Mentionaţi două trăsături ale democraţiei din spaţiul european în prima jumatate a secolului al XX-lea. O caracteristică a democraţiei este respectarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţeneşti. Cele mai importante dintre acestea sunt dreptul la viaţă, egalitatea în faţa legii, libertatea individului, dreptul la educaţie, libertatea de expresie, dreptul la proprietate. Toate aceste drepture şi libertăţi sunt legiferate prin constituţiile statelor democratice dar şi prin acte internaţionale, cum ar fi „Declaraţia universală a drepturilor omului.” După al Doilea Război Mondial, competiţia dintre democraţie şi totalitarism a continuat, statele lumii regrupându-se în cadrul a două tabere aflate în conflict (cunoscut sub numele de război rece). Prima dintre aceste tabere a continuat să funcţioneze pe principiile democraţiei pluraliste. Un asemenea exemplu este cel al Marii Britanii care punea accentul pe promovarea liberei iniţiative, descentralizare, implicarea limitată a statului în rezolvarea problemelor sociale. Modelul politic britanic a cunoscut ascensiunea Partidului Laburist, care a guvernat în alternanţă cu Partidul Conservator. În perioada postbelică s-a remarcat un prim- ministru conservator, Margaret Thatcher care prin măsurile de consolidare a economiei a contribuit la sporirea prestigiului extern al Marii Britanii. Un alt caz de stat democratic din perioada postbelică este cel al Franţei. După război, statul francez a cunoscut o instabilitate politică şi guvernamentală, însă prin adoptarea unei noi constituţii, situaţia s-a reglementat, astăzi Franţa fiind un model de republică prezidenţială, în care prerogativele preşedintelui sunt mult mărite. Controlul total exercitat de stat asupra societăţii: în societatea comunistă fiecare moment din viaţa unui locuitor era supravegheat de instituţiile statului. În România înregimentarea politică era instituită de la vârste fragede. Astfel, copiii din grădiniţe erau cuprinşi într-o organizaţie specifică, numită ,,Şoimii Patriei” în care erau educaţi în spiritul devotamentului faţă de partid şi conducătorii acestuia. De la vârsta de 7 ani, elevii deveneau fără excepţie membri ai Organizaţiei Pionierilor, care urmărea aceleaşi scopuri de manipulare şi control. Atât şoimii cât şi pionierii purtau o costumaţie obligatorie, care indica, de asemenea, tendinţa de anihilare a personalităţii şi uniformizarea membrilor societăţii. La 14 ani pionierii treceau la o nouă etapă socială şi politică devenind membri U.T.C. (Uniunea Tineretului Comunist), depuneau un jurământ specific şi se pregăteau pentru a deveni ,,oamenii noi” ai regimului comunist. După vârsta de 18 ani adulţii puteau deveni membri ai Partidului Comunist Român sau, în funcţie de locurile de muncă, erau încadraţi în organizaţii sindicale, aflate de asemenea sub controlul PCR. Două ideologii totalitare prezente în secolul al XX- lea au fost fascismul (impus ca regim politic în Italia în 1922 de către Benito Mussolini) şi nazismul (instaurat în Germania ca politică de stat în 1933 de Adolf Hitler).