationale panromanesti (Austria, Turcia). Moment crucial in evolutia societatii
romanesti spre un stat modern, revolutia de la 1848-1849, a incununat un secol de mutatii
produse in plan economico-social, politic si in mentalul colectiv, a marcat afirmarea natiunii
romane si exprimarea optiunii pentru modelul occidental. Pentru romanii aflati sub
suzeranitatea Portii si protectia Rusiei ( Principatele romane) sau sub dominatia habsburgilor
(Transilvania, Bucovina), obiectivul emanciparii politice nationale era greu de realizat.
Constienti de aceasta, fruntasii revolutionari au manifestat prudenta fata de includerea acestui
obiectiv in programele oficiale, pastrandu-si solicitarile in limite legale: respectarea
autonomiei Principatelor in conformitate cu vechile tratate si unirea teritoriilor romanesti din
Imperiul Habsburgic intr-un ducat autonom, cu recunoasterea drepturilor natiunii romane.
Programele de la Brasov si Cernauti au solicitat deschis probleme ca: inlaturarea
Regulamentelor Organice si protectoratului rus, unirea si independenta romanilor, probleme
ce reuneau in jurul lor fortele sociale si politice romanesti. In Tara Romaneasca si Moldova,
intelectualii au cautat sa desfiinteze protectoratul Rusesc si sa restabileasca echilibrul cu
Imperiul Otoman, in timp ce in Transilvania, Banat si Bucovina ei si-au propus sa uneasca toti
romanii intr-un singur stat autonom. Revolutia de la 1848 din Principatele Romane a fost, in
primul rand opera intelectualilor liberali pasoptisti, care recunosteau in Apus un model politic
si cultural demn de urmat. Obiectivele proiectului erau: autonomia si independenta, unirea
romanilor intr-un singur stat, reforma agrara, drepturi si libertati politice, modernizarea
institutiilor, o noua organizare a puterilor in stat.
La numai zece ani de la infrangerea revolutiei de la 1848, Moldova si Valahia reusesc
sa faca pasul decisiv spre realizarea statului roman modern, desi conditiile interne erau
defaborabile ( ocupatie militara rusa si turca, o intelegere survenita intre cele doua puteri la
Balta Liman au insemnat restrangerea autonomiei interne. Razboiul Crimeei ( 1853-1856) a

pus fata in fata Rusia pe de-o parte, Franta, Anglia, Turcia si Sardinia de cealalta parte.
Infrangerea Rusiei a creat un context international favorabil schimbarilor politice. La
Congresul de pace de la Paris, Tarile Romane obtin garantia colectiva a marilor puteri pentru
statutul lor de autonomie. Unionistii reusesc sa demonstreze prin rezolutiile adunarilor ad-hoc
dorinta ferma de unire a majoritatii romanilor din cele doua principate.
O alta implicare a Romaniei in criza orientala, este in 1875, in timpul rascoalelor
antiotomane din Bosnia si Hertegovina, Bulgaria, Serbia si Muntenegru care au oferit ocazia
unei actiuni militare si politice pentru dobandirea independentei. Carol I ridicase aceasta
problema in fata Consiliului de Ministri inca din 1873. Clasa politica sustinea ideea, dar
existau deosebiri de vederi. Liberalii doreau o apropiere de Rusia in vederea unei actiuni
antiotomane deschise. In schimb, consevatorii doreau sa obtina independeta pe cale pasnica.
La 4 aprilie 1877, Rusia semneaza cu Romania Conventia de la Bucuresti privind trecerea
armatei ruse prin teritoriul romanesc spre Peninsula Balcanica, garantand integritatea
teritoriala a tarii. Sistemul de fortificatii de la Plevna, l-a determinat pe Marele duce Nicolae
sa ii ceara ajutor militar lui Carol I. Prin tratatul de la San Steffano ( 19 februarie 1878), este
recunoscuta independenta Romaniei, careia ii revin Dobrogea si Insula Serpilor, dar i se vor
lua cele trei judete din sudul Basarabiei.
Dupa proclamarea independentei, Romania devine din ce in ce mai izolata in relatiile
internationale, iar pentru a imbunatati aceasta situatie, se apropie de Germania. Astfel, in 1886
adera la blocul politico-militar Puterile Centrale. Politica germana, avand ca rezultat
formarea Triplei Aliante, nu putea lasa indiferente celelalte state europene. Astfel ca, la
inceputul secolului al XX-lea, echilibrul de forte a fost redimensionat prin constituirea Triplei
Intelegeri sau Antanta (1907). n primii doi ani de la izbucnirea Primului Razboi Mondial,
Romania si-a declarat neutralitatea. In aceasta perioada ambele aliante militare au facut oferte
ca Romania sa participe la razboi alaturi de ele. Dispusa sa recunoasca drepturile noastre
asupra Transilvaniei si Bucovinei, Antanta va obtine din partea Romaniei semnarea
conventiilor militare ai politice ai intrarea ei n razboi (1916). Conjunctura anilor 1917-1918
avea sa aduca romanilor beneficii importante: Basarabia s-a unit cu Romania (27 martie
1918), ca urmare a revolutiei bolsevice care a acordat dreptul la autodeterminare pentru
popoarele oprimate din vechea monarhie rusa; prabusirea Austro-Ungariei si refuzul de a mai
pastra vreo legatura cu Ungaria postbelica au condus spre momentele Cernaui (28 noiembrie
1918) si Alba Iulia (1 decembrie 1918), cand Bucovina si Transilvania s-au alaturat tarii.
Tratatele de pace incheiate in cadrul Conferintei de pace de la Paris (1919-1920) consfinteau
infaptuirea Marii Uniri, asezand Romania alaturi de marile democratii occidentale.
n secolul al XIX-lea i prima jumtate din al XX-lea spaiul romnesc a cunoscut o
perioada de accelerat modernizare, realizarea statului naional romn ieirea lui de sub
suzeranitate otoman, ieirea de sub stpnire strin a Dobrogei, Basarabiei, Bucovinei,
Transilvaniei i Banatului, constituirea Statului Naional Unitar. Modernizarea societii
romanesti a fost un proces ireversibil, evidentiat prin reforme de natura politica, economic i
social. n perioada interbelic Romnia a ajuns, astfel, un exemplu privind sistemul politic
democratic, echilibrul promovat n relaiile internaionale i dezvoltarea economic
accentuat. Din punctul meu de vedere implicarea Romniei n relaiile internaionale din
prima jumtate a secolului al XX-lea a fost realizat n funcie de conjunctura politic
internaional, iar deciziile luate au avut ca scop realizarea statului naional unitar romn, apoi

pstrarea integritii teritoriale i a statu-quo-ului rezultat n urma Primului Rzboi Mondial.

Prin urmare ara noastr a participat n perioada 1916-1918, alturi la Antanta, la Primul
Rzboi Mondial, cu scopul realizrii Marii Uniri, deoarece aceast alian i recunoscuse
dreptul asupra Transilvaniei i Bucovinei. n perioada interbelic a acionat pentru prevenirea
revizionismului i respectarea Tratatelor din cadrul Sistemului de la Versailles, prin ncheirea
unor aliane regionale precum Mica nelegere (1921) i nelegerea Balcanic (1934).
zbucnirea celei de-Al Doilea Razboi Mondial a pus statul romn ntr-o situaie dificil.
Deciziile luate n perioada 1940 1944 fiind de cele mai multe ori discutabile i nefericite.