ESEU: STATUL ROMAN MODERN

Perioada sec 18-19 este o perioada importanta in istoria noastra, perioada in care
apar numeroase actiuni politice ale patriotilor din spatiul romanesc, patrioti care prin
proiecte propuse de ei militeaza pentru modernizare politica, prin reforme, isi fixeaza de
asemenea si obiective nationale( independenta, unire), chestiuni care vor fi dobandite
dreptat, mai ales in sec 19.
Deja din sec 18, cand in Tara Romanesca si Moldova functiona regimul fanariot
implementat de sultanii turcilor inca de la inceputul secolului, boierii pamanteni (grupati
in Partida Nationala) incerc sa actioneze pentru obtinerea tuturor obiectivelor politice,
sociale si nationale importante pentru viitorul tarilor romane. Impulsionati de curentul
iluminist din Europa vremii, ei elaboreaza multe proiecte de reforme, si de asemenea
numeroase memorii inaintate de catre Marile Puteri ale epocii respective (Rusia,
Austria, Prusia etc) in care solicita ajutor pentru alungarea fanariotilor, respectarea
autonomiei de catre turcii, unirea celor 2 Principate etc. De asemenea, idei si proiecte
politice de modernizare a tarilor romane vin si din partea unora dintre domnitorii
fanarioti care promoveaza o politica de reforme in spiritul iluminismului european.
Deosebit de activ in aceasta privinta a fost Constsntin Mavrocordat ( cu mai multe
domnii succesive atat in Moldova cat si in Tara Romaneasca), care realizeaza
numeroase reforme in domeniul social, fiscal, administrativ etc, dar si alti domni
fanarioti cu realizari importante in domeniul educatiei sau in domeniul juridic ( de ex
„legiuirea caragea”, „codul calimachi”).
Pe aceeasi linie a dorintei de modernizare a societatii romanesti se inscriu si
numeroasele proiecte politice elaborate in pima jum a sec 19, in diversele momente
istorice pe care spatiul romanesc le-a traversat in perioada respectiva.
Un astfel de moment de rascruce in istoria noastra a fost si revolutia lui Tudor
Vladimirescu in 1821. In prevendicarile sale constituie un adevarat program de
modernizare si sunt cuprinse in diverse documente, printre care cateva „Proclamatii” si
mai ales „ cererile norodului romanesc”. Acesta din urma, pe langa numirea in functii
dupa merit si plata impozitelor si de catre boieri, solicita tot odata si libertatea
comerciului, infiintarea unei armate nationale si limitarea la 4 a numarului de boieri
greci din Divan. Desi infranta din cele din urma prin interventia otomanilor la nord de
Dunare, revolta lui Tudor a avut totusi ca urmare inlaturarea regimului fanarioti
revenirea din 1822 la domniile pamantene.
Ceva mai tarziu, o noua generatie de revolutionari – pasoptistii- vehiculeaza in
spatiul romanesc aceleasi idei si proiecte tintind spre unitate nationala, independenta *
(fata de Rusia si Imperiului Otoman) si modernizare a societatii. Printre documentele
revolutionarilor de la 1848 din spatiul romanesc se numera si programul patritilor din
tara romaneasca, numit „Proclamatia de la Islaz”, in care prin alte revendicari, solicita si
inlocuirea Regulamentului Organic cu o noua Constitutie care sa acorde drepturi si
libertati cetatenesti.
Chiar daca initial dorintele patriotilor romani pasoptisti n-au putut fi puse in
practica imediat, in anii ce vor urma ele vor fi realizate rand pe rand, inclusiv formarea
statului roman modern, prin unirea Principatelor sub A.I.Cuza. Aceasta realizare de
seama in istoria noastra s-a infaptuit in perioada 1859-1862 prin dubla alegere a lui
Cuza (1859, apoi unirea deplina pe parcusul urmatorilor 3 ani) si obtinerea recunoasterii
ei internationale. Acest lucru a fost insa posibil datorita unor fapte istorice importante
desfasurate in prealabil, mai precis in intervalul cronologic deschis de Tratatul de Pace
de la Paris (semnat in 1856, dupa razboiul Crimeei) si incheiat prin dubla alegere din 24
ianuarie 1859. Intre aceste fapte istorice se inscrie si activitatea celor doua Divanuri
adhoc, convocate in 1857 in fiecare din cele doua Principate romane, urmare a uneia din
prevederile Tratatului de la Paris. Prin intermediul acestor adunari cu rol consultativ si
alcatuite din reprezentanti din toate categoriile sociale, cele 7 mari puteri garante
vroieau sa afle dorintele populatiei din cele 2 Principate cu privire la viitorul si
organizarea acestora. Chiar daca initial alegerile pentru divanul adhoc al Moldovei au
fost falsificate (prin implicarea Austriei si Turciei), in cele din urma Partida Unionista
castiga majoritatea in anul beledivanuri adhoc. In rezolutiile pe care ele i-au redactat si
apoi le-au inaintat Marilor Puteri reunite in Conferinta de la Paris, la loc de cinste figura
unirea principatelor intr-n singur stat, sub numele de Romania, apoi neutralitatea tarii,
aducerea unui print strain pe tron etc. Aceste revendicari ale celor 2 adunari au
contribuit mult la clarificarea si popularizarea in Europa a „problemei romanesti”,
deschizand calea inspre evenimente ulterioare ( dubla alegere si apoi unirea deplina).
Din punctul meu de vedere, domnia lui Cuza a fost importanta nu doar prin
realizarea unificari principatelor, ci si datorita inceputului consolidarii si modernizarii
tanarului stat roman, prin reformele intreprinse de domnitori ( cu ajutorul mai ales lui
Mihail Kogalniceanu) in diverse domenii, mai ales in perioada 1862-1865. In acest
cadru se inscrie de exemplu legea educatiei din 1864, care, printre altele, incerca
reducerea analfabetismului din tara, prin hotararea ca invatamantul primar (4 clase) sa
devina obligatoriu si gratuit.
Etapa esentiala in istoria noastra secolele 18-19 au cunoscut importante
acumulari de propuneri si proiecte in vederea modernizarii societatii romanesti ( de
exemplu prin memorile boierilor, prin programe revolutionarilor etc) si apoi actiuni
concrete in vederea realizarii dezideratelor. Infaptuirea si consolidarea statului roman
sub domnia lui Cuza a permis pe viitor obtinerea unor alte mari realizari, cum ar fi
obtinerea independentei de stat (1878) si cresterea prestigiului extern al tarii (care in
1881 devine regat), culminand din cele din urma cu realizarea Marii Uniri din 1918.